Furtul calificat (art. 209 cod penal). Decizia 700/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 700/ DOSAR NR-
Ședința nepublică din 26 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Angela Hărăstășanu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
- - - JUDECĂTOR 3: Manuela Barbu
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror șef secție - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 19/A din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, asistat de avocat ales, recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu, intimații părți responsabile civilmente, -, lipsă fiind intimații părți responsabile civilmente - decedat, și intimata parte civilă și partea Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat învederează instanței că este apărătorul intimatei părți civile și doar astăzi a aflat întâmplător de recurs văzând lista de ședință.
Instanța față de această împrejurare, văzând recursurile declarate de ambii inculpați, motivele invocate, precum și cazurile de casare ce se iau în considerare din oficiu, eventuala lipsă de procedură cu partea civilă nu atrage necesitatea amânării cauzei.
Avocat ales pentru recurentul inculpat depune la dosarul cauzei adeverință eliberată de Colegiul Tehnic " " din B, adeverință eliberată de Ortodoxă din și foaia matricolă clasele I-VIII eliberată de Școala Generală.
Întrebați fiind, reprezentantul parchetului și apărătorii inculpaților, declară că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.
Avocat ales pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea deciziei nr. 58/A din 18 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 14 și 17 Cod procedură penală, apreciind pedepsele aplicate inculpatului ca fiind greșit individualizate.
Relativ la primul motiv de casare respectiv cel prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, solicită a se observa că atât instanța de fond cât și cea de apel au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de dispozițiile art. 72 Cod penal, fără a se ține seama de oportunitățile legii interne cât și a recoman- dărilor cuprinse în unele instrumente internaționale ale Națiunilor Unite.
Astfel, consideră că instanța de fond și de apel ținând cont de starea de minoritate, de recunoașterea faptelor, de lipsa antecedentelor penale, precum și de concluziile referatului de evaluare, care relevă perspective bune de reintegrare ale acestuia, putea și trebuiau să aplice o pedeapsă mai mică pentru infracțiunile de complicitate la viol și tâlhărie reținute în sarcina inculpatului, iar ca modalitatea de executare, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condițiile art. 1101Cod penal.
Având în vedere conduita bună a inculpatului, perspectivele sale de reintegrare, față de ecoul în mediul socil al conduitei sale, apreciază că se impune casarea hotărârilor de fond și apel în ce privește individualizarea pedepsei cât și a modalității de executare.
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 Cod procedură penală, în opinia sa, consideră că judecătorul fondului în mod corect a dispus încadrarea juridică din infracțiunea de tâlhărie în furt calificat, iar instanța de apel în mod greșit a înlăturat această schimbare de încadrare. În mod corect instanța de fond a reținut că inculpatul nu a exercitat acte de violență în scopul deposedării de bunuri a părții vătămate.
Solicită a se observa că la instanța de apel s-au strecurat unele inadvertențe în sensul că înlătură schimbarea de încadrare din tâlhărie în furt, dar pe lângă infracțiunea de tâlhărie reține și infracțiunea de violare de domiciliu, ceea ce în opinia sa cele două fapte nu pot coexista, infracțiunea de violare de domiciliu fiind absorbită de infracțiunea de tâlhărie, fiind exclus concursul de infracțiuni.
În acest sens, a depus alături de motivele de recurs copii ale deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Totodată, în mod nelegal, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică pentru inculpatul din infracțiunea de complicitate la viol, în infracțiunea de complicitate la viol în formă continuată, iar instanța de apel a menținut această soluție, dar fără a se preciza în ce a constat ajutorul dat inculpatului. În acest sens solicită a se observa declarația martorului, care a arătat că inculpatul se afla într-o altă încăpere a locuinței. Această împrejurare a fost ignorată atât de instanța de fond cât și de apel.
Concluzionează solicitând admiterea recursului declarat de inculpatul, astfel cum a fost dezvoltat pe larg în motivele de recurs, casarea deciziei și rejudecând pronunțarea unei soluții în consecință.
Apărătorul ales al inculpatului precizează faptul că destul de târziu și-a dat seama că era necesar declararea ședinței nepublice.
Instanța constată deja îndeplinite dispozițiile art. 485 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că ședința este nepublică, în sală fiind prezenți doar apărătorii părților și părțile din această cauză.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat susține că a luat legătura cu acesta și i-a comunicat că înțelege să-și retragă recursul, motiv pentru care solicită a se face aplicarea dispozițiilor art. 3854raportat la art. 369 Cod procedură penală.
Intimata parte responsabilă civilmente solicită ca inculpatul să fie pus în libertate pentru a-și continua studiile.
Intimata parte responsabilă civilmente - solicită admiterea recursului pentru ca inculpatul să-și continue studiile.
Reprezentanta parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul sub toate aspectele. Astfel, consideră infracțiunile comise de cei doi incupați foarte grave, greșit individualizate în sensul că pedepsele aplicate sunt pre mici. Inculpații deși cu vârste fragede au găsit de cuviință să comită această faptă asupra unei părți vătămate aflată într-o situație dificilă, cu totul specială, despre care nu s-a amintit nimic astăzi. Consideră corectă schimbarea de încadrare în tâlhărie clasică având în vedere violențele exercitate asupra părții vătămate. A reținut că s-a depus la dosar spețe ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar există recurs în interesul legii, unde se arată că dacă se pătrunde în curte sau în locuință fără acceptul părții vătămate, infracțiunea este în concurs, iar cu acceptul părții vătămate nu există infracțiune în concurs.
Cu privire la infracțiunea complicității la viol, consideră că inculpatul se face vinovat de aceasta, chiar dacă nu i-a dat nici un ajutor coinculpatului la actul sexual, simpla prezență acolo și violențele exercitate fiind suficiente.
punând concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul sub toate aspectele.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, declară că își retrage recursul.
Reprezentanta parchetului având cuvântul cu privire la recursul inculpatului, solicită a se lua act de manifestarea sa de voință, acesta înțelegând că se face vinovat de faptă.
Apărătorul ales avocat, în replică, susține că nu se poate reține potrivit probelor de la dosar, infracțiunea de viol forma continuată, ci doar forma simplă a complicității la infracțiunea de viol.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului pentru a-și continua studiile.
Asupra recursurilor formulate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 58/A/2008 a Tribunaluli C, contată că prin aceasta s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, inculpatul și partea responsabilă civilmente -, împotriva sentinței penale nr. 497 din 03.04.2008 a Judecătoria Brașov, pe care a desființat-o în parte, sub aspectul încadrării juridice a faptelor, al aplicării pedepselor complementare și cu privire la individualizarea pedepselor accesorii și rejudecând în aceste limite:
A respins excepția nulității absolute a actului de sesizare invocată de inculpatul la termenul de judecată din 14.07.2008.
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de același inculpat din complicitate la infracțiunea de viol prev. de art. 26 Cod penal, raportat la art. 197 alin. 1 și alin 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, în complicitate la infracțiunea de viol în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 26 Cod penal, raportat la art. 197 alin. 1 și alin. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, (2 acte materiale) și art. 99 și urm. Cod penal.
A descontopit pedepsele rezultante aplicate celor doi inculpați prin sentința atacată, respectiv, cea de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente de 2 ani, 4 ani și 2 ani închisoare, precum și cea de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente de 2 ani, 3 ani și 6 luni și 2 ani închisoare.
A înlăturat din sentința atacată dispozițiile privind schimbarea încadrării juridice privind pe inculpații și din infracțiunea de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 2/1 lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a,g și d Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal.
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 2/1 lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, a condamnat pe fiecare inculpat la câte o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă continuată.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate fiecărui inculpat în pedeapsa cea mai grea, inculpatul având de executat pedeapsa de 4 ani închisoare, iar inculpatul pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
A înlăturat din sentința atacată pentru ambii inculpați dispozițiile privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a b, d și e Cod penal, ca pedepse complementare, precum și dispozițiile art. 64 al. 1 lit. a teza I, d și e Cod penal, ca pedepse accesorii, inculpatul minor urmând a începe executarea pedepsei accesorii la împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 383 alin. 1/1 rap. la art. 350 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și în baza art. 383 al. 2 Cod procedură penală, a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată acestui inculpat, durata arestului preventiv din 03.04.2008 la zi.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul, se avansează din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele:
- referitor la nulitatea actelor de procedură ptrin care s-a început urmărirea penală, invocată de inculpatul s-a constatat că în raport de faptele pentru care fot începută urmărirea penală, modul concret în care organul de cercetare penală a fost sesizat, s-ar fi putut invoca în termenul și condițiile art. 197 alin. 4 Cod procedură penală, eventual nulitatea relativă, referitor la lipsa procesului-verbal de sesizare din oficiu.
-referitor la reținerea față de inculpatul a prevederilor art. 41 alin. 2 Cod procedură penală, referior la participația la infracțiunea de viol, având în vedere sprijinul concret material sau moral acordat coinculpatului la comiterea celor două acte materiale ale infracțiunii de viol;
-referitor la critic din apelul parchetului s-a constatat că este fondată având în vedere că încadrarea în infracțiunea de tâlhărie se face și atunci când rezoluția sustragerii se ia spontan, imediat după exercitarea violențelor și nu doar când deposedarea fără drept este scopul violențelor. În speță s-a concluzionat că violențele au reprezentat un mijloc pentru realizarea furtului. Prelungirea în timp a violențelor, amenințărilor, ar dovedi existența și a altor scopuri decât cel privind violul.
Referitor la același apel s-a mai reținut ca întemeiată critica privind pedepsele accesorii și complementare aplicate.
S-a mai reținut că nu se justifică, în raport de pericolul concret rezultat, modul de a acționa a inculpatului, ce s-a implicat într-un mod complex în săvârșirea infracțiunilor, reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea acestuia și supendarea sub supraveghere a pedepsei ce i-a fost aplicată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații și.
Inculpatul a declarat că își retrage recursul, urmând ca instanța să ia act în baza art. 3854alin. 2 Cod procedură penală de manifestarea sa de voință.
În recursul său inculpatul critică decizia tribunalului pentru următoarele motive:
- existența cazului de recurs prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală privind greșita individualizare a pedepsei față de prevederile art. 72 Cod penal, având în vedere minoratul inculpatuli la data comiterii faptelor;
- existența cazului de recurs prevăzut de art. 3859pct. 17 Cod procedură penală față de:
a) greșita reținere de către instanța de apel a încadrării de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2, lit. b și alin.21lit. a, c Cod penal în loc de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a, g, d Cod penal în lipsa violențelor exercitate în scop de deposedare;
b) greșita reținere a infracțiunii de violare de domiciliu ce ar fi absorbită în conținutul fomei agravante a infracțiunii de tâlhărie și;
c) greșita reținere a complicității la infracțiunea de viol în formă continuată nerezultând din probe ajutorul dat coinculpatului pentru al doilea act material al infracțiunii de viol.
Judecând recursul în temeiul art. 38514Cod procedură penală, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, în limita cazurilor de recurs invocate, văzând lipsa unui alt caz de recurs ce ar trebui analizat din oficiu, se constată că recursul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:
- critica privind greșita reținere de către instanța de apel a infracțiunii de tâlhărie este nefondată. Așa cum a reținut și tribunalul pe baza declarațiilor inculpaților, a martorului, asupra părții vătămate s-au exercitat violențe, amenințări, în mod repetat, folosindu-se violențele atât pentru întreținerea de raporturi sexuale cu aceasta cât și pentru a se sustrage bunuri din locuință. Chiar dacă scopul sustragerii nu a fost declarat, el a rezultat din modul concret de a acționa al inculpaților, bunurile fiind luate după ce victima a fost adusă de către inculpați datorită agresiunilor și izolării în imposibilitatea de a-și apăra patrimoniul;
- circumstanța agravantă a săvârșirii tâlhăriei într-o locuință sau dependințe ale acesteia (prevăzută de art. 211 alin. 21lit. c Cod penal) nu absoarbe infracțiunea de violare de domiciliu, fiind corect reținută în concurs, în raport de împrejurarea că inculpații au pătruns prin efracție, fără acordul părții vătămate în domiciliul acesteia.
Ajutorul dat de inculpatul la cele două fapte de viol comise de coinculpat a fost corect reținut, văzând împrejurarea necontestată de către inculpatul că a continuat să rămână în locuința părții vătămate, acordând astfel fie și doar un ajutor moral coinculpatului, inhibând capacitatea părții vătămate de a se apăra.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor stabilite pentru inculpatul, se constată că hotărârea recurată a respectat criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal și a făcut aplicarea art. 109 alin. 1 Cod penal.
Modul concret în care acest inculpat a acționat, inițierea activităților infracționale, exercitarea de violențe, prelungirea activității infracționale constând în acte repetate de viol, îndreptate împotriva unei persoane cunoscute în comunitate cu dizabilități, dovedește un pericol social al faptelor și al inculpatului ce impun pentru atingerea scopului pedepsei modalitatea de executare dispusă de tribunal.
Împrejurările favorabile inculpatului, invocate de către acesta au reprezentat cauze ale stabilirii pedepsei la nivelul minimului special, cu aplicarea reducerii legale față de starea de minorat a inculpatului.
Pedeapsa diferențiată de a coinculpatului, în raport de contribuția fiecăruia, este de natură a determina atingerea scopului preventiv, educativ și punitiv al pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal.
Față de aceste considerente, în baza art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, menținând decizia atacată.
În baza art. 38516Cod procedură penală, raportat la at. 88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa inculpatului perioada arestului preventiv în continuare din 18 iulie 2008 la zi și se va menține starea sa de deținere.
Față de respingerea, respectiv retragerii recursului, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, fiecare inculpat recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul va fi achitat în baza art. 69 din Legea nr. 51/1995 Baroului de Avocați B din fondul Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 58/A/2008 a Tribunalului Covasna.
Ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul împotriva aceleiași decizii.
Deduce din pedeapsa inculpatului perioada arestului preventiv în continuare din 18 iulie 2008 la zi și menține starea de deținere a acestuia.
Obligă recurentul la 90 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, din care 40 lei, onorariul avocatului din oficiu, se achită Baroului de Avocați B din fondul Ministerului Justiției și recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.AH/07.10.2008
Tehnoredact.DS/08.10.2008/2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel. /
Președinte:Angela HărăstășanuJudecători:Angela Hărăstășanu, Nicoleta Hădărean, Manuela Barbu
