Spete inselaciune Art 215 cod penal. Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2911/2009)
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 09 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Dumitru Mirancea
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.
MINISTERULUI PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de către inculpata și partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 531/A/ din data de 14 octombrie 2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurenta inculpată în stare de libertate personal și asistată de avocat - cu împuternicire avocațială nr. -/08.01.2010 emisă de Baroul București - Cabinet individual depusă la fila 10 dosar și, recurentul parte civilă personal și asistat de avocat I cu împuternicire avocațială nr. -/15.01.2010 emisă de Baroul București - Cabinet individual depusă la fila 17 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorii recurentei inculpate și apărătorul recurentului parte civilă depun la dosar motivele de recurs.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentei inculpată, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar.
Astfel, arată că un prim motiv de recurs vizează nelegala sesizare a instanței de judecată prevăzut de dispozițiile art. 385/9 alin. 1 pct. 2 Cod procedură penală, având în vedere că au fost încălcate dispozițiile art.228 alin. 3/1 Cod procedură penală potrivit căruia la momentul în care s-a început urmărirea penală împotriva clientei sale, organul de cercetare penală avea obligația de a înainta atât rezoluția cât și procesul verbal de începere a urmăririi penale procurorului care supraveghea cazul pentru ca acesta prin rezoluție motivată să confirme începerea urmăririi penale.
Așa fiind, apreciază că, clientei sale i-au fost vătămate drepturile sale prin întocmirea actelor fără respectarea legii, i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și ca atare, solicită a se constata că toate actele de urmărire penală sunt nule și în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. b Cod procedură penală a se dispune încetarea procesului penal în conformitate cu dispoz. art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. f Cod procedură penală, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.
Un al doilea motiv de recurs vizează faptul că, clienta sa a fost condamnată, de către instanța de fond iar instanța de apel a menținut hotărârea, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 281 Cod penal rap. la art. 25 din Legea 51/1995 cu toate că pentru această faptă a intervenit prescripția specială, iar răspunderea penală, dacă ar fi fost vinovată, s-ar fi prescris potrivit art. 124 Cod penal rap. la art. 122 alin.1 lit. e Cod penal.
Așadar, în conformitate cu dispoz. art. 385/9 alin. 1 pct.15 corob. cu art.385/15 pct. 2 lit. b rap. la art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art.10 al.1 lit. g Cod procedură penală, solicită a se dispune încetarea procesului penal întrucât a intervenit prescripția specială.
Al treilea motiv de recurs, vizează eroare de fapt prev. de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală pe care instanțele de judecată au comis-o, întrucât situația de fapt reținută este contrar actelor și probelor dosarului.
Apreciază că față din probele administrate în cauză nu rezultă că partea civilă ar fi fost indusă în eroare sau că într-adevăr a fost înșelată și drept urmare ar fi fost prejudiciat în raport de faptul că nu se dovedește dreptul acestuia pentru a i se retroceda acele bunuri revendicate. Pe cale de consecință, cu privire la fapta prev. de art. 215 alin.1 și 2 Cod penal, reținută în sarcina clientei sale, solicită achitarea în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, întrucât fapta nu există. De asemenea, o gravă eroare de fapt s-a comis și în ceea ce privește reținerea faptei prev. de art. 281 Cod penal rap.la art. art. 25 din Legea 51/1995 și solicită achitarea clientei sale, tot pentru aceleași considerente, respectiv fapta nu există.
Față de cele susținute, solicită a se constata că există discordanțe între cele reținute de către instanța de judecată și conținutul real al probelor, faptul că au fost ignorate aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea unei alte soluții decât cea pe care materialul probator o susține, drept urmare, solicită admiterea recursului și a se dispune în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, achitarea clientei sale, pe motiv că faptele nu există.
Un alt motiv de recurs pe care urmează să îl susțină oral, este cel prevăzut de dispoz. art. 385/9 pct. 10 Cod procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor critici pe care le-a adus hotărârii instanței de fond cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 62,63,65, 75, 82 și 86 Cod procedură penală, întrucât așa cum se poate observa la dosar, martorii, și aveau inițial calitatea de părți civile aceștia considerându-se, părți vătămate și la rândul lor, înșelate de către clienta sa.
Ori, având în vedere dispozițiile art. 82 Cod procedură penală, o persoană vătămată poate fi ascultată ca martor doar dacă nu se constituie parte civilă, în speță, aceste dispoziții au fost încălcate, și ca atare, solicită față de acest motiv de recurs în baza dispoz. art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București, având în vedere că nu s-a pronunțat asupra unor critici invocate în apărare.
Apărătorul recurentului parte civilă, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar.
Astfel, solicită a se observa faptul că Tribunalul Bucureștia admis apelul părții civile, dar numai în ceea ce privește latura civilă și motivele pentru care au fost respinse toate criticile pe latură penală se regăsesc într-o singură frază din care nu rezultă dacă toate motivele de apel prin care s-a criticat soluționarea laturii penale au fost sau nu avute în vedere de către instanța de control judiciar. Susține că încadrarea juridică a fost greșită, apreciind că în cauză sunt incidente dispoz. art. 385/9 pct. 17 Cod procedură penală, respectiv incidența formei continuate a pluralității de infracțiuni, nefiind regăsită nicăieri în considerentele hotărârii instanței de apel, ceea ce ar antrena și motivul de recurs p revăzut de art. 385/9 pct. 10 Cod procedură penală, având în vedere că această cerere este o cerere esențială pentru determinarea situației în speță.
Consideră că sunt suficiente indicii din care să rezulte unitatea de rezoluție infracțională precum și faptul că la momentul executării fiecărei acțiuni s-a realizat conținutul infracțiunii de înșelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. 2 Cod penal.
O altă critică vizează faptul că ar fi trebuit a se observa că în speță era incidentă circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. d Cod penal, așa încât și cu acest prilej invocă motivul de recurs prev. de art. 385/9 pct. 10 Cod procedură penală, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat în ceea ce privește circumstanța de agravare prevăzută în partea generală a Codului penal.
Mai mult decât atât instanța nu a analizat, nu s-a pronunțat asupra aspectelor invocate în ceea ce privește cele două mijloace frauduloase pe care le-a folosit inculpata pentru a realiza conținutul constituit al infracțiunii de înșelăciune, respectiv pe de o parte folosirea calității mincinoase de avocat, iar pe de altă parte utilizarea unui înscris falsificat.
Având în vedere că instanța de apel a făcut referire strict la dispozițiile art. 72 Cod penal care sunt condițiile generale de individualizare ale pedepsei, motiv pentru care, apreciază că s-au aplicat în mod greșit dispozițiile art. 72 alin. 3 Cod penal, în cauză fiind incidente și dispoz. art.385/9 pct. 14 Cod procedură penală.
În continuarea susținerilor sale, solicită a se observa că instanța de apel nu a analizat aspectele legate de pericolul social concret al faptei în raport de modul de săvârșire, de scopul urmărit, de împrejurările de fapt în care s-a realizat activitatea infracțională, durata activității infracționale, aspecte care au fost dezvoltate în motivele de apel și care nu au fost avute în vedere de către instanță. În mod similar, ceea ce privește incidența dispoz. art. 86/1 Cod penal, instanța de apel nu motivează soluția pronunțată și solicită a se constata că este incident motivul de recurs prev. de art. 385/9 pct. 9 Cod procedură penală.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile, invocă tot cazul de casare prevăzut de art. art. 385/9 pct. 9 Cod procedură penală, având în vedere faptul că instanța de judecată practic nu a explicat care sunt criteriile pe care le-a avut în vedere în aprecierea soluției pronunțate.
Pe de altă parte, consideră că instanța de apel a omis cu desăvârșire să analizeze și să se pronunțe cu privire cererea de despăgubiri materiale, situație în care consideră că în cauză sunt incidente prev. art. 385/9 pct. 10 Cod procedură penală.
Concluzionând, solicită admiterea recursului părții civile, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării apelului.
Cu privire la recursul inculpatei, solicită respingerea, ca fiind nefondat.
Astfel, solicită a se observa că primul motiv de recurs nu este întemeiat dat fiind faptul că, actul de sesizare a instanței îl constituie rechizitoriul și nu rezoluția de începere a urmăririi penale, aspectele privitoare la nulitatea actului de sesizare nu au fost invocate nici la instanța de fond și nici la instanța de apel, însă apreciază că în cauză, nu s-a produs o vătămare procesuală inculpatei. În ceea ce privește intervenirea prescripției speciale, solicită a se constata că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru a putea fi admisă această cerere.
În referire la aspectele legate de achitare pentru inexistența faptei sau pentru inexistența elementelor constituite ale infracțiunilor săvârșite în concurs, solicită respingerea punctele de vedere formulate de către recurenta inculpată prin apărător, având în vedere că materialul probator este mai mult decât exhaustiv iar, față de motivul de recurs invocat oral, consideră că nu este incident în speță.
Apărătorul recurentei inculpate, solicită respingerea recursului părții civile, ca fiind nefondat.
Apreciază că nu rezultă că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat cu privire la o critică adusă hotărârii instanței de fond întrucât susținerile referitoare la dispoz. art. 41 alin. 2 Cod penal nu a fost adusă în discuție niciodată in fața instanței de apel. Cu referire la celelalte două motive de recurs invocate, solicită a fi avute în vedere că în cauză sunt aplicabile dispoz. art. 385/10 alin.2 și alin.2/1 Cod procedură penală, iar cât privește pct. 17 al art.385 pr.p, acesta se ia în considerație din oficiu doar când soluția este în defavoarea inculpatului, ori nu ne aflăm într-o atare situație.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, cu privire la recursul declarat de către inculpată îl apreciază ca fiind drept fondat față de critica referitoare la împlinirea termenului de prescripție specială a răspunderii penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 281 Cod penal rap. la infracțiunea prev. de Legea 51/1995, în raport de data certă a săvârșirii faptei, respectiv luna februarie 2004 confirmată și de către partea vătămată că ar fi avut loc în fapt, s-a împlinit termenul de prescripție specială de 4 ani și 6 luni.
Așa fiind, solicită sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni invocând cazul de casare prev. de 385/9 pct.15 Cod procedură penală, admiterea recursului declarat de către inculpată, fiind o cauză de înlăturare a răspunderii penale, termenul de 4 ani și 6 luni prevăzut de art. 122 lit. e și art. 124 Cod penal, motiv pentru care, solicită încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală.
Celelalte critici aduse în recursul inculpatei le apreciază ca fiind nefondate. Nulitatea invocată relativă la modalitatea în care s-a procedat la începerea urmăririi penale este o critică nefondată, tardiv formulată, dar chiar analizând-o pe fond nu este întemeiată întrucât actele au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, nu s-a adus atingere dreptului la apărare al inculpatei, mai mult pe parcursul procesului penal s-au constatat indicii de săvârșire a unor alte fapte de înșelăciune în aceiași modalitate acesta fiind motivul pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea unor alte infracțiuni, iar prin actul de sesizare s-a dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări. Ulterior persoane care au formulat plângere în cauza disjunsă au fost audiate în mod procedural ca martori în prezenta cauză, nu se constată nesocotirea vre-unei dintre dispozițiile care reglementează buna desfășurare a procesului penal, pe parcursul urmării penale sau al cercetării judecătorești. Vinovăția inculpatei în comiterea ambelor infracțiuni este corect stabilită pe baza probelor administrate în cauză, acesta s-a prezentat și și-a exercitat fără drept profesia de avocat, s-a prezentat în această calitate mincinoasă inducând-o în eroare pe partea vătămată căreia i-a provocat o pagubă constând în sumele de bani sau foloase materiale pe care inculpata le-a pretins și primit în exercitarea acestei profesii și a întocmit acte specifice profesiei de avocat.
Totodată, solicită respingerea și a recursului declarat de către partea civilă, ca fiind nefondat.
Apreciază că latura penală este corect soluționată, încadrarea juridică corect stabilită, considerând că este vorba de o singură infracțiune de înșelăciune în raport de situația de fapt reținută în actul de sesizare cu privire la care instanța a trebuit să se pronunțe, respectiv inducerea în eroare a părții vătămate cu prilejul unui singur litigiu pe care acesta îl avea. În prezenta cauză, consideră că decizia instanței de apel este corespunzător motivată, răspunde criticilor formulate și consemnate în încheierea care consemnează dezbaterile pronunțate pe fondul apelului, iar pedeapsa stabilită de instanța de fond sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune și modalitatea de executare corespund faptei comise, persoanei inculpatei, și sunt apte să își atingă scopul prevăzut de lege.
De asemenea și cuantumul daunelor morale este corespunzător stabilit în raport de activitatea infracțională a inculpatei în concret și prejudiciul adus părții vătămate.
Recurentul parte civilă, arată că a fost păgubit achiesând la concluziile puse de apărătorul său.
Având ultimul cuvânt recurenta inculpată, arată că niciodată nu s-a prezentat în calitate de avocat în vre-un proces în care partea civilă să fi fost parte, nu l-a reprezentat nicăieri, singurul fapt că i-a întocmit o cerere privind despăgubiri nu înseamnă că se face vinovată pentru nici o faptă pentru care este cercetată iar acuzațiile care i se aduc sunt nedrepte.
CURTEA,
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, și având nevoie de timp pentru a delibera în conformitate cu dispozițiile art. 306 Cod procedură penală,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la 16 februarie 2010.
Dată în ședință publică azi, 09 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2911/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 305/
Ședința publică de la 16 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.
MINISTERULUI PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de către inculpata și partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 531/A/ din data de 14 octombrie 2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 09 februarie 2010 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera,a amânat pronunțarea la 16 februarie 2010, când a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr.684/06.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în dosarul penal nr-, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 215 alin. 1, 2 Cod penal a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 281 Cod penal rap. la art. 25 din Legea nr. 51/1995, republicată, a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat.
În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite anterior și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata pedepsei principale rezultante.
În baza art. 861alin. 1, 2 Cod penal cu referire la art. 71 alin. ultim Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bucureștia executării pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 5 (cinci) ani, stabilit potrivit art. 862Cod penal.
În baza art. 863alin.1 Cod penal, s-a impus inculpatei să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acesta din urmă; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Datele prevăzute la literele b) - d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.864Cp, referitoare la cauzele care atrag revocarea suspendării executării pedepsei.
S-a constatat că în cauză inculpata a fost reținută pe o durată de 24 de ore, în baza ordonanței nr. -/17.04.2006 a Secției 15 Poliție ( 280 ).
S-a admis în parte acțiunea formulată de partea civilă și a fost obligată inculpata să-i plătească acestuia din urmă suma de 300 lei, reprezentând despăgubiri materiale.
S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenții civile (daune materiale și morale) formulate împotriva inculpatei.
În baza art.191 alin. 1 Cod penal, a fost obligată inculpata la 800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 06.11.2003, în timp ce se afla în incinta Prefecturii Municipiului B pentru a se interesa de condițiile în care își poate valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri /compensații către cetățenii români refugiați din si alte teritorii romanești cedate in 1940 ca urmare a stării de război, partea vătămata s-a întâlnit cu inculpata pe care o cunoscuse anterior (in 2002) ca pe o persoana din anturajul vecinului sau -decedat la 13.07.2003. Cu acest prilej, inculpata, care s-a recomandat a fi avocat si cadru universitar la Universitatea din B cu multiple relații, i-a promis ca îl va ajuta sa obțină despăgubiri la nivel maxim.
. de această perspectiva, partea vătămata i-a arătat inculpatei cererea pe care o depusese, după care, la sugestia acesteia, în aceeași zi a depus o nouă cerere, tehnoredactata de inculpata, urmând ca ulterior să se depună și actele doveditoare. De asemenea, inculpata a promis părții vătămate că o să-l ajute să dobândească si proprietatea unui imobil învecinat cu al sau, situat in-, sector 1, ce urma să fie retrocedat numitului, întrucât partea vătămata si soția sa voia să-și vândă o proprietate aflată în comuna H județul In considerarea acestor chestiuni, la cererea inculpatei, partea vătămata i-a dat inculpatei diverse sume de bani și produse agroalimentare aduse de la țară. Este de menționat ca inculpata, care în fapt nu avea calitatea de avocat, a dat aceasta impresie atât prin limbajul folosit si modul in care se înfățișa la întâlnirile cu partea vătămată (având asupra sa tot timpul o geanta cu diferite acte, ștampile, inclusiv cereri de chemare în judecată aflate pe rol) cât și prin reputația de bun cunoscător de probleme juridice pe care și-o crease printre persoane apropiate sau cunoscute părții vătămate (fiul sau si prietena acestuia -fosta, - în prezent decedat, ), câștigând astfel încrederea părții vătămate.
În cursul anului 2004, după ce a însoțit pe partea vătămată la un notariat unde numitul dat o declarație de notorietate privind statutul de refugiat al parții vătămate, deși nu a întreprins nimic în vederea rezolvării problemei legate de despăgubirile prevăzute de legea sus-menționata, pentru a crea părții vătămate impresia ca lucrurile merg în direcția cea buna, inculpata a întocmit o adresa de înaintare acte în susținerea cererii depuse la data de 6.11.2003. După ce partea vătămata a semnat respectiva adresa, inculpata i-a restituit un exemplar purtând o mențiune de înregistrare din data de 11.02.2004 nr.42440. Având suspiciuni cu privire la înregistrarea menționată, partea vătămata s-a deplasat la Prefectura Municipiului B - Serviciul Registratura unde a aflat ca nr. aflat pe adresa completatoare la cerere nu a existat in realitate.
Fiind întrebata de partea vătămată cu privire la aceasta înregistrare, inculpata i-a spus ca totul este în regula, după care a început sa evite pe partea vătămata, determinând-o sa sesizeze organele de urmărire penala.
Instanța nu a dat eficiență probatorie susținerilor inculpatei în sensul că nu a cerut bani părții vătămate pentru a-l ajuta în problema despăgubirilor pentru refugiați si in cea a dobândirii imobilului din- sector (asupra căruia numitul inițiase procedura de retrocedare), acestea fiind combătute de ansamblul probelor administrate in cauza, respectiv declarațiile părții vătămate și martorilor. Este de observat ca înțelegerea părții vătămate cu inculpata în legătură cu dobândirea proprietății respectivului imobil este mai mult decât plauzibilă, în condițiile în care numitul o împuternicise pe inculpata sa se ocupe de revendicarea respectivei proprietăți (a se vedea procura de la 107 ). La fel de nesincere sunt și declarațiile inculpatei în sensul ca nu s-a prezentat ca avocat și nu a exercitat activități specifice acestei profesii, aceste afirmații fiind contrazise de numeroasele documente cu caracter juridic găsite cu ocazia percheziției domiciliare (a se vedea procesul-verbal de la 48-51 ).
In lumina disp. art. 62, 63 si 75.C.P.P. instanța a înlăturat si declarațiile părtii vătămate în sensul ca i-ar fi remis inculpatei originalul unor acte ce îi atestau calitatea de refugiat- temei al cererii sale de despăgubiri în temeiul Legii 290/2003- si un nr. de 3 semnate în alb, în condițiile in care, pe de o parte, inculpata a negat constant acest fapt, iar pe de alta parte, percheziția efectuata la domiciliul inculpatei nu a pus in evidenta găsirea înscrisurilor la care face referire partea vătămata. Relativ la existenta respectivelor documente, instanța nu a dat eficiență probatorie nici declarațiilor martorilor asupra acestui aspect ( si -sotia si respectiv fiica părtii vătămate, -vecina părții vătămate, -prietena martorului -fiul al parții vătămate), dat fiind ca relatările acestora sunt rezultatul discuțiilor avute cu partea vătămata. Oricum, mult mai probabil ca partea vătămata sa-i fi remis inculpatei copii ale respectivelor înscrisuri, aflate de altfel la dosar (certificat de emis la 26.03.1934 de Episcopia, certificat de naștere eliberat la 29.12.1950 de Consiliul Popular al orașului S, certificat de naționalitate provizoriu emis la 27.11.1943 de Primăria comunei Mari, jud., certificat asupra originii etnice romane emis de aceeași instituție la 17.01.1944, adeverințe școlare, foaie matricola - 115-121 ).
In fine, instanța a înlăturat si declarațiile martorei, relatările acesteia neoferind aspecte concludente in ce privește faptele ce fac obiectul judecații
In drept, fapta inculpatei, care, folosind calitatea mincinoasă de avocat, a indus în eroare pe partea vătămata, promițându-i rezolvarea unor probleme de natura juridica, în scopul obținerii pentru sine de foloase materiale injuste, întrunește sub aspect obiectiv si subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 Cp.
Fapta aceleiași inculpate de a exercita fără drept activități de asistenta juridica specifice profesiei de avocat (consultații si cereri cu caracter juridic), deși nu avea în fapt aceasta calitate, nefigurând în evidențele legale ( avocaților), neavând nici măcar o procura specială autentica din partea părții vătămate, constituie sub aspect obiectiv si subiectiv infracțiunea de exercitare fără drept profesiei de avocat prev. de art. 281.Cod Penal rap. la art. 25 din Legea nr. 51/1995, republicata.
Vinovăția inculpatei fiind dovedita, pe baza probelor administrate în raport cu faptele ce au făcut obiectul cercetării judecătorești, instanța a dispus condamnarea acesteia, iar la alegerea și proporționalizarea pedepselor ce au fost stabilite a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 alin. 1, 2.
Cod PenalIn ceea ce privește modalitatea de executare, instanța a apreciat că scopul pedepsei, astfel cum e el descris de art. 52, poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatei, fiind îndeplinite condițiile legale în acest sens.
Totuși, pentru a se verifica îndeaproape eforturile inculpatei pe calea reintegrării sociale, în baza art. 86/1 alin. 1, 2 Cp cu referire la art. 71 alin. ultim Cod Penal, instanța a dispus suspendarea sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bucureștia executării pedepsei principale si a celei accesorii pe un termen de încercare ce a fost stabilit potrivit art. 86/2 Totodată Cod Penal, a impus inculpatei sa se supună masurilor de supraveghere prev. de art. 86/3 alin. 1.Cod Penal pe toata durata termenului de încercare.
In temeiul art. 359 Cpp, s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86/4 referitoare Cod Penal la cauzele care atrag revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei. S-a constatat ca in cauza inculpata a fost reținuta pe o durata de 24 ore, in baza ordonanței nr. -/17.04.2006 a Sectiei 15 Politie ( 280 ).
Sub aspectul laturii civile, în considerarea situației de fapt reținute mai sus, instanța a reținut ca prin activitatea sa infracționala inculpata a cauzat părtii civile un prejudiciu material concretizat in suma totala de 300 lei, astfel cum rezulta din înscrisurile intitulate chitanța datate 20.08.2002 si 05.08.2002 ( 362 partea de sus si 363 ) în care inculpata, administrator al SC SRL (societate dizolvata la 01.07.2005 ce a avut ca obiect principal de activitate agenție imobiliara - a se vedea procesul-verbal de la fila 51 ), recunoaște că a primit de la partea civila (pt. )1.000.000 si respectiv 2.000.000 ROL reprezentând consultanta Legea 10/2001 referitor imobil- si: reconstituire dosar revendicare imobil situat in- .
In ceea ce privește diferența până la suma totala pretinsa (8.000 lei RON) reprezentând sume de bani date inculpatei in considerarea serviciilor de asistenta juridica, instanța constata ca partea civila nu a administrat dovezi mai presus de dubiu in acest sens, declarațiile martorilor (fiica), (soție), (vecina), (fiu ) si (prietena fiului), dincolo de doza fireasca de subiectivitate, nefiind de natura sa la concluzia ca inculpata a fost beneficiara unor sume mari de bani. Singura mărturie ce confirma totuși că inculpata a primit bani de la partea civila este cea a numitei, aceasta relatând că a fost de față atunci când partea vătămata a remis inculpatei sume de bani, însa acestea erau mici.
De asemenea, partea civila nu a administrat dovezi nici în legătura cu valoarea alimentelor date inculpatei (carne de, legume etc.), nefăcând aceasta nici în ceea ce privește pretenția la plata sumei de 230.000 lei reprezentând valoarea estimata a despăgubirilor pe care nu le-a încasat în calitatea sa de refugiat, beneficiar al prevederilor Legii nr. 290/2003. Relativ la acest aspect este de observat ca, ulterior anul 2003, partea civila, în loc de a sta in pasivitate, avea posibilitatea de a continua procedura prevăzuta de actul normativ menționat, personal ori beneficiind de asistenta unui profesionist (avocat înscris în Baroul București ), în condițiile în care termenele de depunere a cererii si de depunere a actelor doveditoare cerute refugiaților au fost prorogate (prelungite) succesiv, ultimele termene fiind fixate la datele de 01.05.2007 (depunere cerere) si 01.08.2007 (depunere acte doveditoare). Se poate lesne observa ca partea civila a avut cu prisosința timpul necesar de a obține de la Arhivele Naționale si copii ale actelor pe care pretinde că i le-ar fi reținut inculpata.
Privitor la daunele morale in cuantum de 12.000 lei, instanța a constata de asemenea ca partea civila nu a făcut dovezi in ceea ce privește suferințele de natura morala constând in disconfortul de natura psihica si afectarea stării de sănătate pe care i l-ar fi produs faptele inculpatei. Afirmația martorei în sensul ca partea civila, în vârsta de 75 ani, ar fi suferit un infarct, nu poate constitui o dovada, în condițiile în care la dosar nu au fost depuse înscrisuri medicale care sa probeze cu certitudine acest fapt si ca respectiva afecțiune cardiaca a survenit pe fondul unui stres permanent asociat cu stări de.
In consecința, instanța a admis în parte acțiunea formulata de partea civila si a obligat inculpata la plata sumei de 300 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpata criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând achitarea, întrucât faptele nu există, iar vinovăția în săvârșirea acestora nu este dovedită.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpatei și soluționării laturii civile a cauzei, solicitând înlăturarea aplicării prevederilor art.86/1 și Cod Penal obligarea inculpatei la plata daunelor morale cerute în fața primei instanțe.
Examinând sentința penală atacată sub aspectul criticilor formulate și din oficiu tribunalul constată apelul părții civile fondat, iar apelul inculpatei nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat în mod corect materialul probator administrat în cauză în raport cu care a rezultat vinovăția inculpatei pentru săvârșirea faptelor deduse judecății, iar la individualizarea pedepselor a avut în vedere criteriile prev. de art.72
Cod PenalCritica inculpatei vizând greșita condamnare este neîntemeiată în condițiile în care atât existența faptelor, cât și vinovăția inculpatei sunt dovedite cu certitudine, sub aceste aspecte fiind relevante declarațiile părții vătămate (59-60, 66-70, 73; 69-70 dosar instanța), proces-verbal de confruntare ( 84-87.), cereri ale părții vătămate înregistrate la Prefectura Municipiului B sub nr.20254/06.11.2003 (88, 113 ), adresa nr.10011//12.05.2006 ( 182 ) prin care Prefectura Municipiului B - cabinetul învederează ca adresa de înaintare acte ( 105 ) cu nr. 42440/12.02.2004 nu figurează în evidente ca fiind acordat vreunei lucrări depuse în cursul anului 2004, ultima înregistrare a respectivului an având nr. 26399, declarațiile martorilor ( 79-82; 102 dosar instanța), (63-64; 80 dosar instanța), ( 65, 89 p; 79 dosar instanța), ( 92-93; 103 dosar instanța), (fosta ) ( 95-96 ), ( 13-14 ), ( 15-16 p ) care sunt unanime în a relata despre calitatea de avocat pe care si-a arogat-o inculpata, adrese din 13.12.2005 si 25.04.2006 prin care Baroul București învederează ca inculpata nu are si nu a avut niciodată profesia de avocat, nefiind înregistrata în evidentele acestei instituții ( 97-98 ), declarația martorului (ce a însoțit pe partea vătămata si pe inculpata la un notariat unde martorul a făcut o declarație cu privire la statutul de refugiat al părtii vătămate-f 56 ), proces-verbal de recunoaștere după fotografie si planșa foto în care martorul indica pe inculpata ca fiind persoana care a însoțit pe partea vătămata la notariat ( 52-55 ) si parțial declarațiile inculpatei ( 257-263, 265-272; 67-68 dosar instanța) care recunoaște ca a consiliat pe partea vătămata în problema despăgubirilor pentru bunurile ce i-au rămas în, prin care se confirmă situația de fapt reținută de instanța de fond.
În sfârșit, critica părții civile vizând greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatei este de asemenea, neîntemeiată în condițiile în care, s-a dat eficiență criteriilor prev. de art.72 Cod Penal, suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante fiind justificată față de împrejurarea că sunt întrunite cerințele art.86/1 Cod Penal, scopul pedepsei prevăzut de art.52 Cod Penal, putând fi atins chiar fără executarea acesteia, pronunțarea condamnării constituind un avertisment pentru inculpată, tribunalul apreciind ca și prima instanță că aceasta nu va mai săvârși infracțiuni.
În ceea ce privește critica vizând greșita respingere a daunelor morale, tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată, în condițiile în care prin săvârșirea faptelor, părții civile i s-a cauzat un prejudiciu moral ce se impune a fi reparat.
În consecință, constatând că prima instanță a pronunțat o sentință netemeinică în limitele arătate mai sus, tribunalul în baza art.379 pct.2 lit.a a C.P.P. admis apelul părții civile și a desființat în parte sentința penală atacată, iar în fond în baza art.14 rap. la art.346 comb.C.P.P. cu art.998 civ. a obligat inculpata să plătească părții civile suma de 3000 lei cu titlu de daune morale, apreciind că această sumă este îndestulătoare și de natură a asigura o justă reparare a prejudiciului moral suferit de partea civilă.
Tribunalul a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În contextul în care tribunalul a reținut, ca fiind neîntemeiate, criticile aduse de inculpată hotărârii atacate, în baza art.379 pct.1 lit.b a C.P.P. respins apelul acesteia ca nefondat.
Prin decizia penală nr.531/A din 14.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, a fost admis apelul declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr.684/06.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în dosarul penal nr-.
A fost desființată în parte sentința penală apelată și în fond, rejudecând:
A fost obligată inculpata la plata către partea civilă a sumei de 3000 lei, reprezentând daune morale.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
S-a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpata, împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligată apelanta inculpată la plata sumei de 300 lei.
Împotriva deciziei penale nr.531/A din 14.10.2009 au declarat recurs inculpata și partea vătămată.
Motivele de recurs așa cum au fost susținute de către părți sunt consemnate în practicaua hotărârii, respectiv în încheierea din data de 9.02.2010 când au avut loc dezbaterile pe fond.
Din motivele de recurs formulate de ambele părți recurente, rezultă un aspect comun, respectiv acela că instanța de apel nu s-a pronunțat pe toate cererile formulate de către părți, așa cum au fost acestea menționate în notele scrise depuse la dosar.
Analizând recursurile declarate de către partea civilă și inculpată, Curtea le constată întemeiate și le va admite în baza art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, va casa decizia penală recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, la Tribunalul București.
Instanța de judecată pentru respectarea dreptului părților la un proces echitabil are obligația să aibă rol activ, să pună în discuție toate problemele ridicate de către părți și să se pronunțe pe toate cererile și solicitările acestora.
Din motivele de recurs formulate în scris de către inculpata, rezultă că aceasta a criticat nelegala sesizare a instanței de judecată, fiind încălcate dispozițiile art.228 alin.3 Cod procedură penală, de asemenea a mai criticat și faptul că în cauză a intervenit prescripția specială cu privire la infracțiunea prevăzută de art.281 Cod penal, arătând că în cauză s-a comis și o gravă eroare de fapt, constând în aceea că situația reținută de către instanță este contrazisă de probele dosarului.
Partea civilă în motivele de recurs depuse în scris, a arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la critica privind incidența în cauză a prevederilor art.41 alin.2 Cod penal, incidența în cauză și a formei agravante a infracțiunii de înșelăciune, neaplicarea dispozițiilor art.75 lit.d Cod penal, infracțiunea fiind săvârșită din motive josnice.
Cu privire la latura civilă, recurenta parte vătămată a arătat că instanța de apel deși a acordat 3000 lei daune morale, în mod greșit a respins despăgubirile materiale.
Din practicaua deciziei pronunțate în apel nu rezultă că instanța de apel a avut rol activ în sensul că avea obligația să pună în discuția părților dacă susțin toate motivele de apel, așa cum au fost menționate în notele scrise.
Din cuprinsul deciziei penale pronunțate în apel, respectiv din practicaua acesteia, rezultă că inculpata ar fi solicitat doar achitarea și nu ar fi criticat alte aspecte, iar partea civilă ar fi criticat doar neacordarea daunelor morale și suspendarea executării pedepsei inculpatului.
Părțile au dreptul la un proces echitabil cu respectarea tuturor garanțiilor prevăzute de lege și în primul rând a dreptului la apărare.
Instanța de apel avea obligația să răspundă la toate motivele de apel formulate de către părțile apelante, atât la cele menționate în scris, cât și la cele susținute oral, deoarece numai în acest mod sunt respectate cerințele ce reglementează un proces echitabil și se realizează dreptul la apărare efectiv și eficient al părților.
Potrivit art.3859pct.10 Cod procedură penală constituie caz de casare situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Este adevărat că instanța de apel a motivat hotărârea pronunțată, dar această motivare s-a limitat doar la aspectele pe care părțile le-au susținut oral în fața instanței, așa cum rezultă din practicaua deciziei.
Ori, instanța de apel avea obligația să întrebe părțile dacă susțin toate motivele de recurs, așa cum au fost formulate în scris, deoarece numai așa se realiza rolul activ al instanței și se da posibilitatea părților să își realizeze toate drepturile garantate de procedura penală.
În concluzie, hotărârea pronunțată de către instanța de apel este nelegală și potrivit art.38515lit.c Cod procedură penală, se impune trimiterea către rejudecare la instanța care a pronunțat-o, respectiv Tribunalul București.
Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va avea în vedere și celelalte aspecte menționate de către părți în motivele lor de recurs, așa cum au fost susținute în fața instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de partea civilă și inculpata împotriva deciziei penale nr. 531/A din 14.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Casează decizia penală nr.531 din 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr- și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor declarate de părți.
Cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./24.02.2010
- - jud.:;
Președinte:Leontina CișmașiuJudecători:Leontina Cișmașiu, Florentina Dragomir, Dumitru Mirancea
