Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 625/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 625/
Ședința publică din 22 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 01.09.1970 în H, județul V, domiciliat în comuna, județul A, cu același domiciliu, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale nr.111 din 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, în baza delegației nr. 3467/2009, emisă de Baroul Argeș, lipsă fiind intimații părți civile Spitalul Județean A și.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului recurentului inculpat să ia legătura cu acesta în vederea pregătirii apărării.
Apărătorul recurentului inculpat depune la dosar din partea acestuia un memoriu.
Recurentul inculpat învederează că soția sa, născută la data de 10.02.1973, fiica lui și, este grav bolnavă și are nevoie de un transplant de ficat, iar în urma analizelor făcute este compatibil cu aceasta. Precizează că actele medicale se află la Agenția Națională de și nu deține personal aceste înscrisuri, dar pot fi solicitate.
Apărătorul recurentului și reprezentantul parchetului, precizează pe rând că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că recursul vizează redozarea pedepsei aplicată acestuia. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond redozarea pedepsei, în sensul diminuării acestuia.
Reprezentantul parchetului susține că, criticile formulate de inculpat cu privire la individualizarea pedepsei stabilită de către instanța de fond și menținute de instanța de apel sunt nefondate. Față de numărul mare de infracțiuni la care a participat inculpatul, situația că se afla în stare de recidivă, apreciază că pedeapsa stabilită, precum și modalitatea de executare au fost corect individualizate. De asemenea instanța a avut în vedere atât circumstanțele care au cântărit în favoarea inculpatului cât și cele care au cântărit în defavoarea inculpatului și nu a fost aplicat un spor de pedeapsă în ceea ce-l privește pe acesta. Există o critică ce se poate aduce hotărârii instanței de fond, referitoare la încadrarea juridică ce a fost stabilită pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.1 și 2 Cod penal. Au fost aplicate cu privire la această infracțiune dispozițiile privitoare la recidivă, respectiv dispozițiile art.37 lit.a cod penal și această infracțiune nu poate atrage o stare de recidivă. Solicită să se aibă în vedere acest aspect și numai în parte, solicită casarea hotărârii criticate având în vedere și cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17 Cod procedură penală, în sensul de a se înlătura disp. art.37 lit. a de la infracțiunea de vătămare corporală din culpă. In rest solicită menținerea dispozițiilor hotărârii criticate și menținerea stării de arest, deoarece temeiurile impun în continuare privarea de libertate.
Curtea pune în discuție schimbarea de încadrare juridică pentru înlăturarea art.37 lit. a față de infr. prev. de art. 184 Cod penal
Apărătorul recurentului, susține că această schimbare de încadrare juridică este favorabilă acestuia și solicită admiterea ei.
Recurentul având ultimul cuvânt solicită reducerea pedepsei pentru a putea să-și ajute soția.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 80 pronunțată la data de 07.05.2008 de Judecătoria Costești, în temeiul art.184 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplic. art.37 lit.a) Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 01.09.1970 în comuna, județul A, domiciliat în comuna, nr.656 județul A, CNP -, la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
De asemenea, în baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a) Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere în formă continuată.
În temeiul art.89 alin.1 OUG195/2002 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal, a mai fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului în formă continuată.
În baza art.33 lit.a) Cod penal rap. la art.34 lit.b) Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art.61 alin. 1 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 8 ani și 10 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr.314/15.09.2005 a Tribunalului Argeș, și s-a contopit restul rămas de executat de 714 de zile, cu pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare stabilită prin prezenta, inculpatul executând în final pedeapsa de 2 ani închisoare, în condițiile art. 57 Cod penal.
În temeiul art.71 alin.1 și 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) și b) Cod penal, pe durata executării pedepsei principale închisorii.
În baza art.350 Cod pr.penală, s- menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive de la 2.09.2008 la zi.
În baza art.14 și 346 Cod pr.penală rap. la art.133 Cod pr.civilă, s-a anulat acțiunea civilă formulată de partea civilă -.
Conform art.313 Legea nr.95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean A și a fost obligat inculpatul să plătească suma de 229,13 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea civilă -.
În baza art.191 alin.1 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei, rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
-În ziua de 03.08.2008, inculpatul, aflat la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare -, a provocat un accident de circulație în urma căruia pasagerii autoturismului, respectiv partea vătămată - și martorul, au fost vătămați.
Astfel, martorul a declarat că accidentul de circulație a fost cauzat, pe de o parte, de viteza mare cu care rula inculpatul iar, pe de altă parte, de neatenția acestuia, lucruri ce au dus la răsturnarea mașinii.
Prezent la locul accidentului, imediat după producere, martorul a fost cel care a anunțat organele de poliție, iar din spusele celor două persoane aflate acolo, pe care martorul nu le cunoștea, acesta a înțeles că cel care condusese autoturismul a fost inculpatul, iar potrivit rapoartelor de expertiză medico-legale nr. 500/A6 și 531/A6 (34-35 dosar urmărire penală), leziunile pe care le-au prezentat părțile vătămate - și martorul la data de 3.08.2008, puteau fi produse în cadrul unui accident rutier, și au necesitat pentru vindecare 30 zile de îngrijiri medicale, respectiv 7-8 zile.
De asemenea, în urma verificărilor în evidențele instituției, prin adresa nr. 66593/27.08.2008 (36 dosar urmărire penală), Serviciul Public Comunitar - Regim Permise Auto și Înmatriculări a Autovehiculelor a comunicat că inculpatul nu figurează cu permis de conducere.
-În ziua de 15.08.2008, inculpatul, aflat la volanul autoturismului cu număr de înmatriculare -, a provocat de asemenea un accident rutier, cauzând însă numai pagube materiale la autoturismul martorului.
Astfel, martorul a declarat, că în data respectivă, în timp ce circula regulamentar, pe sensul său de mers, în fața sa, o camionetă mergea cu spatele cu viteză destul de mare și, în pofida atenționărilor sale sonore, acesta nu s-a oprit până nu a lovit autoturismul martorului.
În autoturismul acestuia se afla și soția sa, martora (82), care a relatat aceeași situație de fapt.
Niciunul dintre acești martori nu a putut observa cine era șoferul camionetei respective, care, după producerea accidentului, a părăsit locul, fără a coborî să constate pagubele.
Întrucât cei doi martori au reținut numărul de înmatriculare al camionetei, iar la locul accidentului a fost găsită o bucățică din lampa dreaptă-spate a acestui autoturism, organele de poliție au putut stabili, în urma audierii martorului, că autoturismul aparținea, la momentul accidentului, inculpatului.
Fiind audiat și de instanță, martorul - (42) a declarat că, fiind căutat de organele de poliție în legătură cu autoturismul, în seara zilei de 15.08.2008, l-a vizitat pe inculpat pentru a afla despre ce este vorba, deoarece îi înstrăinase lui mașina, iar inculpatul i-a declarat că a avut un accident rutier.
Martorul a putut observa că singura avarie pe care o prezenta camioneta era faptul că lampa spate dreapta era căzută, iar potrivit constatării criminalistice efectuate în cauză (63 dosar urmărire penală), fragmentul de lampă recuperată de la locul accidentului rutier provine de la lampa spate a camionetei cu nr. -.
Fiind întrebat despre cele întâmplate în data de 15.08.2008, inculpatul (69 dosar urmărire penală), deși a arătat că nu el a condus autoturismul, a precizat că nu a împrumutat mașina nimănui.
-La data de 1.09.2008, același autoturism a fost implicat din nou într-un accident rutier, constând în aceea că, pierzând probabil controlul direcției, inculpatul a intrat cu mașina în șanțul ce mărginea drumul.
Această situație de fapt a fost confirmată de martorul (60), aflat în acel moment cu inculpatul în autoturism, care a relatat și faptul că inculpatul a încercat să declare în fața organelor de poliție că el a condus autoturismul, lucru negat însă de acesta.
Având în vedere că drumul pe care a avut loc acest accident nu este un drum principal, ci o uliță comunală, Primăria comunei, județul Aac omunicat că drumul respectiv este drum public, prin adresa nr.1686/2.09.2008 (81 dosar urmărire penală).
Instanța de fond a reținut, de asemenea, din cuprinsul procesului verbal încheiat cu ocazia cercetării la fața locului (72-80 dosar urmărire penală), că accidentul rutier nu a fost anunțat de nicio persoană, agenții de poliție fiind cei care au găsit autoturismul avariat, iar la acel moment nu a putut fi identificat conducătorul auto sau vreo altă persoană care să-l ridice (73 dosar urmărire penală).
Deși pe parcursul urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut decât săvârșirea faptelor din data de 3.08.2008, fiind audiat în fața primei instanțe, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea tuturor faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
În drept, fapta inculpatului de a conduce autoturismul său pe drumurile publice în datele de 3.08.2008, 15.08.2008 și 1.09.2008, deși nu posedă permis de conducere, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a fost considerată de către instanța de fond că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere în formă continuată, faptă sancționată de disp.art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Fapta inculpatului de a părăsi locul accidentului rutier produs în datele de 15.08.2008 și de 1.09.2008, deși accidentul a fost produs ca urmare a săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, în baza aceleiași rezoluții infracționale, subsumate celei de a conduce autoturismul fără permis, s-a apreciat de instanța de fond că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului în formă continuată, sancționate de disp. art.89 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
De asemenea, fapta inculpatului de a produce părții vătămate - o vătămare ce a necesitat pentru vindecare 30 zile de îngrijiri medicale, ca urmare a accidentului rutier cauzat prin nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute de OUG nr.195/2002, ce reglementează circulația autovehiculelor pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, sancționată de disp. art. 184 alin.1 și 3.pen.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, dispozițiile părții generale a Codului penal, persoana inculpatului, care este în stare de recidivă postcondamnatorie potrivit art.37 lit.a Cod penal, modul de săvârșire a faptelor, respectiv în formă continuată, urmările faptelor, constând, pe de o parte, în lezarea sănătății părții vătămate, iar, pe de altă parte, în crearea unui pericol pentru toți participanții la trafic, apreciind că o pedeapsă cu închisoarea peste minimul special executată în regim de detenție, este de natură a asigura scopul educativ al pedepsei prev. de art.52 cod penal.
Constatând că toate faptele pentru care inculpatul a fost cercetat în prezenta cauză au fost săvârșite înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în baza art.33 lit.a) Cod penal rap. la art.34 lit.b) Cod penal, instanța de fond a contopit pedepsele ce s-au stabilit, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea în regim de detenție, potrivit art.57 Cod penal.
Întrucât, potrivit fișei de cazier, inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa în perioada de liberare condiționată, în temeiul art.61 alin. 1 Cod penal, instanța a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 8 ani și 10 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr.314/15.09.2005 a Tribunalului Argeș, și a contopit restul rămas de executat de 714 de zile, cu pedeapsa rezultantă stabilită prin prezenta, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea, în condițiile art.57 Cod penal.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând sentința sub aspectul că pedeapsa aplicată este prea mare, impunându-se reducerea acesteia și suspendarea condiționată, arătând, totodată, că nu se justifică acea condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, deoarece partea vătămată și-a retras plângerea.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.111 din 25 iunie 2009, respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, iar în baza art.381 Cod pr.penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și a dedus perioada arestului preventiv de la pronunțarea hotărârii atacate la zi.
In baza art.192 alin.2 Cod pr. penală, a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, sumă ce a inclus și onorariul acordat avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, conform împuternicirii avocațiale nr. 2447/ 18.06.2009, ce s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a decide astfel, tribunalul a apreciat ca neîntemeiată apărarea inculpatului că partea civilă și-ar fi retras plângerea, deoarece aceasta nu s-a prezentat la nici unul dintre termenele de judecată, astfel că susținerea sa este, iar cu referire la reducerea pedepsei și suspendarea acesteia, tribunalul a considerat că prima instanță a făcut o justă individualizare și în raport și de condamnările anterioare, nu se impune reducerea pedepsei și nici suspendarea condiționată, care nu poate fi posibilă în condițiile în care inculpatul este recidivist.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând soluția pentru netemeinicie, în sensul că în cauză se impune o pedeapsă mai mică, în ceea ce privește cuantumul, având în vedere și situația sa familială, privind starea de sănătate a soției sale, care este bolnavă.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit cazurilor de casare prevăzute de art.385/9 Cod pr.penală, curtea constată că susținerea inculpatului privind redozarea pedepsei, corespunzător cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.14 Cod pr.penală, vizând individualizarea pedepsei, nu poate fi primită, instanțele apreciind în mod corect cuantumul acestei pedepsei de 2 ani închisoare, în condițiile art.57 Cod penal, în acest mod făcându-se în mod just aplicarea prevederilor art.72 Cod penal, dar ținându-se cont și de prevederile art.52 Cod penal, vizând scopul pedepsei.
In acest sens, curtea constată că inculpatul a săvârșit trei infracțiuni de conducere pe drumul public, în datele de 3 august 2008, 15 august 2008 și 1 septembrie 2008, deși nu poseda permis de conducere, a părăsit locul accidentului ce a avut loc în data de 15 august 2008 și 1 septembrie 2008, accidente produse ca urmare a săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis, reținându-se, totodată și infracțiunea de vătămare corporală din culpă, constând în aceea că în urma accidentului din 3 august 2008, cauzat părții vătămate o vătămare corporală ce a necesitat 30 de zile îngrijiri medicale, toate aceste fapte fiind încadrate corect în prevederile art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.89 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, precum și art.184 alin.1 și 3 Cod penal.
Față de această multitudine de fapte reținute în sarcina inculpatului și luând în considerare și antecedentele sale, inculpatul având un bogat cazier judiciar (14 dosar instanță fond), instanța în mod corect a dispus, totodată, și revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 714 zile din pedeapsa de 8 ani și 10 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr.314 din 15 septembrie 2005 Tribunalului Argeș, dispunându-se, în final, în urma contopirii, ca să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 2 ani închisoare, pentru care s-a dispus condamnarea pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina sa în această cauză.
Avându-se în vedere această revocare a liberării condiționate precum și multiple alte condamnări anterioare ale inculpatului, așa cum rezultă din fișa de cazier menționată, curtea consideră că nu se impune reducerea pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată de instanțe, chiar dacă inculpatul invocă o situație familială mai grea cu privire la starea de sănătate a soției și, ca urmare, critica sa sub acest aspect nu poate fi primită.
Totuși, în cauză, curtea apreciază că recursul declarat de către inculpat poate fi admis, însă, pentru un alt motiv decât cel invocat de către acesta, și anume greșita stabilire de către instanțe a stării de recidivă prevăzută de art.37 lit.a Cod penal, numai cu referire la infracțiunea prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, motiv ce poate fi încadrat în cazul de casare prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.17 Cod pr.penală, ce a fost invocat de procuror și care poate fi luat în considerare și din oficiu de către instanță, potrivit prevederilor art.385/9 alin.3/1 Cod pr.penală.
Astfel, în condițiile art.37 Cod penal, poate fi recidivă în situația în care după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 ani - inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 8 ani și 10 luni închisoare, din care s-a liberat condiționat - este săvârșită din nou o infracțiune cu intenție.
Or, în cauză, inculpatul a săvârșit, așa cum rezultă din cele arătate, și o infracțiune din culpă, prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, și nu cu intenție, astfel că în privința acestei infracțiuni, nu trebuia să fie reținută starea de recidivă prevăzută de art.37 lit.a Cod penal, așa cum au procedat instanțele.
De aceea, atât hotărârea primei instanțe cât și hotărârea instanței de apel, urmează a fi casate în recursul inculpatului - nu i se crează acestuia o situație mai grea - în sensul înlăturării recidivei cu privire la infracțiunea prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, menținând starea de recidivă pentru celelalte infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat, și anume cele prevăzute de art.86 alin.1, respectiv 89 alin.1 din nr.OUG195/2002.
Ca atare, se va dispune, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, admiterea recursului inculpatului sub acest aspect, casarea deciziei și în parte a sentinței, descontopirea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare în pedepsele componente și anume, pedepsele de câte 2 ani stabilite pentru fiecare din infracțiunile în baza cărora a fost condamnat inculpatul, respectiv infracțiunile prevăzute de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, precum și art.89 alin.1 din nr.OUG195/2002, precum și restul rămas de executat de 714 zile, din pedeapsa de 8 ani și 10 luni închisoare, din care inculpatul a fost liberat condiționat, menținând, totodată, revocarea liberării condiționate.
Odată descontopite pedepsele, urmează a se înlătura aplicarea art.37 lit.a pentru infracțiunea prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, menținând pedeapsa stabilită de 2 ani închisoare pentru această infracțiune, care urmează a fi recontopită cu celelalte pedepse menționate de câte 2 ani închisoare, pentru celelalte infracțiuni, al căror cuantum, de asemenea, este menținut, stabilindu-se, în consecință, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, care urmează a fi contopită cu restul rămas de executat de 714 zile, în final se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani, în condițiile art.57 Cod penal, pedeapsă la care s-a orientat de altfel curtea, ca și prima instanță, așa cum rezultă din cele arătate mai înainte.
Va fi menținut restul dispozițiilor sentinței.
In ceea ce privește starea de arest, curtea, în baza art.385/17 pct.4 rap. la dispozițiile art.383 alin.2 Cod pr.penală, va deduce arestarea preventivă a inculpatului de la data pronunțării deciziei în apel, respectiv 25 iunie 2009, până la data prezentei hotărâri, și anume 22 octombrie 2009.
In baza art.189 și 192 alin.3 Cod pr.penală, admițându-se recursul inculpatului, cheltueilile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, în recurs, cât și 200 lei în apel, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 01.09.1970 în H, județul V, domiciliat în comuna, județul A, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale nr.111 din 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Casează decizia susmenționată precum și-n parte sentința penală nr.80 din 07 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr-.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente.
Înlătură aplicarea art. 37 lit.a pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin.1 și 3 Cod penal.
Recontopește pedepsele astfel cum au fost stabilite urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare în condițiile art. 57 Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Deduce arestarea preventivă a inculpatului la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar onorariu apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei, în recurs și 200 lei, în apel se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.5
Jud.fond
Jud.apel
4 noiembrie 2009
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
