Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 531/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 531/R/2008
Ședința publică din 16 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
Procuror:
Grefier:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, domiciliat în Cehal, nr. 335, jud. SMî mpotriva deciziei penale nr. 106/A din 22 mai 2008 Tribunalului Satu Mare și a sentinței penale nr. 58 din 3 martie 2008 Judecătoriei Carei, având ca obiect infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 290 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă inculpatul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că inculpatul recurent a depus în 14.10.2008 motive de recurs, după care:
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Procurorul arată că soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice, iar pedeapsa este just individualizată, astfel că se impune soluția de condamnare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 58/03.03.2008 pronunțată de Judecătoria Carei, în baza art. 290 alin. 1 cu aplicarea art. 63 alin. 1 si 3 teza a - II - Cod penal a fost condamnat inculpatul fiul lui G și, născut la data de 27.01.1968 în, cetățenie română, 10 clase, agricultor, fără loc de muncă, divorțat, posesor al CI SM -,e liberat de Politia, CNP -, domiciliat în Cehal nr. 335, județul S pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privata, la:
- 800 lei amenda penala;
S-a atras atenția inculpatului cu privire la consecințele sustragerii cu rea credință de la executarea amenzii conform art. 63 ind. 1 Cod Penal.
În baza art. 14 alin. 1, 3 lit. Cod procedura penală declară ca fiind fals în totul contractul de vânzare cumpărare încheiat la 17.03.1993 între G în calitate de cumpărător și partea civilă - în calitate de vânzător cu privire la suprafața de 1,60 ha teren situat pe teritoriul comunei Cehal județul S M, dispunând anularea acestui înscris.
În baza art. 14 alin. 1 si 4 Cod procedură penală s-a respins cererea de constituire de parte civilă a parții vătămate - pentru obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri civile, cu titlu de daune materiale reprezentând folos nerealizat, ca neîntemeiată.
În baza art. 189, 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului 350 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, partea civila și sora acestuia, coproprietari pe titlul de proprietate 31-59043 l-au chemat în judecată pe inculpatul în dosar 1368/2004 înregistrat la Judecătoria Carei, revendicând de la acesta parcelele cu nr. top. 2501/8, de 1 ha si 6500 mp. 3710/19 de 1400 mp. 3212/6 de 1500 mp. și 3191/14 de 1500 mp. situate pe teritoriul comunei Cehal, solicitând de asemenea și despăgubiri ce constau în folosul nerealizat pe ultimii 3 ani.
Cu ocazia acestui proces, la 19.04.2006, inculpatul a prezentat instanței un înscris sub semnătură privată, intitulat " contract de vânzare cumpărare care atestă faptul că partea civilă a vândut lui G tatăl inculpatului 4 parcele de teren ( 1,60 ha, 2 de 0,15 ha, și 0,20 ha ), identificate prin vecinătatea, înscrisul purtând ca și dată a tranzacției 19.03.1993 fiind semnat de cumpărător și vânzător precum și de doi martori si.
Actualmente în afară de partea civilă ceilalți 3 semnatari ai înscrisului sunt decedați.
În litigiul civil s-a efectuat o expertiză topografică care identifică parcelele revendicate cu cele înscrise în contractul de vânzare cumpărare. Bazându-se pe prezumția de validitate a înscrisului sub semnătură privată instanța prin sentința civilă 600 din 18.04.2006 a respins acțiunea în revendicare și pretenții.
La 28.06.2006, partea civilă a sesizat Parchetul de pe lingă Judecătoria Carei, cu plângere penală împotriva inculpatului, solicitând cercetarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal, uz de fals prev. de art. 291 Cod penal, fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal și fals privind identitatea prev. de art. 293 Cod penal.
S-au demarat cercetările în cauză efectuându-se și o constatare tehnico-științifică care în raport concluzionează că înscrisul sub semnătură privată a fost scris de inculpat, semnăturile vânzătorului, cumpărătorului și ale martorului reproduc semnăturile executate de inculpat iar semnătura martorului probabil reproduce semnătura executata de inculpat.
Raportul a fost întocmit pe baza unei copii a înscrisului, inculpatul susținând că nu mai găsește originalul. Inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize criminalistice grafice a înscrisului însă INEC Laboratorul Interjudețean Tac omunicat că în lipsa exemplarului original al actului în litigiu nu pot efectua expertiza.
Inculpatul a recunoscut că a scris actul contestat însă a declarat că semnăturile parților contractante și ale martorilor au fost executate de către persoanele identificate in act.
Martorii și, propuși de către inculpat au declarat că au cunoștința de la G tatăl inculpatului, că G ar fi cumpărat parcelele în litigiu iar familia folosește aceste parcele după un an sau doi de la revoluție.
Martora propusa de asemenea de către inculpat a declarat în schimb că înainte de deces G i-a spus soțului său că nu a cumpărat parcela de rât de 15 arii ce era vecină cu parcela familiei ci doar o folosește, parcela de asemenea trecută în contract și astfel martora a cumpărat în anul 2003, de la ( soțul lui sora decedata actualmente a parții civile) parcela de rât folosită până atunci de familia și cu toate acestea nu a folosit acest teren, aceeași martora a mai declară că nu are cunoștință ca partea civilă să fi vândut acel teren sau altele din Cehal, inculpatului sau altor persoane deoarece partea civilă i-a spus că "nu dă terenurile pentru o rudă de ". Primăria Cehal, a comunicat instanței că nu are cunoștință despre acte de vânzare cumpărare încheiate între partea civilă și G, nefiind prezentate la primărie asemenea acte.
Martorul, soțul coproprietarei decedate a declarat că după desființarea - ului partea civilă i-a dat lui G să lucreze 3 sau 4 finețe nu a vândut terenuri agricole acestuia iar martorul a vândut lui o parcela de rât de 15 ari ce a fost doar folosită anterior de familia. Inculpatul are antecedente penale fiind condamnat cu pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința penală 1104 din 18.05.1998 a Judecătoriei Satu Mare, iar prin sentința penală 126 din 21.04.1999 a Judecătoriei Careis -a revocat suspendarea condiționata mai sus arătata fiind condamnat la o pedeapsa de o luna închisoare, pedeapsa de 6 luni închisoare urmând să se execute separat. Inculpatul a fost arestat la 14.12.1999 și liberat condiționat la 5.04.2000, cu un rest de pedeapsă de 97 de zile.
Având în vedere probele administrate în cauză, instanța a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată prin urmare l-a condamnat pe acesta iar la individualizarea a avut în vedere disp. art. 72 Cod penal astfel că în baza art. 290 alin. 1 cu aplicarea art. 63 alin. 1 și 3 teza a - II - Cod Penal l-a condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la:
- 800 lei amendă penală;
S-a atras atenția inculpatului cu privire la consecințele sustragerii cu rea credință de la executarea amenzii conform art. 63 ind. 1 Cod Penal.
În baza art. 14 alin. 1, 3 lit. a Cod procedura penala s-a declarat ca fiind fals în totul contractul de vânzare cumpărare încheiat la 17.03.1993 între G în calitate de cumpărător și partea civilă - în calitate de vânzător cu privire la suprafața de 2,10 ha teren situat pe teritoriul comunei Cehal județul S M, dispunând anularea acestui înscris.
În baza art. 14 alin. 1 și 4 Cod procedură penală s-a respins cererea de constituire de parte civilă a parții vătămate - pentru obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri civile, cu titlu de daune materiale reprezentând folos nerealizat, ca neîntemeiata întrucât partea vătămata nu și-a dovedit pretențiile formulate.
În baza art. 189, 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului 350 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel inculpatul, solicitând anularea și desființarea hotărârii penale atacate, arătând că procesul civil care este în desfășurare între părți se află suspendat din cauza acestui dosar penal, este la tribunal în apel suspendat, în primă instanța având câștig de cauză.
Apelantul inculpat a mai arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, nefiind dovedite cu probe și cu martori faptul că partea civilă a vândut de două ori terenul.
Prin decizia penală nr. 106/A din 22 mai 2008, Tribunalul Satu Mare, în baza art. 379 pct. 1 lit.b Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat, fiul lui G și născut la data de 27 ianuarie 1968 în jud. S M, CNP -, domiciliat în Cehal nr.335 jud. S M, împotriva Sentinței Penale numărul 58 din 3 martie 2008 pronunțata de Judecătoria Carei în dosar număr -.
În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală a obligat apelantul inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat in apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând apelul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, instanța a apreciat că acesta nu este fondat și se impune respingerea lui potrivit dispozițiilor art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Cu ocazia audierii inculpatului apelant în cadrul cercetării apelului, acesta a arătat că actul în discuție nu este fals, a fost redactat și scris de către el, însă părțile au fost cele care l-au semnat. Apelantul a mai arătat că nu cunoaște în ce împrejurări a dispărut originalul actului, acesta fiind motivul pentru care expertiza nu a putut fi efectuată.
Pentru dovedirea celor susținute a solicitat, fiindu-i încuviințată proba testimonială cu martorul, fost viceprimar, din declarația căruia se retine că proprietarul terenului, numitul l-a împuternicit pe tatăl inculpatului să se ocupe de identificarea terenurilor pe care acesta le deținuse anterior, a auzit despre tranzacția încheiată în cursul anului 1993 între și, nu a asistat la încheierea contractului ci doar a auzit despre el, și are cunoștință de faptul că tot în cursul acelui an a și fost eliberat titlul de proprietate pe numele lui, însă legat de momentul eliberării lui nu poate preciza dacă a fost înainte sau după încheierea tranzacției.
Se vorbește și în cadrul urmăririi penale și a cercetării judecătorești de faptul că tatăl inculpatului a folosit terenul, unii martori susținând că nu au existat acte iar alții au auzit de încheierea contractului. Cert este însă că inculpatul a fost cel care a folosit terenul până în momentul înstrăinării lui în cursul anului 2003 și a demarării acțiunilor în instanță de către proprietari.
În cauza s-a efectuat un raport de constatare tehnico-științifica de specialitate după o copie a contractului de vânzare cumpărare intervenit între părți, însă potrivit concluziilor acestuia se statuează că semnăturile de pe contract sunt executate de inculpatul din prezenta cauza. "Martorii" participanți la proces nu au putut fi audiați, fiind decedați, iar restul probelor testimoniale administrate în cursul cercetării judecătorești confirma doar împrejurarea că inculpatul și familia sa au folosit terenul încă din primii ani de după revoluție, nefăcând referire cu privire la înstrăinarea terenului pe baza vreunui act scris.
Apare interesant faptul că există doar o copie a contractului însă originalul nu se găsește pentru a se putea face expertiza de specialitate, care este știut faptul că poate fi efectuată numai pe baza actelor originale.
În raport de aspectele mai sus reținute, apreciind ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe, tribunalul a apreciat că se impune menținerea ei în totalitate cu consecința respingerii apelului declarat ca nefondat, potrivit prevederilor art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Urmare a respingerii apelului declarat, apelantul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit prevederilor art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs penal inculpatul, arătând că probele depuse la Poliția comunei Cehal nu erau reale cu originalul pentru că înscrisurile folosite de ei nu aveau cu ce să le compare pentru că contractul de vânzare-cumpărare nu este în original, dovadă și expertiza pe care a cerut-o și unde expertul precizează răspunsul său că nu se poate elucida cazul și aflarea adevărului pentru că nu este contractul în original ci numai copie și de aceste probe s-a folosit numitul - din
Examinând decizia penală atacată cu recurs, din oficiu și potrivit motivelor invocate, raportat la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art. 385 ind. 9 Cod procedură penală, curtea de apel reține că recursul penal al inculpatului este neîntemeiat, urmând a fi respins în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat.
Reprezentantul parchetului a solicitat a se respinge recursului inculpatului întrucât soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice, iar pedeapsa este just individualizată, astfel că se impune soluția de condamnare.
Pentru a se ajunge la concluzia vinovăției, legea cere ca probele să fie apte să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită de lege în favoarea inculpatului, ceea ce în speță este îndeplinit.
Prima instanță și instanța de apel au stabilit o stare de fapt reală, rezultând din probe minuțios administrate și interpretate.
De menționat că în cauză s-a efectuat o expertiză tehnico-științifică a contractului de vânzare-cumpărare, iar conform raportului de constatare nr. 40721 din data de 22.11.2006 al Serviciului criminalistic din cadrul Inspectoratului de poliție al județului SMr eiese faptul că inculpatul a întocmit contractul de vânzare-cumpărare, semnând atât în numele părților care au încheiat contractul cât și în numele martorilor asistenți la încheierea lui. Apărările inculpatului așa cum au procedat ambele instanțe, urmează a fi înlăturate întrucât nu au temei legal. Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și verificate de instanță în cursul cercetării judecătorești s-a stabilit că inculpatul se face vinovat de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și prin urmare l-a condamnat pe acesta și cu ocazia individualizării s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, astfel că în baza art. 290 alin. 1 cu aplicarea art. 63 alin. 1 și 3 teza II Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la 800 lei amendă penală.
Nu sunt adevărate criticile inculpatului că nu se invocă nici un articol din Codul penal prin care a primit amenda penală și că i s-a încălcat dreptul la apărare să aducă martori să dovedească adevărul, rezultând din dosarul de apel că acesta nu a înțeles să-și angajeze avocat, dorind să se apere singur și a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu un martor.
Curtea de apel reține că starea de fapt așa cum a fost prezentată de procuror prin rechizitoriu s-a confirmat că instanțele pe baza probelor administrate au stabilit vinovăția inculpatului recurent, că nu sunt motive de admitere a recursului - în condițiile în care inculpatul nu s-a prezentat cu ocazia dezbaterii recursului pentru a-l susține - astfel că acesta va fi respins în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 106/A din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red. - 05.11.2008
Jud. apel - - Gh.
Jud. fond -
Tehnored. - 2 ex. - 05.11.2008
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Sotoc Daniela, Crișan Marinela
