Furtul (art.208 cod penal). Decizia 520/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 520/2008
Ședința publică de la 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva deciziei penale nr. 319/A/24 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul intimat, asistat de avocat în substituirea avocat, desemnată din oficiu, lipsă fiind partea civilă intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care s-a procedat la audierea inculpatului intimat, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat, atașat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri de.formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta parchetului susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și rejudecând a se proceda la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz de încredere în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 cod penal și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii cu executare și obligarea la plata despăgubirilor civile. Precizează că în raport de starea de fapt reținută în cauză rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Avocata inculpatului a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat precizând că în cauză este vorba despre infracțiunea de abuz de încredere iar pedeapsa a fost corect individualizată.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că pentru acest dosar a făcut 3 ani de închisoare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 442 din 30 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr. 1123/2006 (- ) a fost condamnat inculpatul la 1000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev. și ped. de art. 213 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Inculpatului i s-au pus în vedere dispozițiile art. 63/1 Cod penal.
În baza art. 14. 346 Cod proc. penală, art. 998 Cod civil, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 191 Cod proc. penală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în data de 25 martie 2002, după ce în prealabil a luat legătura cu partea vătămată, inculpatul s-a oferit să îi faciliteze achiziționarea unei cantități de BCA de la SC SA D,s-au deplasat împreună la această societate comercială, unde inculpatul l-a contactat pe martorul cu rugămintea să transporte pentru partea vătămată 3,6 mc BCA la
Inculpatul a primit de la partea vătămată suma de 4.000.000 lei ROL pentru a achita contravaloarea mărfii, iar după ce a intrat în posesia banilor a părăsit incinta SC SA D, fără a achita marfa.
S-a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 213 Cod penal și reținându-se vinovăția inculpatului s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa amenzii penale.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut existența infracțiunii de abuz de încredere, întrucât fapta comisă de către inculpat constituie infracțiunea de furt calificat, aceasta neavând nici posesia și nici detenția asupra bunului, ci doar un contact material asupra sumei de 400 lei, remise de către partea vătămată pentru a efectua plata cantității de BCA achiziționată de la SC SA
De asemenea s-a aratat că prima instanță a procedat nelegal reținând starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal, doar cu prilejul soluționării pe fond a cauzei, fără se pună în discuția părților noua încadrare întrucât, prin rechizitoriu, s- dispus trimiterea în judecată a inculpatului în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a Cod penal.
În apelul parchetului hotărârea este criticată și pentru netemeinicie, susținându-se că instanța de fond a apreciat greșit gradul de pericol social al faptei săvârșite de către inculpat, precum și persoana inculpatului care este recidivist și s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată, motiv pentru care s-a cerut aplicarea pedepsei închisorii.
Prin decizia penală nr. 319/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- s-a respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva, iar cheltuielile.judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Starea de fapt reținută de către prima instanță a fost corect stabilită avându-se în vedere probele administrate în cauză.
Încadrarea juridică a faptei în dispozițiile art. 213 Cod penal este legală, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere.
Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei este realizat în modalitatea însușirii bunului mobil al altuia, deținut cu orice titlu.
. sumei de bani înmânate pentru procurarea unor bunuri constituie abuz de încredere, prin săvârșirea în această modalitate a elementului material al faptei, întrucât banii se aflau în detenția celui ce și i-a însușit.
În ce privește latura subiectivă, a rezultat existența vinovăției sub forma intenției directe materializată în încercarea efectivă a inculpatului de a diminua în mod fraudulos patrimoniul celui care i-a încredințat banii.
Referitor la starea de recidivă reținută de către instanța de fond, constatându-se că inculpatul a comis prezenta faptă după executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 153/1998 a Judecătoriei Hunedoara, s-a apreciat că în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal.
Schimbarea temeiului juridic al recidivei a fost avută în vedere și cu ocazia judecării cauzei, prin sentința penală nr. 1587/2005 a Judecătoriei Deva, stabilindu-se existența art. 37 lit. b Cod penal, astfel că nu se impunea a fi pus din nou în discuție acest aspect.
În ce privește pedeapsa aplicată, s-a apreciat că instanța de fond a făcut o justă individualizare, dând eficiență criteriilor înscrise în dispozițiile art. 72 Cod penal, în raport de care s-a orientat către sancțiunea amenzii penale.
Așa fiind, tribunalul a reținut că soluția primei instanțe este temeinică și legală.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b Cod proc. penală, s-a respins ca nefondat apelul parchetului.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
În motivarea recursului, parchetul a susținut că instanțele au făcut ă greșită încadrare a faptei potrivit art. 213 cod penal, infracțiunea fiind furt prevăzută de art. 208 alin.1 cod penal, precum și o greșită individualizare judiciară a pedepsei. În susținerea recursului parchetul și-a modificat motivul de recurs susținând că infracțiunea săvârșită de inculpat întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 cod penal cu aplicarea art. 37 lit.b cod penal.
Criticile formulate de parchet se încadrează în cazurile de casare prev. de art. 3859alin.1 pct. 14 și 17.pr.penală.
Din perspectiva cazurilor de casare prevăzute mai sus, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța apreciază că acestea sunt fondate din următoarele considerente:
Fapta inculpatului, care i-a cerut părții vătămate suma de 4 milioane ROL pentru a achita contravaloarea mărfii, respectiv 3,6 mc BCA, apoi și-a însușit banii, părăsind incinta SC SA D, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 cod penal.
Astfel, inculpatul a prezentat ca adevărată fapta de a face o plată, folosind ca mijloc de inducere în eroare contactarea martorului, pe care l-a rugat să transporte cantitatea de 3,6 mc BCA, precum și încărcarea materialului de construcții în autocamion, deși acesta luase rezoluția infracțională de a-și însuși banii și a nu plăti marfa, sens în care a părăsit incinta societății, ulterior sustrăgându-se și urmăririi penale.
Mijloacele de inducere în eroare au prezentat o aparență de veridicitate, victima crezând că există o deplină concordanță între plata contravalorii BCA și intenția inculpatului.
Acțiunea de inducere în eroare a avut ca rezultat cauzarea unui prejudiciu material părții vătămate.
Infracțiunea de înșelăciune s-a săvârșit cu intenție directă, inculpatul realizând că desfășoară o activitate de in,ducere în eroare, prin care a urmărit producerea unei pagube.
În speță nu există infracțiunea de abuz de încredere, deoarece inculpatul a primit banii în detenție printr-un consimțământ viciat al victime, cauzat de mijloacele de inducere în eroare, respectiv afirmația că merge să achite contravaloarea mărfii, și, nici infracțiunea de furt, deoarece inculpatul a luat banii din posesia victimei cu consimțământul acesteia, dar prin crearea unei false reprezentări a realității părții vătămate, care a fost indus în eroare.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin.1 pct. 2 lit.d pr.penală instanța va admite apelul parchetului, va casa hotărârea instanței de apel și a celei de fond, sub aspect penal, și rejudecând va condamna pe inculpat la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin.1 cod penal cu aplicarea art. 37 lit.b cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 213 cod penal cu aplicarea art. 37 lit.b cod penal, iar în temeiul art. 71 alin.2 cod penal va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. teza a II- și lit.b cod penal menținând celelalte dispoziții din hotărârile atacate, inclusiv dispozițiile privind obligarea inculpatului la despăgubiri civile.
Conform art. 192 alin.3 pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva deciziei penale nr. 319/A/24.09.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată cât și sentința penală nr. 442/30.03.2007 adoptată de Judecătoria Deva în dosar penal nr- numai sub aspectul laturii penale a cauzei și procedând la rejudecare în aceste limite:
În baza art. 334 Cod pr. pen. dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 213 Cod penal cu art. 37 lit. b în infracțiunea prevăzută de art. 215 al. 1 Cod penal în condițiile art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 215 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, condamnă pe inculpatul, la:
- 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza II, 64 lit. b Cod penal, în condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
Menține în rest toate celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
În baza art. 192 al. 3 Cod pr. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.10.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. LC
Tehnored. VV 2 ex/21.10.2008
,
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă, Maria Covaciu
