Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 304/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (374/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.304/
Ședința publică de la 16 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 3: Florentina Dragomir
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din 10 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat - în stare de arest, asistat de avocat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 10 februarie 2010, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Apreciază că la acest moment procesual temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, nu mai subzistă și nu mai impun menținerea inculpatului în stare de arest.
Consideră că lăsarea inculpatului în stare de libertate nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal și, mai mult, acesta se va prezenta ori de câte ori va fi solicitat de instanță.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, rejudecând a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în raport de natura infracțiunilor de violență, prev. de art.211 Cod penal și art.174-175 cod penal, pentru care inculpatul este cercetat, precum și față de modalitatea de săvârșirea a acestora.
De asemenea, consideră că trebuie avut în vedere că inculpatul, ca urmare a unei înțelegeri prealabile, s-a deplasat împreună cu alte persoane la stâna numitului, de unde a sustras un număr de 100 oi și ca urmare a unei altercații intervenite, cu acest prilej, a aplicat lovituri numitului ce au condus la starea de comă profundă.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de libertate, arată că a muncit din greu iar acum familia sa nu are nici un fel de venituri. Precizează că se va prezenta ori de câte ori va fi solicitat de instanță.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 10.02.2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul -, în temeiul art.300/2 alin.3 rap. la art.160/b C.P.P. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și conform art.160/b alin.3 C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În motivarea soluției, instanța de fond a avut în vedere natura faptei, modalitatea și împrejurările comiterii, circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului, consecințele grave pe care le-a avut fapta, existând probe care demonstrează pericolul reprezentat de inculpat, a cărui lăsare în libertate ar conduce la acutizarea stării de temere și indignare a persoanelor din localitatea unde s-a comis fapta.
Totodată, s-a reținut că menținerea arestării preventive se impune pentru aflarea adevărului și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, fiind în acord cu prevederile CEDO.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul care a solicitat admiterea acestuia și punerea sa în libertate întrucât prevederile de art.148 lit.f Cod procedură penală nu mai subzistă și nu mai impun menținerea sa în stare de arest.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.300/2 coroborat cu art.160/b cu referire la art.3856al.3 Cod pr.pen. Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea de ședință din 25.09.2009 pronunțată în dosarul - al Tribunalului Ialomița, pe o perioadă de 29 de zile, de la 25.09.2009 la 23.10.2009.
Măsura preventivă de libertate a fost luată în temeiul art.143, art.148 lit.f și art.149/1
C.P.P.Măsura arestării preventive a fost prelungită și, după sesizarea instanței prin rechizitoriu, menținută succesiv, inclusiv prin încheierea de ședință atacată din 10.02.2010.
În fapt, s-a reținut că în noaptea de 21/22.09.2009, împreună cu două persoane care purtau mască, s-a deplasat la stâna lui, de unde au sustras peste 100 de oi, prilej cu care ciobanului A i-au fost aplicate lovituri concretizate inițial în leziuni traumatice, ce au condus la o stare de comă profundă a victimei, care a decedat ulterior, la data de 27.09.2009.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a recurentului inculpat.
Există probe și indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile reținute în sarcina sa, subzistând temeiul reglementat de art.143 rap. la art.68/1 C.P.P. iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, subzistând astfel și temeiul prev. de art.148 lit.f
C.P.P.Cu privire la acest din urmă aspect, Curtea are în vedere că inculpatului i se impută participarea la comiterea a două infracțiuni cu un grad de pericol social deosebit de ridicat, respectiv tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.a, b și alin.2/1 lit.a și complicitate la omor deosebit de grav prev. de art.26 rap. la art.174-176 lit.d inculpatului pentru ordinea publică rezultă, așadar, din modalitatea violentă de comitere a faptelor care au condus la suprimarea vieții unei persoane pentru a ascunde săvârșirea tâlhăriei, fapte comise împreună cu alte persoane, mascate, pe timp de noapte.
Față de aceste împrejurări, lăsarea în libertate a inculpatului ar fi de natură a crea o stare de nesiguranță și neliniște mai ales în rândul persoanelor din comunitatea unde au fost săvârșite faptele, cu atât mai mult cu cât de la data comiterii acestora nu a trecut o perioadă suficientă de timp care să conducă la concluzia că impactul negativ al faptelor asupra membrilor societății s-a diminuat sau a dispărut.
Atitudinea procesuală cooperantă a recurentului inculpat, lipsa antecedentelor penale și promisiunea că se va prezenta în instanță, dacă va fi pus în libertate, nu sunt de natură a diminua pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta punerea sa în libertate.
În consecință, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.pen. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului formulat împotriva încheierii de ședință din 10.02.2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul -.
În baza art.192 al.2 Cod pr. pen. recurentul inculpat va fi obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 10.02.2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul -.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Dact.
- Jud.
08 Aprilie 2010
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Leontina Cișmașiu, Florentina Dragomir
