Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 515/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 515/2008
Ședința publică de la 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 105/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat cu delegație de apărător ales al inculpatului recurent, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocatul ales al inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și procedând la rejudecarea cauzei sub aspectul laturii penale a solicitat achitarea inculpatului. Precizează că inculpatul s-a dus la operațiune cu numitul pe care angajații REMAT îl cunoșteau și executarea operațiunii pe timp de zi fără a ști că este ilegală conduce la ideea că inculpatul nu a avut intenția de a sustrage grinzile metalice, iar simpla prezență a inculpatului la locul faptei, fără nicio participație nu poate duce la adoptarea unei soluții de condamnare.
Sub aspectul laturii civile solicită reducerea acestora având în vedere că prin expertiza aflată la dosarul cauzei s-a stabilit că valoarea prejudiciului cauzat, ținând seama de gradul de uzură este de 16.297 lei, astfel că ar fi trebuit obligat inculpatul la plata despăgubirilor până la această valoare.
Reprezentanta parchetului a solicitat admiterea recursului declarat de inculpatul numai în ce privește latura civilă a cauzei și respingerea recursului ca fiind nefondat în ce privește latura penală. Precizează că din probele dosarului rezultă fără dubiu că inculpatul a cunoscut faptul că nu avea dreptul să taie și să transporte cele 2 grinzi metalice, iar în ce privește latura civilă se impune obligarea inculpatului la plata prejudiciului reținut prin expertiză.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin sentința penală nr. 87/21.12.2007 a Judecătoriei S s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20, 21 Cp. rap. la art. 208 alin. 1 rap. al art. 209 alin. 1 lit. a C.P.P. cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 lit. d Cp. de 400 lei amendă pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 217 alin.1 cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. e Cp.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. d Cp. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cp. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a-c Cp.
În baza art. 81 Cp. s- dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-au aplicat dispozițiile art. 359.C.P.P. și art. 83 Cp.
În baza art. 14 și 346.civ.Cod Penal s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Compania Națională de Ferate - Regionala B și s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 21.244 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că în cursul lunii mai 2003 inculpatul și martorul s-au deplasat în apropierea pasajului de trecere a căii ferate peste DN 1 situat lângă cantonul CFR, unde au observat două grinzi metalice de rezervă de la pasajul de cale ferată aparținând Companiei Naționale de Ferate - Regionala B, având o greutate totală de 17.607 kg.
În baza unei înțelegeri prealabile dintre cei doi inculpatul s-a angajat să identifice proprietarul grinzilor metalice. Ulterior la data de 19.06.2003, inculpatul i-a comunicat martorului că cele două grinzi aparțin Societăți de Drumuri și Poduri Sibiu și că a obținut acordul verbal al conducerii acestei societăți, pentru transportul și valorificarea" materialului feros.
La data de 20.06.2003, împreună cu muncitorii și mijloacele de transport puse la dispoziția inculpatului, la solicitarea acestuia, de către Remat, inculpatul și martorul au tăiat grinzile metalice pentru a le putea transporta. în timpul acestei operațiuni au sosit la fața locului lucrătorii de poliție care le-au solicitat încetarea operațiunii de tăiere.
Din cercetările efectuate ulterior, s-a constatat că, respectivele grinzi metalice sunt proprietatea - Regionala B, aspect cunoscut de inculpat de la martorul.
La stabilirea săvârșirii faptelor de către inculpat, instanța de fond reține ca relevante depozițiile martorilor, și .
Potrivit acestor depoziții, instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului care susține că s-a aflat în eroare cu privire la proprietarul respectivelor grinzi metalice, reținând ca esențială declarația martorei .
Astfel, această martoră a negat că și-ar fi dat acordul cu privire la
însușirea de către inculpat a grinzilor, arătând totodată că i-a comunicat
inculpatului, după verificări în actele societății, că materialul feros nu
aparține Societății de Drumuri și Poduri.
Împotriva sentinței pronunțate pe fondul cauzei a formulat apel
inculpatul, solicitând desființarea sentinței atacate și judecând în fond să
se dispună achitarea inculpatului.
În motivele de apel, inculpatul a solicitat achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat reținută în sarcina sa, pentru lipsa vinovăției întrucât nu a avut cunoștință de împrejurarea că portalele metalice nu aparțin Societății de Drumuri și Poduri, societate de la care a obținut acordul prealabil pentru valorificare.
Inculpatul a motivat de asemenea că existența convenției privind valorificarea materialului feros a fost dovedită în cauză cu probe indirecte, respectiv cu declarațiile martorului și, probe pe care instanța le-a înlăturat în mod nejustificat.
Cu referire la infracțiunea de distrugere, inculpatul a motivat că nu a participat la tăierea portalelor metalice, astfel încât nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea acestei infracțiuni.
Un ultim motiv de apel a privit modul de soluționare al laturii civile, inculpatul criticând sentința sub aspectul cuantumului prejudiciului reținut de instanța de fond. Apreciază că prejudiciul a fost reținut în mod greșit ca fiind echivalentul valorii contabile, deși expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit o altă sumă în raport de gradul de uzură.
Prin decizia penală nr. 105/12.05.2008 a Tribunalului Sibius -a respins ca nefondat apelul inculpatului motivat de aceea că fapta este dovedită, este corect încadrată juridic, iar despăgubirile civile sunt bine stabilite, inculpatul cunoscând că bunurile nu îi aparțin, astfel că vinovăția sa este probată pentru ambele infracțiuni.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, solicitând a fi achitat întrucât nu a realizat că execută o operație ilegală și nu a avut intenția de sustragere, la tăierea grinzilor metalice neavând nici o contribuție. Sub aspectul laturii civile a arătat că prejudiciul a fost stabilit greșit, fără a se ține seama de gradul de uzură.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, Curtea constată că în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt în baza probelor administrate, iar încadrarea juridică este cea legală.
Susținerea inculpatului că nu a avut intenția de a sustrage grinzi metalice este combătută de faptul că el a identificat aceste grinzi, a văzut că sunt în aproprierea pasajului CFR de la cantonul și, interesându-se cine este proprietarul a aflat că acestea sunt proprietatea Regionalei CFR, nefiind bunuri abandonate. Inculpatul a făcut demersuri pentru tăierea acestor grinzi și a fost prezent când au fost secționate, urmând a primi contravaloarea lor ca fier vechi, deci intenția sa de a comite infracțiunile este evidentă.
Recursul inculpatului este însă fondat în ce privește latura civilă a cauzei. Prejudiciul cauzat părții civile este cel stabilit prin expertiză, respectiv suma de 16.297 lei rezultată în urma scăderii uzurii bunurilor și nu suma de 21.244 lei care reprezintă valoarea acestora fără a fi scăzută uzura.
Față de cele de mai sus și de dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală recursul inculpatului urmează a fi admis doar sub acest aspect, restul dispozițiilor hotărârilor atacate urmând a fi menținute.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din recurs vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 105/12.05.2008 a Tribunalului Sibiu pe care o casează sub aspectul laturii civile și rejudecând:
Casează această decizie, precum și sentința penală nr. 87/21.12.2007 a Judecătoriei S cu privire la obligarea inculpatului la despăgubiri civile și stabilește suma la care a fost obligat inculpatul către partea civilă Compania Națională de Ferate CFR Regionala CFR B la 16.297 (în loc de 21.244 lei).
Menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei atacate.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată astăzi 9 oct. 2008 în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Concediu odihnă -
semnează președintele completului
- -
Grefier,
- -
Concediu medical - semnează grefier-șef
Red. MB
Tehnored. CC
2 ex/29.10.2008
,
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă, Maria Covaciu
