Îndreptare eroare materială (art.194 și următoarele c.p.p.). Decizia 1455/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR-
1838/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1455/
Ședința publică din data de 19 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectrecursuldeclarat de petenta împotriva încheierii din data de 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta petentă, personal și prin reprezentant, consilier juridic, în baza împuternicirii nr.11/18.09.2009 (atașată la fila 38 din dosar) și intimatul, personal și asistat juridic de apărător ales, avocat, în baza împuternicirii nr.111/19.10.2009 (atașată la fila 37 din dosar), lipsă fiind intimatul, reprezentat juridic de apărător ales, avocat, în baza împuternicirii nr.111/19.10.2009 (atașată la fila 37 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei petente depune la dosar procura specială nr.11/18.09.2009, motivele scrise de recurs și înscrisuri în susținerea acestuia (toate atașate la filele 39-63 din dosar).
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul recurentei petente solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, precizând că, inițial, prin hotărâre, au fost acordate intimaților cheltuieli judiciare în cuantum de 300 lei, însă, prin încheierea din data de 10 martie 2009, fost admisă cererea acestora de îndreptare a erorii materiale și li s-au acordat cheltuieli judiciare în cuantum de 3.000 lei. În opinia sa, această sumă este mult mai mare decât cea stabilită în onorariilor maximale ale avocaților și, de asemenea, este disproporționată în raport cu valoarea pricinii și cu munca depusă de apărătorul intimaților.
Apărătorul ales al intimaților solicită respingerea recursului, ca inadmisibil, întrucât încheierea atacată este definitivă, precum și obligarea recurentei petente la plata cheltuielilor judiciare, depunând în dovedirea acestora chitanța nr.111/19.10.2009 (atașată la fila 36 din dosar).
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca inadmisibil, întrucât încheierea atacată de îndreptare a erorii materiale se referă la o decizie pronunțată în recurs de către Tribunalul Teleorman, făcând corp comun cu acea decizie și fiind astfel definitivă, fără a putea fi supusă în mod legal vreunei căi de atac.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr.170/R din data de 26 august 2008, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Penală a respins, ca nefondat, recursul declarat de petenta împotriva Sentinței penale nr.72/F din data de 15 mai 2008 Judecătoriei Zimnicea și, conform mențiunilor din dispozitivul acelei decizii, a obligat-o pe recurentă la plata sumelor de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat și respectiv 300 lei, cheltuieli judiciare către intimații și.
Prin încheierea din data de 10 martie 2009, pronunțată în același dosar, Tribunalul Teleorman - Secția Penală, admițând cererea formulată de către cei doi intimați, a dispus, în temeiul art.195 din Codul d e procedură penală, îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei respective, în sensul de a se menționa că suma la care recurenta a fost obligată către aceștia, cu titlu de cheltuieli judiciare, este de 3.000 lei (reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la dosar), astfel cum s-a și trecut în minută, dar ulterior s-a dactilografiat greșit.
Împotriva acestei încheieri, petenta a formulat la data de 21 iulie 2009 o cale de atac, pe care a denumit-o "apel peste termen", solicitând desființarea ei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții drept recurs, având în vedere că, de principiu, hotărârile pronunțate în plângerile întemeiate pe dispozițiile art.2781din Codul d e procedură penală (cum este cazul și în speță) sunt supuse numai acestei căi de atac.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată cărecursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Încheierea atacată în prezenta cauză a fost pronunțată, potrivit art.195 din Codul d e procedură penală, pentru îndreptarea erorii materiale din dispozitivul unei decizii din recurs, făcând astfel corp comun cu acea decizie și urmând regimul juridic al acesteia, în ceea ce privește posibilitatea exercitării unei căi de atac.
În acest sens sunt și dispozițiile art.3851alin.2 din Codul d e procedură penală, conform cărora încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau, după caz, decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, ele pot fi atacate separat cu recurs.
Întrucât art.195 alin.3 din Codul d e procedură penală nu prevede că încheierea prin care se dispune îndreptarea erorii materiale poate fi atacată și separat, împotriva acesteia ar putea fi exercitată o cale de atac numai o dată cu hotărârea pronunțată în cauza la care ea se referă.
Or, în speță, decizia îndreptată prin încheierea în prezent atacată este definitivă (fiind pronunțată în recurs), motiv pentru care și încheierea respectivă este ea însăși definitivă, neputând fi supusă, în mod legal, vreunei căi de atac.
Astfel fiind, Curtea constată că, prin declararea unei căi de atac împotriva unei încheieri definitive, petenta a efectuat un act pe care legea nu îl îngăduie, sancțiunea procedurală ce intervine într-o asemenea situație fiind aceea a inadmisibilității actului respectiv.
În consecință, în temeiul art.38515pct.1 lit.a teza a II-a din Codul d e procedură penală, Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurenta petentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
De asemenea, în temeiul art.193 alin.6 din Codul d e procedură penală, recurenta petentă, aflată în culpă procesuală, va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimatul, constând în onorariu de avocat în sumă de 1.500 lei, conform chitanței nr.111/19.10.2009 (atașată în original la fila 36 din dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta împotriva încheierii din data de 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurenta petentă la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de 1.500 lei, cheltuieli de judecată către intimatul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 22.10.2009
/ / -
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Carmen Veronica Găină, Niculae
