Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 cod penal). Decizia 754/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.754
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTORI: Vadana Monica, Adrian Bogdan Anti Silviu
- -
-- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău
legal reprezentat prin - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr.287/AP/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, pentru intimata inculpată a răspuns avocat oficiu C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Instanța, față de recursul declarat de partea civilă și motivele arătate, se impune citarea în calitate de intimat a numitului - parte civilă.
S-a prezentat în fața instanței intimatul fiind identificat cu CI seria - nr.-,care fiind întrebat de instanță a răspuns că nu solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător. S-a prezentat ca urmare a faptului că s-a interesat de soarta acestui dosar, urmărind pe internet.
Instanța a adus la cunoștința intimatului motivele de recurs formulate de recurentul parte civilă.
Apărătorul din oficiu al intimatei inculpate, intimatul - parte civilă și procurorul au învederat instanței că nu au cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat oficiu C având cuvântul pentru intimata inculpată a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Instanța de apel a pronunțat o soluție temeinică și legală, motivele de recurs au fost invocate și în apel. Nu se impune anularea contractelor, instanța a admis în totalitate daunele solicitate. Prin admiterea recursului s-ar crea o îmbogățire fără justă cauză. A solicitat plata onorariului din fondul.
Intimatul parte civilă având cuvântul a arătat că a cumpărat locuința cu acte în regulă și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Procurorul având cuvântul apreciind că hotărârea pronunțată de instanța de fond cât și cea pronunțată în apel sunt legale și temeinice a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr.318/14.04.2009 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr-, s-a dispus:
A fost condamnată inculpata, fiica lui G și, născută la data de 12.06.1974 în P N, jud. N, CNP -, cu domiciliul în P N,-, -. D,.59, jud. N, cetățean român, fără antecedente penale, studii superioare, administrator, căsătorită, un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 al.1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. c Cod penal, art. 76 lit. e Cod penal și art. 80 Cod penal,la pedeapsa de 2 luni închisoare.
A fost condamnată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. c Cod penal, art. 76 lit. e Cod penal și art. 80 Cod penal,la pedeapsa de 2 luni închisoare.
A fost condamnată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al.1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. c Cod penal, art. 76 lit. c Cod penal și art. 80 Cod penal,la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele concurente stabilite, și s-a aplicat inculpateipedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a ll-a, b Cod penal, pe perioada prevăzută de art. 71 al.2 Cod penal
În temeiul art. 81 și 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioada de 4 ani.
În temeiul art. 81 și 71 al.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal.
În temeiul art.14, 16 și 346 al.1 Cod procedură penală, art. 998, 999. civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă și a fost obligată inculpata să plătească acestuia suma totală de 20.000 lei, cu titlu de daune materiale. A fost respinsă cererea de anulare a contractelor de vânzare cumpărare subsecvente (contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 93/05.01.2007 și contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 938/28.02.2007).
În baza art.14, 16 și 346 al.1 Cod procedură penală, art. 998, 999. civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă și a fost obligată inculpata să plătească acestuia suma de 2.000 euro, sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 14 al. 3 lit. a și art. 348 Cod procedură penală s-a dispus anularea înscrisului intitulat "PROCURĂ GENERALĂ", autentificat sub nr.31743/26.10.2006, urmând a se face mențiunile corespunzătoare și pe copiile aflate la dosarul cauzei (8, 25, 78 ).
În temeiul art. 189 și 191 Cod procedură penală a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpata s-a căsătorit cu partea civilă în 1993, iar în 1995 aceștia au cumpărat împreună un apartament, în mare parte cu bani proveniți din vânzarea unui teren aparținând părinților inculpatei, astfel cum rezultă din declarația acesteia și din contractele de vânzare - cumpărare autentificate sub nr. 2472/1995 și sub nr. 3375/1995 (29,39 dosar). În anul 1999 cei 2 au vândut apartamentul proprietate comună prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 197/1999, iar în anul 2003 au cumpărat de la fratele lui cota de dintr-un apartament situat în P N, -, -.3, cealaltă cotă de din apartament fiind proprietatea lui prin moștenire. Ulterior, în apartament părțile au făcut îmbunătățiri, iar la un moment dat au intenționat să îl vândă fiicei lor minore, dând în acest sens inculpatei o procură în anul 2003 (31 dosar), pe care a revocat-o în anul 2006 (32 dosar).
Urmare a neînțelegerilor dintre părți acestea au divorțat în anul 2005, iar în 2006 a solicitat partajarea bunurilor comune, acțiune ce a fost admisă prin sentința civilă nr.4808/21.12.2006 a Judecătoriei Piatra Neamț.
Fiind nemulțumită față de rezultatul partajului, inculpata a apelat la o persoană a cărei identitate a rămas necunoscută care, contra unei sume de bani, i-a dat un formular tipizat al Consulatului General al României la Milano, ștampilat și semnat. Inculpata a completat acel formular cu datele fostului său soț,. Prin acest act, o împuternicea pe inculpată să vândă apartamentul proprietate comună situat în P N, -, -.3.
În acest fel inculpata s-a folosit de înscrisul falsificat intitulat "PROCURĂ GENERALĂ" (8, 25, 78 ) și a vândut la data de 05.01.2007, prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 93/05.01.2007 (23 ), apartamentul proprietate comună martorului. Acesta a vândut și el apartamentul lui, prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 938/28.02.2007 (80 ).
S-a reținut că vinovăția inculpatei, sub forma intenției, este probată cu plângerile părților civile și ( 16-18, 73-74 ), coroborate cu declarația martorului dată în fața instanței, cu relațiile comunicate de Consulatul General al României din Milano (27 ) din care rezultă că nu a fost eliberat nici un document pe numele și cu declarațiile inculpatei date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței ( 98-99, 101-102, 26 dosar instanță), declarații din care rezultă săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă mai sus, aceasta recunoscând săvârșirea infracțiunilor.
În drept, s-a reținut că faptele comise de inculpată, de a falsifica înscrisul intitulat "PROCURĂ GENERALĂ", de a-l folosi pentru vânzarea apartamentului în discuție și de a induce în eroare pe cumpărătorul cu ocazia încheierii contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 93/05.01.2007 pretinzând că este împuternicită, prin actul falsificat, de să îl reprezinte la vânzare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 al.1 Cod penal, uz de fals prev. de art. 291 teza I Cod penal și înșelăciune prev. de art. 215 al.1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal.
În cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al.1, 2, 3 Cod penal chiar dacă la acest moment persoana față de care s-au efectuat actele de inducere în eroare ( ) a arătat că nu are pretenții, deoarece prejudiciul creat prin infracțiune poate fi produs și în dauna altei persoane.
La individualizarea și dozarea pedepselor, prima instanță a avut în vedere criteriile prev. de art. 72.Cod penal respectiv prevederile părții generale a Codului penal; limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare; gradul de pericol social mediu al faptelor săvârșite; de persoana inculpatei care nu a mai săvârșit fapte penale și a avut o atitudine sinceră; de motivația săvârșirii infracțiunilor. Pe baza acestor considerente, instanța a apreciat că scopul general al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, respectiv acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni poate fi realizat doar aplicând inculpatei pedepse privative de libertate. Față de faptul că inculpata a avut o atitudine sinceră și cooperantă cu organele judiciare, instanța a reținut în beneficiul acesteia circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. c Cod penal iar în temeiul art. 76 lit. c, e Cod penal, a redus pedepsele sub minimul special prevăzut de lege, acestea fiind dozate în vederea reeducării inculpatei, chiar dacă faptele au fost săvârșite în concurs real, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. art. 80 Cod penal.
În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, instanța a contopit pedepsele concurente stabilite, aplicând inculpatei pedeapsa cea mai grea.
În temeiul art. 71 al.1Cod penal, s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a ll-a și b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 al.2 Cod penal, cu următoarea motivare: conform art.71 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, drepturile prevăzute în art.64 alin.1 lit. a) - c) Cod penal se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii. Cu toate acestea, prin decizia nr. LXXIV din 5.11.2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal.
În cauza de față, instanța a apreciat că se impune ca inculpatei să i se interzică drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a ll-a, b Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii nefiind compatibilă cu dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și cu dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În cauză, nu sunt însă temeiuri pentru interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c, d și e Cod penal
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante instanța, față de împrejurările concrete ale cauzei, de faptul că inculpata este la primul contact cu legea penală, că este tânără și are un copil în întreținere, având mari posibilități de reeducare, a apreciat că scopul preventiv - educativ al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea efectivă a acesteia, că nu se impune scoaterea inculpatei din mediul social și familial și plasarea ei în mediul închis, motiv pentru care în temeiul art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei iar în temeiul art. 82 Cod penal a stabilit termenul de încercare.
În temeiul art. 81 și 71 al.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 și 84 Cod penal privitoare la cauzele de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut următoarele: în cauză s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei, daune morale și cu suma de 20.000 lei, reprezentând daune materiale, solicitând totodată anularea actului fals și a actelor subsecvente (contractele de vânzare cumpărare ulterioare). Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 euro reprezentând daune morale.
Instanța a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate), prin faptele sale inculpata creându-i lui un prejudiciu material, deoarece a înstrăinat cota acestuia din apartament. Față de valoarea apartamentului, astfel cum rezultă aceasta din sentința civilă nr.4808/2006 a Judecătoriei Piatra Neamț (76580 lei), apare pe deplin justificată cererea acestuia de obligare a inculpatei la plata sumei de 20.000 lei, cerere pe care instanța a admis-o ca întemeiată.
S-a reținut că nu sunt justificate, însă, daunele morale solicitate de către, între părți existând numeroase litigii generate de neînțelegerile existente încă din timpul căsătoriei, neînțelegeri ce au dus și la divorțul părților, astfel că nu se poate reține că activitatea inculpatei ar fi generat suferințe morale suplimentare.
În cauză, nu s-a impus nici anularea actelor subsecvente încheiate cu ajutorul procurii falsificate (contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 93/05.01.2007 și contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 938/28.02.2007), deoarece prejudiciul material suferit de către partea civilă a fost acoperit prin admiterea în totalitate a cererii de daune materiale, iar anularea contractelor de vânzare-cumpărare având drept efect întoarcerea cotei din apartament în patrimoniul acestuia, ar determina o îmbogățire fără justă cauză.
La anularea actelor subsecvente se opune și principiul ocrotirii bunei-credințe, deoarece apartamentul a fost achiziționat de către terți cumpărători de bună credință, care ar fi prejudiciați prin anularea contractelor.
În ce privește daunele morale solicitate de către partea civilă, în legătură cu acestea instanța a considerat că trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană. Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.
Față de considerentele de mai sus, instanța a apreciat că a suferit un prejudiciu moral imputabil inculpatei, prejudiciu ce a fost generat de grijile și stresul acțiunilor judiciare generate de faptele inculpatei, de neliniștea provocată de posibilitatea de a rămâne fără apartamentul litigios. Așa fiind, instanța a apreciat că suma de 2.000 euro sau echivalentul în lei la data plății poate fi considerată ca o reparație echitabilă pentru daunele morale suferite de către partea civilă.
Pentru considerentele de mai sus instanța, în temeiul art.14, 16 și 346 al.1 Cod procedură penală, art. 998, 999.civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă și a fost obligată inculpata să plătească acestuia suma totală de 20.000 lei, cu titlu de daune materiale. A fost respinsă cererea de anulare a contractelor de vânzare cumpărare subsecvente (contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 93/05.01.2007 și contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 938/28.02.2007).
În baza aceluiași temei juridic, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă și a fost obligată inculpata să plătească acestuia suma de 2.000 euro, sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 14 al. 3 lit. a Cod procedură penală și art. 348 Cod procedură penală s-a dispus anularea înscrisului intitulat "PROCURĂ GENERALĂ", autentificat sub nr. -/26.10.2006, urmând a se face mențiunile corespunzătoare și pe copiile aflate la dosarul cauzei (8, 25, 78 ).
În temeiul art. 189 și 191 Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpatei să plătească statului suma de 450 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpata și partea civilă.
Prin decizia penală nr.287/AP/22.10.2009 a Tribunalului Neamțs -au respins ca nefondate ambele apeluri.
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere următoarele:
Analizând motivele de apel invocate și examinând sentința apelată în cadrul efectului devolutiv al apelului conform dispozițiilor art. 371 al. 2 Cod procedură penală s-a constatat ca fiind legală și temeinică sentința penală nr. 318 din 14.04.209 a Judecătoriei Piatra Neamț.
Astfel, în baza probelor care s-au administrat în urmărirea penală și primă instanță de fond, s-au stabilit în mod întemeiat faptele care se rețin în sarcina inculpatei așa cum sunt descrise în considerentele sentinței analizate anterior.
De asemenea, în drept, în mod legal s-a reținut încadrarea juridică, respectiv că faptele comise de inculpată, de a falsifica înscrisul intitulat "PROCURĂ GENERALĂ", de a-l folosi pentru vânzarea apartamentului în discuție și de a induce în eroare pe cumpărătorul cu ocazia încheierii contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 93/05.01.2007 pretinzând că este împuternicită, prin actul falsificat, de să îl reprezinte la vânzare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 al.1 Cod penal, uz de fals prev. de art. 291 teza I Cod penal și de înșelăciune, prev. de art. 215 al.1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal.
În aceiași măsură, s-a făcut o judicioasă individualizare a pedepselor aplicate inculpatei pentru infracțiunile concurente reținute în sarcina ei și s-a stabilit în mod judicios și modalitatea de individualizare a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii dispunându-se în condițiile art. 81, 82 Cod penal suspendarea condiționată a executării.
În latura civilă a cauzei, instanța a făcut o analiză legală și temeinică a condițiilor răspunderii civile delictuale (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate), reținând că prin faptele sale inculpata a cauzat în dauna lui un prejudiciu material, deoarece a înstrăinat cota acestuia din apartament. Față de valoarea apartamentului, astfel cum rezultă aceasta din sentința civilă nr.4808/2006 a Judecătoriei Piatra Neamț (76580 lei), s-a reținut ca fiind pe deplin justificată cererea acestuia de obligare a inculpatei la plata sumei de 20.000 lei, cerere pe care instanța a admis-o ca întemeiată.
S-a reținut în mod întemeiat că nu sunt justificate, însă, daunele morale solicitate de către, prin considerarea faptului că între părți au existat numeroase litigii generate de neînțelegerile existente încă din timpul căsătoriei, neînțelegeri ce au dus și la divorțul părților, astfel că nu se poate reține că activitatea inculpatei ar fi generat suferințe morale suplimentare.
De asemenea, instanța a reținut că nu se impune nici anularea actelor subsecvente încheiate cu ajutorul procurii falsificate (contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 93/05.01.2007 și contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 938/28.02.2007), deoarece prejudiciul material suferit de către partea civilă a fost acoperit prin admiterea în totalitate a cererii de daune materiale, iar anularea contractelor de vânzare-cumpărare având drept efect întoarcerea cotei din apartament în patrimoniul acestuia, ar determina o îmbogățire fără justă cauză și s-ar încălca și principiul de drept civil al ocrotirii subdobânditorului de bună credință.
În consecință, reținând motivele analizate anterior, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, s-au respins ca fiind nefondate apelurile declarate de inculpata și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 318 din 14.04.2009 a Judecătoriei Piatra Neamț și menține sentința ca fiind temeinică și legală.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod procedură penală au fost obligați inculpata - apelantă și partea civilă - apelant să plătească fiecare, câte 50 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva deciziei a declarat recurs partea civilă pe latură civilă, solicitând casarea sentinței și a deciziei iar pe fond anularea contractelor de vânzare cumpărare succesive.
Examinând cauza de față atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele, în temeiul art.385/15 alin.3 Cod procedură penală, instanța constată că acestea nu sunt fondate.
Cu privire la recursul părții vătămate, Curtea constată următoarele
Dispunând obligarea inculpatei la plata sumei de 20.000 lei către recurentul parte civilă reprezentând despăgubiri materiale - contravaloarea cotei părți din apartament, calculată conform sentinței civile nr.4808/2006 a Judecătoriei Piatra Neamț.
În mod temeinic prima instanță a argumentat, motivare însușită și de instanța de apel, că în aceste condiții prejudiciul material suferit de partea civilă a fost acoperit.
Admiterea cererii recurentului în sensul desființării actelor de vânzare cumpărare succesive, pentru ca bunul să se întoarcă în patrimoniul său, nu poate fi primită din două considerente.
Mai întâi că primind și despăgubiri, partea și-ar vedea acoperit același prejudiciu de două ori, ceea ce echivalează cu îmbogățirea fără justă cauză urmare a săvârșirii de către inculpată a unei infracțiuni.
Sub un al doilea aspect, corect prima instanță a respins această cerere față de principiul ocrotirii bunei credințe a terțului cumpărător prev. de art.1898 al.1 cod civil dar și principiul siguranței circuitului civil.
În majoritate doctrina dar și jurisprudența drept civil, confruntată cu problema de drept al vânzării lucrului altuia, în ipoteza în care, la data vânzării, vânzătorul era posesorul unui titlu de proprietate valabil doar în aparență, a considerat asemenea înstrăinări ca fiind valabile și le-a validat față de cele două principii amintite mai sus.
Ulterior, literatura juridică a adăugat la cele două principii și un alt considerent pentru care o astfel de vânzare este valabilă cu cea a erorii comune și invincibile, a aparenței în drept.
Este adevărat că, potrivit principiului "resolutio iure dantis" ce guvernează instituția nulității actului juridic civil, anularea actului inițial atrage după sine și anularea actului subsecvent. De la acest principiu există însă o excepție în cazul în care, deși se anulează actul principal, nu se mai anulează și actul secundar ("resorvitur ius accipientis").
Practica judiciară și doctrina a admis această excepție dând eficiență altor principii care trebuie ocrotite în circuitul civil, printre care și ocrotirea bunei-credințe legiferată prin art.1898 Cod civil.
Potrivit acestei excepții, cel care intră cu bună-credință în posesia unui bun în temeiul unui act juridic cu titlu oneros, care-i transmite dreptul de proprietate dacă ar fi fost făcut de o persoană îndreptățită să dispună de acel bun, dobândește, de la data intrării în posesia bunului, de dreptul de proprietate asupra acestuia.
Nu este dovedit din probele dosarului că primul cumpărător precum și achizitorul ulterior ar fi cunoscut că procura prin care partea vătămată o împuternicea pe inculpată să vândă, ar fi fost falsă.
Dacă în privința primului cumpărător care a achiziționat apartamentul de la inculpată s-ar putea pune problema cercetării bunei credințe, în privința următorului cumpărător - partea vătămată, acesta nu avea motive să se îndoiască de calitatea de proprietar a celui care i-a vândut și anume, principiul erorii comune și invincibile găsindu-și pe deplin aplicabilitatea.
Din aceste considerente, în mod temeinic prima instanță a respins acest capăt de cerere formulat de partea vătămată, soluție menținută de instanța de apel.
Pentru aceste considerente, constatând că nu există alte motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în temeiul art.385/15, pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul parte vătămată, împotriva deciziei penale nr.287 din 22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile MJ a sumei de 300 lei către Baroul Bacău, apărător oficiu, C.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, obligă recurentul să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Vadana Monica, Adrian Bogdan Anti Silviu
GREFIER,
red.sent.
red. dec. apel M/
red. dec. recurs
tehnored.
2 ex.
15.12.2009
Președinte:Vadana MonicaJudecători:Vadana Monica, Adrian Bogdan Anti Silviu
