Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Decizia 553/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 553/R
Ședința publică din 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 22 din 26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat -, personal și asistat de avocat ales, inculpatul intimat -, personal și asistat de avocat ales, lipsă fiind inculpatul intimat, reprezentat de avocat din oficiu, partea civilă intimată Spitalul Clinic Județean de Urgență
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul susține recursul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și solicită admiterea acestuia, casarea hotărâri instanței de apel cu consecința menținerii instanței de fond, prin care a fost dispusă condamnarea inculpaților pentru fapta reținută în sarcina lor prin rechizitoriu, arătând că instanța de apel a valorificat cu maximă ușurință revenirile tuturor părților asupra declarațiilor date, în contextul în care, analizând conținutul plângerilor formulate de părțile vătămate și a declarațiilor acestora date în faza de urmărire penală, se poate observa că toate cele trei persoane u făcut vorbire despre faptul că au fost agresate de inculpați cu ajutorul unor cuțite, producându-le leziunile traumatice descrise în actele medico-legale existente la dosarul cauzei.
Avocatul din oficiu al inculpatului solicită respingerea recursului parchetului, hotărârea tribunalului fiind legală și temeinică.
Apărătorul inculpatului - solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat și menținerea deciziei Tribunalului Arad, din probele administrate în cauză rezultând fără dubiu nevinovăția inculpatului.
Apărătorul inculpatului - solicită respingerea recursului parchetului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțată de Tribunalul Arad.
Inculpații intimați - și -, având fiecare ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului parchetului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 119 din 29 aprilie 2008, Judecătoria Arad, în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h și 131 alin. 2 Cp a încetat procesul penal privind pe inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cp în dauna părții vătămate, domiciliat în comuna, sat, nr. 267, județ A, ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În baza art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a condamnat la 1200 lei amendă penală pe inculpatul -.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 631Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h și 131 alin. 2 Cp a încetat procesul penal privind pe inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cp în dauna părții vătămate, ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În baza art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 37 lit. a Cp a condamnat la 1200 lei amendă penală pe inculpatul -.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 631Cod penal.
În baza art. 83 Cp a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului - prin sentința penală nr. 1991/2004 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 79 pct. 1 din OUG 195/2002, pedeapsă care se va executa pe lângă pedeapsa amenzii penale dispusă anterior.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h și 131 alin. 2 Cp a încetat procesul penal privind pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cp în dauna părții vătămate, ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h și 131 alin. 2 Cp a încetat procesul penal privind pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 Cp în dauna părții vătămate, ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În baza art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a condamnat la 1200 lei amendă penală pe inculpatul.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 631Cod penal.
În baza art. 346 alin. 4 Cpp a lăsat nesoluționate acțiunile civile formulate în cauză de părțile civile, și Spitalul Clinic Județean de Urgență
În baza art. 191 Cod procedură penală a obligat pe fiecare din inculpați la plata a câte 300 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c Cod procedură penală a obligat fiecare din părțile vătămate, la plata a câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că la data de 17/18 iunie 2006 cei trei inculpați se aflau în incinta ștrandului din municipiul A și aveau asupra lor cuțite pe care le-au și folosit în cadrul unei altercații cu părțile vătămate, și.
Părțile vătămate au retras plângerile prealabile pentru infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. 2 și 181 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, - și - fără a fi motivate în scris și prin concluziile orale puse de apărătorii lor au solicitat admiterea apelurilor și achitarea lor pentru infracțiunea prevăzută de art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.
Prin decizia penală nr. 22 din 26 ianuarie 2009, Tribunalul Arada admis apelurile declarate de inculpații -, - și împotriva sentinței penale nr. 119 din 29 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr- pe care o desființează în latura penală cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată și rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp raportat la art.10 lit. a Cpp a achitat pe inculpații -, - și, pentru infracțiunea prevăzută de art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.
Examinând apelurile declarate, în cadrul dat de dispozițiile art. 378 Cpp, prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu conform art. 371 alin.2 Cpp, tribunalul a constatat că sunt fondate pentru următoarele considerente.
Având în vedere criticile aduse de inculpați hotărârii primei instanțe, instanța de apel, ținând cont de efectul devolutiv al căii de atac promovate, a efectuat o nouă judecată în fond a cauzei, prin reexaminarea probatoriului deja administrat, dar în același timp, a readministrat unele probe, respectiv reaudierea martorului A sau a completat ea însăși probatoriul administrat inițial prin audierea martorilor (părți vătămate), și.
Art. 1/1 pct.1 din Legea nr.61/1991 republicată a fost introdus prin Legea nr. 169/2002 și prevede: " constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, dacă nu constituie o infracțiune mai gravă, portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, de cuțit,".
Din sintagma "dacă nu constituie o infracțiune mai gravă" tribunalul apreciază că deținerea, portul cuțitului, nu subzistă din punct de vedere juridic, nu există ca infracțiune autonomă, această faptă se integrează în materialitatea faptelor penale de loviri și vătămare corporală reținute în sarcina inculpaților, fiind comisă la aceeași dată și în aceleași împrejurări, aceste infracțiuni devenind infracțiuni mai grave.
Pe de altă parte, potrivit art. 345 alin. 2 Cpp, soluția condamnării poate fi dispusă atunci când pe baza probelor administrate în cauză s-a dovedit că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat iar, potrivit art. 62 Cod procedură penală instanța este obligată a lămuri cauza sub toate aspectele pe bază de probe, aceste probe trebuind a fi apreciate conform art.63 Cpp. Potrivit art. 63 alin. 2 Cpp, probele nu au o valoare probatorie mai dinainte stabilită, ele urmând a fi apreciate de instanță în ansamblul lor.
Declarațiile părților vătămate, și precum și ale martorilor, au constituit temeiul trimiterii în judecată a inculpaților pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. 2 și respectiv art. 181 Cod penal și art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată. Inițial, părțile vătămate au formulat plângere împotriva inculpaților pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor și, prin ordonanța din 2 octombrie 2006 Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, după efectuarea actelor premergătoare, a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții și - pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.20 Cp raportat la art. 174, 175 lit. i și art. 176 lit. b Cp și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Arad sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. 1 Cp. De reținut este faptul că în cauză nu s-au făcut acte premergătoare față de numitul -.
Materialul probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond a dovedit faptele de violență exercitate de inculpați asupra părților vătămate care au suferit leziuni traumatice, cauzate prin folosirea unor cuțite. Pentru aceste fapte prevăzute de art. 180 alin. 2 și art. 181 Cp, în cursul judecării cauzei în primă instanță, părțile s-au împăcat.
Procedând la analiza materialului probatoriu administrat în cauză tribunalul a reținut următoarele:
Declarațiile părților vătămate, și date în faza de urmărire penală s-au referit la agresarea lor de către inculpații, - și -, prin folosirea unor cuțite, pe care nu le-au descris. În fața primei instanțe aceștia nu au fost ascultați și cu prilejul audierii de către instanța de apel, în calitate de martori, au precizat că nu au văzut cuțite în mâna inculpaților -, au văzut doar un cuțit în mâna inculpatului, de dimensiuni mici, posibil dintre cele folosite la restaurant pentru servirea mesei. Fiindu-le solicitate explicații în legătură cu schimbarea poziției procesuale, fiecare martor a precizat că cele relatate referitor la detaliile cuțitelor le-a aflat de la alte persoane.
În legătură cu declarația martorei, care a fost reținută de prima instanță ca probă în dovedirea vinovăției inculpaților, tribunalul a constatat că în prima declarație dată în faza de urmărire penală a arătat că a văzut când frații - au agresat părțile vătămate și, folosind cuțite, pentru ca în declarația următoare să precizeze că personal nu a văzut ce s-a întâmplat și cele relatate le-a aflat de la martora și de la o altă fată. Aceeași poziție procesuală a avut-o această martora cu prilejul audierii în fața instanței, declarând că nu a văzut momentul agresiunii, doar că inculpații - aveau cuțite în mână, pe care nu le poate descrie.
Martora, soția părții vătămate, în declarațiile date atât în faza de urmărire penală cât și în fața primei instanțe a relatat că a asistat la agresarea soțului său și a părții vătămate de către frații -, folosind fiecare cuțite, pe care însă nu le poate descrie.
Singurul martor ocular al incidentului și a cărui depoziție a fost considerată obiectivă, având în vedere relațiile sale cu părțile, este Acest martor în faza de urmărire penală a declarat că a asistat la momentul agresării părții vătămate de către inculpatul, ocazie cu care a văzut în măna acestuia și a inculpaților -, cuțite, cărora le-a făcut o descriere amănunțită. În declarația următoare s-a limitat la descrierea celor întâmplate. În fața primei instanțe acest martor a declarat că l-a văzut pe inculpatul cu un cuțit mic în mână, posibil un cuțit luat de pe o masă de restaurant, cu care l-a înjunghiat pe partea vătămată și acest cuțit a fost luat de către inculpatul - și aruncat la pământ iar în mâna inculpatului - nu a văzut cuțit.
În fața instanței de apel acest martor a fost reaudiat și i s-au solicitat precizări cu privire la declarațiile anterioare, sens în care a arătat că acele declarații nu au fost scrise de el, le-a semnat, fără a le citi, nu i-au fost citite și a afirmat cu certitudine că cele declarate în fața primei instanțe reprezintă adevărul, doar inculpatul a avut în mână un cuțit asemănător sau identic cu cele folosite la restaurante la servirea mesei și acest cuțit a fost luat de inculpatul - și aruncat la pământ.
În explicația dată de Explicativ al limbii române verbul " a purta", înseamnă a deține, a avea, a poseda.
Față de aceste probe, readministrate și analizate de către instanța de apel și coroborându-le cu celelalte administrate în cursul cercetării judecătorești în fața primei instanțe, tribunalul a apreciat că agresarea părților vătămate s-a realizat spontan, pe fondul unor neînțelegeri anterioare, sens în care inculpații au luat de pe mesele localului din zonă, cuțite și i-au lovit pe aceștia în diferite zone ale corpului. În atare condiții, fapta incriminată nu există, câtă vreme nu s-a dovedit că inculpații dețineau cuțite asupra lor, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că, în acel moment inculpații erau îmbrăcați în ținută lejeră, de vară, respectiv pantaloni scurți și tricou, care nu permitea "purtarea" cuțitelor.
Împotriva deciziei Tribunalului Arada declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei achitări a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 11din Legea 61/1991.
În motivare se arată că este greșită susținerea instanței de apel că infracțiunea menționată mai sus nu poate exista autonom, în condițiile în care se integrează în materialitatea faptelor penale de loviri reținute în sarcina inculpaților, fiind comisă la aceiași dată și în aceleiași împrejurări. Acest raționament conduce la concluzia condiționării existenței acestei infracțiuni numai printr-o raportare permanentă la infracțiuni mai ușoare sau mai puțin grave, într-o situație contrară, potrivit opiniei instanței, o asemenea faptă neputând exista.
Sub aspectul dovedirii acestei infracțiuni se mai arată că din conținutul plângerilor părților vătămate rezultă că toate cele trei persoane au făcut vorbire despre faptul că au fost agresate de inculpați cu ajutorul unor cuțite, producându-le leziunile traumatice descrise în actele medico-legale existente la dosarul cauzei, din care rezultă că leziunile traumatice suferite de părțile vătămate au putut fi produse cu un corp tăietor înțepător.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conform prev. art. 38510, al.2 lit.21cpp, se constată că decizia instanței de apel este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Din examinarea întregului material probator de la dosar nu se poate reține săvârșirea infracțiunii prev.de art.11din Legea 61/1991.
Potrivit textului menționat mai sus, constituie infracțiune "dacă fapta nu constituie infracțiune mai gravă portul fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume prin tăiere, împungere sau lovire."
Prin urmare pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii obiective, se cere condiția ca inculpatul să poarte asupra sa unul din obiectele menționate în locurile publice în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală persoanelor.
În speță, această condiție nu este îndeplinită întrucât din probele administrate rezultă că între inculpați și părțile vătămate a avut loc o altercație în incinta ștrandului termal din mun. A, în urma căreia părțile vătămate au fost agresate de inculpați cu un cuțit în diferite zone ale corpului.
Din declarațiile martorilor A, rezultă că doar inculpatul a folosit, în agresarea părților vătămate, un cuțit mic, posibil luat de la o masă de la restaurant, însă și acest cuțit a fost luat de inculpatul - și aruncat la pământ.
Prin urmare, nu s-a dovedit că inculpații purtau asupra lor cuțite, ci dimpotrivă, folosirea acestora s-a făcut doar spontan și ele au fost luate de pe mesele de la restaurant, astfel că recursul parchetului este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 38515, pct. 1 lit. b cpp.
Văzând și prev. art. 192 al.2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 22/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red. /02.06.09
Tehnored. 2 ex./11.06.09
PI. - - Jud.
-; - - Trib. A
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
