Falsul în declarații (art. 292 cod penal). Decizia 611/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 611/R/2008
Ședința publică din 27 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Daniela Sotoc
JUDECĂTOR 2: Marinela Crișan vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 3: Adela Condrovici
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de partea civilă, domiciliată în M, nr. 227, jud. S M și inculpata, domiciliată în M, nr. 226, jud. S împotriva deciziei penale nr. 183/A din 09 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect infracțiunea de fals în declarații, faptă prevăzută și pedepsită de art. 292 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul inculpatei recurente, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 86 din 12.11.2008, emisă de Baroul Satu Mare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, precum și învederându-se că s-au depus motive de recurs în data de 24.11.2008, după care:
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța invocă din oficiu motivul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 3 Cod procedură penală și anume, un judecător care a judecat cauza ar fi fost incompatibil.
Apărătorul inculpatei recurente lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului formulat de partea civilă, casarea deciziei în apel cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare, având în vedere situația de incompatibilitate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 10/24.01.2008 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Negrești O a ș, n temeiul dispoz.art.11 pct.2 lit."a"Cod pr.pen.combinat cu art.10 lit.b indice 1 Cod pr.penală și art.18 indice 1 Cod penal, a achitat-o pe inculpata născută la data de 22.10.1969 în S M, fiica lui și,cetățenia română, căsătorită, casnică,. în M nr. 226 jud. S M, CNP:-, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații prev.și ped.de art.292 alin.1 Cod penal.
În baza art.91 alin.1 lit."C" Cod penal a aplicat inculpatei sancțiunea cu caracter administrativ de 150 lei amendă.
În baza art.346 Cod pr.pen. raportat la art.14 alin.3 lit."a" Cod pr.penală a desființat declarația dată de inculpată la data de 06.06.2005.
În temeiul dispoz.art.346 Cod pr.pen. a respins pretențiile civile în cuantum de 5000 lei cu titlu de daune morale formulate de partea civilă,.în M, nr.227, jud.S
În temeiul disp.art.192 alin.1 pct.1 lit."d"Cod pr. pen. a obligat inculpata să plătească către stat suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
În baza art.193 alin.6 Cod pr.pen. a obligat inculpata să plătească părții civile suma de 341 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că ărțile p. sunt cumnate și după moartea soțului părții vătămate între ele s-au purtat numeroase procese civile și penale având ca obiect disputarea dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile casă și terenuri ce au aparținut socrilor lor și care locuiau în apropiere.
Partea vătămată, conform Hot.nr.1957/4.10.2001 și respectiv 1958/4.10.2001 a Comisiei pentru Protecția Copilului de pe lângă Consiliul jud.S M, avea în plasament pe minorele (CNP.-) și (CNP -) cu. în loc. M nr.333.
La data de 31.05.2005 martora s-a deplasat în com. M în vederea reevaluării cazurilor de plasament din comună printre care și cazul celor două minore. Constatând că la imobilul indicat în decizia de plasament n-a găsit-o pe partea vătămată, martora s-a interesat de la inculpată dacă minorele locuiesc la imobilul indicat, împrejurare în care martora i-a arătat și fotografiile celor două minore și a mamei lor.
Inculpata i-a relatat martorei că o cunoaște pe mama minorelor și știe de la soțul și fiul său că este plecată în străinătate cu cele două minore.
Ulterior, la data de 6 iunie 2005 inculpata s-a prezentat la. S M, unde, la cererea martorei, a depus o declarație cu privire la cele relatate în data de 31.05.2005. În conținutul acestei declarații inculpata a menționat că partea vătămată nu locuiește la imobilul nr.199 de mai bine de 2 ani și nu s-a îngrijit niciodată de minorele, întrucât acestea sunt la muncă în Italia de mai bine de 2 ani de zile împreună cu mama, împrejurare pe care o cunoaște de la soțul și fiul ei plecați în Italia și care le-au văzut pe acestea.
În baza acestei declarații, cât și a raportului de evaluare, așa cum rezultă din raportul DGASPC S M, Comisia pentru Protecția Copilului SMa emis Hotărârile nr. 238/2005 și 239/2005 prin care s-a revocat plasamentul numitelor și din custodia părții vătămate.
Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că cele declarate de inculpată referitor la faptul că partea vătămată și minorele pe care le avea în plasament nu locuiesc în imobilul cu nr.199 M corespunde realității, lucru recunoscut de altfel și de partea vătămată.
Ceea ce nu corespunde adevărului este afirmația inculpatei că cele două minore aflate în plasament înainte de 31.05.2005 erau plecate la muncă în Italia. Sub acest aspect declarația depusă la unitatea de ocrotire a copilului este neconformă cu realitatea.
Acest aspect este demonstrat de martorii și, din verificările de intrare -ieșire din țară, adeverințe, cât și cele două acte de absolvire a liceului de către numita. Afirmațiile nereale ale inculpatei în acest sens, s-au constatat și prin decizia civilă nr.230/R/2006 a Curții de APEL ORADEA prin care s-a anulat Hotărârea nr.238/16.06.2005 de revocare a plasamentului pentru minora, cealaltă tânără ajungând între timp la vârsta majoratului.
Apărarea inculpatei că nu a cunoscut cele două minore raportat la faptul că acestea mai au două surori mai mari care într-adevăr lucrează în Italia, nu poate a putut fi reținută din moment ce asistenta socială - martora în cauză, i-a arătat pozele cu mama minorelor, iar dacă era nesigură, avea timp suficient pentru a efectua minime verificări despre situația minorelor până la data când a depus în scris declarația la sediul instituției de ocrotire (06.06.2005).
Inculpata, deși știa că partea vătămată s-a mutat de la imobilul cu nr.199 M, locuind în aceiași localitate la mamă, n-a relatat acest lucru asistentei sociale pentru ca aceasta să se deplaseze acolo pentru verificări, omițând intenționat acest lucru. Pe de altă parte între ea și partea vătămată există de mai mult timp o relație tensionată determinată de purtarea mai multor procese civile și penale, motiv pentru care partea vătămată s-a și mutat din vecinătatea inculpatei la locuința mamei sale.
Din modul în care a acționat inculpata, cât și împrejurările arătate mai sus, nu s-a putut reține că a declarat din eroare și că relatarea sa viza surorile celor două minore aflate într-adevăr la muncă în Italia, dimpotrivă s-a putut reține, fără teama de a greși, că inculpata a acționat cu intenție.
Potrivit disp.art.292 Cod penal, declararea necorespunzătoare a adevărului făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele care se referă la art.145, în vederea producerii unei consecințe pentru sine sau pentru altul, atunci când potrivit legii ori împrejurărilor declarația servește pentru producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Fapta inculpatei de a declara o situație parțial avută în vedere de Comisia pentru Protecția Copilului la revocarea măsurii plasamentului celor două tinere aflate la partea vătămată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prev.și ped.de art.292 alin.1 Cod penal.
Având în vedere însă că inculpata nu are antecedente penale, precum și modul și mijloacele de servire a faptei, de împrejurările în care s-a comis, cât și de faptul că la baza revocării măsurii de plasament, declarația inculpatei n-a fost singură și determinantă la luarea acesteia, la luarea măsurii contribuind și necolaborarea dintre autoritățile județene de ocrotire a minorilor și autoritatea tutelară de domiciliu a minorelor și alte instituții cu atribuții în acest domeniu, inclusiv partea vătămată care nu s-a prezentat la comisie când s-a dezbătut și soluționat cazul celor două tinere, de revocare a plasamentului deși a fost chemată, instanța de fond a apreciat că în concret fapta inculpatei nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, fapta sa prezentând o atingere minimă valorilor sociale ocrotite prin disp.art.292 Cod penal.
Astfel, instanța de fond, în baza art.11 pct.2. lit. rap.la art.10 lit. pr.penală, art.18 indice 1Cod penal, a achitat-o pe inculpată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.292 Cod penal - fals în declarații și în baza art.91lit.c Cod penal, a aplicat acesteia sancțiunea amenzii administrative de 150 lei.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5000 lei reprezentând daune morale și cheltuieli judiciare constând în zile pierdute și cheltuieli de transport la instanță.
Raportat la fapta reținută, instanța de fond a apreciat că daunele solicitate să le plătească inculpata, sunt nejustificate. Prin fapta sa inculpata n-a provocat vreo durere fizică sau psihică părții vătămate, acordarea daunelor ar constitui o îmbogățire fără justă cauză, ceea ce este de neadmis.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat pentru lipsirea de ajutor bănesc a celor două minore pe perioada la care erau îndreptățite și ca urmare a revocării măsurii plasamentului, determinat și de declarația inculpatei, partea vătămată n-a produs nicio probă și nici nu le-a cuantificat, prin urmare nu au putut fi acordate.
În baza disp.art.346 pr.pen.raportat la art.14 alin.3 lit. pr.penală, instanța de fond a anulat înscrisul intitulat declarație, semnat de inculpată la data de 6.06.2005 ca fiind fals.
Inculpata fiind în culpă procesuală, în baza disp.art.192 alin.1 pct.1 lit.d, pr.penală a fost obligată să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
În temeiul disp.art.193 alin.6 pr.pen. inculpata a fost obligată către partea vătămată și la plata sumei de 341 lei cu titlu de cheltuieli judiciare constând în cheltuieli de transport și c/v zilelor în care s-a prezentat la instanță conform decontului și actelor justificative depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpata criticând-o ca nelegală, solicitând achitarea sa în baza art.10 lit.a sau d pr.penală întrucât avea convingerea că ceea ce a declarat este adevărat și partea civilă, criticând soluția sub aspectul neacordării despăgubirilor civile și a daunelor morale solicitate.
Prin decizia penală nr. 183/Ap/2008, Tribunalul Satu Mare, în baza art.379 punctul 1 litera b pr.penală a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpata.în M,- (vechi 198) și partea civilă.în M, nr.227, împotriva sentinței penale nr.10/24 ian.2008 a Judecătoriei Negrești Oaș pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 alin.2 pr.penală a obligat inculpata și partea civilă la câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Examinând sentința criticată, tribunalul a apreciat că ambele apeluri sunt nefondate și au fost respinse în baza art.379 pct.1 lit.b pr.penală.
Starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, aceasta nu s-a modificat urmare probelor administrate în faza de apel, iar instanța de fond corect a reținut că față de împrejurările în care s-a comis fapta și a faptului că la revocarea măsurii de plasament declarația inculpatei nu a fost determinantă, la aceasta contribuind și lipsa de colaborare a instituțiilor abilitate, inclusiv neparticiparea părții vătămate la solicitarea instituției de ocrotire, fapta inculpatei nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și a dispus achitarea acesteia în baza art.18 indice 1.pen. și în baza art.91 pen. i-a aplicat o sancțiune administrativă de 150 lei apreciind-o de natură a duce la îndreptarea acesteia.
În ceea ce privește apelul părții civile tribunalul a apreciat că este de observat faptul că instanța de fond i-a acordat în întregime despăgubirile civile în sumă de 341 lei solicitate de aceasta conform calculelor făcute de aceasta la fila 39 de la dosar chiar dacă unele din ele nu au fost dovedite, în ceea ce privește însă daunele morale corect a respins acordarea acestora, nu s-a dovedit că prin fapta inculpatei i s-a adus atingere onoarei sau demnității acesteia sau vreo suferință fizică, mai mult, ar fi putut evita toate cele întâmplate dacă s-ar fi prezentat la data de 16 iunie 2005 la Comisia pentru Protecția Copilului unde a fost chemată dar nu s-a prezentat, ocazie cu care ar fi putut clarifica lucrurile și nu s-ar fi ajuns la revocarea măsurii plasamentului cu toate celelalte consecințe.
În baza art.192 alin.2 pr.penală a obligat inculpata și partea civila la câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Împotriva prezentei decizii penale au declarat recurs inculpata - recurentă, domiciliat în localitatea M nr. 227,jud.S M și domiciliată în localitatea M nr. 226 8 vechi 198 ).
În motivarea recursului declarat inculpata recurentă a solicitat admiterea recursului declarat casarea hotărârii și pe cale de consecință achitarea sa de sub orice acuză în temeiul art. 10 lit. a Cod de procedură penală, iar în subsidiar în temeiul art. 1o lit. d Cod de procedură penală.
În motivarea recursului declarat partea vătămată recurentă a solicitat admiterea recursului declarat și acordarea daunelor morale solicitate în cuantum de 5.000 lei ca și a tuturor cheltuielilor ocazionate de proces.
Instanța a pus în discuție casarea hotărârii cu considerente la art. 385 indice 9 pct. 3 Cod de procedură penală deoarece un judecător care a judecat cauza în apel a fost incompatibil.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 indice 14 Cod de procedură penală și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute la art. 385 indice 9 Cod de procedură penală, Curtea constată că subzistă cazul de incompatibilitate invocat, cercetând recursul numai din punctul de vedere a excepției invocate.
Prin decizia penală nr. 172/R/22 iunie 2007, în dosarul nr-, al Tribunalul Satu Mare (completul de judecată și G), a fost admis recursul declarat de recurenta (partea vătămată) admisă fiind plângerea penală împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de inculpata.
Prezenta decizie recurată a fost soluționată în apel, în al doilea ciclu procesual în apel, de un complet de judecată din care a făcut parte judecătorul G.
Apreciem că, față de judecătorul G, este incident cazul de incompatibilitate invocat.
Pentru aceste considerente, în baza art.385 indice 15 pct. 2 lit. c Cod de procedură penală Curtea va admite recursul declarat de inculpata recurentă și partea vătămată recurentă, împotriva sus arătatei decizii penale pe care o casează trimițând cauza spre rejudecare în apel Tribunalului S M, urmând a fi avute în vedere considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare către stat vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 2 lit."c" Cod procedură penală,
ADMITE recursurile penale declarate de inculpata recurentă și partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 183 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează și dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Satu Mare, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 27 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
(în concediu
de odihnă, semnează
președintele instanței
)
Red.: - 04.12.2008
Tehnored. - 2 ex. - 05.12.2008
Jud. apel: - Gh.
Jud. fond:
Președinte:Daniela SotocJudecători:Daniela Sotoc, Marinela Crișan, Adela Condrovici
