Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 704/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 704/ DOSAR NR-
Ședința publică din 26 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Angela Hărăstășanu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
- - - JUDECĂTOR 3: Manuela Barbu
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror șef secție - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul attila împotriva deciziei penale nr. 19/A din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat din oficiu în substituire avocat din oficiu pentru recurentul inculpat, lipsă fiind intimatul inculpat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, reprezentantul parchetului și apărătorul inculpatului, declară că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpat în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. a Cod procedură penală, casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Covasna și menținerea hotărârii prounțate de prima instanță, invocând ca motiv de casare prevederile art. 3859pct. 18 Cod procedură penală.
În susținerea recursului, apărătorul din oficiu menționează că din starea de fapt nu rezultă cu certitudine că acest inculpat se face vinovat de comiterea acestei fapte, existând un puternic dubiu, dubiu ce profită inculpatului. Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că inculpatul, datorită stării de ebrietate a adormit imediat ce a ajuns la gardul despărțitor dintre cele două imobile și nu l-a ajutat pe inculpaul la furtul cartofilor. Instanța de apel în mod greșit a ajuns la concluzia că și inculpatul a ajutat la furtul și transportul cartofilor, dar există un puternic dubiu, ce profită inculpatului. Instanța de apel s-a bazat pe faptul că celălalt inculpat ar fi avut nevoie de ajutor pentru a transporta cantitatea de cartofi sustrasă.
solicitând admiterea recursului declarat, casarea deciziei pronunțate în apel și menținerea hotărârii primei instanțe, în sensul achitării inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2, lit.a, raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea faptei ce i se impută.
Reprezentanta parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că în mod corect Tribunalul Covasnaa pronunțat o hotărâre legală și temeinică de condamnare a inculpatului întrucât acea cantitate de cartofi nu a putut fi transportată doar de un singur inculpat. Mai mult, prima instanță a dispus achitarea în mod netemeinic potrivit unei reveniri asupra unei declarații în baza unui scenariu.
Tribunalul Covasna în mod corect a reținut că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei și a pronunțat o soluție de condamnare.
Asupra recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 19/A/2008 a Tribunaluli C, constată că prin aceasta tribunalul a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.S împotriva sentinței penale nr. 127 din 22 octombrie 2007 pe care a desființat-o cu privire la latura penală referitor la aplicarea pedepsei accesorii și neaplicarea art. 13 Cod penal pentru inculpatul și cu privire la soluția de achitare a inculpatului.
În cadrul rejudecării, în ceea ce privește pe inculpatul recurent a dispus în baza art. 208 al.1, art.209 al.1 lit.a și g Cod penal cu aplicarea art.74 lit. a, art.76 lit. c Cod penal, condamnarea acestuia la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru furt calificat.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare potrivit art.82 Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii până la terminarea executării pedepsei, cu aplicarea art.13 Cod penal privind pedeapsa accesorie.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar sumele de câte 100 lei, onorarii pentru apărători din oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut în esență că prima instanță în mod neîntemeiat a înlăturat probele administrate în cursul urmăririi penale, reținând doar cele din cursul cercetării judecătorești și pronunțând greșit o soluție de achitare a inculpatului, în loc să coroboreze toate probele obținute în ambele faze ale procesului, caz în care ar fi trebuit să constate ca dovedită comiterea de către cei doi inculpați, împreună, a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, fără a-l motiva în termen inculpatul. Cazul de recurs invocat de acesta în cursul susținerii recursului, cel prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală se află printre cele care pot fi analizate și din oficiu, când a influențat hotărârea în defavoarea inculpatului.
Analizând hotărârea recurată, în baza art. 38514Cod procedură penală, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei se constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
- critica inculpatului, potrivit căreia din probele administrate rezultă un dubiu ce trebuie să-i profite, privind participarea la comiterea infracțiunii este neîntemeiată.
Astfel din întregul material administrat cu respectarea prevederilor legale în cursul urmăririi penale rezultă participarea inculpatului, în baza unei înțelegeri, la sustragerea în noaptea de 5.10.2005 a 2.011 kg de cartofi din depozitul părții vătămate.
Înțelegerea și participarea la comiterea furtului a inculpaților și rezultă din declarațiile acestora (filele 21, respective 22, 24), din susținerile lor în cursul confruntării (fila 32), de la prezentarea materialului de urmărire penală ( 38).
Aceste probe din cursul urmăririi penale nu pot fi înlăturate urmare susținerilor din declarațiile inculpaților date în fața primei instanțe, în fața instanței de apel, cei doi prevalându-se, în temeiul art. 70 Cod procedură penală, de dreptul la tăcere.
Prin aceste declarații, cei doi revin parțial și nejustificat la cele date anterior.
Astfel, inculpatul (75) susține că nu-și amintește din cauza stării de ebrietate să fi cărat saci, a păzit doar caii de la căruța cu care erau.
Pe de altă parte, declară că nu știe dacă în momentl încărcării cartofilor în căruță sau după aceea, l-a avertizat pe coinculpat că ar putea avea probleme, deși separat, menționează că a aflat despre proprietarul cartofilor după încărcarea căruței, dar fiind beat nu a putut să-și abandoneze nepotul - coinculpatul.
Coinculpatul în declarația sa (74) relatează că inculpatul, văzându-l că încarcă sacii l-a întrebat dacă "a înnebunit".
Susținerile aceluiaș inculpat din această declarație sunt contradictorii, el susține pe de o parte că s-a dus să-l ia pe coinculpat să-l ajute, rezultă că acesta s-a însoțit, pe de altă parte menționează că îl găsise acasă, dormind, mort de beat.
Nici unul dintre inculpați nu explică motivul pentru care revin asupra declarațiilor anterioare, iar pe de altă parte declarațiile din cursul judecății nu se coroborează între ele, după cum fiecare conține date contradictorii.
În consecință, coroborând toate probele administrate în cursul procesului, menționate, apare ca dovedită fapta celor doi inculpați din noaptea de 5.10.2005 constând în sustragerea a 2.011 kg cartofi.
Față de acestea, atât soluția de condamnare a inculpatului cât și pedeapa în ce privește întinderea și modalitatea de executare, ce respectă criteriile pevăzute de art. 72 Cod penal, referitoare la individualizarea pedepsei, nu pot fi criticate prin prisma cazului de recurs prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, starea de fapt fiind corect reținută, neexistând o eroare gravă de fapt.
Văzând și lipsa altor cazuri de recurs, ce potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală ar trebui analizate din oficiu, pentru considerentele menționate, în baza art. 38515pct. 1, lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul inculpatului, ca nefondat, menținându-se decizia atacată.
Față de respingerea recursului său, inculpatul va fi obligat în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
În baza art. 69 din Legea nr. 51/1995, onorariul avocatului din oficiu se va achita Baroului B din fondul Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 19/A/2008 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare căre stat în recurs, din care 40 lei, onorariul avocatului din oficiu, se achită Baroului de Avocați B din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.AH/07.10.2008
Tehnoredact.DS/08.10.2008/2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel. /
Președinte:Angela HărăstășanuJudecători:Angela Hărăstășanu, Nicoleta Hădărean, Manuela Barbu
