Furtul (art.208 cod penal). Decizia 15/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 15/
Ședința publică din 07 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- - -, vicePREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu Instață
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, domiciliat în T,-, județul A, împotriva deciziei penale numărul 102 din data de 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul - inculpat, personal și asistat de avocat, care substituie pe avocat ales, potrivit delegației depuse la dosar, lipsind intimatul - parte civilă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, av, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale 102 din 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, întrucât instanțele de fond și de apel au apreciat în mod greșit probatoriul administrat în cauză.
Astfel, se reține că inculpatul ar fi sustras niște bunuri (piese auto și fiare) de pe proprietatea lui, însă recurentul are o altă versiune asupra producerii faptelor, susținând că a găsit aceste bunuri în afara proprietății părții civile, pe malul râului, astfel că instanțele de fond și apel își întemeiază soluția pe presupunerea că recurentul ar fi sustras aceste bunuri prin efracție, doar pe baza unor simple supoziții.
Urmează a se avea în vedere modul în care s-au petrecut faptele, atitudinea nesinceră a părții vătămate care a susținut un prejudiciu de 18.789 lei pe care ulterior nu l-a putut dovedi, astfel că pedeapsa aplicată inculpatului este disproporționată în raport de prejudiciul produs. De asemenea urmează a se reține si circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta este tătal a doi copii și este unicul întreținător al familiei.
Reprezentanta parchetului formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, deoarece motivul invocat în recurs este neîntemeiat, vinovăția inculpatului fiind concret reținută în raport de probele administrate de instanța de fond, iar pedeapsa este corect individualizată.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 38513alin.3 pr.penală, solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 26 din 23 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, a fost condamnat inculpatul,fiul lui și, născut la data de 11.09.1970 în comuna, județul A, cetățean român, studii 12 clase, necăsătorit, fără ocupație, recidivist, domiciliat în T,-, județul A, CNP--, la pedeapsa închisorii de 4 ani și 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.208 alin.1 Cod penal, art.209 alin. 1 lit.i) Cod penal, în condițiile art.37 lit.b) Cod penal, dispunându-se ca executarea pedepsei să se facă în condițiile disp. art. 57,71 Cod penal.
În temeiul disp. art.71 Cod penal, s-auinterzis inculpatului drepturile prev. de disp. art. 64 lit.a, b) Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 346 și art. 14 Cod pr.penală rap. la art. 998-999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile despăgubiri civile în cuantum de 16989 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 29.10.2007, a fost înregistrată plângerea formulată de -, prin care aceasta a sesizat că din incinta unui punct de lucru al 2000, din T, au fost sustrase, de autori necunoscuți, diverse bunuri, în valoare de circa 1500 lei (fila 6). Audiată în cauză (filele 7, 8), a precizat că societatea menționată aparține soțului său, respectiv partea civilă, iar în ziua de 28.10.2007, a constatat că dintr-o au fost sustrași doi acumulatori auto și un motofierăstrău marca, prin forțarea și escaladarea unei ferestre, iar din curte au fost sustrase bunuri feroase și neferoase, respectiv subansamble auto. Cu această ocazie, a precizat și faptul că inculpatul a lucrat cu motofierăstrăul respectiv și cunoștea locul de depozitare a acestui bun.
La data de 06.11.2007, a fost audiat și care, în momentul săvârșirii infracțiunii, se afla internat în spital, declarând că i-au fost sustrase mai multe piese auto depozitate într-o benă metalică, iar din interiorul barăcii au fost sustrași doi acumulatori, o drujbă, două roți auto și două electromotoare, precizând și faptul că din curte au fost sustrase circa 200 kg. materiale feroase și neferoase, constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 18.789 lei, valoare diminuată față de prețul unor bunuri de același gen, stabilit în urma verificărilor efectuate de organele de poliție (filele 52-55 dosar urmărire penală).
Imediat după sesizare, organele de poliție au procedat la verificarea locului faptei, ocazie cu care au fost cu certitudine fixate și stabilite urme de efracție și escaladare (filele 12-28 dosar urmărire penală).
Din cercetări, s-a stabilit și faptul că la.Remat A - T se află depozitate bunuri de genul celor reclamate ca fiind sustrase din patrimoniul părții civile (fila 34). Martora - a declarat că aceste bunuri au fost comercializate la data de 26.10.2007, de către martorul, care le-a transportat cu o căruță trasă de un, materialele aflându-se în mai mulți saci din rafie. - a precizat că în saci s-au aflat piese provenite din dezmembrarea de autocamion tip, respectiv arcuri, chiuloasă, pinioane, tamburi, etc. Cantitatea de materiale a fost de 505 kg. pentru care s-a achitat suma de 244,92 lei către (filele 66, 67, 86).
Martorul a recunoscut că a transportat și comercializat acest gen de materiale, dar a precizat că a efectuat acest transport la solicitarea inculpatului, de la domiciliul căruia a încărcat sacii cu materiale și ulterior i-a remis inculpatului suma de bani încasată de la societatea de comercializare a fierului vechi. Și acest martor a confirmat că în momentul în care a descărcat sacii, a observat că în interior sunt piese componente de camion.
A fost identificat martorul G care a declarat că în ziua de 27.10.2007 a fost contactat de către inculpat, care i-a oferit spre vânzare un electromotor de autocamion și acumulatori auto (filele 68, 69). În ziua de 28.10.2007, acest martor s-a prezentat la domiciliul inculpatului, i-a achitat suma de 200 lei și a primit electromotorul pe care ulterior martorul l-a remis numitului. La rândul său, martorul a confirmat această împrejurare de fapt, în sensul că a achiziționat electromotorul, dar nu a fost interesat de acumulatori. De altfel, electromotorul a fost identificat de partea vătămată și a fost restituit către aceasta de cumpărătorul de bună credință.
Audiat în cauză, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, precizând că bunurile vândute la REMAT le-a găsit pe malul unui. Aspectele invocate de inculpat în apărare nu sunt confirmate de ansamblul materialului probator administrat.
Astfel, în vederea verificării susținerilor inculpatului, organele de poliție au efectuat, la data de 31.10.2007, o conducere în teren (fila 73 dosar urmărire penală), ocazie cu care inculpatul a indicat zona unde ar fi găsit bunurile, stabilindu-se că nu sunt urme vizibile care să confirme că în locul respectiv au fost depozitate asemenea bunuri.
În depoziția sa, martora, concubina inculpatului, a precizat că inculpatul a știut că bunurile respective aparțin părții vătămate, fiind comercializate ulterior.
Coroborând toate aceste depoziții cu conținutul procesului-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, proces-verbal de identificare bunuri, adeverință de primire și plată, proces-verbal de conducere în teren, a rezultat săvârșirea faptei de către inculpat în contextul anterior expus, iar la stabilirea pedepsei au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru netemeinicie, în sensul că în mod greșit a fost condamnat, întrucât nu a sustras bunurile, ci le-a găsit, iar pedeapsa aplicată este prea aspră.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.102 din 9 iunie 2009, respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt, stabilind vinovăția inculpatului.
La judecata în fond, apelantul a invocat în apărarea sa chiar primul motiv de apel, respectiv împrejurarea că a găsit bunurile abandonate pe canalul unui. Această apărare este contrazisă de probele administrate, respectiv cercetarea la fața locului care nu a confirmat că în zona indicată de către apelant ar fi fost depozitate bunuri și depoziția concubinei apelantului care a relatat că acesta i-a precizat că bunurile aparțin părții vătămate. Prin urmare, instanța de fond a interpretat corect probele administrate și a reținut că apelantul a săvârșit fapta dedusă judecății, înlăturând ca nesinceră apărarea sa.
Sub aspect sancționator, tribunalul a apreciat că prima instanță a dat eficiența cuvenită tuturor criteriilor de individualizare prev. de art.72 Cod penal. Astfel, s-a reținut starea de recidivă a apelantului inculpat, care a mai fost condamnat anterior tot pentru infracțiuni de furt, atitudinea sa nesinceră, precum și gradul concret de pericol social al faptei comise.
Față de toate acestea, tribunalul a considerat că soluția instanței de fond este legală și temeinică, iar apelul declarat de inculpat nefundat.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârilor pronunțate și, în principal, achitarea sa deoarece nu a săvârșit el fapta, ci a găsit bunurile pe malul unui, respectiv reducerea pedepsei aplicate, invocând atitudinea nesinceră a părții vătămate, care a susținut inițial un prejudiciu de 18.000 lei, pe care, ulterior, nu l-a putut dovedi, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind tatăl a doi copii și unicul întreținător al familiei.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi invocate din oficiu, curtea constată că acesta este nefondat.
Situația de fapt, așa cum a fost reținută de prima instanță, a fost stabilită printr-o corectă evaluare a probelor administrate, din care rezultă săvârșirea infracțiunii de furt calificat de către inculpatul în luna octombrie 2007, în dauna părții vătămate.
In mod corect a fost înlăturată apărarea inculpatului care susținea că ar fi găsit bunurile, câtă vreme există un martor care a încărcat sacii cu piesele auto de la domiciliul inculpatului și le-a dus la societatea de comercializare a fierului vechi, unde au și fost identificate, iar persoanele care lucraseră în zona în care inculpatul susține că a găsit bunurile dispărute de la partea vătămată, nu au observat respectivii saci, care ar fi atras atenția, așa cum susține inculpatul că i s-a întâmplat lui. Mai mult, cercetarea efectuată de organele de poliție la un interval de doar câteva zile după presupusa găsire a sacilor cu piese auto în locul indicat de inculpat, nu a stabilit nici o urmă de tasare a vegetației și solului, așa cum ar fi fost normal dacă ar fi reală depozitarea acolo și apoi transportarea a circa 500 kg de material fieros.
De altfel, un alt martor, G, a cărui declarație este confirmată de martorul, susține că a cumpărat de la inculpat, venind la domiciliul lui, un electromotor de autocamion, piesă ce a fost recunoscută și restituită părții vătămate, inculpatul spunându-i că a avut și o baterie nouă, pe care a vândut-
Inculpatul recunoaște în declarațiile de la urmărire penală (57 verso, 61 verso) faptul că și-a dat seama că bunurile "găsite" erau ale părții vătămate, dar nu a anunțat-o de lipsa acestora.
Curtea constată că inculpatul cunoștea din perioada în care lucrase pentru partea vătămată locurile în care se aflau bunurile sustrase; că o parte dintre piesele auto reclamate ca furate au fost vândute de inculpat la fier vechi sau unor persoane, dintre care unele au fost identificate și au depus mărturie în cauză; că susținerea inculpatului privind ajutorul dat de el la povarnă a fost infirmată de martori; că inculpatul nu a avut tractor sau de la care să-i fi rămas piesele vândute și a recunoscut că bunurile vândute nu-i aparțineau. Cum aceste bunuri s-au dovedit a fi ale părții vătămate, iar cercetarea la fața locului a constatat urme de efracție și escaladare după pătrunderea în magazia părții vătămate, curtea apreciază că situația de fapt reținută de prima instanță a fost stabilită corect, inculpatul fiind persoana care, fiind nemulțumit de comportamentul părții vătămate față de el, profitând de faptul că partea vătămată se afla internată în spital, a sustras aceste bunuri, folosindu-se de informațiile pe care le deținea și apoi le-a vândut.
Inculpatul a solicitat și reducerea pedepsei aplicate, invocând faptul că este tatăl a doi copii minori. Curtea consideră, însă, că prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei, în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, ținând seama atât de situația familială a inculpatului, cât și de multiplele condamnări anterioare ale acestuia, inclusiv pentru infracțiunea de tâlhărie. Dat fiind faptul că, deși s-a liberat din ultima pedeapsă de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată pentru un alt furt calificat, având un rest neexecutat de 552 de zile, inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune de furt, curtea apreciază că executarea pedepsei anteriore nu și-a atins rolul preventiv și educativ, astfel că se justifică cuantumul de 4 ani și 4 luni închisoare, aplicat în prezenta cauză.
Trebuie menționat și faptul că inculpatul a săvârșit fapta urmare stării de dușmănie în care se afla cu partea vătămată, care, alături de amenințările adresate martorului - în sensul că "îl va aranja" dacă dă declarație și "se bagă în treburile lui", se constituie în împrejurări relevante pentru periculozitatea inculpatului, deoarece el nu a fost motivat de lipsuri materiale, atunci când a sustras bunurile în vederea vânzării lor la fier vechi, ci mai curând de intenția de a-i produce prejudiciu unei părți vătămate anume.
Pentru toate aceste considerente, curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul,,fiul lui și, născut la data de 11.09.1970 în comuna, județul A, CNP--, domiciliat în T,-, județul A, împotriva deciziei penale nr.102 din 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
dr.- -
Grefier,
Red.-/Tehnored.
ex.2/15 ianuarie 2010
Jud.fond
Jud.apel /Gh.
Președinte:Mirela Sorina Popescu InstațăJudecători:Mirela Sorina Popescu Instață, Corina Voicu
