Furtul (art.208 cod penal). Decizia 99/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.99/R/2010
Ședința publică din 11 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Valentin Chitidean Vasile Goja
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 286 din 9 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales al inculpatului, avocat din cadrul Baroului V, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind inculpatul și partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului 3851pct.2 lit. a Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea deciziei recurate și să se dispună menținerea sentinței penale nr.136/2009 a Judecătoriei Turda ca fiind temeinică și legală. Instanța de fond a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod pr.pen. întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat dar, soluția a fost infirmată de Tribunalul Cluj și a dispus prin decizia penală nr. 286/2009 condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza acelorași probe. Pentru a se ajunge la soluția de condamnare Tribunalul Cluja reținut în mod eronat că dovada certă a vinovăției inculpatului rezultă din declarația unui martor și din recunoașterea fotografiilor realizată de acest martor.
Din declarația martorului rezultă că a observat la 15 metrii de mașina sa o persoană de sex masculin care nu era de etnie roomă, de aproximativ 1,70 și constituție atletică pătrunzând în autoturismul părții vătămate și ieșind de acolo cu un caiet în mână. Martorul a strigat la făptuitor care s-a întors o fracțiune de secundă. În continuarea declarației acest martor nu poate semnala alte amănunte pentru identificarea fizionomiei feței inculpatului. Din filele 13-14 din dosarul de urmărire penală rezultă că recunoașterea a fost făcută după bust și pentru că persoana nu era de etnie roomă. Mai mult martorii asistenți la recunoaștere nici nu au fost prezenți la identificare. Organele de poliție nu l-au identificat pe acel care stătea la colțul străzii care a afirmat martorului că a observat o persoană fugind care s-a urcat într-un autoturism marca. Acest aspect nu este confirmat de partea vătămată care a declarat că la întoarcere la mașină, un florar i-a comunicat că l-a văzut pe acel tânăr urcând într-o mașină marca BMW de culoare gri.
De asemenea, în mod eronat Tribunalul a înlăturat ca fiind subiective declarațiile martorilor și care au arătat că inculpatul la acea dată se afla la martorilor din faza de urmărire penală sunt înlăturate de persoane identificate. Înlăturarea declarațiilor martorilor propuși în apărare pe considerentul că martorii nu au fost propuși în fața organelor de urmărire penală, ci doar în fața instanței de fond este nelegală și încalcă prezumția de nevinovăție raportat la faptul că la faptul că în faza de urmărire penală inculpatului nu i s-a adus nici o acuzație care să-i permită propunerea de probe, astfel că nu a avut posibilitatea să comunice organelor de cercetare penală faptul că în data de 13 iulie 2005 se afla în Nord.
Totodată, solicită să se rețină că deși au fost ridicate de la locul comiterii faptei urme papilare, la dosar nu s-au depus un raport de identificare dactiloscopică.
Cu privire la latura civilă a cauzei, solicită înlăturarea dispoziției obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile în suma de 4000 lei către partea vătămată, întrucât acesta nu a suferit nici un prejudiciu personal prin presupusa faptă penală.
Reprezentantul Parchetului apreciază că soluția recurată de inculpat este temeinică și legală, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat. În mod greșit apărătorul inculpatului a susținut că în mod eronat instanța de apel a reținut vinovăția inculpatului și a pronunțat soluția de condamnare. Nici nu putea să procedeze în alt fel având în vedere probele administrate în cauză din care rezultă fără nici un dubiu că inculpatul este autorul faptei. Așa rezultă din declarația martorului (18) care a declarat în fața instanței de fond că l-a văzut pe inculpat când a deschis portiera de la mașină și a sustras obiecte. Mai mult l-a urmărit, dar având în vedere diferența de vârstă dintre inculpat și martor, nu a reușit să-l ajungă și să-l rețină. Mai mult decât atât martorul (81) arată că l-a recunoscut din grup pe inculpat. Acestea sunt probele esențiale care au stat la baza soluției de condamnare pronunțată de Tribunal.
CURTEA
Prin sentința penală nr.136/13.05.2009, pronunțată de Judecătoria Turda, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 lit. c pr.pen. a fost achitat inculpatul, fiul lui R si, născut la data de 19.04.1983 în Râmnicu V, jud. V, cetățean român, studii medii, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale, care nu atrag starea de recidiva, domiciliat în Râmnicu V,-,. 19, jud. V, CNP -, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prevăzuta de art. 208 alin. 1- art. 209 lit. e pen.
In baza art. 192 alin. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 13.07.2005 partea vătămată a formulat plângere penala adresata Politiei T, sesizând faptul ca la aceeași data, in jurul orelor 10.40 i s-ar fi sustras din mașina parcata pe str. - - din T suma de 4000 lei.
Audiat fiind în cauză, martorul ( 24-25 fond) a relatat instanței ca a observat că, în dreptul portierei stânga față a mașinii aparținând părții vătămate, se afla un tânăr care, după ce s-a uitat împrejur, a deschis ușa și s-a aplecat înspre bancheta dreapta față, de unde a luat un caiet pe care l-a băgat sub braț. Martorul arată în continuare că a strigat la acel tânăr, acesta s-a întors cu fața înspre el și apoi a fugit înspre direcția străzii. Martorul precizează faptul că a apucat sa îl vadă la față pe acel tânăr vreme de o fracțiune de secundă și că își amintește doar ca avea înălțimea de 1,70, constituție atletică și ca era îmbrăcat într-un fâș roșu cu alb. Martorul a indicat în același timp faptul că nu a apucat să îi observe bine fizionomia, iar atunci când a fost solicitat la poliție la recunoașterea după fotografie a precizat polițiștilor despre faptul că nu este sigur că persoana pe care o indica este autorul faptei. În fața instanței a indicat ca dintre persoanele care i-au fost prezentate pentru recunoaștere, cel indicat era singurul care semăna ca fizionomie cu autorul faptei, fără însă ca martorul să aibă certitudinea că inculpatul prezent în sala de judecată este autorul faptei ( 25).
Martorii asistenți la recunoașterea după fotografie, respectiv și ( 81, 88 fond) au indicat instanței că nu au asistat efectiv la procedura de recunoaștere și că au fost solicitați de poliție să semneze ca și o pură formalitate - martora. În ceea ce îl privește pe martorul, acesta se afla în eroare cu privire la procedura la care a participat, indicând că ar fi participat la recunoașterea din grup, când, în realitate, organele de poliție au organizat procedura recunoașterii după fotografie ( 14 p).
Pe de altă parte, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei nici în faza de urmărire penală și nici în faza de cercetare judecătorească, dimpotrivă, a propus și au fost administrate probe în apărare, respectiv cu martorii si, care au indicat faptul că, în intervalul 6-8 iulie - 20 iulie, inculpatul s-a aflat la M în stațiunea Nord, sărbătorind alături de prieteni majoratul martorei. ( 26-27 fond).
Prezența inculpatului în zona municipiului T la data de 13.07.2005 nu s-a confirmat nici prin prisma prezentării acestuia la audieri în cauza penală care s-a aflat pe rolul Parchetului și apoi a Judecătoriei D e j, întrucât, potrivit relațiilor furnizate de aceste autorități judiciare, inculpatul s-a prezentat spre audieri la datele de 22.06.2005, 16.09.2005 și respectiv 10.10.2005. ( 37-46 fond).
În sfârșit, instanța de fond a reținut că, deși de la fața locului au fost ridicate urme papilare ( 4 p), prin răspunsul furnizat Parchetului si depus la dosar pentru termenul de la data de 11.03.2009 ( 79-80), Poliția Tac omunicat faptul ca urmele papilare ridicate sunt inapte pentru comparații dactiloscopice.
Față de ansamblul probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut ca nu s-a administrat dovada certa a vinovăției inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat dedusa judecății, iar în contextul în care conform art. 66 alin. 1.pr.pen. coroborat cu art. 5 ind. 2.pr.pen. inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, orice dubiu este de natură a profita acestuia.
Față de considerentele expuse, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 lit. c pr.pen. instanța de fond a achitat pe inculpatul, fiul lui R si, născut la data de 19.04.1983 în Râmnicu V, jud. V, cetățean român, studii medii, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale, care nu atrag starea de recidiva, domiciliat în Râmnicu V,-,. 19, jud. V, CNP -, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prevăzuta de art. 208 alin. 1- art. 209 lit. e pen.
În baza art. 192 alin. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, solicitând admiterea acestuia și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În motivare s-a reținut, în esență, că hotărâre penală apelată este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată pe fondul unei greșite aprecieri a întregului ansamblu probator.
Astfel, s-a arătat că martorul ocular l-a identificat pe inculpat ca fiind autorul furtului, la doar câteva zile de la comiterea acestuia. S-a mai arătat că din actele de la dosarul cauzei rezultă că inculpatul a mai comis pe raza localității D, relativ în aceeași perioadă, o faptă similară cu cea pentru care este cercetat în prezenta cauză.
Prin decizia penală nr. 286/A/09.11.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, în temeiul art. 379 pct. 2, lit. a pr.pen. s-a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda împotriva sentinței penale nr. 136/13.05.2009, pronunțată de către Judecătoria Turda, care a fost desființată în totalitate și, rejudecând cauza, a fost condamnat inculpatul fiul lui R și, născut la data de 19.04.1983 în loc. Râmnicu-V, jud. V, CNP -, cu antecedente penale, cetățean român, fără ocupație, necăsătorit, studii medii, cu domiciliul în loc. Râmnicu-V,-,. 19, jud. V, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1 pen. art.209 al.1 lit. e pen.
În temeiul art. 85.pen. a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani, închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.694/10.10.2005 a Judecătoriei D e j, definitivă la data de 21.10.2005.
S-a constatat că infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin prezenta este concurentă cu cea pentru care s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat prin Sentința penală nr.694/10.10.2005 a Judecătoriei D e
În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b pen. a fost dispusă contopirea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.694/10.10.2005 a Judecătoriei Dej cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 pen. pe perioada executării pedepsei închisorii aplicate, i-a fost interzisă inculpatului exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a II- a pen
În temeiul art. 86 ind.1 pen. a fost dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 7 ani, conform art.86 ind.2 pen. și care este calculată de la data de 21.10.2005, data rămânerii definitive Sentinței penale nr.694/10.10.2005 a Judecătoriei D e j, conform art. 86 ind.5 al.2 pen.
Supravegherea a fost încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
În temeiul art. 86 ind. 3.pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul este supus următoarelor măsuri de supraveghere: prezentarea la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea; anunțarea în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; comunicarea și justificarea schimbarea locului de muncă; comunicarea informații de natură putea fi controlate mijloacele sale de existență;
În temeiul art. 359 pr.pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prev. de art. 86 ind.4 pen.
În temeiul art. 71 al.5 pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, a fost dispusă suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate.
În temeiul art.14 pr.pen. art. 346 pr.pen. art.998- 999.civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4000 lei în favoarea părții civile, domiciliat în loc. Câmpia, str. -, nr. 15, jud. cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul art. 192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 150 lei reprezentând onorariu parțial apărător din oficiu, fost avansată din fondul special al Ministerului Justiției, Baroului C, în favoarea d-nei av..
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, prin rechizitoriul cu nr.1456/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turdas -a reținut în sarcina inculpatului că la data de 13.07.2005, în jurul orelor 10,30 sustras din autoturismul părții vătămate - cu nr. de înmatriculare -, parcat pe - - din localitatea T, o agendă în care se afla suma de 4000 lei.
În susținerea învinuirii s-a invocat procesul verbal de consemnare a plângerii, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarația părții vătămate, declarația martorului, procesul verbal de recunoaștere după fotografie, declarația olografă a inculpatului. Pe lângă aceste mijloace de probă, în faza cercetării judecătorești din fața instanței de fond, au fost audiați martorii, și.
Concluzia instanței de fond în sensul că în cauză nu s-a făcut dovada certă a vinovăției inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1- 209 al.1 lit. e pen. este nelegală și netemeinică.
Astfel, dovada certă a vinovăției inculpatului rezultă don declarația martorului precum și din recunoașterea fotografiei realizată de acesta. Din declarația acestui martor dată atât în fața instanței de fond și de apel rezultă că la data comiterii faptei, 13.07.2005, a văzut că o persoană de sex masculin, de aproximativ 1,70 și constituție atletică, pătrunde în mașina părții vătămate parcată în loc public și că din acesta a luat o agendă care a așezat-o sub braț. În momentul când martorul a strigat către acea persoană "ce acolo măi", acesta s-a întors spre martor o fracțiune de secundă după care a luat-o la fugă.
În aceeași zi, astfel cum rezultă din declarația sa de la fila 13 din dosarul de urmărire penală, martorul a recunoscut după fotografiile prezentate de organele de cercetare penală că bărbatul care a sustras agenda din mașina părții vătămate, este inculpatul.
Atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel, cu ocazia audierii sale, martorul a arătat că nu poate garanta 100% că persoana indicată în fotografie este și cea surprinsă în câmpul infracțional. O astfel de nesiguranță a martorului cu privire la identitatea de mai sus este uman explicabilă având în vedere pe de o parte contactul vizual redus cu persoana aflată în câmpul infracțional și, pe de altă parte, cu conștientizarea consecințelor unei astfel de recunoașteri după planșa foto, realizată de către martor.
Însă, aceste dubii ale martorului sunt în măsura să fie înlăturate prin însăși persoana identificată care, în aceeași perioadă de timp, în cam aceeași regiune geografică a țării, localitatea D, - cea pentru care este cercetat în această cauză fiind comisă în localitatea T, în condițiile în care inculpatul are domiciliul în localitatea Râmnicu- și în același mod de operare, a comis o altă infracțiune de furt calificat.
Este fără relevanță reținerea instanței de fond că prezența inculpatului pe raza localității T la data comiterii faptei nu s-a confirmat prin prisma prezentării acestuia la audieri la organele judiciare din localitatea D, în legătură cu fapta comisă pe raza aceleiași localității, din datele de 22.06.2005, 16.09.2005 și 10.10.2005, în condițiile în care inculpatul se putea afla pe raza localității T oricând, așa cum s-a întâmplat și la data de 4.11.2005 când, potrivit înscrisului de la fila 13 din data, inculpatul se afla, potrivit propriilor declarații, în trecere prin T, fără legătură cu procesul de pe rolul Judecătoriei D e j, finalizat de altfel încă din 10.10.2005 prin pronunțarea Sentinței penale cu nr.694/2005, definitivă prin neapelare la data de 21.10.2005(astfel cum s-a comunicat telefonic de la Biroul executări penale a Judecătoriei D e j, instanței de apel).
De asemenea, la aceeași dată, 14.11.2005, cu ocazia declarației date la poliție, inculpatul a arătat că nu a comis nici o infracțiune pe raza localității T, fără a indica că, la data comiterii faptei din prezenta cauză, s-ar fi aflat la M și să propună probe în apărare în acest sens, așa cum a procedat pe parcursul judecării pe fond.
Coroborând acest aspect cu relațiile de prietenie dintre inculpat și martorii și, precum și cu faptul că inculpatul nu a depus în cauză alte probe din care să rezulte în mod indubitabil sejurul său de 2 săptămâni de la Nord, tribunalul apreciază declarațiile martorilor mai sus indicați ca fiind subiective, urmând a fi înlăturate.
Față de aceste mijloace de probă, tribunalul a constatat că vinovăția inculpatului este dovedită, sentința penală apelată fiind nelegală și netemeinică.
Pe cale de consecință, în temeiul art.379 pct.2 lit. a pr.pen. tribunalul a admis apelul declarat, a desființat în totalitate sentința penală apelată și rejudecând a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit. e pen.
La individualizarea pedepsei aplicate, tribunalul a avut în vedere criteriile prev. de art.72 pen. respectiv gradul de pericol social al faptei comise, modalitatea de comitere a acesteia, prejudiciul creat, persoana inculpatului care a mai comis fapte similare și atitudinea procesuală de nerecunoaștere a faptei comise.
Infracțiunea comisă în prezenta cauză este concurentă cu cea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr.694/10.10.2005 a Judecătoriei Dej la pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplicarea art.81 pen.
În temeiul art.85 pen. tribunalul a dispus anularea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală 694/2005 a Judecătoriei D e j, în temeiul art. 33 lit. a, art.34 lit. b pen. a dispus contopirea acestei pedepse cu cea aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Cu consecințele prev. de art.71, art.64 lit. a teza a II-
Sub aspectul executării pedepsei, constatând îndeplinite condițiile prev. de art.86 ind.1 pen. tribunalul a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit cond. art.86 ind.2 pen. și care se calculează de la data de 21.10.2005, data rămânerii definitive a sentinței penale nr.694/2005 a Judecătoriei D e j, conf. art.86 ind.1 al.2 pen.
În temeiul art.86/3 pen. pe durata acestui termen, tribunalul a impus respectarea măsurilor de supraveghere, acestea la rândul său fiind încredințate Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
În temeiul art.359 pr.pen. tribunalul a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere prev. de art.86/4 pen.
A fost făcută aplicarea art.71 al.3 pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4000 lei, sumă la plata căreia a fost obligat inculpatul, conf. art.14 pr.pen. art.346 pr.pen. art.999 și urm. civ. având în vedere și înscrisul de la fila 3 din dosarul de urmărire penală.
În baza art.191 al.2 proc.pen. tribunalul a obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare la fond în sumă de 1000 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu consecința menținerii sentinței primei instanțe ca temeinică și legală.
În susținerea motivelor de recurs inculpatul, prin apărătorul său ales, a precizat că instanța de apel a reținut în mod eronat faptul că dovada certă a vinovăției sale rezultă din declarația martorului, precum și din recunoașterea fotografiei realizată de acesta. De asemenea, reținerea instanței de apel că dubiile martorului sunt înlăturate de persoana identificată care, în aceeași perioadă de timp și în aceeași regiune geografică, prin același mod de operare a comis o altă infracțiune de furt calificat reprezintă o gravă încălcare a principiului prezumției de nevinovăție. Mai mult, înlăturarea de către instanța de apel ca subiective a declarațiilor martorilor și este total nelegală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază că recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
În sarcina inculpatului s-a reținut că, în data de 13.07.2005, în jurul orelor 10.30, a sustras din autoturismul părții vătămate cu nr. de înmatriculare - parcat pe - - din municipiul T, o agendă în care se găsea suma de 4000 lei.
Din declarația martorului, martor ocular în momentul săvârșirii infracțiunii, rezultă că acesta, vizionând fizionomia și constituția fizică a autorului furtului, la 21.07.2005, la doar 8 zile după comiterea furtului, l-a identificat fără dubiu pe inculpat ca fiind autorul acestui furt. Aceeași poziție a fost menținută de martor și în depoziția formulată în fața organelor de urmărire penală, precizând că "în data de 21.07.2005 mi-a fost prezentată o planșă fotografică ce cuprindea un număr de 6 fotografii, iar eu, singur și sigur pe mine, am indicat fotografia nr. 3 ca fiind fotografia celui care, în data de 13.07.2005 a sustras o agendă cu bani din autoturismul părții vătămate ".
Audiat ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești și în fața instanței de fond, precum și în fața instanței de apel, martorul a precizat că nu poate garanta cu certitudine că persoana indicată în fotografie este și cea surprinsă în câmpul infracțional. Ori, nu se poate omite faptul că, de la data săvârșirii infracțiunii (13.07.2005) și al recunoașterii după planșa foto (21.07.2005) până în momentul reaudierii în fața cercetării judecătorești (19.11.2008), s-a scurs o perioadă M de timp, iar în momentul audierii inculpatului în fața cercetării judecătorești, martorul a fost confruntat cu inculpatul, existând o stare de temere și de reținere a martorului în raport cu persoana inculpatului. Mai mult, astfel cum a reținut și instanța de apel, dubiile sunt înlăturate chiar de persoana inculpatului întrucât, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, inculpatul a săvârșit pe raza municipiului D, în aceeași perioadă și printr-un mod de operare identic, o faptă similară.
De asemenea, în mod corect au fost înlăturate de către instanța de apel declarațiile martorilor și, apreciindu-se că acestea sunt subiective, având în vedere relațiile de prietenie dintre inculpat și acești martori, precum și faptul că inculpatul nu a depus alte probe din care să rezulte cu certitudine sejurul său pe litoral.
În consecință, Curtea apreciază că vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e pen. a fost în mod corect reținută de instanța de apel, iar pedeapsa aplicată a fost individualizată în mod just raportat la criteriile de individualizare prevăzute de art. 72.pen.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b proc.pen. Curtea apreciază că recursul declarat în cauză este nefondat, astfel că urmează să-l respingă.
În temeiul art. 192 alin. 2.proc.pen. va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, domiciliat în Râmnicu V,-,. 19, județul V, împotriva deciziei penale nr. 286 din 9 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- --
Red.MB/dact.MM
5ex./25.02.2010
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Valentin Chitidean Vasile Goja
