Gestiunea frauduloasă (art.214 cod penal). Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(2731/2009)
INCHEIERE
Ședința publică de la data de 09 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Dumitru Mirancea
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 418/02.06.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B și a deciziei penale nr.532/A/14.10.2009 Tribunalul București Secția I Penală, în dosar ul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurenta inculpată în stare de libertate personal și asistată de avocat, împuternicire avocațială nr. -/2008 emisă de Baroul București - Cabinet individual, lipsă fiind intimata partea vătămată SC ROMÂNIA INSURANCE SA.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentei inculpate, invocă cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 17/1 Cod procedură penal și arată că instanțele de judecată nu au respectat, sau au ignorat decizia nr. 48/2007 publicată în Monitorul oficial 574/30.07.2008 a Secțiilor unite ale cu privire la admiterea recursului în interesul legii formulat de Procurorul General referitor la aplicarea dispozițiilor art. 278/1 alin. 8,lit. c, Cod procedură penală.
În raport de această decizie urmează a se aprecia asupra admiterii recursului și casarea celor două hotărâri criticate în cauză, pentru că în decizia secțiilor unite ale ICCJ, astfel cum a menționat anterior,se arată în mod expres că instanța investită, în speță instanța de fond Judecătoria Sectorului 1 și instanța de control Curtea de Apel, nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 278/1 alin.1 lit. c Cod procedură penală.
Concluzionând, apreciază că atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au cunoscut decizia secțiilor unite al ICCJ nr. 48/2007 prin care s-a statuat că în recursul în interesul legii instanța nu poate pronunța soluția prevăzută de ar. 278/1 alin. 8 lit. c Cod procedură penală.
Așa fiind, în concret, critica care se aduce hotărârilor pronunțate în cauză este aceea că acestea sunt contrare legii, sau mai exact că prin aceste hotărâri s-a făcut o greșită aplicare a legii, nu a fost respectată decizia a secțiilor unite cu privire la inaplicarea art. 278/1, alin. 8, lit. c Cod procedură penală.
Depune în scris concluzii scrise și solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și rejudecând în fond, menținerea soluției inițiale dată de Parchet, pe care o consideră ca fiind legală și temeinică.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciază nefondată critica formulată întrucât decizia pronunțată în interesul legii se referă la o soluție de neîncepere a urmări penale, ceea ce presupune a nu fi fost începută urmărirea penală, situație care nu se regăsește în cauză, deoarece este vorba de o soluție de scoatere de sub urmărire penală, ceea ce presupune că urmărirea penală a fost începută, situație în care instanța de judecată avea posibilitatea legală de a reține cauza spre rejudecare.
Sesizând pe baza probelor administrate în cauză că fapta există și constituie infracțiune, având în vedere probele pe care inculpatul nu le-a contestat, consideră că în mod corect s-a stabilit vinovăția acestuia.
Pe fondul cauzei, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, consideră că în mod incorect au fost reținute în raport de împrejurarea că înscrisurile falsificate cele două chitanțe CEC ce confirmau depunerea sumei, nu sunt înscrisuri oficiale în sensul legii penale. Pentru acest motiv susține admiterea recursului, invocând în favoarea inculpatei cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17 Cod procedură penală, solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 288 și art. 291 Cod procedură penală, în infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal, cu menținerea pedepselor, precum și a modalității de executare a pedepsei rezultante.
Apărătorul recurentei inculpate, din punctul său de vedere acest aspect este nesemnificativ și lipsit de relevanță juridică câtă vreme reprezentantul Parchetului ignoră de fapt apărarea principală, la fel ca și instanța de fond, motiv pentru care nu achiesează la concluziile formulate de către acesta câtă vreme există o decizie a Secțiilor unite a care spune că este inaplicabil art. 278/1, alin. 8, lit. c Cod procedură penală. Astfel fiind, nu înțelege să își însușească punctul de vedere al reprezentantului Parchetului.
În ultimul cuvânt recurenta inculpată, se consideră nevinovată și achiesează la concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera în conformitate cu dispozițiile art. 306 Cod procedură penală,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 16 februarie 2010.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(2731/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 306/
Ședința publică de la data de 16 februarie 2010
Curtea constituită din:
PRESEDINTE - - -
JUDECATOR - - -
JUDECATOR - - -
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 418/02.06.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B și a deciziei penale nr.532/A/14.10.2009 Tribunalul București Secția I Penală, în dosar ul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 09 februarie 2010 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 16 februarie 2010, când pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin plângerea formulată la data de 09.02.2005 petenta SC ROMÂNIA INSURANCE a solicitat cercetarea sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.214, art.288 și art.291 Cod penal a învinuitei .
În motivarea plângerii, petenta a arătat că făptuitoarea, fostă angajată în calitate de referent la Agenția nr.407 din B, a ridicat din casierie la data de 30.04.2004 suma de 115.000.000 ROL în vederea transferului spre sediul central, dar această sumă nu a mai ajuns în contul societății, iar făptuitoarea a încercat să o justifice cu mai multe acte care nu au fost recunoscute de unitatea CEC.
Prin rezoluția nr.1942/P/2005 din data de 17.03.2005 s-a confirmat propunerea de începere a urmăririi penale față de învinuita sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.de art.214, art.288 și art.291 Cod penal.
Prin ordonanța nr.1942/P/2005 din data de 14 martie 2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bad ispus în baza art.262 pct.2 lit.1, art.249 art.11 pct.1 lit.b rap.la art.10 lit.b ind.1 Cod penal scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei pentru infracțiunile menționate mai sus și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în valoare de 10.000.000 lei.
Împotriva acestei soluții, petenta SC ROMÂNIA INSURANCE a formulat plângere, solicitând infirmarea soluției.
Prin rezoluția nr.377/II-1/2007 din 16.02.2007 a Primului Procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 B s-a respins plângerea petentului ca neîntemeiată.
Împotriva soluției procurorului, la data de 20.03.2007 petenta SC ROMÂNIA INSURANCE a formulat plângere adresată acestei instanțe, invocând în drept dispozițiile art. 2781.
C.P.P.Prin încheierea din data de 16.04.2007, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis plângerea petentei și a dispus reținerea cauzei spre judecare sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.214, art.288 și art.291 Cod referitor la inculpata.
Prinsentința penală nr. 538/26.06.2008pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 1 Bad ispus condamnarea inculpatei, fiica lui și, ns. la data de 22.08.1965, în B, cu domiciliul în B, str. soș., nr. 13, -.1,.11,.45, sector 2, CNP - la o pedeapsă de 9 luni închisoare referitor la infracțiunea de gestiune frauduloasă.
În baza art. 288(1) a Cod Penal condamnat pe inculpata la o pedeapsă de 3 luni închisoare referitor la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art. 291C.p. a condamnat pe inculpata la o pedeapsă de 3 luni închisoare referitor la infracțiunea de uz de fals.
În baza art. 33 lit."a" raportat la art. 34 lit."b" a Cod Penal contopit pedepsele aplicate prin prezenta inculpata urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea aceea de 9 (nouă) luni închisoare.
În baza art. 81.Cod Penal suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 9 luni, stabilit conform art. 82.
Cod PenalÎn temeiul art. 359.C.P.P. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83
Cod PenalS-a făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În temeiul art. 71(5) a Cod Penal suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei.
În temeiul art. 348.C.P.P. a anulat înscrisurile falsificate constând în chitanțe cu nr. 31002-- și 31002-- din data de 04.05.2004(f58dup) și foaie depunere nr.-/04.05.2004(f61dup), măsură ce va fi pusă în executare conform art. 445.
C.P.P.În baza art.14 și 346 Cod de procedură penală, raportat la art.998 - 999 și art 1000(3)civ. a admis acțiunea civilă și a obligat inculpata la plata sumei de 11.694,35 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă SC ROMANIA INSURANCE SA cu sediul în B, soș., nr.20, sector 6
În baza art.191 al.1 Cod de procedură penală, a obligat, inculpata la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței penale nr. 538/26.06.2008, inculpata a declarat apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția a II a Penala sub nr - la data de 23.07.2008.
Tribunalul București Secția a II a Penala prindecizia penala nr. 709/A din 05.11.2008, in temeiul art. 379 alin 1 pct. 2 lit b Cpp a admis apelul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr. 538 din 26.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, a desființat sentința penala apelata si a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe, reținându-se in motivare faptul ca instanța de fond, Judecătoria Sectorului 1 B nu a respectat dispozițiile art 341 alin 1 Cpp, in sensul ca nu a acordat inculpatei ultimul cuvânt in dezbateri.
Procedând la rejudecarea cauzei, instanța a audiat inculpata, precum și martorii și, iar în ceea ce privește pe martora a făcut aplicarea art.327 al.3
C.P.P.În al doilea ciclu procesual, prinsentința penală418/02.06.2009a Judecătoriei Sectorului 1 B s-a dispus, în baza art. 214 al.1 Cod Penal, condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 9 luni închisoare.
În baza art. 288 al.1 fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În baza art. 291C.p. a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În baza art.33 lit."a" raportat la art.34 lit."b" Cod Penal au fost contopite pedepsele inculpata executând în final pedeapsa cea mai grea aceeade 9 (nouă) luni închisoare.
În baza art. 81.Cod Penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 9 luni, stabilit conform art. 82.
Cod PenalÎn temeiul art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 și Cod Penal s-a făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din
Cod PenalÎn temeiul art. 71 al.5 s Cod Penal-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.14 și 346 Cod de procedură penală, raportat la art.998 - 999.civ. a admis în parte acțiunea civilă și obligă inculpata la plata sumei de 11.500 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă SC ROMANIA INSURANCE SA cu sediul în B, soș., nr.20, sector 6.
În temeiul art. 348.C.P.P. s-au anulat înscrisurile falsificate constând în chitanțe cu nr.31002-- și 31002-- din data de 04.05.2004 și foaie depunere nr.-/04.05.2004, măsură ce a fost pusă în executare conform art. 445.
C.P.P.Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că inculpata, având calitatea de referent în cadrul SC ROMÂNIA INSURANCE, la data de 30.04.2004 a încasat de la casieria societății suma de 115.000.000 ROL ridicată pe baza dispoziției de plată nr.278/2004, în vederea depunerii la unitatea CEC, sumă care nu se regăsește în situația depunerilor de casă, și care nu a mai fost depusă la unitatea CEC, după care pentru justificarea sumei în cauză a întocmit în fals foaia de depunere pe numele, precum și două chitanțe CEC, cu seriile 31002-- și 31002-- aparținând Agenției CEC, ce confirmau depunerea sumei totale de 115.000.000 ROL, chitanțe prezentate la sediul societății și care nu au fost recunoscute de către unitatea emitentă, respectiv Agenția CEC.
Prima instanță a avut în vedere declarațiile martorei (f 32-38, f 17 dosar de instanță), din care rezultă că aceasta a lucrat o perioadă cu inculpata în același departament, și ulterior după plecarea inculpatei a preluat funcția avută de aceasta; în perioada mai sus amintită a însoțit-o pe inculpată la Unitățile CEC pentru a vedea cum se fac depunerile, chiar a întocmit dispoziții de plată pe care în anumite ocazii le-a semnat. Martora a declarat referitor la chitanțele și dispoziția de plată din data de 04.05.2004 că nici nu le-a completat și nici nu le-a semnat și nu-și poate explica de ce este menționat numele său pe acestea. Întrucât s-a constatat lipsa unor documente din lunile aprilie-mai 2004, despre care s-a considerat că s-ar fi pierdut, s-a procedat la reconstituirea lor, martora afirmând că nu a fost solicitată în acest sens, copiile celor două chitanțe și a foii de depunere fiind procurate de către inculpată care de altfel le-a și predat societății.
Martora (40-42 și 16 dosar de instanță) fiind audiată a arătat că în luna mai 2004 era casier la sucursala CEC Agenția și o cunoștea pe inculpată care deseori venea și făcea depuneri pentru SC, dar care nu i-a solicitat vreodată să-i elibereze copii ale chitanțelor cu numerele de mai sus; iar martorei i-a eliberat într-adevăr două chitanțe, la cererea acesteia, însă chitanțele eliberate de către ea se refereau la cu totul alte sume decât cele ce figurează în conținutul chitanțelor prezentate, chitanțe pe care martora nu le-a recunoscut.
Martora (f43-46 ) a declarat că era director în cadrul societății SC ROMÂNIA INSURANCE, calitate în care a constatat că a dispărut registrul de casă pentru perioada sfârșitului lunii aprilie-începutul lunii mai 2004, sens în care s-a procedat la reconstituirea documentelor dispărute, context în care inculpata a depus cele două chitanțe din data de 04.05.2004 chitanțe care însă nu au fost recunoscute de către unitatea emitentă când i-au fost solicitate lămuriri de către audit.
Din adresa nr.17065/13.06.2005 emise de CEC reiese că inculpata nu a solicitat acestei instituții copiile chitanțelor cu seriile 31002-- și 31002--, ambele din data de 04.05.2004, chitanțe care nu se regăsesc nici în transmiterea electronică și nici în jurnalul de operațiuni al Agenției CEC, agenția care de altfel figurează pe copiile chitanțelor procurate de către inculpată, ca unitate emitentă.
Din adresa nr.10209/22.03.2005 emisă de CEC, instanța a reținut că numerele și seriile imprimate pe chitanțele 31002-- și 31002-- se regăsesc, dar se referă la alte sume, alți depunători și altă dată, respectiv 03.05.2004.
Prin adresa nr.27447/02.11.2007, CEC furnizează aceleași date și se înaintează copii de pe chitanțele ce se regăsesc în evidențe cu aceste serii.
Potrivit raportului de expertiză contabilă, după verificarea evidențelor contabile ale societății SC ROMÂNIA INSURANCE s-a concluzionat că suma de 11.500 lei se regăsește ca fiind încasată în data de 30.04.2004 cu specificația avans depunere asigurări viață, sumă care însă nu a fost decontată ulterior, iar în ceea ce privește suma de 194,35 lei, sumă invocată ca prejudiciu de către partea civilă, aceasta nu a fost identificată ca fiind înregistrată în registrul de casă rămânând nedecontată până în prezent.
La dosarul cauzei au fost depuse copia formularului de depunere numerar, procese verbale de verificare, fișa postului intimatei, extras din registrul electronic al SC ROMÂNIA INSURANCE, acte pe care instanța le-a avut în vedere la stabilirea situației de fapt.
În cauză, instanța a respins cererea inculpatei privind efectuarea unei constatări științifice grafoscopice întrucât înscrisurile defăimate nu se regăsesc decât în copie și nu în original, ceea ce presupune imposibilitatea experților de a aprecia dacă aceste înscrisuri au fost falsificate și în ce mod. Instanța a reținut prin compararea acestor înscrisuri (aflate la fila 61d.) cu cele emise în aceeași perioadă de către agenția CEC (aflate la fila 57) că cele depuse de către inculpată sunt imprimate cu alte caractere. Cum acestea au fost depuse de către inculpată, care anterior a fost la rândul său salariat CEC, instanța a reținut în raport și de declarațiile martorilor audiați în cauză, vinovăția inculpatei în ceea ce privește autorul falsului.
Deși inculpata a negat săvârșirea faptelor (declarații 22-30 dup și 6 dosar de urmărire penală), instanța a reținut că din coroborarea probelor anterior enunțate rezultă vinovăția sa cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost cercetată, astfel că a reținut în sarcina acesteia săvârșirea faptelor cu vinovăție în forma intenției directe.
Prima instanță a constatat că faptele constituie infracțiunile incriminate de art. 214 al.1 Cod Penal, art.288 și Cod Penal art. 290.
Cod PenalFață de cele reținute, instanța a aplicat inculpatei pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal. Din această perspectivă, instanța a reținut pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, precum și conduita bună a inculpatei înainte de săvârșirea infracțiunii, aceasta nefiind cunoscută cu antecedente penale, însă a avut în vedere și atitudinea nesinceră, oscilatorie, aceasta îngreunând cercetările și aflarea adevărului pe parcursul întregului proces penal, constând în nerecunoașterea faptei săvârșite, valoarea mare a prejudiciului, circumstanțele în care au avut loc faptele.
Cât privește modalitatea de executare, în raport de criteriile anterior menționate și apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea acesteia, a dispus, conform art.81 din Codul penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 9 luni, stabilit în condițiile art.82 din Codul penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută de art.71 din pen. având în vedere natura faptei săvârșite, faptul că este o infracțiune comisă cu intenție, instanța a reținut existența unei nedemnități în exercitarea de către inculpată a drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care a interzis inculpatei exercițiul acestor drepturi pe durata executării pedepsei.
Nu a interzis inculpatei dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauzaHirst împotriva Regatului Unital Marii Britanii si Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin deciziași împotriva României, că nu se impune interzicereaope legisa drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia.
Sub aspectul laturii civile, în baza art.14 și 346 Cod de procedură penală, raportat la art.998 - 999.civ. a admis în parte acțiunea civilă și a obligat-o pe inculpata la plata sumei de 11.500 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă SC ROMANIA INSURANCE SA, considerand că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, prejudiciul suferit de către partea vătămată fiind cert doar cu privire la această sumă, instanța apreciind cu privire la suma de 194,35 că nu poate fi reținută în sarcina inculpatei, din probele administrate în cauză nerezultând în mod cert că lipsa acesteia este consecința activității infracționale a inculpatei.
Prin decizia penală 532/14.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpată. Instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță, iar vinovăția inculpatei este dovedită cu declarațiile martorilor, și, coroborate cu adresele 17065/13.06.2005, respectiv 10209/22.03.2005 emise de CEC și cu raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, fiind justificată înlăturarea tuturor declarațiilor date de inculpată care sunt contrazise de toate celelalte mijloace de probă administrate.
Totodată s-a reținut că s-a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate și a executării acestora, conform criteriilor prev. de art.72 Cod Penal, ținând cont de gradul concret de pericol social al faptelor, de modalitatea și împrejurările în care au fost comise, de rezultatul produs, precum și de circumstanțele personale ale inculpatei.
Impotriva acestor hotărari a declarat recurs inculpata care a invocat cazul de casare prev. de art.385/9 pct.17/1 C.P.P. în sensul că în cauză nu erau aplicabile dispozițiile art. 278/1 alin.8 lit. c Cod procedură penală, astfel că decizia nr. 48/2007 dată în interesul legii de către Secțiile Unite ale a fost încălcată. Totodată, s-a invocat cazul de casare 385/9 pct.18 C.P.P. recurenta inculpată susținând că nu este vinovată, iar din oficiu, procurorul a invocat motivul de casare prev. de art.385/9 pct.17 C.P.P. solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 288 și art. 291 Cod procedură penală, în infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal, arătând că înscrisurile falsificate, respectiv cele două chitanțe cec ce confirmau depunerea sumei, nu sunt înscrisuri oficiale în sensul legii penale.
Examinând hotărârile atacate din prisma motivului de recurs invocat, precum și din oficiu în conformitate cu art.385/9 alin.3 C.P.P. Curtea constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.35/9 pct.17/1 C.P.P. hotărârile sunt supuse casării când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.
În prezenta cauză, prin ordonanța 1942/P/2005 din 14.03.2006, Parchetul de pe lângă Judectătoria Sectorului 1 Bad ispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea amenzii administrative în cuantum de 1000 lei față de învinuita pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.214 alin.1, art.288 alin.1 și art.291 cu Cod Penal aplicarea art.33 lit.a Soluția Cod Penal a fost menținută de procurorul ierarhic superior.
Prin încheierea de ședință din 16.04.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul -, în temeiul art.278/1 alin.8 lit.c C.P.P. a fost desființată ordonanța 1942/P/2005 din 14.03.2006 a Parchetului de pe lângă Judectătoria Sectorului 1 B menținută prin rezoluția 377/II-2/2007 din 16.02.2007 a prim-procurorului și a fost reținută cauza spre judecarea inculpatei sub aspectul infracțiunilor prev. de art.214, art.288 și art.291
Cod PenalPotrivit deciziei 40/2007 dată în interesul legii de Inalta C de Casație și Justiție, dispozițiile art. 2781alin. 8 lit. c) din Codul d e procedură penală se interpretează în sensul că în cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței și dispoziției din rechizitoriu, prin care s-a dispusneînceperea urmăririi penalesauclasarea,instanța învestită nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 2781alin. 8 lit. c) din Codul d e procedură penală care prevede desființarea rezoluției sau ordonanței și reținerea cauzei spre judecare.
Față de cele arătate, Curtea consideră ca neîntemeiată critica recurentei inculpate privind greșita aplicare a legii întrucât, dispozițiile art.278/1 alin.8 lit.c C.P.P. sunt incidente în speță, după cum în mod legal, a considerat prima instanță.
Soluția dată de procuror și menținută de procurorul ierarhic superior a fost de scoatere de sub urmârire penală, iar nu de neîncepere a urmăririi penale sau de clasare. Numai în aceste din urmă două situații a statuat Inalta C de Casație și Justiție, prin decizia în interesul legii, că nu se poate reține cauza spre judecare, motivația fiind aceea că rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale, ca și ordonanțele sau, după caz, rezoluțiile de clasare, nu sunt precedate de efectuarea urmăririi penale în condițiile respectării procedurii specifice acestei faze procesuale, singura activitate desfășurată de organele de urmărire penală constând în realizarea actelor premergătoare, astfel cum sunt reglementate în art. 224 din Codul d e procedură penală. Având rol premergător începerii urmăririi penale, aceste acte fundamentează luarea sau neluarea deciziei de declanșare a urmăririi penale sau, din contră, pentru neînceperea urmăririi penale. În lipsa garanțiilor specifice fazei urmăririi penale, actele premergătoare își păstrează caracterul particular de investigații prealabile, neputând constitui probe în sensul prevederilor art. 63 din Codul d e procedură penală.
Ca urmare, elementele stabilite și verificările făcute în cadrul actelor premergătoare, nefiind "probe" în sensul art. 63 și următoarele din Codul d e procedură penală, nu îndeplinesc cerința cuprinsă în art. 2781alin. 8 lit. c) din Codul d e procedură penală, astfel încât soluția preconizată prin acest articol nu poate fi adoptată decât după parcurgerea fazei urmăririi penale, nefiind suficientă doar efectuarea unor acte premergătoare ei.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că prin desființarea ordonanțelor atacate de către SC ROMÂNIA INSURANCE SA, nu s-a făcut o greșită aplicare a legii, soluția luată prin încheierea din 16.04.2007 fiind în concordanță cu dispozițiile art.278/1 alin.8 lit.c C.P.P. având în vedere și împrejurarea că probele existente în cauză erau suficiente pentru judecarea cauzei.
Referitor la motivul de casare prev. de art.385/9 pct.18 C.P.P.Curtea constată că după verificarea evidențelor contabile ale societății SC ROMÂNIA INSURANCE. prin aportul de expertiză contabilă s-a concluzionat că suma de 11.500 lei se regăsește ca fiind încasată în data de 30.04.2004 cu specificația avans depunere asigurări viață, sumă care însă nu a fost decontată.
Despre chitanțele 31002-- și 31002-- din 04.05.2004, depuse de inculpată ca justificare pentru suma imputată de 11.500 lei, Agenția CEC a comunicat că acestea se regăsesc în unitatea CEC, dar se referă la alte sume, alți depunători și poartă o altă dată, respectiv 03.05.2004.
Martora a relatat că, în luna mai 2004, era casier la sucursala CEC Agenția și o cunoaște pe inculpată care făcea depuneri pentru SC, dar nu i-a eliberat vreodată copii ale chitanțelor cu numerele de mai sus, iar martora a declarat, referitor la chitanțele și dispoziția de plată din data de 04.05.2004, că nici nu le-a completat și nici nu le-a semnat și nu-și poate explica de ce este menționat numele său pe acestea.
Tinând seama că mijloacele de probă administrate în cauză se coroborează între el, cu excepția declarațiilor recurentei inculpate, Curtea consideră că nu s-a comis o eroare gravă de fapt prin condamnarea inculpatei pentru faptele reținute în actul de sesizare a instanței, probele existente în cauză dovedind fără putință de tăgadă că inculpata a se face vinovată de săvârșirea acestora.
Potrivit art.385/9 pct.17 C.P.P. hotărârile sunt supuse casării când faptei i s-a dat o încadrare juridică greșită, acest caz de casare putând fi luat în discuție și din oficiu atunci când hotărârile sunt în defavoarea inculpatului, după cum prevede art.385/9 alin.3
C.P.P.Curtea consideră că situația de fapt astfel cum a fost stabilită de instanțele de fond este corectă, prin mijloacele de probă demonstrându-se că inculpata, în calitate de referent în cadrul SC ROMÂNIA INSURANCE, în data de 30.04.2004, a încasat de la casieria societății suma de 11 500 lei ridicată pe baza dispoziției de plată nr.278/2004, în vederea depunerii la Agenția CEC, sumă care însă nu s-a mai regăsit în situația depunerilor de casă și nici la unitatea CEC. Pentru justificarea acestei sume a întocmit în fals foaia de depunere pe numele, precum și două chitanțe cec, cu seriile 31002-- și 31002-- aparținând Agenției CEC, ce confirmau depunerea sumei totale de 11 500 lei, chitanțe pe care ulterior le-a prezentat la sediul societății, aceste chitanțe nefiind însă recunoscute de către unitatea emitentă.
Cât privește încadrarea juridică dată faptelor, Curtea va lua în discuție numai aspectele care nu aduc atingere principiului non reformatio in pejus. Astfel, se constată că în mod greșit s-a reținut în sarcina recurentei inculpate comiterea în concurs a infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals.
Chitanțele cu seriile 31002-- și 31002-- din 04.05.2004 prezentate de inculpată ca fiind emise de Agenția CEC nu reprezintă înscrisuri oficiale pentru că nu emană de la o unitate dintre cele la care se referă art.145 și Cod Penal nici nu aparțin unei astfel de unități.
Conform art.1 din Legea 66/1996, CEC-ul este persoană juridică dedrept privatcare s-a reorganizat în societate bancară pe acțiuni, cu acționar unic statul român. Împrejurarea că statul este unicul acționar al CEC-ului nu conferă acestei societăți bancare calitatea de instituție publică sau persoană juridică de interes public și nici caracter de interes public serviciilor pe care le oferă.
Ca atare, Curtea constată că recurenta inculpată a folosit, în vederea producerii unor consecințe juridice, înscrisuri sub semnătură privată falsificate, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, iar nu concurs de infracțiuni între fals în înscrisuri oficiale și uz de fals, motiv pentru care va dispune schimbarea încadrării juridice în sensul menționat.
Pentru comiterea infracțiunii prev. de art.290 alin.1 va Cod Penal condamna inculpata la pedeapsa de 3 luni închisoare, apreciind că această pedeapsă este aptă să reflecte gradul de pericol social al infracțiunii, ținând seama și de timpul scurs de la data comiterii, precum și datele ce caracterizează persoana recurentei inculpate.
În temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b se Cod Penal va contopi pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.214 alin.1 cu Cod Penal pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.290 alin.1 urmând Cod Penal ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare.
Se va menține dispoziția privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, precum și celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În consecință, în temeiul art.385/15 alin.1 pct.2 lit.d C.P.P. Curtea va admite recursul inculpatei declarat împotriva sentinței penale 418/02.06.2009 a Judecătoriei Sectorului 1 B și deciziei penale 532/14.10.2009 a Tribunalului București Secția I Penală, va casa în tot decizia penală și, în parte, sentința penală atacată și, în rejudecare:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare în pedepsele componente de 9 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.214 alin.1 Cod Penal, 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.288 alin.1 și Cod Penal 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.291
Cod PenalVa schimba încadrarea juridică dată faptelor din infracțiunile prev. de art.288 alin.1 și Cod Penal prev. de art.291 în Cod Penal infracțiunea prev. de art.290 alin.1
Cod PenalÎn temeiul art.290 alin.1 va Cod Penal condamna inculpata la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b va Cod Penal contopi pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.214 alin.1 cu Cod Penal pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.290 alin.1 urmând Cod Penal ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare.
Va menține dispoziția privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, precum și celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În temeiul art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul inculpatei declarat împotriva sentinței penale 418/02.06.2009 a Judecătoriei Sectorului 1 B și deciziei penale 532/14.10.2009 a Tribunalului București Secția I Penală.
Casează în tot decizia penală și, în parte, sentința penală atacată și, în rejudecare:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare în pedepsele componente de 9 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.214 alin.1 Cod Penal, 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.288 alin.1 și Cod Penal 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.291
Cod PenalSchimbă încadrarea juridică dată faptelor din infracțiunile prev. de art.288 alin.1 și Cod Penal prev. de art.291 în Cod Penal infracțiunea prev. de art.290 alin.1
Cod PenalÎn temeiul art.290 alin.1 condamnă Cod Penal inculpata la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b contopește Cod Penal pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.214 alin.1 cu Cod Penal pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.290 alin.1 urmând Cod Penal ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare.
Menține dispoziția privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, precum și celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Dact.
II P - Jud.
Președinte:Leontina CișmașiuJudecători:Leontina Cișmașiu, Florentina Dragomir, Dumitru Mirancea
