Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 552/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 552/R
Ședința publică din 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 92/A/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, personal și asistat de avocat din oficiu, cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul din oficiu al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior în cauză și aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea art. 81, 82 Cp.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că în raport cu gravitatea faptei, conduita inculpatului, suspendarea condiționată a executării pedepsei este nepotrivită.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Judecătoria Timișoara, prin sentința penală nr. 2133 din 10.09.2008 pronunțată în dosar nr-, în temeiul art. 321 al. 1.Cod Penal, a condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
În baza art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de a purta fără drept un obiect înțepător în împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a unei persoane.
În baza art. 33, 34 lit. b au Cod Penal fost contopite pedepsele stabilite și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa privativă de libertate de 1 (un) an închisoare.
I s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, teza II-b în Cod Penal condițiile art. 71.Cod Penal
În baza art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din 30.05.2007 și arestării preventive începând cu data de 01.06.2007 și până în data de 22.06 2007.
În temeiul art. 321 al. 1.Cod Penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa privativă de libertate de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
I s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, teza II-b în Cod Penal condițiile art. 71.Cod Penal
În baza art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din 30.05.2007 și arestării preventive începând cu data de 19.03.2008 și până la zi.
În baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 321 al. 1.Cod Penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa privativă de libertate de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
În baza art. 61.Cod Penal s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de 463 de zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sent. pen. nr. 430/2005 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin dec. pen. nr. 121/2005 a Tribunalului Timiș.
I s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, teza II-b în Cod Penal condițiile art. 71.Cod Penal
În baza art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din 30.05.2007.
În baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului dispusă în baza mandatului de arestare preventivă nr. 48/01.06.2007.
În baza art. 118 lit. b s C.P.P.-a dispus confiscarea sabiei artizanale ridicată de la inculpatul.
În baza art. 191 al. 2.C.P.P. a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat in suma de 350 lei.
Onorariul de avocat din oficiu în suma de 100 lei a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În ziua de 30 mai 2007, in jurul orelor 09,00, inculpatul conducea autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare B-04- pe B- 16 2. din T si la semaforul aflat in dreptul Agenției BRD, a oprit pentru a permite trecerea pietonilor.
La câțiva metri de Agenția BRD se afla barul, iar în fața barului se aflau inculpații, și martorul G.
Inculpatul, cunoscându-l pe inculpatul cu care avusese altercații și cu alte ocazii, s-a îndreptat către autoturismul staționat; a avut o discuție cu inculpatul de circa 2-3 minute, dupa care s-a aplecat pe geamul masinii, pătrunzând în interior pana la jumătatea corpului, apoi s-a îndreptat către un șanț din apropiere și împreună cu inculpatul, a început să arunce cu pietre înspre mașină, moment în care inculpatul a ieșit cu un cu bile de și a tras doua focuri, unul în sus și unul în jos către inculpatul.
Inculpatul, în momentul în care a coborât din mașină, sângera în zona gurii, fiind văzut de mai mulți martori oculari și anume, G,.
Martorul G este singurul martor care a asistat la incident de la început și pana la venirea organelor de politie, el confirmând cele relatate de inculpatul până în momentul în care a ieșit cu ul și a tras înspre inculpatul care se afla pe trotuar la aproximativ 3- 4 metri distanță.
Ulterior acestui moment, declarația martorului G, coroborată cu declarația martorului nu mai confirmă declarația inculpatului cu privire la iminența pericolului în care se afla și care l-ar fi determinat să ia din mașină o sabie artizanală, din declarația acestor martori oculari rezultând că la fața locului se aflau deja organele de politie care au intervenit pentru a aplana conflictul.
S-a reținut că din declarațiile martorilor, rezultă indubitabil că la fața locului s-au adunat mai multe persoane, zona fiind una cu trafic intens, iar banca s-a închis temporar până la sosirea poliției, ceea ce a produs rumoare în rândul persoanelor care se aflau în sediul agenției.
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice se realizează printr-o acțiune care produce scandal public.
În speță, din probele administrate a rezultat fără putință de tăgadă că inculpații, prin gesturile și manifestările violente, au produs revoltă și rumoare în rândul mai multor persoane care, chiar dacă nu au fost martori oculari la incident, au fost afectate indirect de scandalul produs în stradă, într-o zonă circulată și la acea oră a dimineții.
Sub aspectul laturii subiective, această infracțiune se săvârșește cu intenție directă sau indirectă.
Prima instanță a reținut că în speță, ceea ce s-a dovedit cu certitudine, potrivit declarației martorului ocular G, este împrejurarea că, deși inculpații și au avut altercații anterioare, iar relațiile dintre ei nu erau tocmai amiabile, și-au dat concursul în ceea ce privește producerea acestui scandal, acceptând să stea de vorbă, discuție care, inevitabil, avea să degenereze dată fiind natura relațiilor dintre cei doi.
Așadar, s-a reținut că aceștia, chiar dacă nu au urmărit producerea acestui scandal, au acceptat producerea consecințelor actelor lor, fiind îndeplinite condițiile și sub aspectul laturii subiective a infracțiunii prev. de art. 321 al. 1.
Cod PenalÎn ce privește pericolul social, instanța a constatat că, în speță, atingerea adusă relațiilor sociale bazate pe securitatea personală, încrederea în atitudinea și faptele celor din jur, constituie o conduită care nu este conformă vieții sociale normale care trebuie să se desfășoare în condiții de liniște și siguranță.
S-a încercat să se susțină că vătămarea acestor valori sociale ocrotite de norma penală nu s-a produs întrucât închiderea agenției BRD s-a făcut conform unor uzanțe și regulamente de ordine interioară, iar persoanele care s-au aflat întâmplător pe stradă au asistat senine la actele de violență exercitate cu arme și pietre.
Această susținere, contrară unei atitudini normale dictată de instinctul de apărare atunci când te afli în apropierea unor persoane care exercită violențe folosind arme, este contrazisă și de declarațiile reprezentantei agenției băncii, a agentului de pază și a martorului, declarații din care rezultă că închiderea băncii s-a făcut ca urmare a scandalului, fiind o reacție la primejdia de a nu se produce incidente violente în interiorul băncii.
Așadar, prima instanță a reținut că faptele inculpaților prezintă pericolul social abstract apreciat de legiuitor, dar și pericolul social concret dat de locul unde s-a săvârșit infracțiunea, mijloacele și modalitățile de producere a scandalului public și nu în ultimul rând de persoana făptuitorilor.
În ce privește legitima apărarea, prima instanță a reținut că primul atac pe care inculpatul l-a îndreptat asupra inculpatului a fost în momentul în care s-a aplecat în interiorul mașinii, în momentul primului atac apărarea nefiind necesară față de gravitatea pericolului care-l amenința.
Cu toate acestea, inculpatul, în loc de a evita degenerarea conflictului, a așteptat până în momentul în care inculpatul a făcut câțiva pași de la mașină și a început să arunce cu pietre, în acel moment inculpatul considerând că singura apărarea este aceea de a coborî din mașină cu arma în mână.
Astfel, între momentul primului atac și momentul în care inculpatul a considerat că trebuie să riposteze atacului, s-a scurs puțin timp, interval în care apărarea nu era necesară, însă inculpatul, în mod conștient și voluntar, a coborât din mașină, ceea ce a dus la amplificarea situației conflictuale.
La rândul său, inculpatul, fiind cel care a generat atacul, nu poate invoca legitima apărare având în vedere că apărarea trebuie sa fie precedată de atac.
Având în vedere circumstanțele in care a început incidentul, contribuția si vinovata celor doi inculpați in producerea scandalului public, aceștia nu pot justifica o apărare legitima care sa îndeplinească condițiile prev. de art. 44.
Cod PenalAșadar, vinovăția acestora a fost dovedită, iar faptele celor trei inculpați de a aduce atingere relațiilor sociale privitoare la liniștea publică întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 321 al. 1.
Cod PenalDe asemenea, acțiunea inculpatului de a avea asupra sa fără drept și de a folosi un obiect înțepător in împrejurări in care s-ar putea primejdui viata sau integritatea corporala a unei persoane, constituie elementul material al infracțiunii prev. de art. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, fata de împrejurările in care a fost folosit acest obiect si fata de persoana inculpatului apreciindu-se ca fapta prezintă gradul de pericol social al infracțiunii, latura subiectiva realizându-se sub forma intenției directe prin urmărirea producerii rezultatului socialmente periculos si anume crearea unei stări de pericol privind viata sau integritatea corporala a unei persoane.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță a reținut că natura faptei săvârșite de inculpați denotă un comportament de natură a-i face nedemni de a-și exercita dreptul de a fi aleși într-o autoritate publică sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, ocuparea unor asemenea poziții publice presupunând un exemplu de conduită în societate, exemplu pe care nu-l poate oferi o persoană care prin conduita sa a adus atingere unor valori sociale.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel inculpatul.
În motivele de apel, inculpatul, prin apărătorul ales, av. a solicitat în principal, admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate întrucât este nelegală și netemeinică și în rejudecare, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. raportat la art. 10 lit. e C.P.P. raportat la art. 44.Cod Penal și să se constate că există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv legitima apărare.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate ca fiind nelegală și netemeinică și în rejudecare, dacă se va constata că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor care au fost reținute în sarcina sa, să se dispună condamnarea acestuia la o pedeapsă cu suspendare, ținându-se seama că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81.Cod Penal, reținându-se ca fiind incidente în cauză circumstanțele atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 lit. c pen.
Prin decizia penală nr. 92/A din 23.03.2009, Tribunalul Timișa respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma criticilor aduse acesteia prin motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2.C.P.P. tribunalul a reținut următoarele.
Astfel, s-a apreciat că judecătoria a reținut o stare de fapt ce rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză și nu este contestată de către apelant.
Cu privire la individualizare, Tribunalul a reținut că într-adevăr nu poate fii reținută legitima apărare ca și o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, deoarece în speță, primul atac pe care inculpatul l-a îndreptat asupra inculpatului a fost în momentul în care s-a aplecat în interiorul mașinii, în momentul primului atac apărarea nefiind necesară față de gravitatea pericolului care-l amenința.
Cu toate acestea, inculpatul, în loc de a evita degenerarea conflictului, a așteptat până în momentul în care inculpatul a făcut câțiva pași de la mașină și a început să arunce cu pietre, în acel moment inculpatul considerând că singura apărarea este aceea de a coborî din mașină cu arma în mână.
Astfel, între momentul primului atac și momentul în care inculpatul a considerat că trebuie să riposteze atacului, s-a scurs puțin timp, interval în care apărarea nu era necesară, însă inculpatul, în mod conștient și voluntar, a coborât din mașină, ceea ce a dus la amplificarea situației conflictuale.
Prin urmare, s-a considerat că nu se poate reține că faptele inculpatului au fost săvârșite în apărare, ci impulsionate de instinctul de a-și intimida agresorii, față de atitudinea ireverențioasă pe care o manifestau aceștia.
De asemenea, cu privire la scuza provocării invocată și depășirea limitelor legitimei apărări, Tribunalul a constatat că împrejurările în care s-au săvârșit faptele se aseamănă mai mult cu o reglare de conturi decât cu un incident spontan, inculpatul având posibilitatea de a-și continua drumul, fără a se oprii pentru a purta discuții cu inculpatul cu care avusese altercații și cu alte ocazii.
În ce privește pericolul social, judecătoria în mod corect a constatat că, în speță, atingerea adusă relațiilor sociale bazate pe securitatea personală, încrederea în atitudinea și faptele celor din jur, constituie o conduită care nu este conformă vieții sociale normale care trebuie sa se desfășoare în condiții de liniște și siguranță.
S-a încercat să se susțină că vătămarea acestor valori sociale ocrotite de norma penală nu s-a produs, întrucât închiderea agenției BRD s-a făcut conform unor uzanțe si regulamente de ordine interioara, iar persoanele care s-au aflat întâmplător pe strada au asistat senine la actele de violenta exercitate cu arme și pietre.
Această susținere, contrară unei atitudini normale dictată de instinctul de apărare atunci când te afli în apropierea unor persoane care exercită violențe folosind arme, este contrazisă și de declarațiile reprezentantei agenției băncii, a agentului de pază și a martorului, declarații din care rezultă că închiderea băncii s-a făcut ca urmare a scandalului, fiind o reacție la primejdia de a nu se produce incidente violente în interiorul băncii.
Așadar, faptele inculpaților prezintă pericolul social abstract apreciat de legiuitor, dar și pericolul social concret dat de locul unde s-a săvârșit infracțiunea, mijloacele si modalitățile de producere a scandalului public și nu in ultimul rând de persoana făptuitorilor.
Pe de altă parte, circumstanțele în care inculpatul a săvârșit faptele, prin folosirea unei săbii artizanale și a ului într-un loc public, au transmis persoanelor care se găseau întâmplător pe stradă un sentiment de insecuritate și convingerea că protecția din partea autorităților este doar teoretică și iluzorie, în condițiile în care în plină stradă, prin violență, inculpații și-au găsit să-ți rezolve divergențele, ceea ce imprimă faptelor un pericol social deosebit, motiv pentru care societatea, prin intermediul justiție, trebuie să arate lipsă de toleranță față de astfel de fapte.
Nu în ultimul rând, tot cu privire la individualizarea pedepselor, Tribunalul a reținut că inculpatul, deși nu este recidivist, este cunoscut cu antecedente penale și prin urmare prin faptele sale a persistat în activități infracționale.
S-a mai reținut de către Tribunal că, oricât ar părea de bizar la prima vedere, societatea nu poate accepta ca fiecare persoană să-și facă singur dreptate (așa cum o vede fiecare), prin folosirea armelor și a violenței în locurile publice, iar pentru acest mod de soluționare a diferendumurilor, nu pot exista circumstanțe atenuante.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, solicitând prin motivele de recurs, casarea hotărârilor pronunțate și achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, respectiv infracțiunea prev. de art. 11pct.1 din Legea nr. 161/1991, respectiv aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru această din urmă infracțiune, iar în subsidiar, aplicarea unei sancțiuni orientată spre minimul special pentru prima infracțiune arătată mai sus și aplicarea disp. art. 81 Cp.
S-a mai arătat de către inculpat că a acționat în legitimă apărare, trăgând două focuri de armă, în plan vertical și că a avut discernământul diminuat în raport cu fapta comisă.
Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța de fond, Judecătoria Timișoara, a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, pe baza probelor administrate în cauză, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 al.1 Cp dar și cea prev. de art. 11pct.1 din Legea nr. 161/1991, încadrarea juridică a faptelor fiind cea legală.
În ceea ce privește existența infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, instanța de recurs apreciază că acestea au fost dovedite în mod indubitabil, prin probele administrate la dosarul cauzei, prezumția de nevinovăție de care beneficia inculpatul, fiind răsturnată.
De asemenea, în speța de față instanța apreciază că nu poate fi reținută legitima apărare așa cum a susținut inculpatul, această situație nerezultând din probele dosarului, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 44 Cp, în sensul ca viața inculpatului să fie periclitată printr-un atac material, direct, imediat și injust împotriva sa, astfel că această apărare urmează a fi înlăturată.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului ca acesta să fie achitat și să-i fie aplicată o amendă administrativă pentru săvârșirea faptei încadrată la disp. art. 11pct.1 din Legea 161/1991, instanța apreciază că această cerere nu este fondată, deoarece fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 181Cp, fapta inculpatului periclitând valorile apărate de legea penală, astfel că această solicitare nu poate fi satisfăcută.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de recurs apreciază că aceasta s-a efectuat conform criteriilor prev. de art. 72 Cp, fiind avute în vedere gradul concret de pericol social al faptelor, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, iar reducerea pedepsei solicitată de către inculpat prin apărător nu este fondată, deoarece aceasta nu ar conduce la realizarea scopului pedepsei așa cum este ea definită în art. 52 Cp.
Inculpatul a criticat și modalitatea de executare a pedepsei aplicată acestuia, însă, instanța apreciază că executarea în regim de detenției a pedepsei este necesară pentru reeducarea inculpatului, care de altfel posedă antecedente penale, perseverând în activități infracționale, iar aplicarea disp. art. 81 și următ. Cp, nu ar conduce la reeducarea inculpatului, astfel că pedeapsa aplicată inculpatului nu ar avea nici o eficiență.
Văzând că nu există motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de către inculpat.
Văzând și disp. art. 192 al.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 92/A/23.02.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red. /11.06.09
Tehnored. 2 ex./11.06.09
PI. - - Jud. T
-; - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
