Furtul (art.208 cod penal). Decizia 525/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.525
Ședința publică din data de 11 iunie 2008,
PREȘEDINTE: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
GREGIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 21.08.1980, domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva deciziei penale nr.52/18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, și a sentinței penale nr. 259/7 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria, prin care s-a respins cererea de restituire a cauzei la procuror, iar în baza art.208 - 209 lit.a,g,i p cu aplicarea art.37 lit.b și art.75 lit.c a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a,b și e cod penal, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea pedepsei.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă
În baza art.118 s-a dispus confiscarea sumei de 240 lei de la inculpat reprezentând contravaloarea bunurilor ce au fost sustrase.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat personal, asistat de avocat, din cadrul Baroului D, lipsind intimata parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat declară că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Se ia act de declarațiile părților, se constată terminată cercetarea judecătorească și se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, în temeiul art.385/9 pct.10 p solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel. S-a invocat în mod permanent nevinovăția inculpatului, susținând-se că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.
Condamnarea inculpatului s-a făcut doar pe baza declarației martorei și. Inculpatul nu locuia în zona unde s-a petrecut incidentul și nici nu avea ce căuta acolo. Martorii nu sunt fermi în declarațiile lor. Martora a precizat că la poartă mai era o persoană pe care însă nu o poate identifica. La instanța de fond aceasta a declarat că nu-l cunoaște, deși a fost prezent.
Martorul spune că a dedus că ar fi vorba de inculpat deoarece a recunoscut calul și căruța, dar nu și chipul.
Apreciază astfel că, cu o maximă lejeritate a fost condamnat inculpatul, neținându-se seama de faptul că martorul Ciuflea a declarat că acesta la data când a avut loc eveniment se afla în alt loc.
Solicită, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c p, admiterea recursului, casarea celor două hotărâri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.259/07.11.2007 pronunțată de Judecătoria și a deciziei penale nr.52/18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, care sunt legale și temeinice.
Instanțele au reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a acesteia, reținând în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate.
Din probatoriile administrate la urmărirea penală și la instanța de fond a rezultat vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei deduse judecății și pentru care a fost condamnat, vinovăție ce rezultă cu prisosința din declarațiile și plângerile părții vătămate și a martorilor, a declarat că l-a recunoscut pe inculpat ca fiind cel care a sustras bunurile din curtea părții vătămate.
Pe cale de consecință, apreciind că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinicie, solicită respingerea recursului.
În replică dl. avocat precizează că martorul a văzut un moment ulterior sustragerii bunurilor, eventual inculpatul poate fi acuzat de complicitate, însă sustragerea nu este probată.
Recurentul inculpat având personal cuvântul solicită rejudecarea cauzei întrucât totul a fost o înscenare. Susține că a băut la bar cu până în jurul orelor 23,00, după care a plecat acasă. Căruța a rămas la frații.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 259/07.11.2007 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr- s-a respins cererea de restituire a cauzei către procuror, formulată de apărătorul inculpatului .
În baza art. 208 rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal cu aplic. atr. 37 lit. b și art. 75 lit. c Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 21 august 1980, în, județul D, CNP -, domiciliat în comuna, sat -V, nr.13, județul D, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b și e Cod penal, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 Cod penal s-a dispus confiscarea sumei de 240 lei de la inculpat.
Inculpatul fost obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în noaptea de 03/04 aprilie 2007, inculpatul a sustras din curtea părții vătămate, 15 găini și o coasă.
Probatoriile avute în vedere la adoptarea soluției au constat în plângerea și declarația părții vătămate, declarația inculpatului, precum și declarațiile martorilor, și Ciuflea.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile stabilite de art. 72 din Codul penal.
La rezolvarea laturii civile a cauzei s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în declarația de apel neindicându-se în concret criticile la care se referă.
În susținerea orală a apelului de către apărătorul ales, s-a solicitat achitarea inculpatului pentru fapta comisă, determinat de lipsa dovezilor de vinovăție, administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.
Tribunalul Dâmbovița prin decizia penală nr. 52/18.03.2008 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 259/7.11.2007 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr-.
A fost obligat apelantul inculpat la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Dâmbovița a reținut că, în mod corect instanța de fond apreciat asupra situației de fapt, a încadrării juridice dată acesteia și asupra vinovăției inculpatului,condamnându- pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art. 208 rap. la art. 209 lit. a,g și i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b și art. 75 lit. c Cod penal, ceea ce reprezintă minimul special prevăzut de textul de lege incriminator pentru infracțiunea de furt calificat.
S-a apreciat de asemenea, că pedeapsa aplicată în condițiile stării de recidivă post - executorie și a incidenței circumstanței agravante prevăzute de art. 75 lit. c Cod penal este suficient de blândă, la dosarul cauzei existând probe indubitabile că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de sustragere comisă în paguba părții vătămate, respectiv declarațiile martorilor, și care confirmă susținerile părții vătămate.
În aceste condiții, instanța de apel a apreciat că susținerea formulată de apărătorul ales al inculpatului conform căreia nu subzistă temeiurile tragerii la răspundere a inculpatului și în baza căreia a solicitat achitarea este neîntemeiată, existând la dosar suficient corespondent probator referitor la vinovăția inculpatului.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.
A susținut recurentul că probele administrate nu confirmă fără dubiu vinovăția sa, deoarece depozițiile celor doi martori, respectiv si sunt evazive, iar martorii nu l-au recunoscut cu certitudine, fiind impreciși in depozițiile lor, deoarece nu i-au observat trăsăturile fizionomice ale feței.
S-a solicitat în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c p, admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și pe fond achitarea inculpatului.
Curtea examinând hotărârile recurate in raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar si din oficiu in limitele motivelor de recurs prevăzute de art. 385/9 al.3 C.P.P. constată că recursul este nefondat după cum se va arăta in continuare:
Instanțele au reținut in mod corect si complet situația de fapt si au realizat justă interpretare si apreciere a mijloacelor de probă administrate in cauză, in cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecată prin rechizitoriu, cât si săvârșirea acesteia cu vinovăție in forma cerută de lege de către inculpat.
Au fost avute in vedere plângerea si declarația părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat de către lucrătorii de poliție si însoțit de planșele fotografice demonstrative, declarațiile participantului, depozițiile martorilor, Ciuflea, -, procesele verbale de confruntare încheiate de lucrătorii de poliție, declarațiile inculpatului.
Pe baza acestor mijloace de probă in mod corect s-a reținut si rezultă că, in noaptea de .10.2006, împreună cu participantul, minor( față de care s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală si aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ) au pătruns fără drept in curtea părții vătămate din comuna M, sat Caselor jud. D si și-au însușit fără drept 15 găini, precum si o coasă, producând un prejudiciu total in valoare de 240 lei.
In mod corect instanțele au înlăturat apărările inculpatului vizând nevinovăția sa, constatând că aceste apărări sunt contrazise de mijloacele de probă administrate si, in principal, de declarațiile coparticipantului, care a relatat încă din cursul urmăririi penale, in mod detaliat, modul si împrejurările de comitere a faptelor si a precizat contribuția infracțională a inculpatului recurent.
Aceste declarații se coroborează cu depozițiile martorilor, si, observându-se că criticile recurentului vizând imprecizia depozițiilor acestor martori sunt nefondate.
Astfel, martorul a ieșit pe stradă când a auzit-o pe martora strigând la apariția inculpaților si a observat că in căruță se aflau cei doi participanți, recunoscându-i pe aceștia si încercând să oprească atelajul, insă, fiind amenințat cu coasa de către recurentul si observând că in căruță a căzut o.
De asemenea, martorul a observat căruța in care se aflau atât inculpatul recurent, cât si participantul minor și a încercat să oprească atelajul fără insă a reuși.
De altfel, in cursul urmăririi penale au fost efectuate confruntări intre martori si inculpat, iar in cursul acestor confruntări inculpatul și-a menținut poziția de negare a participației sale penale, iar relatările martorilor coroborate cu declarațiile coparticipantului confirmă contribuția infracțională a recurentului la săvârșirea infracțiunii depuse judecății.
Pe parcursul cercetării judecătorești, prima instanță a procedat la readministrarea probelor efectuate in cursul urmăririi penale, audiind atât martorii, cât si pe minorul.
Este adevărat că, martora, in declarația dată in fața instanței a arătat că nu mai poate identifica persoana ce s-a aflat in căruță împreună cu minorul, însă, elocventă este declarația martorului care l-a recunoscut fără putință de tăgadă pe recurentul inculpat, precizând că acesta se afla in căruță si a încercat să-l lovească cu coasa atunci când l-a observat.
Și coparticipantul si-a menținut declarațiile in cursul cercetării judecătorești, afirmând fără putință de tăgadă că, recurentul inculpat luat parte împreună cu el la săvârșirea infracțiunii de furt calificat in dauna părții vătămate.
Ca atare, soluția de condamnare a recurentului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat este legală si corespunde situației de fapt, vinovăției recurentului, iar încadrarea juridică este de asemenea corectă.
In mod judicios instanțele au reținut in sarcina inculpatului atât agravanta prev. de art. 75 lit. c, cât si starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b, al cărei prim termen îl constituie pedeapsa anterioară de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin sentința penală nr. 1524/19.12.2002 Judecătoriei Moreni, rămasă definitivă prin decizia penală 784/2003 a Curți de APEL PLOIEȘTI, inculpatul fiind arestat la 9.08.2003 si liberat condiționat la 29.06.2005 cu un rest neexecutat de 405 zile închisoare, care a fost împlinit până la data săvârșirii infracțiunii deduse judecății.
In aceste condiții, stabilind in sarcina inculpatului o pedeapsă situată la limita minimă specială, prima instanță a dat dovadă de suficientă clemență, luând in considerare toate criteriile prevăzute de art. 52 si art. 72, respectiv modul si împrejurările concrete de săvârșire a faptei, pericolul social al acesteia, dar si circumstanțele personale ale inculpatului, care prin starea de recidivă relevă persistență infracțională in comiterea aceluiași gen de infracțiuni.
Așa fiind, criticile inculpatului sunt nefondate, soluția de condamnare a acestuia fiind dispusă in urma coroborării tuturor probelor administrate, iar pedeapsa fiind just individualizată, astfel că recursul va fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b
C.P.P.Văzând și disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 21.07.1980, domiciliat în comuna, V, nr.13, județul D, împotriva deciziei penale nr.52/18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr.259/07.11.2007 pronunțată de Judecătoria.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie 2008.
Presedinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. CG/
2ex/23.06.2008
f-- Jud.
jud. fond
apel -- Tb.
jud. apel si G
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Ștefana AnghelJudecători:Ștefana Anghel, Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu
