Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 703/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 703/2009

Ședința publică din 19 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu

JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș

JUDECĂTOR 3: Monica

Grefier

Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești

- Serviciul Teritorial Alba reprezentat de

Procuror

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală la data de 11.11.2009 în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că nu subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii preventive a arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Reprezentanta DIICOT solicită respingerea recursului. Arată că instanța, verificând legalitatea măsurii a constatat că temeiurile determină în continuare privarea de libertate, motiv pentru care a menținut starea de arest, menționând în încheiere și ce urmează a se efectua în cursul cercetării judecătorești. Consideră că instanța a procedat corect menținând arestarea preventivă a inculpatului, motiv pentru care solicită menținerea soluției pronunțate de instanța de fond.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate pentru a-și putea dovedi vinovăția.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față:

Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- la 11.11.2009 s-a dispus, în baza art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b Cod pr. pen. menținerea arestării preventive a inculpatului.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului și se impune în continuare privare de libertate a acestuia. În raport de prevederile art. 5 din CEDO s-a apreciat că durata arestării preventive este rezonabilă, raportat la complexitatea cauzei și gravitatea faptei, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză până la acest moment.

Împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea arestării preventive a declarat recurs inculpatul.

Recursul a fost declarat în termen.

În motivarea recursului inculpatul a susținut că nu este vinovat de săvârșirea faptei, iar prin apărătorul desemnat din oficiu a susținut că nu subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive și a solicitat, în subsidiar, înlocuirea măsurii preventive a arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Deoarece prezentul recurs nu este limitat la motivele de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 Cod pr. pen. instanța va examina, în afara temeiurilor invocate de recurent, întreaga cauză sub toate aspectele, potrivit art. 385/6 alin. 3 Cod pr. pen.

Din această perspectivă, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța va reține că recursul este nefondat, din următoarele considerente:

Potrivit art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b alin. 1 și 3 Cod pr. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive și când constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere menținerea arestării preventive.

În speță, din actele dosarului rezultă că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv fapta pentru care a fost trimis inculpatul în judecată fiind o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul pentru ordinea publică este evidențiat de gravitatea acuzației aduse, respectiv trafic de persoane, iar menținerea măsurii arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzației.

Întrucât se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, legal și temeinic Tribunalul Hunedoaraa menținut arestarea preventivă dând eficiență dispozițiilor art. 136 alin. 1 Cod pr. pen., urmărindu-se a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.

Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen., instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Conform art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală la data de 11.11.2009 în dosarul nr-.

Obligă inculpatul recurent să plătească suma de 180 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 19.11.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 ex./20.11.2009

jud. fond

Președinte:Maria Elena Covaciu
Judecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Monica

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 703/2009. Curtea de Apel Alba Iulia