Furtul (art.208 cod penal). Decizia 95/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 95/R
Ședința publică din 2 februarie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 117/A din 26.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc inculpatul recurent, pentru care se prezintă avocat, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, părțile civile intimate și SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, av. solicită în principal, admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare ca nelegale și netemeinice și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Timiș întrucât s-a omis audierea unui martor principal, respectiv, care cunoștea activitatea inculpatului din data de 18.05.2006. În subsidiar, solicită reducerea pedepsei.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, pedeapsa aplicată inculpatului fiind orientată spre minimul prevăzut de lege. În ceea ce privește audierea martorei, aceasta este concubina inculpatului, astfel că instanța a apreciat că aceasta ar fi putut fi subiectivă în relatările sale.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. Prin sentința penală nr. 2165/22.10.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin.1 lit. e, i pen. cu aplicarea art. 37 lit. b pen. a fost condamnat inculpatul, cercetat în stare de libertate, la o pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat;
Au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c, pen. în condițiile si pe durata prev. de art. 71. pen.
În baza art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, reținerea de 24 de ore din 08.11.2006.
În baza art. 346 alin. 1.pr.pen. rap la art. 998-999.civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă, cu sediul în localitatea, nr. 593, jud. T, sens în care a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale
În baza art. 191 al.1 pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat ales.
Din analiza întregului material probator analizat, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 18.05.2006, in jurul orelor 11,00, a fost spart geamul portierei stânga-față a autoutilitarei marca Citroen, cu nr. de înmatriculare -, aflată parcată pe str.-, vis-a-vis de imobilul nr.93 și sustras din torpedoul acesteia suma 10.000 lei, în bancnote de 1.000.000 lei vechi, suma de bani fiind primită de la martorul - - pentru a face unele plăti la firma SC SRL a cărei administrator este partea vătămată .
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului, s-a constatat că acesta posedă antecedente penale pentru fapte similare, fiind anterior condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 2 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64.Cod Penal
Conform Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 54.444 din 23.11.2006 s-a stabilit de către organele de cercetare penală că un fragment de urmă papilară ridicat de la fața locului a fost creat de degetul mijlociu de la mâna dreaptă a inculpatului.
Instanța de fond a mai reținut că inculpatul nu a putut face dovada deplasării sale în S la data comiterii faptei, respective data de 18.05.2006, acesta declarând că a fost plecat din localitate la mijlocul lunii mai a anului 2006, nu a putut preciza nici data exactă la care a efectuat deplasarea.
De asemenea, deși inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei, încercând pe parcursul procesului penal să-și construiască un alibi, pe care în final nu a reușit să îl dovedească, instanța de fond a apreciat că existența urmei papilare pe dispozitivul de închidere deschidere din interiorul autoturismului, respectiv de la portiere stânga, nu se putea produce în mod accidental, decât prin acționarea lui efectivă de către inculpat.
Apărarea inculpatului referitoare la împrejurarea că obișnuia să ia mașini la ocazie și în acest mod este posibil să existe în autoutilitară amprenta sa, nu este susținută de probe.
Instanța de fond a apreciat că este greu de crezut că inculpatul ar fi urcat în autoutilitară pe partea a șoferului și, mai mult decât atât, din declarația reprezentantului părții civile a rezultat că numai acesta obișnuia să conducă autoutilitara, nu a făcut deplasări pe direcția indicată de inculpat și nu ia persoane necunoscute la ocazie. În consecință, întrucât inculpatul nu se cunoștea cu, urma papilară creată de degetul mijlociu de la mâna dreaptă a inculpatului pe partea interioară a portierei stânga-față la nivelul sistemului de închidere nu se putea produce în alt mod decât prin acționarea sistemului de închidere de către inculpat
Sub aspectul laturii penale, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului, care la data de 18.05.2006 a spart geamul portierei unei autoutilitare marca Citroen cu nr. de înmatriculare -, aparținând părții vătămate, parcată pe str. - din T, iar din interiorul acesteia a sustras suma de 10.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prev. si ped, de art.208 al. 1, art.209 al. 1 lit.e,i cu Cod Penal aplic. art.371it.b
Cod PenalDin punctul de vedere al laturii subiective, infracțiunea de furt a fost săvârșită cu intenție directă, inculpatul sustrăgând banii cu scopul de a îi însuși pe nedrept.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1.pen. reținând că, în ceea ce privește pericolul social, acesta este unul concret, specific infracțiunii, prin fapte aducându-se atingere relațiilor sociale referitoare la patrimoniul persoanei.
Cu privire la persoana inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta a avut un comportament nesincer, atât în faza de urmărire penală, dar și în fața instanței.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, a rezultat că acesta are antecedente penale, fapta dedusă judecății fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, având în vedere condamnarea de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1928 din 18.06.2001 a Judecătoriei Timișoara.
Având în vedere criteriile de individualizare prezentate mai sus, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani și 6 luni cu aplicarea art. 39 alin. 4.pen.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, aceasta se va executa în regim de detenție, făcându-se aplicarea art. 71, 64 lit. a - c pen. privind pedeapsa accesorie.
În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța de fond a reținut că partea vătămată SC SRL, prin reprezentantul său legal, s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, vinovăția inculpatului și prejudiciul dovedit prin aceea că suma de bani a fost ridicată în aceeași de la bancă de către - -, reprezentantul C și prieten cu și predată acestuia din urmă pentru a face unele plăți în interesul părții civile, a cărei asociat este.
Inculpatul a fost obligat în baza art. 193.pr.pen. la plata către partea civilă a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat
Văzând prevederile art. 191, 189.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, incluzând și onorariul apărătorului din oficiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul. Apelul a fost motivat în scris.
În motivele de apel, inculpatul a solicitat admiterea apelului și desființarea hotărârii penale nr. 2165 pronunțată de Judecătoria Timișoara la data de 22.10.2007 în dosarul nr- pentru motive de netemeinicie și nelegalitatea, și, în rejudecare, să se dispună achitarea sa în conformitatea cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit. c C.P.P. deoarece este imposibil ca el să fi săvârșit fapta pentru care este judecat. Inculpatul a susținut că în data de 18.05.2006 s-a deplasat din localitatea Pădureni, la ora 3,30 - 4, 00 dimineața, spre M, în comuna, sat, jud. S, la fratele său, însoțit fiind de numitul din localitatea. În această localitatea din Sar ămas 2 zile. Inculpatul a susținut că, raportat la învinuirea care i se aduce, nu se putea afla în două locuri în același timp, declarând că nu el este autorul faptei. În concluzie, apelantul-inculpat, a susținut că nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii în sarcina sa, nefiind autorul, iar fapta inculpatului nu este dovedită cu probele care s-au administrat până în prezent, partea vătămată urmărind doar recuperarea prejudiciului, indiferent cine este autorul faptei.
Prin decizia penală nr. 117/A din 26.03.2008, Tribunalul Timiș, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. a respins ca nefondat apelul declarat de către apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr. 2165/22.10.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. a obligat pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare în apel.
În baza art. 193 alin. 6.C.P.P. a obligat pe inculpatul apelant să plătească părții civile intimate SC SRL T suma de 700 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul avocatului ales în apel.
Din analiza cererii de apel, atât din prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de disp. art. 371 alin.2 și C.P.P. art. 378.C.P.P. tribunalul a constatat și reținut următoarele:
Analizând probațiunea administrată în cauză în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, prima instanță a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatului sub forma intenției directe, pedeapsa aplicată respectând criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.Cod Penal, iar latura civilă a fost complet și legal soluționată, hotărârea apelată fiind temeinică și legală.
Din declarația martorului audiat la 26.03.2008 - OG, rezultă că inculpatul, în data de 18.05.2006 a fost la domiciliul acestuia, respectiv în sat, Județul S, ajungând pe la ora 23.00, fratele așteptându-l, deoarece inculpatul l-a sunat la ora 3.00 și i-a spus că își alimentează mașina și pornește la drum spre locuința sa. Martorul nu are cunoștință unde se afla inculpatul la ora 11.00, iar împrejurarea că a fost sunat la ora 3.00 de inculpat nu face dovada că acesta a și plecat din T la aceea oră și nici nu înlătură grupajul de 3 urme papilare găsite pe partea interioară a portierei stânga - față, din care una a fost creată de degetul mijlociu de la mâna dreaptă a inculpatului, așa cum s-a stabilit în raportul de constatare tehnico -științifică nr. 54 444 din 23.11.2006.
Din declarația părții vătămate, rezultă că autoutilitara nu a fost folosită pe nici un drum T-, traseele indicate pe care aceasta a circulat excluzând orice drum spre și nu obișnuiește să ia în mașină autostopiști, astfel că în mod corect instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului că este posibil să se fi creat urma papilară în timp ce făcea navetă și a călătorit cu mașini la ocazie, posibil și această autoutilitară.
Din probatoriul administrat în timpul urmăririi penale nu rezultă că inculpatul s-a apărat cu aceea că a fost plecat din localitate în M, la fratele său, această apărare fiind formulată în primă instanță. Din declarația persoanei care îl însoțea nu rezultă care a fost traseul pe care s-au deplasat spre satul și nici nu a afirmat că nu au trecut prin T, iar martorul afirmă OG că a fost sunat de inculpat dimineața la ora 3.00, iar acesta a spus că "își alimentează mașina urmând să vină acasă.", dar nu precizează din ce localitate pleacă și la ce oră va fi plecarea, astfel că nu s-a făcut dovada că inculpatul la ora la care a fost săvârșită fapta se afla în altă locație.
Susținerile din apelul inculpatului cu privire la conținutul declarațiilor părții vătămate sunt eronate, aceasta a declarat și în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe că nu obișnuiește să ia pe nimeni de pe drum la autostop și că utilitara nu a făcut drumuri la sau spre această localitate.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere comportamentul nesincer al inculpatului, faptul că acesta a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de dispozițiile art. 37 lit. b Cod Penal, astfel că, atât cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare sunt de natură a realiza scopul represiv, educativ și preventiv al pedepsei cum este prevăzut de art. 52.Cod Penal
Reținând vinovăția inculpatului și condamnându-l, prima instanță l-a obligat corect pe acesta la repararea prejudiciului, admițând acțiunea civilă.
Împotriva deciziei Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, pe motiv că instanța de apel a judecat cauza fără a fi audiat unul din martorii principali care cunoștea activitatea inculpatului din data de 18.05.2006.
Se mai arată că și alți martori au relatat că inculpatul nu se afla în localitate la data când se susține că s-a comis fapta pentru care el a fost trimis în judecată.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu conform, prev. art. 38510, al.21, cpp, se constată că atât decizia recurată cât și sentința instanței de fond sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare a acestora.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale și în cursul judecării cauzei la instanța de fond se reține că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului este legală și s-a procedat la o justă individualizare a pedepsei în conformitate cu prev. art. 72 cp.
Astfel, în cursul urmăririi penale organele de anchetă au prelevat un grupaj de 3 urme papilare de pe partea interioară stânga-față la nivelul sistemului de închidere, orientate în plan orizontal cu vârful spre balamalele de susținere a ușii, din care, un fragment de urmă papilară s-a stabilit că a fost creat de degetul mijlociu de la mâna dreaptă a inculpatului.
Apărarea inculpatului, precum că această urma papilară a putut fi evidențiată ca urmare a faptului că făcea frecvent naveta pe relația T - și este posibil să fi făcut o asemenea deplasare și cu autoutilitara părții vătămate, a fost corect înlăturată de instanță, având în vedere declarația părții vătămate care a relatat că nu a făcut nici un drum spre localitatea și că nu a luat niciodată persoane în mașină.
Pe de altă parte, existența urmei papilare pe portiera stânga a utilitarei din litigiu nu poate fi făcută de o persoană care este pasager luat de ocazie, ci de către o persoană care a acționat sistemul de închidere - deschidere a autovehiculului.
S-a reținut în mod corect de către instanța de apel că inculpatul nu este consecvent în apărarea pe care a făcut-o pe parcursul procesului penal. Împrejurarea că la data când a fost comisă fapta a fost plecat în M la fratele său, a fost invocată doar în cursul cercetării judecătorești, nu și cursul urmăririi penale, ceea ce dovedește nesinceritatea sa.
În mod întemeiat instanța de fond a respins cererea formulată de inculpat de audiere a concubinei inculpatului care, având în vedere relațiile dintre cei doi, ar fi fost subiectivă și având în vedere probele administrate care dovedesc fără nici un dubiu că inculpatul este autorul faptei.
Prin urmare recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art.38515, pct 1, lit. b cpp.
Văzând și prev. art. 192 al.2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 117/A/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Red. /04.02.09
Tehnored. 2 ex./20.02.09
PI. - - Jud.
-; - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
