Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 64/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 64/
Ședința publică din 22 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva sentinței penale nr. 58 din data de 20 mai 2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul inculpat, asistat de avocat, care substituie pe avocat din oficiu, în baza delegației nr.2601/2009, emisă de Baroul Argeș.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în vedere inculpatului că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lui.
Intimatul inculpat arată că a mai dat declarație și nu înțelege să mai fie audiat.
Apărătorul intimatului inculpat și reprezentantul parchetului, precizează pe rând că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului arată că apelul vizează individualizarea pedepsei de 8 luni închisoare cu suspendare condiționată aplicată inculpatului pentru infracțiunea de trafic de influență. În motivele scrise ale parchetului se critică faptul că pedeapsa stabilită pentru inculpat este prea blândă în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și se solicită mărirea cuantumului acestei pedepse în sensul de a se orienta spre maximul special prevăzut de lege. Susține că nu solicită mărirea cuantumului pedepsei orientat spre maxim așa cum se precizează în motivele scrise de apel. Precizează că instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului și circumstanțe atenuante a căror aplicare nu solicită să fie înlăturată și în aceste condiții nu poate fi vorba de o mărire a cuantumului pedepsei spre maximul special, deoarece circumstanțele atenuante obligă o reducere a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Solicită schimbarea modalității de executare a pedepsei, în sensul de a se face aplicația dispozițiilor art. 861cod penal referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în sensul de a se stabili în sarcina inculpatului obligațiile acestui text de lege. Pune concluzii de admitere a apelului, desființarea în parte a hotărârii criticate în sensul de a se face aplicația dispozițiilor art.861Cod penal și nu a dispozițiilor art.81 Cod penal, urmând a se menține cuantumul pedepsei stabilite.
Apărătorul intimatului inculpat solicită respingerea apelului declarat de parchet. Apreciază că pedeapsa inculpatului a fost corect individualizată și s-au avut în vedere atât circumstanțele atenuante cât și cele agravante. În subsidiar, solicită aplicarea dispozițiilor art. 861Cod penal.
Intimatul inculpat arată că este de acord cu concluziile apărătorului.
CURTEA
Asupra apelului penal formulat, deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.58 din 20 mai 2009, n baza art.257 alin.1 Cod penal, cu referire la art.5 și 6 din Legea nr.78/2000 și art.74 alin.1 lit.a și b Cod penal și art.76 lit.d Cod penal, a fost condamnat la 8 luni închisoare inculpatul, iar în baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art.82 Cod penal, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra art.83 Cod penal.
S-au aplicat art.71 rap.la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
S-a luat act că sumele de 150 lei și, respectiv, 50 euro au fost restituite denunțătoarei, domiciliată în comuna, sat, județul
A fost obligat inculpatul la 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus și suma de 100 lei, reprezentând cotă parte din onorariul avocatului delegat din oficiu, al cărui mandat a încetat la prezentarea avocatului ales, ce s-a dispus a se avansa anticipat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, nr.22/P/2009 din 17 februarie 2008, fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art.257 alin.1 Cod penal, cu referire la art.5 și 6 din Legea nr.78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
În motivare, s-a susținut că la sfârșitul lunii aprilie sau începutul lunii mai a anului 2008, inculpatul a pretins și a primit sumele de 150 lei și 50 euro, de la denunțătoarea, pentru a-i facilita fratelui acesteia, obținerea permisului de conducere auto, lăsând-o pe denunțătoare să înțeleagă că are influență și relații la Serviciul Permise Auto
În faza de urmărire penală, s-au luat declarații denunțătoarei, s-au încheiat procese verbale de confruntare, au fost audiați martori, s-au luat declarații inculpatului, au fost depuse acte.
În faza de judecată, s-a luat declarație inculpatului și au fost audiați martorii, -, și, ultimul martor fiind audiat în circumstanțiere la cererea inculpatului.
Examinând actele de la dosar, tribunalul a constatat că, în luna ianuarie 2008, martora, mama denunțătoarei, s-a deplasat cu aceasta din urmă la Autogara din zona a municipiului Râmnicu V, întrucât denunțătoarea urma să plece în Italia.
După plecarea denunțătoarei, martora, s-a deplasat la Autogara din zona 1 Mai a municipiului Râmnicu V, pentru a lua un mijloc de transport spre localitatea de domiciliu cu un taximetru condus de inculpat.
Pe traseu martora a intrat în discuție cu inculpatul căruia i-a spus că și fiul său, martorul, urmează școala de conducători auto și dorește să se prezinte la examen, pentru obținerea permisului de conducere.
Imediat inculpatul s-a oferit să o ajute, spunându-i martorei că are cunoștințe la instituția la care se susțin examenele pentru obținerea permisului de conducere.
Inculpatul și martora s-au înțeles să reia discuția, după ce fiul martorei termină școala de șoferi și, în acest scop, inculpatul i-a lăsat martorei numărul personal al telefonului mobil.
La sfârșitul lunii aprilie sau începutul lunii mai 2008, inculpatul a luat legătura cu martora și s-a deplasat la locuința acesteia din localitatea, județul V, unde se afla și martora, ce se întorsese de curând din Italia.
În prezența celor două martore, ca și în prezența lui, inculpatul s-a oferit să-l ajute pe acesta din urmă să obțină permisul de conducere, afirmând, și de această dată, că are cunoștințe și relații la Serviciul Permise Auto V, precizând că martorul nu trebuie să intre în sală și, în același timp, i-a indicat data la care trebuie să se prezinte la examen, la care îl va aștepta personal.
Cu acest prilej, inculpatul a pretins pentru început suma de 350 lei, înțelegându-se cu martorele ca după susținerea examenului să mai primească de la acestea o diferență de bani.
De la martora, inculpatul a primit suma de 150 lei și 50 euro, iar de la a primit dosarul de școlarizare.
La data indicată de inculpat pentru ca martorul să se prezinte la examenul pentru obținerea permisului de conducere, respectiv la data de 4 mai 2008, martorul s-a prezentat la Serviciul Public Comunitar Local-Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule V, pentru a susține examenul de obținere a permisului de conducere, însă, a constatat că nu a fost așteptat de către inculpat și nici nu a fost strigat pentru a intra în sală.
Martorul l-a contactat telefonic pe inculpat, însă acesta nu i-a răspuns.Ulterior, mama martorului, aflând de la fiul său situația referitoare la faptul că nu a fost înscris la examenul de obținere a permisului de conducere, l-a contactat telefonic pe inculpat, însă acesta nu a mai răspuns la telefon, l-a căutat, de asemenea, în mai multe rânduri la domiciliu și, în momentul în care l-a găsit, doar o singură dată, acesta i-a promis că îi va restitui banii primiți și dosarul de școlarizare.
Suma primită de inculpat în vederea facilitării obținerii permisului de conducere pentru martorul a fost restituită de inculpat pe parcursul cercetărilor penale.
Atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, inculpatul a arătat că a primit de la sumele de bani arătate mai sus, însă nu în scopul de a-i facilita acestuia obținerea permisului de conducere, ci pentru a-l înscrie la examenul pentru obținerea permisului auto, precum și pentru achitarea deplasărilor pe care urma să le facă la Râmnicu.V, în interesul acestora.
A mai arătat, de asemenea, în declarația dată în fața instanței, că suma primită de la reprezintă, în parte, taxa pe care trebuia să o achite pentru înscrierea fratelui acesteia la examenul de conducere auto, iar diferența solicitată, reprezintă contravaloarea transportului pe care l-a efectuat la domiciliul martorilor, la cererea acestora pentru a intra în posesia dosarului.
Apărările inculpatului au fost înlăturate, întrucât acesta nu a făcut nici o dovadă din care să rezulte că a fost solicitat de denunțătoare să-i faciliteze fratelui său obținerea permisului de conducere, ci, dimpotrivă, declarațiile martorilor confirmă faptul că inculpatul a pretins că are cunoștințe la Serviciul Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule V și că poate să obțină pentru permisul de conducere, chiar și fără ca acesta să se prezinte la examen.
În același timp, susținerile inculpatului că suma primită urma să fie folosită pentru achitarea taxei de obținere a permisului auto și pentru efectuarea transportului la domiciliul denunțătoarei nu au fost dovedite cu nici o probă de la dosar, întrucât inculpatul nu a făcut nici o dovadă că a achitat taxa de înscriere prevăzută de actele normative, iar transportul în comuna l-a făcut din proprie inițiativă și nu la cererea denunțătoarei sau mamei acesteia, tot inculpatul fiind acela care a contactat-o telefonic pe pentru a discuta în legătură cu programarea și obținerea permisului auto.
În raport de prevederile art.257 alin.1 Cod penal, infracțiunea de trafic de influență există atât atunci când inculpatul are în mod real o influență asupra unui funcționar, cât și atunci când acesta lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, deși influența nu există în realitate.
Drept urmare, fapta inculpatului de a pretinde și de a primi de la denunțătoare o sumă de bani, lăsând să se creadă că are influență asupra funcționarilor de la Compartimentul Permise Auto, pentru a-i determina să faciliteze fratelui acesteia obținerea permisului de conducere, chiar dacă inculpatul, în realitate, nu are o astfel de influență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev.de art.257 alin.1 Cod penal.
În baza acestui text de lege, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii.
La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere disp.art.72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă, gradul de pericol social ridicat al faptei comise, de persoana inculpatului, precum și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
În cauză, inculpatul a fost acela care s-a oferit să o ajute pe denunțătoare și familia acesteia pentru obținerea permisului auto, personal s-a deplasat la locuința acestora pentru a discuta condițiile în care urmează să le faciliteze, atât înscrierea la examen, cât și obținerea acestuia, a stabilit data la care martorul trebuia să se prezinte la examen, ca și împrejurarea că acesta nu trebuie să intre în sală, solicitând și obținând un avans pentru aceste servicii, urmând ca diferența să fie primită ulterior.
Tribunalul a mai reținut, că inculpatul avea cunoștință de faptul că nu intenționa să depună dosarul martorului, aspect ce rezultă din împrejurarea că nici măcar nu a achitat taxa necesară înscrierii la examen și că, sub pretextul că are cunoștințe și influență la Serviciul Permise Auto V, a obținut sumele de 150 lei și 50 euro.
Fapta comisă de inculpat există, însă la stabilirea cuantumului pedepsei s-a avut în vedere gradul de instrucție al inculpatului, lipsa antecedentelor penale, recunoașterea parțială a comiterii infracțiunii, împrejurarea că a restituit sumele primite, tribunalul apreciind că în favoarea sa pot fi reținute circumstanțele atenuante prev.de art.74 alin.1 lit.a și b Cod penal și art.76 lit.b Cod penal.
În privința modalității de executare a pedepsei, s-a apreciat că scopul acesteia poate fi atins și fără executare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art.82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra art.83 Cod penal.
S-au aplicat disp.art.71 rap.la art.64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Potrivit disp.art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În cauză, s-a făcut aplicarea disp.art.6 alin.2 și 4 din Legea nr.78/2000 modificată și completată, dispoziții din care rezultă că cel ce denunță fapta, mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă, nu se pedepsește și are dreptul de a i se restitui banii sau lucrurile ce au făcut obiectul traficului de influență.
Drept urmare, s-a lua act că sumele de 150 lei și, respectiv, 50 euro, au fost restituite denunțătoarei.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
-Instanța de judecată a aplicat inculpatului o pedeapsă nejustificat de blândă, care nu corespunde gravității faptei reținută în sarcina acestuia (trafic de influență). S-a susținut că, fiind vorba de o infracțiune de corupție, pentru a se da eficiență scopului și criteriilor înscrise în art.52 și 72 Cod penal, trebuia ca pedeapsa să fie orientată către maximul special prevăzut de lege cu respectarea modalității de executare a pedepsei, în condițiile art.81 Cod penal.
Motivele de apel au fost suplimentate oral, de procurorul de ședință, arătând că hotărârea este nelegală numai sub aspectul alegerii modalității de executare a pedepsei, solicitând aplicarea dispozițiilor art.86/1 Cod penal.
Examinând apelul declarat, prin prisma criticilor invocate și din oficiu, conform art.371 alin.2 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art.257 alin.1 rap. la art.5 și 6 din Legea nr.78/2000, privind prevenirea, descoperirea faptelor de corupție, constând în aceea că în perioada cuprinsă între finele lunii aprilie și începutul lunii mai, inculpatul a pretins și a primit sumele de 150 lei și 50 euro, de la denunțătoarea, pentru a-i facilita fratelui acesteia, obținerea permisului de conducere auto, lăsând-o, totodată, pe denumțătoare să înțeleagă că ar avea influență în cadrul Serviciului Permise Auto
Referitor la critica formulată, curtea constată că, în mod justificat, prin sentința apelată, instanța de fond a procedat la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, procedând la coborârea pedepsei sub minimul special ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante judiciare.
Un important efect al aplicării dispozițiilor art.74 și art.76 Cod penal, era, așadar, coborârea obligatorie a pedepsei sub minimul special stabilit de lege pentru infracțiunea prevăzută de art.257 Cod penal, cu referire la art.5 și 6 din Legea nr.78/2000, astfel că nu se putea orienta pedeapsa către maximul prevăzut de lege.
Stabilind o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru infracțiunea reclamată în speță, instanța de fond nu a încălcat dispozițiile legale stabilind o pedeapsă între alte limite, iar în cadrul operațiunii de individualizare a pedepsei, a făcut o corectă aplicare a criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzută de art.72 Cod penal și nu a acordat eficiență sporită efectelor reținerii dispozițiilor art.74 și art.76 Cod penal.
Conduita procesuală corectă a inculpatului, faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale care să atragă starea de recidivă, fiind chiar infractor primar, reprezintă circumstanțe de natură a conduce la un tratament sancționator mai blând, ținând seama și de faptul că a restituit sumele primite în scop infracțional și, totodată, obligă la alegerea unei modalități de executare a pedepsei adecvate prin aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal și nu a celor prevăzute de art.86/1 Cod penal, cu respectarea principiului proporționalității între măsura juridică adoptată, realitatea socială și scopul legitim urmărit.
In consecință, critica formulată de parchet nu poate fi primită, sens în care apelul declarat împotriva sentinței nr. 58 din 20 mai 2009 Tribunalului Vâlcea, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva sentinței penale nr.58 din data de 20 mai 2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.3
Jud.fond
27 octombrie 2009
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu
