Furtul (art.208 cod penal). Decizia 550/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 550/R
Ședința publică din 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 94 din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu, cu delegație la dosarul cauzei, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate inculpatului.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului inculpatului ca nefondat, pedeapsa aplicată este temeinică și legală având în vedere persoana inculpatului și împrejurările săvârșirii faptei.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2914 din 24.11.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în temeiul art. 208 al.1, art. 209 al.1lit. a, g și i pen. cu aplic. art. 74 al.1 lit.c și art. 76 al.1 lit. c pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 13.07.1989 în T, județul T, domiciliat în nr.90, județul T, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără loc de muncă, cu antecedente penale, CNP -, la o pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art.61 al.1 pen. a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 599 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 8 luni aplicată prin sentința penală nr. 708/12.10.2005 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin decizia penală nr.22/12.01.2006 a Curții de Apel Timiș, și a contopit restul de pedeapsă de 599 zile cu pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin sentință în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În baza art.71 pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit.a teza a II a și b pen.
În temeiul art.88 pen. a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă de la 06.08.2008 la zi.
În temeiul art. 350 al.1 pr.pen. a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 26.pen. raportat la art.208 al.1, art.209 al.1 lit. a, g și i pen. cu aplicarea art.74 lit. c, art.76 lit. c, art.99, art.100 și art.109 pen. a condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.10.1990, în T, județul T, domiciliat în T,-, județul T, cetățean român, elev la Școala Ajutătoare, fără antecedente penale, CNP -, la o pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.71 pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit.a teza a II a și b pen.
În temeiul art.861pen, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar in baza art. 862.pen. a stabilit termen de încercare de 3 ani, socotit de la data rămânerii definitive a sentinței.
În temeiul art.863pen. pe durata termenului de încercare, a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte în fiecare zi de joi a primei săptămâni din fiecare lună a anului la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta;
d) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
În temeiul art.863al.3 pen. a impus inculpatului la respectarea următoarelor obligații:
a) să nu intre în legătură cu ceilalți doi inculpați;
b) să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ sau de calificare ce urmează a fi individualizat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș.
În temeiul art.71 al.5 pen. a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.359 pr.pen. a pus în vedere inculpatului prevederile art.864al.4 pen. raportat la art. 83 si art. 84.pen.
În temeiul art. 88.pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive din 06.08.2008 la zi.
În temeiul art. 350 al.3 lit. b pr.pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.42/AP/06.08.2008 emis de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art.208 al.1, art.209 al.1 lit. a, g și i pen. cu aplic. art.74 al.1 lit.c și art.76 al.1 lit.c pen. a condamnat inculpatul, fiul lui și -ia, născut la data de 22.06.1989 în Sînnicolau M, județul T, domiciliat în comuna M, sat nr.811, județul T și cu reședința în T,-,.A,.16, județul T, cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP -, la o pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.71 pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II a și b pen.
În temeiul art. 81 și art. 82.pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
În temeiul art. 71 al. 5.pen. a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 359 al.1 pr.pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83.pen.
În temeiul art.14 al.3 lit.b pr.pen. și art.346 al.1 pr.pen. coroborat cu art. 998 și aart.1003 civ. a obligat în solidar inculpații la plata către partea civilă cu sediul social în T,-,județul Tas umei de 2453,6 lei cu titlu de daune materiale.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
În noaptea din 05/06.08.2008, după ce inculpații s-au întâlnit în jurul orelor 0100în stația de autobuz "Turist" de pe linia autobuzului nr.33 din Calea, s-au hotărât să comită o spargere la o societate comercială pentru a face rost de țigări și bani, luând cu ei un rucsac și o sacoșă de rafie (procesul-verbal de depistare - filele 22-25 p, declarații ale inculpatului - - filele 88-89, 91-92, 93 p și fila 57, - filele 100-101, 103-104, 105-106 p și fila 58, - filele 109-110, 112-113, 114, - filele 117-119, 120 p). Din aceleași probe rezultă că, în acest scop, după o cercetare a zonei în vederea găsirii unui magazin cu țigări, au ajuns în jurul orelor 0400la sediul de pe-. Aici, inculpatul și făptuitorul au reușit deschiderea forțată a geamului prin loviri repetate cu picioarele, iar în interiorul magazinului au pătruns și, în timp ce a rămas lângă geam. De asemenea, inculpatul a rămas afară, la distanță, pentru a asigura paza în vederea anunțării celorlalți inculpați în cazul în care ar fi intervenit cineva. În urma pătrunderii în magazin, inculpații și au luat 234 pachete de țigări și suma de 57,5 lei, pe care le-a înmânat inculpatului care le-a introdus într-o sacoșa de rafie pe care o aveau la ei. În plus, inculpatul a sustras un telefon mobil marca Nokia 1110i pe care l-a introdus în buzunarul pantalonilor. În timpul desfășurării acestor acțiuni, în jurul orelor 0500, infractorii au fost auziți și văzuți de către o persoană care a anunțat poliția (declarație martor ocular - filele 26-27 p și fila 92). La sosirea unui echipaj de poliție inculpatul a fost surprins în interiorul magazinului, în timp ce ceilalți trei făptuitori au reușit să se depărteze de la locul faptei. La scurt timp, aflându-se în aproprierea locului infracțiunii, inculpații și au fost depistați de un echipaj al poliției și au fost duși la Secția 3 Poliție. După aducerea la sediul poliției și a inculpatului toți au recunoscut comiterea furtului. La locul faptei a fost găsit rucsacul uitat de inculpatul în interiorul magazinului, precum și bunurile aflate în sacoșa de rafie pe care inculpații au lăsat-o la locul faptei. Inculpatul, care a sustras telefonul Nokia 1110i și pe care l-a valorificat ulterior pentru suma de 30 lei, a reușit să scape în ziua respectivă, însă a fost ulterior găsit la domiciliul său și audiat de către organele de poliție în legătură cu faptele.
Inculpații au fost audiați atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată declarând că recunosc fapta reținută în sarcina lor și că regretă cele întâmplate. Instanța reține că declarațiile acestora se coroborează atât între ele, cât și cu întreg materialul probator existent la dosarul de urmărire penală și dosarul de instanță, format din procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de reconstituire, declarația martorilor, rapoarte de constatare tehnico-științifică, dovezi de predare-primire a bunurilor sustrase.
Prima instanță a apreciat că fapta inculpaților - și de luare a bunurilor din magazin întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, conform art.208 al.1, art.209 al.1 lit. a, g și pen.
Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că fapta a fost săvârșită cu intenție directă, conform art.19 al.1 pct.1 lit. a pen.
În cea ce privește reținerea formei calificate de furt, instanța a arătat că faptele au fost săvârșite de patru persoane, acțiunea constitutivă a infracțiunii fiind săvârșită de inculpați prin activități comune și simultane, care a necesitat prezența tuturor la locul comiterii faptei. De asemenea, se reține că fapta a fost săvârșită în timpul nopții, respectiv între orele 0400și 0500și în incinta unui magazin a cărui geam a fost distrus pentru a se asigura accesul în interior. Prin urmare, sunt incidente în cauză situațiile prevăzute de art.209 al.1 lit. a, g și i pen.
Cu privire la fapta inculpatului, s-a reținut că acesta a participat la săvârșirea infracțiunii de furt calificat astfel cum a fost descrisă mai sus în calitate de complice deoarece acesta, prezent la locul faptei, nu a participat la actele materiale de sustragere a bunurilor, ci, în baza unei înțelegeri prealabile, a asigurat paza locului unde s-a comis infracțiunea. Prin urmare, este incident art. 26.pen.
Având în vedere modalitatea concretă de participare a inculpatului la săvârșirea infracțiunii, împrejurările în care a fost comisă, atitudinea psihică a acestuia, precum și gardul de dezvoltarea a inculpatului, instanța apreciază că acesta a avut discernământ în momentul comiterii faptei, acesta având posibilitatea de a aprecia efectul negativ al faptei și că aceasta poate atrage pedepsirea sa.
Astfel, instanța a dispus condamnarea inculpaților - și pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat precum și condamnarea inculpatului pentru complicitate la această infracțiune.
În ceea ce privește individualizarea cuantumului pedepsei pentru inculpatul - instanța a ținut seamă de criteriile prevăzute de art. 72.pen pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prevăzut de art. 52.pen. Astfel, raportat la aceste criterii, instanța a arătat că la aprecierea gradului de pericol concret al faptei, conform art. 18 al.2 pen, a avut în vedere atât circumstanțele obiective privind modul de operare (în timpul nopții, împreună cu alte trei persoane), scopul și mobilul săvârșirii infracțiunii (inculpatul a urmărit prin sustragerea bunurilor procurarea de țigări), natura și valoarea bunurilor sustrase (mai multe pachete de țigăi și de o valoare medie și o sumă mică de bani), conduita inculpatului (acesta a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptei și regretând cele întâmplate), faptul că prejudiciul a fost recuperat parțial prin restituirea bunurilor sustrase, cât și persoana inculpatului care a mai săvârșit astfel de fapt în trecut, însă va lua în considerare vârsta inculpatului care a împlinit de curând vârsta de 19 ani. Alături de acestea, în ceea ce privește circumstanțele subiective, s-au luat în considerare cele menționate în referatul de evaluare conform căruia inculpatul provine dintr-o familie destabilizată, fiind crescut inițial de bunica sa apoi fiind instituționalizat împreună cu fratele său, are 6 clase și a avut rezultat bune la învățătură. De asemenea, instanța a reținut că acesta a avut mai multe locuri de muncă și un comportament adecvat în societate, influențele negative din mediul infracțional în care trăiește determinând săvârșirea faptelor penale. Prin urmare, instanța s-a raportat și la concluziile referatului de evaluare conform cărora există șanse de reintegrare în societate numai dacă inculpatul se va delimita de mediul infracțional și factorii de influență existenți. Pe lângă toate acestea, instanța a avut în vedere în vedere atât pedeapsa și limitele speciale ale infracțiunii de furt calificat prevăzute de art.209 al.1 pen, respectiv închisoare de la 3 la 15 ani, cât și săvârșirea faptei în mai multe circumstanțe agravante care califică furtul, respectiv de mai multe persoane împreună, în timpul nopții și prin efracție. În plus, conform raportului de expertiză psihiatrică legală, inculpatul a avut discernământul diminuat în momentul comiterii faptei penale. Față de aceste considerente, instanța a reținut aplicabilitatea art. 74 al.1 lit. c pen și a stabilit cuantumul pedepsei conform art.76 al.1 lit.c pen, apreciind că o pedeapsă de 2 ani închisoare, deci sub minimul special, cu executare în regim de detenție este aptă să răspundă scopurilor prevăzute de art.52 pen.
Având în vedere că infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită în termenul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani și 8 luni aplicată prin sentința penală nr.708/12.10.2005 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin decizia penală nr.22/12.01.2006 a Curții de Apel Timiș, din care a rămas un rest de executate de 599 zile, în baza art.61 al.1 pen. instanța a revocat liberarea condiționată și va a contopit restul rămas neexecutat cu pedeapsa din prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Potrivit art.350, art.160 și art.3002pr.pen. instanța a menținut măsura arestării preventive dispusă în cauză față de inculpat deoarece probele administrate au dovedit vinovăția acestuia, iar activitatea infracțională repetată demonstrează un pericol social crescut al inculpatului.
În ceea ce privește individualizarea cuantumului pedepsei pentru inculpatul instanța a avut în vedere circumstanțele obiective și cele subiective, așa cum rezultă din actele de la dosar și care determină pericolul social concret al faptei, conform art.18 al.2 pen, precum și dispozițiile art.100 al.1 pen. conform căruia instanța trebuie să țină seama la alegerea sancțiunii de gradul de pericol social al faptei, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit, precum și de orice alte elemente care țin de persoana minorului. Astfel, instanța a avut în vedere în primul rând activitatea infracțională efectivă a inculpatului la săvârșirea acestei infracțiuni și gradul de pericol social concret, respectiv modul de participare și acțiunile desfășurate în concret. Așa cum instanța a reținut mai sus, inculpatul de față nu a săvârșit acte materiale care să intre în conținutul infracțiunii, ci doar a asigurat paza la locul faptei, conferind numai un sprijin moral celorlalți participanți. În plus, instanța a reținut că referatul de evaluare realizat precizează că inculpatul provine dintr-o familie destrămată, fiind internat într-un centru de plasament la vârsta 6-7 ani. Reintegrat în mediul familial, relația cu părinții se caracterizează prin neînțelegeri cu părinții, lipsa afecțiunii și supravegherii din partea acestora, fapt ce a determinat o lipsă de interes pentru creșterea și educarea minorului. În ceea ce privește persoana inculpatului, acesta are un coeficient mediu de inteligență, este elev în clasa a IX-a, însă prezintă o stare de nepăsare și dezinteres față de educație, abordând o atitudine de refuz. Prin urmare, instanța a avut în vedere aceste aspecte, precum și faptul că minorul se află în atenția Complexului de servicii specializat pentru copilul cu probleme psihosociale precum și concluziile referatului de evaluare care evidențiază lipsa unor legături de atașament și a unor exemple pozitive în societate care să conducă la integrarea sa pozitivă în societate și izolare de mediul social infracțional. De asemenea, la alegerea cuantumului pedepsei și a regimului de executare instanța a ținut seama atât de starea sa de minoritate care determină o individualizare specifică vârstei, cât și de lipsa antecedentelor penale. Faptul că acesta este cercetat penal sau trimis în judecată pentru fapte penale de aceeași natură nu poate sta la baza individualizării pedepsei realizate de către instanță în prezenta cauză din moment ce nu există nici o hotărâre judecătorească definitivă înscrisă în cazierul judiciar, iar până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție cu privire la faptele ce rezultă din actele depuse la dosarul de urmărire penală, filele 124-149.
Luând în considerare toate aspectele menționate mai sus, instanța a apreciat că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului, astfel că instanța va recurge la o pedeapsă. Prin urmare, instanța va lua în considerare dispozițiile art.74 al.1 lit.c pen. și va stabili pedeapsa sub minimul special conform art.76 al.1 lit.c pen. după ce, în prealabil, va da eficiență dispozițiilor privind starea de minoritate, anume art.109 pen. Față de cele precizate și dispozițiile legale menționate, instanța apreciază că o pedeapsă de 1 an închisoare corespunde scopului prevăzut de art.52 pen.
Pe lângă această pedeapsă instanța a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b pen. constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 pen.
Ținând seama de pericolul social concret al faptei, de persoana infractorului, precum și de concluziile referatului de evaluare așa cum s-a arătat mai sus, instanța a apreciat că scopul acestei pedepse și reeducarea inculpatului este posibilă fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, condamnarea putând constitui un avertisment. Astfel, întrucât inculpatul a devenit major la momentul pronunțării acestei sentințe, în temeiul art.861pen. instanța a dispune suspendarea condiționată sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit conform art.862pen. fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de textul de lege, inculpatul nefiind condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai de 1 an, iar pedeapsa aplicată pentru infracțiune fiind sub 4 ani închisoare. În temeiul art.863pen. pe durata termenului de încercare, instanța a stabilit măsuri de supraveghere. De asemenea, în temeiul art.863al.3 pen. care lasă la aprecierea instanței impunerea unor obligații specifice, a obligat inculpatul la respectarea anumitor obligații.
În temeiul art.350 al.3 lit.b proc.pen. instanța a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
În ceea ce privește individualizarea cuantumului pedepsei pentru inculpatul, pe lângă circumstanțele obiective evidențiate mai sus privind gradul de pericol social concret al faptei, conform art.18 al.2 pen, precum și celelalte criterii legale, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului. Astfel, instanța a constatat că inculpatul nu are antecedente penale, fiind prima dată în fața rigorilor justiției. De asemenea, instanța a avut în vedere vârsta inculpatului, respectiv 19 ani și faptul că acesta a recunoscut și regretat fapta. Prin urmare, instanța a făcut aplicare art.74 al.1 lit.c pen și a stabilit pedeapsa conform art.76 al.1 lit.c pen, apreciind că o pedeapsă de 2 ani închisoare, stabilită sub minimul special, este aptă să răspundă scopurilor prevăzute de art.52 pen.
Pe lângă această pedeapsă instanța va aplica pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 al.1 lit. a teza a II-a și lit. b pen. constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 pen.
Ținând seama de pericolul social concret al faptei așa cum a arătat mai sus, precum și de persoana infractorului, instanța a apreciat că scopul acestei pedepse și reeducarea inculpatului este posibilă fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, astfel încât, în temeiul art. 81.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82.pen. fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de textul de lege, inculpatul nefiind condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea, iar pedeapsa aplicată pentru infracțiune fiind sub 3 ani închisoare.
În ceea ce privește latura civilă instanța arată că partea civilă a dovedit cu actele de la dosar prejudiciul suferit, aceasta indicând suma de 2.453,6 lei cu titlu de daune materiale, din care 1750 lei reprezentând contravaloarea geamului distrus, 400 lei contravaloarea telefonului Nokia și 361,1 lei banii sustrași. Instanța a constatat din cele arătate anterior că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale referitoare la existența prejudiciului, faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, raportului de cauzalitate dintre acestea precum și fiind vinovăția inculpaților, conform art.998-999.civ.
Având în vedere că inculpații au declarat în fața instanței că sunt de acord să plătească suma precizată de partea civilă, în baza principiului disponibilității și art.14 al.3 lit.b pr.pen. art.346 al.1 pr.pen. coroborat cu art.998 și art.1003 civ. instanța a admis acțiunea civilă exercitată în cauză și a obligat inculpații la plata în solidar către partea civilă a sumei de 2.453,6 lei cu titlu de daune materiale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și inculpatul.
În apelul său, Parchetul a criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul reținerii în favoarea inculpaților a circumstanțelor personale prevăzute de art. 74 lit. c pen.
Inculpatul nu a motivat apelul său.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate precum si in limitele art. 371.C.P.P. Tribunalul Timișa constatat că prima instanța a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, astfel că, prin decizia penală nr. 94/A din 25.03.2009, în baza art. 379 pct 1 lit b C.P.P. a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și apelul declarat de inculpatul, iar în baza art. 350.C.P.P. a menținut starea de arest a inculpatului, deducând în continuare arestul preventiv de la data de 24.11.2008 la zi.
Circumstanțele atenuante sunt acele stări, situații, întâmplări, calități sau alte date, care nu fac parte din conținutul infracțiunii, dar care au legătura cu fapta săvârșită sau cu persoana făptuitorului si pot atenua pericolul social al faptei ori periculozitatea infractorului. Astfel de stări pot determina atenuarea pedepsei ce i se aplica inculpatului.
Tribunalul a reținut că prima instanță a motivat corect și judicios reținerea circumstanțelor personale în favoarea inculpaților.
S-a apreciat că în cauză nu există circumstanțe reale agravante care să excludă aplicarea celor atenuante, (gravitatea infracțiunii, forma de participare, circumstanțele reale).
Astfel, în cazul infracțiunii de furt calificat împrejurările de mai sus au fost incluse ca element circumstanțial în calificarea infracțiunii (în timpul nopții, de mai multe persoane împreună), ceea ce a condus la fixarea de către legiuitor a unor limite de pedeapsă mai mari. Includerea acestor elemente în conținutul constitutiv al infracțiunii nu exclude reținerea circumstanțelor personale dacă acestea sunt reale și efective, cum este cazul de față, acestea fiind analizate în mod temeinic și reținute de către prima instanță.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că apelul Parchetului este nefondat.
În ceea ce privește apelul inculpatului și cererea formulată de apărătorul său de a se pronunța și față de acesta o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată condiționat sau sub supraveghere, tribunalul a constatat că față de antecedentele penale ale inculpatului, se impune executarea pedepsei în regim de detenție. Apreciind ca legală și temeinică sentința primei instanțe cu privire la inculpatul, tribunalul a respins și apelul acestuia ca nefondat.
Împotriva deciziei Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul, care nu a fost motivat în scris dar a fost susținut oral de inculpat și de apărătorul din oficiu, ambii solicitând admiterea recursului în sensul reducerii pedepse.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârilor penale pronunțate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu, conform art.38510al.21pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat, iar pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este corect individualizată, raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor reglementate de art.72 pen.
În mod judicios prima instanță a analizat și interpretat probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, probe în temeiul cărora a procedat la aplicarea pedepsei de 2 ani închisoare, cu executare în detenție, cuantumul pedepsei fiind bine dozat și adaptat gravității infracțiunii comise și având în vedere și antecedentele penale a inculpatului.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Prin urmare, în mod corect s-a aplicat pedeapsa și în privința modului de executare, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, probele administrate ducând în mod indubitabil la concluzia comiterii faptelor pentru care inculpatul recurent a fost trimis în judecată.
Față de inculpat s-a reținut în mod întemeiat circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c Cpp având în vedere conduita procesuală a acestuia și ținând seama și de concluziile raportului de evaluare potrivit căruia există șanse de reintegrare în societate dacă inculpatul se va delimita de mediul infracțional și factorii de influență existenți.
Prin urmare, recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cpp.
În baza art.38516, al.2 rap. la art. 381 Cpp se va menține starea de arest a inculpatului și se va deduce în continuare arestul preventiv din data de 25.03.2009 la zi.
Văzând și prev. art. 192 al.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 94/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce în continuare arestul preventiv din data de 25.03.2009 la zi.
Obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red. /11.06.09
Tehnored. 2 ex./12.06.09
PI. - - Jud. T
-; - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
