Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 551/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 551/R
Ședința publică din 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva încheierii nr. 13 din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații intimați și, personal și asistați de avocați aleși și, cu împuterniciri avocațiale la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța procedează la ascultarea inculpaților, ale căror declarații sunt consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public susține recursul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, în rejudecare, să se dispună arestarea preventivă a inculpaților și, apreciind că în cauză există suficiente indicii în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat, respectiv complicitate la tentativă de omor calificat.
Apărătorii aleși ai inculpaților solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că partea vătămată a dat dovadă de exces de zel, aceasta nefiind lovită de către inculpatul, ci, pur și simplu s-a urcat singură pe autoturismului condus de acesta, astfel că inculpatul nu putea să prevadă rezultatul periculos, neexistând nici intenția directă a acestuia de a săvârși fapta. Din actele medicale existente la dosarul cauzei rezultă că partea vătămată a avut nevoie de 9 zile de îngrijiri medicale, astfel că viața acestuia nu a fost pusă în pericol. În ceea ce privește temeiurile reținute în propunerea de arestare - art. 148 lit.a și f, se arată că inculpații nu au încercat să se sustragă de la cercetarea penală, ei fiind doar amendați pentru săvârșirea unei contravenții, respectiv depășirea limitei de viteză în momentul în care s-a produs incidentul. Apreciază că inculpații nu prezintă pericol pentru ordinea publică, aceștia nefiind cunoscuți cu antecedente penale.
Inculpații intimați și, având fiecare ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 13 din 11.02.2009, Tribunalul Arad, Respinge propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad privind pe inculpații și, constatând că măsura reținerii a încetat față de învinuitul în data de 11.02.2009 ora 11,00 și dispunând totodată punerea în libertate a inculpatului de sub puterea ordonanței de reținere din 10.02.2009 ora 2100dată în dosar nr.81/P/2009 la expirarea termenului de 24 de ore, în situația în care nu se va dispune arestarea preventivă a inculpatului în acest interval de timp.
Prin referatul cu propunere de arestare preventivă din data de 11.02.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arada propus arestarea preventivă a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 239 al. 2 Cp și art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 175 al. 1 lit. f, i, Cp, și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 175 al. 1, lit. f, i, Cp.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesele-verbale de sesizare din oficiu, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, procesul-verbal de cercetare la fața locului, fotografii judiciare, înregistrări video și declarațiile inculpaților, instanța a reținut că, în data de 10.02.2009, inculpatul a fost oprit pe raza localității, jud. A, de către organele de poliție, pentru depășirea limitei legale de viteză și, întrucât în interiorul autoturismului se aflau mai multe baxuri cu țigări, organele de poliție nu au permis plecarea acestuia de la fața locului, urmând să fie preluat de organele din cadrul Serviciului Poliției Economice și a Gărzii Financiare. La scurt timp, la fața locului au sosit inculpatul și învinuita, care, prin agresiuni fizice asupra agentului de poliție, i-au facilitat inculpatului plecarea de la fața locului, cu toate că au observat că partea vătămată Hojda se afla pe. După ce a parcurs o distanță de aproximativ 40, cu partea vătămată Hojda pe, inculpatul,rulând cu o viteză nedeterminată,a efectuat mai multe manevre de schimbare a direcției, determinând astfel căderea părții vătămate Hojda.
Judecătorul nu a reținut susținerea procurorului că autovehiculul a plecat în trombă, întrucât deși partea vătămată a susținut această împrejurare, din declarația acesteia, rezultă că inculpatul a "avut un mers sinuos", aspect ce nu ar fi fost posibil la viteză mare. Celălalt martor, (5), nu a făcut referire la cât de mare ar fi fost viteza de circulație, ci a spus că partea vătămată a fost dusă circa 30-40, iar apoi din cauza vitezei și a manevrelor efectuate de inculpat, aceasta a căzut. De asemenea, din înregistrarea video, rezultă că în timp ce inculpatul pleca cu autovehiculul de pe loc, partea vătămată s-a urcat pe, iar inculpatul și numitul se țineau de portiera a autovehiculului. Din aceeași înregistrare rezultă că plecarea autovehiculului nu a fost în trombă ci, progresivă.
Pentru luarea măsurii arestului preventiv este necesar a fi analizat întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:
- existența unor probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală; - infracțiunea să nu fie sancționată alternativ cu pedeapsa amenzii; - să existe unul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală
Deși, pentruinfracțiunea de ultrajprevăzută de art.239 alin.2 Cod penal pentru care s-a început urmărirea penală față de inculpatul există indicii temeinice de săvârșire, întrucât această infracțiunea este sancționată alternativ cu pedeapsa amenzii,măsura arestării preventive nu poate fi dispusăconform art.136 alin.6 Cod procedură penală, sub acest aspect propunerea urmând a fi respinsă.
Cu privire latentativa la infracțiunea de omor calificatprevăzută de art.175 lit.f), i) Cod penal, sancționată numai cu închisoare, instanța a analizat în ce măsură există indicii de săvârșire a acesteia.
Referitor la latura obiectivă a acestei infracțiuni, respectiv acțiunea de lovire, din probe rezultă cu certitudine că lovirea părții vătămate a avut loc pe fondul manevrelor de conducere a mașinii efectuate de inculpatul, activitate ce a fost facilitată de intervenția inculpatului.
Cu privire la latura subiectivă, pentru a putea caracteriza activitatea infracțională ca fiind tentativă de omor, potrivit unei jurisprudențe consacrate, este necesară întrunirea mai multor condiții, și anume: - folosirea unui obiect vulnerant, să producă moartea, vizarea unei zone vitale, intensitatea loviturilor cu precizarea că în acest context nu sunt relevante leziunile suferite. În cauză, inculpatul s-a folosit de autovehicul, care este să producă moartea, dar nu a lovit direct partea vătămată. Reținând poziția părții vătămate - șezând pe, împrejurarea că viteza cu care inculpatul a plecat de pe loc nu poate fi determinată la acest moment, dar rezultând cu certitudine din înregistrarea video că nu a fost în trombă, iar leziunile cauzate victimei nu susțin posibilitatea unei astfel de viteze, la acest moment nu se poate aprecia cu certitudine existența unei intenții de a ucide și nici că inculpatul a prevăzut că se putea ajunge la moartea părții vătămate. Lipsa intenției de a ucide rezultă și din atitudinea inculpatului care, efectuând manevre de mers sinuos, a încercat ca partea vătămată să nu cadă sub roți ci, lateral.
În aceste condiții, judecătorul a constatat că nu sunt suficiente indicii pentru acest moment, ca faptă inculpaților să fie încadrată juridic ca tentativă la infracțiunea de omor calificat sau complicitate la tentativă la infracțiunea de omor calificat.
Este incontestabil, că activitatea inculpaților este de sfidare și lovire a unui reprezentant al autorității de stat, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, faptă reprobabilă, intens mediatizată și care creează o stare de insecuritate în rândul publicului, dar în lipsa întrunirii elementelor constitutive ale unei infracțiuni care să permită analizarea tuturor condițiilor ce trebuie să existe la luarea măsurii arestului preventiv, măsura nu poate fi dispusă.
Împotriva încheierii penale nr. 13 din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, solicitând casarea hotărârii și în rejudecare, să se dispună arestarea preventivă a inculpaților și, deoarece există suficiente indicii privind săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor de tentativă de omor calificat, respectiv complicitate la tentativă de omor calificat.
Analizând încheierea recurată în raport cu solicitările formulate de parchet, precum și de celelalte părți și din oficiu, în condițiile art. 3859al.3 Cpp, se constată că Tribunalul Arada respins propunerea de arestare preventivă formulată de parchet privind pe inculpații și. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere faptul că, la acest moment nu există suficiente indicii ca fapta inculpaților să conducă la încadrarea juridică de tentativă de omor calificat sau complicitate la această faptă. În mod corect s-a constatat că partea vătămată Hojda s-a urcat pe autoturismului condus de inculpatul care a demarat progresiv și nu brusc, ulterior conducătorul autoturismului a făcut manevre de mers sinuos, fapt ce a determinat căderea părții vătămate de pe mașinii.
Pe lângă faptul că acțiunea organelor de poliție în împrejurările date a fost una neglijentă, neprofesionistă, din modul de acțiune a inculpaților și nu se poate determina, în limitele probatoriului existent, că au acționat cu intenția de a ucide.
Leziunile produse nu au fost puternice deoarece modul în care a fost condusă mașina, cu o viteză redusă, așa cum rezultă din înregistrarea video și mișcările sinuoase au determinat căderea părții vătămate în lateral.
Într-adevăr, inculpații au avut o atitudine total necorespunzătoare față de polițiștii care se găseau în exercițiul funcțiunii, existând indicii de săvârșire a infracțiunii de ultraj, dar existența intenției de a ucide prin demersul făcut, la acest moment, nu apare ca fiind conturată.
Așa fiind, instanța în mod corect a apreciată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 146 Cpp rap. la art. 143 Cpp privind existența unor indicii temeinice că inculpații și să fi săvârșit infracțiunile de tentativă la infracțiunea de omor calificat, respectiv complicitate la tentativă de omor calificat.
În consecință, neexistând temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, urmează ca în baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp, recursul declarat de parchet să fie respins ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 al.3 Cpp, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva încheierii nr. 13 din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 al.3 Cpp cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red. /11.06.09
Tehnored. 2 ex./12.06.09
PI. - - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
