Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 524/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.524
Ședința publică din data de 11 iunie 2008,
PREȘEDINTE: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
GREGIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.02.1965, deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva deciziei penale nr.53/20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr.6/14.01.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău, prin care în baza art.211 alin.11,2 lit.b,c și alin.2/1 lit.a,b,e din codul penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c și art.76 din codul penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.71 alin.2 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.63 lit.a - b cod penal.
În baza art.350 din Codul d e pr.penală s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art.88 din Codul penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la 07.10.2007 la zi.
În baza art.118 alin.1 lit.b p s-a dispus confiscarea specială a bâtei primită de Poliția orașului P conform fișei de custodie a probei nr.-/10.10.2007.
În baza art.118 alin.1 lit.e din codul penal s-a dispus confiscarea specială a cartelei "" primită de Poliția orașului P conform fișei de custodie a probei nr.-/10.10.2007.
S-a constatat prejudiciul acoperit.
În baza art.14 și art.346 din codul d e procedură penală rap. la art.998 și următoarele din Codul civil au fost obligați în solidar inculpații, și să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență B suma de 1.152,32 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de deținere, asistat de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind intimatul parte vătămată și partea civilă intimată Spitalul Județean
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat.
s-a adus la cunoștință recurentului inculpat că are dreptul să dea declarații în fața instanței de recurs, numai în situația în care dorește, acesta precizând că este de acord.
A fost ascultat inculpatul recurent, cele declarate fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Avocat având cuvântul, declară că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile părților, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, susține că din punctul său de vedere nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, infracțiune pentru care a fost trimis în judecată și condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
Acest fapt a fost învederat și la celelalte două instanțe, solicitându-se schimbarea încadrării juridice, cerere ce a fost respinsă.
, prin declarația dată, s-au punctat anumite momente cu privire la modul în care s-au derulat evenimentele și este de observat faptul că, inculpatul a dat declarații constate, că așa au sat lucrurile.
Astfel, referitor la telefoanele mobile, așa cum s-a, în timpul altercației, i-au picat din buzunar părții vătămate, iar acestea au fost luate de unul din frații și păstrat de el până consumarea evenimentului și revenirea la domiciliul lui. Deci, telefoanele au fost împărțite între frații.
Cu privire la suma de bani este evident că partea vătămată, a aruncat în portbagajul mașinii portofelul, unul dintre coinculpați, care stăteau pe banca din față a mașinii a observat acest lucru, umblat în portofel, a luat banii și ulterior a pus portofelul înapoi. Așa s-a reținut și cu ocazia cercetării judecătorești, dar și la poliție. De acest lucru a aflat la poliție, și nici nu avea cum să umble în portofel cât timp se afla la volanul mașinii.
Cert este că s-a reținut greșit existența infracțiunii de tâlhărie prev. și ped de art.211, datorită faptului că acesta ar fi luat, profitând de imobilizarea victimei, a luat mașina. Așa s-a reținut de Tribunalul Buzău, deși este contradictoriu cu ceea ce s-a reținut de Judecătoria Pogoanele. O altă motivare este dată prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău. Sunt trei motivări diferite. La Judecătoria Pogoaneles -a reținut furtul de folosință, dar Tribunalul Buzăua schimbat motivarea și a reținut infracțiunea de tâlhărie. Această inconstanță a instanțelor în ceea ce privește motivarea dovedește faptul că nu a fost infracțiune de tâlhărie. Pe de altă parte, un alt argument este că în momentul când a abandonat mașina părții vătămate, în centrul satului, l-a mai lovit. Deci scopul urmărit nu a fost deposedarea părții vătămate de un bun ci să-i aplice o corecție. Celelalte mijloace sunt mijloace secundare de realizare a scopului urmărit. Nu crede că a avut reprezentarea faptelor și urmărilor sale. Singurul scop a fost acela de a lovi partea vătămată.
Dosarul are multe lacune, din punctul său de vedere. S-a susținut căî s-ar fi pus viața în pericol părții vătămate. Este o singură frază unde se arată aceasta. S-a solicitat să se meargă la Institutul de Medicină Legală Minovici pentru a se verifica această concluzie, referitor la pericolul vieții, dar s-a respins, deși era normal și trebuia să fie sprijinul apărării inculpatului. Consideră că pedeapsa aplicată nu face decât să agraveze situația din familia inculpatului. Există la dosar acte, prin care se recunoaște că inculpatul nu a mai săvârșit fapte antisociale, că este cinstit și cu un bun comportament în societate, care și-a apărat doar familia, așa cum a înțeles. Modul cum a fost sancționat lasă mult de dorit.
Din punctul său de vedere în condițiile în care se va constata că inculpatul a săvârșit totuși infracțiunea de tâlhărie, în forma arătată, se poate modifica sentința și se poate face aplicarea circumstanțelor atenuante, față de fapta comisă și circumstanțele personale ale inculpatului să reducă pedeapsa și să se dispună aplicarea unei sancțiuni cu lăsarea în libertate a inculpatului. În acest sens există la dosar, fila 242 o adresă din care rezultă că se acceptă de către o societate comercială ca pedeapsa să fie executată la locul de muncă. Astfel, inculpatul și-ar putea întreține și ajuta familia, și acesta ar plăti datoria față de societate ale căror norme imperative au fost încălcate. Deci se impune aplicarea unei pedepse cu executarea la locul de muncă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.53/20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.6/14.01.2008 pronunțată de Judecătoria Pogoanele, deoarece este legală și temeinică, instanțele reținând corect pe baza probatoriilor administrate situația de fapt dar și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art.211 p, faptă comisă de inculpat la data de 07.10.2007 și constând în aceea că împreună cu alți coinculpați au agresat-o pe partea vătămată, cauzându- leziuni care au necesitat pentru vindecare 14 - 16 zile de îngrijiri medicale, traumatismele punându-i viața în pericol și cu această ocazie acestuia i-au sustras două telefoane mobile și suma de 730 lei și i-au luat autoturismul acesteia, în scopul folosirii pe nedrept.
Instanțele, au reținut justificat că infracțiunea dedusă judecății constituie infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art.211 p și nu art.208 pentru că constituie infracțiunea de tâlhărie furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și poată asigura scăparea.Nu are relevanță dacă scopul însușirii pe nedrept a interenit după exercitarea violențelor
. bunurilor a survenit după ce părții vătămate i s-au aplicat violențe, iar coinculpatul au fost de acord cu inculpatul de a transporta partea vătămată fără acordul acestuia, cu autoturismul părții vătămate la domiciliul inculpatului, auto fiind condus de acesta. Toți inculpații în toată această perioadă de timp au lovit partea vătămată, atât anterior, cât și ulterior sustragerii autoturismului. Fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie. Inculpații au sustras fără drept autoturismul părții vătămate, neavând relavanță faptul că aceasta a survenit după aplicarea violențelor asupra părții vătămate.
Pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel, de 3 ani și 6 luni închisoare, este corect individualizată cu respectarea cerințelor prevăzute de art.72 instanța reținând deja în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și apreciază că nu se justifică redozarea acesteia și nici schimbarea modalității de executare.
Recurentul inculpat având personal cuvântul se consideră nevinovat și regretă că l-a lovit pe partea vătămată. Solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea sau executarea la locul de muncă.
CURTEA:
Prin sentința penală nr.6/14.01.2008 Judecătoria Pogoanele a dispus condamnarea inculpaților, în baza art. 211 alin.1,2 lit b-c și alin.2/1 lit.a, b, e cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c Cod pen. și art. 76 Cod pen. a la pedeapsa închisorii de câte 3 ani si 6 luni; a inculpatului la pedeapsa închisorii de 3 ani, a inculpatului la 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, asupra părții vătămate.
In baza art. 71 alin.2 Cod pen. a interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit.a,b Cod pen.cu titlu de pedeapsa accesorie.
Conform art. 350 Cod proc.pen. a fost menținută starea de arest a inculpaților și in conformitate cu dispoz. art. 88 Cod pen. s-a dedus la zi reținerea si arestul preventiv începând cu 7.10.2007.
In baza art. 118 alin.1 lit.b Cod pen. s-a dispus confiscarea unei bâte.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Au fost obligați inculpații în solidar la 1152,32 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Județean de Urgență
Au fost obligați inculpații la câte 240 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța fondului a reținut că la solicitarea inculpatului care dorea să o forțeze pe partea vătămata să întrerupă relațiile cu fiica sa, în seara zilei de 6.10.2007 toți inculpații s-au deplasat pe raza comunei la locuința părții vătămate. Deoarece acesta nu era acasă au așteptat până în jurul orei 4,00 dimineața, când a sosit cu autoturismul proprietate personală. Inculpații au agresat-o pe partea vătămată, au lovit-o cu toții cu pumnii și picioarele iar cu o. In timpul agresiunii partii vătămate i-au căzut din buzunar 2 telefoane mobile care au fost însușite de inculpatul. Au urcat-o pe partea vătămată în mașina acesteia și cu toții s-au deplasat la locuința inculpatului pentru aop rezenta părții vătămate soției acestuia. Pe parcurs au lovit-o pe aceasta, agresiune care a continuat și la locuința inculpatului. Aici, partea vătămată a scos portofelul din buzunar și l-a aruncat în portbagajul mașinii. Inculpatul a luat portofelul din care și-a însușit suma de 730 lei după care l-a aruncat în portbagaj. Ulterior toți inculpații a urcat-o pe partea vătămată din nou în mașină și au condus-o în centrul comunei unde au abandonat-o, după ce anterior a mai lovit-o o dată cu pumnii. Cu toții s-au întors la locuința inculpatului unde au aruncat cartelele telefonice, însușindu-și telefoanele, unul de către iar celălalt de către. Ulterior au fost depistați de către organele de Politie care au găsit asupra lor bunurile sustrase.
Partea vătămată a fost internată în Spitalul de Urgenta al județului B, prezentând leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol.
Instanța fondului a respins cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunile de vătămare corporala gravă prev. de art. 182 alin.2 Cod pen. și furt calificat prev. de art. 208-109 alin.1 lit.a,e,d,g Cod pen, cu motivarea că în conținutul complex al infracțiunii de tâlhărie furtul constituie activitatea principala iar folosirea violentei sau a amenințării ori a celorlalte mijloace constituie activitatea secundară, latura subiectivă a infracțiunii de tâlhărie include însușirea pe nedrept a bunului prin folosirea violenței în vederea păstrării bunului, neavând relevanță dacă scopul însușirii pe nedrept a fost urmărit înainte de exercitarea violențelor ori acesta a intervenit în urma folosirii violenței. Toți inculpații au fost de acord cu propunerea inculpatului să o transporte pe partea vătămată fără acordul acesteia, cu mașina proprietatea personală a părții vătămate, la domiciliul inculpatului, autoturismul fiind condus de inculpatul, toti inculpații lovind-o pe partea vătămată anterior însușirii autoturismului acesteia, iar parte din ei și pe parcursul deplasării la locuința inculpatului. De asemenea inculpații au deposedat-o pe partea vătămată de 2 telefoane mobile si suma de 730 lei.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații considerând pedeapsa aplicată prea aspră.
Tribunalul Buzău, prin decizia penală nr.53/20 martie 2008 a respins apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.6 din 14.01.2008 pronunțată de Judecătoria Pogoanele, având ca obiect tâlhărie (art.211 Cod Penal), luând act de retragerea apelurilor declarate de către inculpații -.;; și.
S-a menținut starea de arest a inculpaților deducându-se la zi reținerea și arestul preventiv începând cu 7.10.2007.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a luat act că în ședința publică din data de 20.03.2008 inculpații, și au declarat că își retrag apelurile iar cu privire la fapta inculpatului a reținut că aceasta întrunește elementele constitutive și ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin.2 Cod pen, însă în lipsa apelului Parchetului și în propria cale de atac al inculpaților, nu se poate agrava situația acestora.
. de către inculpați a autoturismului părții vătămate pentru a transporta contrar voinței sale de la domiciliul său la domiciliul inculpatului, însușirea de către inculpați a doua telefoane mobile proprietatea părții vătămate precum si a sumei de 730 lei, întrunește elementele infracțiunii de tâlhărie indiferent că violențele au fost comise anterior însușirii bunurilor sau după deposedarea părții vătămate de acestea, chiar dacă intenția inițială a acestora a fost de a aplica o corecție părții vătămate. . bunurilor s-a făcut pe fondul imposibilității părții vătămate de a se apăra și de a-si exprima voința raportat la numărul mare al agresorilor, la ora la care a avut loc deposedarea profitând de întuneric.
De altfel inculpații au hotărât să păstreze bunurile sustrase de la partea vătămata fiind găsite asupra lor de organele de Poliție. Dacă nu ar fi avut intenția să le sustragă le-ar fi restituit de îndată părții vătămate. Intenția de a sustrage bunurile a apărut pe parcursul exercitării violențelor și tot prin violență și-au păstrat bunurile.
S-a constatat că în mod corect instanța fondului a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunile de furt calificat și vătămare corporală.
A fost reținută la individualizarea pedepselor situația familială a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, instanța de fond orientându-se la o pedeapsa sub minimul prevăzut de textul de lege, pedeapsă considerată de instanța de apel ca fiind blândă în raport cu condițiile concrete în care s-a comis fapta ( numărul mare al agresorilor, consecințele asupra stării de sănătate a părții vătămate, acesteia fiindu-i pusă in primejdie viata, intervalul mare de timp pe parcursul căruia partea vătămată a fost agresata, comiterea faptei pe timp de noapte lipsind partea vătămată de posibilitatea solicitării vreunui ajutor).
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că în mod greșit în sarcina sa a fost reținută infracțiunea de tâlhărie calificată, deși probele administrate în cază dovedesc faptul că el doar a urmărit să aplice o corecție părții vătămate și nu să-și însușească bunurile acesteia, însușire de care s-au făcut vinovați ceilalți inculpați, situație de care el nici nu a știut.
În final, inculpatul recurent a solicitat admiterea cererii sale, casarea ambelor hotărâri și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovire sau vătămare corporală, iar în subsidiar s-a solicitat o reducere mai mare a pedepsei aplicate și lăsarea în libertate a inculpatului, în sensul dispunerii executării acesteia la locul de muncă.
Examinând hotărârile recurate, în raport de întregul material probator administrat în cauză, de susținerile recurentului ce se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art.385/9 pct.17 și respectiv 14 p, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Pe întreg parcursul procesului inculpatul a susținut că încadrarea juridică dată faptei săvârșită de el este greșită, că nu a urmărit decât să aplice o corecție părții vătămate pentru aod etermina pe aceasta să întrerupă relația intimă pe care o avea cu fiica minoră a inculpatului și că nu și-a însușit bunurile părții vătămate, ce au fost sustrase în realitate de ceilalți inculpați.
Probele administrate în cauză, în principal cu declarațiile tuturor inculpaților și ale părții vătămate au relevat faptul că într-adevăr acțiunea inițiată de inculpatul în care i-a cooptat și pe inculpații, și, a urmărit inițial să o determine pe partea vătămată să întrerupă relația cu fiica inculpatului prin aplicarea de multiple lovituri, imobilizarea acesteia, urcarea în mașina proprie și deplasarea până la domiciliul inculpatului și apoi transportarea și abandonarea acesteia în mașină în centrul localității. Însă, pe parcursul desfășurării acestor evenimente inculpații și au deposedat-o pe partea vătămată primul de suma de 730 lei iar celălalt de două telefoane mobile. De asemenea partea vătămată a fost lipsită pe parcursul exercitării acestor violențe și a imobilizării sale și de folosința autoturismului său cu care a fost transportată la domiciliul inculpatului și apoi până în centrul localității unde a fost abandonată.
Dacă despre deposedarea părții vătămate de suma de bani, probele administrate arată că nu a cunoscut această împrejurare până la reținerea inculpaților de către organele de poliție, cu privire la cele două telefoane mobile, acesta a aflat de la inculpatul, la domiciliul său când partea vătămată se afla încă în puterea inculpaților, asupra sa continuând să se exercite acte de violență. În loc să îi impună inculpatului să restituie părții vătămate cele două telefoane, inculpatul nu a avut nici o obiecție ca acesta și fratele său să și le însușească, învățându-i chiar să distrugă cartelele telefonice pentru a nu fi descoperiți. Această ultimă situație de fapt a fost prezentată și în declarația dată de inculpatul în fața curții de apel, pe parcursul judecării prezentei cereri de recurs (fila 29 ).
Ca atare curtea de apel apreciază că în cazul acestui inculpat sunt aplicabile dispozițiile art.28 alin.2 penal, care prevăd că " circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanților numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut". Atâta timp cât inculpatul a luat cunoștință de sustragerea telefoanelor mobile pe parcursul exercitării actelor de violență asupra părții vătămate aflată în imposibilitate de a se apăra, violențe care au continuat până la momentul abandonării acesteia de către inculpați, această circumstanță reală care este și element constitutiv al infracțiunii complexe de tâlhărie îi conferă acestuia calitatea de coautor la această infracțiune.
Prin urmare, în mod justificat instanțele anterioare au apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală, chiar și în situația în care hotărârea de deposedare a părții vătămate de bunurile sale a survenit pe parcursul exercitării violențelor și nu a fost scopul principal urmărit inițial de inculpați.
În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, ce vizează individualizarea pedepsei aplicate și a modalității de executare a acesteia, Curtea consideră că și acesta este neîntemeiat.
Instanțele anterioare au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prev. de art.74 lit.c p referitoare la atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii și comportarea sinceră pe parcursul procesului, coborând pedeapsa aplicată acestuia sub limita minimă prevăzută de textul legal incriminator limită care, se situa la 7 ani închisoare.
În opinia curții, chiar dacă în hotărârile anterioare nu se face mențiunea expresă, instanțele au avut în vedere și împrejurările relatate de inculpat cu privire la faptul că scopul său nu a fost acela de aod eposeda pe victimă de bunuri, chiar dacă în desfășurarea ulterioară a evenimentelor a acceptat ca un coinculpat să facă acest lucru ci, de a-i aplica o corecție.
Totuși, față de faptul că inculpatul a avut inițiativa și a atras în activitatea infracțională încă patru persoane, și că nu este admisibil ca o persoană să-și facă dreptate în acest mod, curtea consideră că nu se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei prin alegerea unei modalități neprivative de libertate, instanțele anterioare orientându-se în mod corect la pedeapsa închisorii cu executare efectivă.
În concluzie, în baza disp. art.385/15 pct.1 lit.b p Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În conformitate cu disp. art.385/17 alin.4 p se va computa reținerea și arestarea preventivă a inculpatului recurent de la 7 octombrie 2007, la zi.
Văzând și disp. art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.02.1965 deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva sentinței penale nr.6/14.01.2008 pronunțată de Judecătoria Pogoanele și a deciziei penale nr.53/20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău.
din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 07.10.2007, la zi.
Obligă recurentul la 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
DG/MM
4 ex./19.06.2008
f-
- Putere
Judecătoria Pogoanele
,
Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006.
Președinte:Ștefana AnghelJudecători:Ștefana Anghel, Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu
