Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 232/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROM A NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 232
Ședința publica din data de 28 februarie 2008
PREȘEDINTE: Aida Liliana Stan
JUDECĂTORI: Aida Liliana Stan, Cristina Georgescu Gabriela
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror in cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL BUZĂU, împotriva deciziei penale nr. 155/17.07.2007 pronunțată de TRIBUNALUL BUZĂU, prin care s-a admis apelul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la 2.09.1947, domiciliat in B, str. -.22A,.40, jud. B, împotriva sentinței penale nr. 2091/27.10.2006 pronunțată de Judecătoria Buzău, s-a desființat in parte sentința si in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap C.P.P. la art. 10 lit. d a C.P.P. fost achitat inculpatul pentru săv. infr. prev. si ped. de art. 21 al.1 lit. b din 50/1991.
La apelul nominal făcut in ședința publica a răspuns intimatul inculpat, personal și asistat de avocat, din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința după care,
Se învederează instanței că la dosar s-a depus o cerere din partea domnului avocat, avocatul ales al intimatului inculpat, prin care solicită scutirea de plată a amenzii aplicată la termenul anterior.
Avocat pentru intimatul inculpat, învederează instanței că la termenul anterior, respectiv la data de 24.01.2008 nu s-a aflat in concediu de odihnă, ci a fost plecat din țară in interes de serviciu, fiind apărător al unei societăți comerciale, de4punând in acest sens acte si solicită scutirea de plată a amenzii.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicita scutirea apărătorului intimatului inculpat de plata amenzii aplicată la termenul anterior.
Curtea dispune scutirea de plata amenzii in cuantum de 1000 lei aplicată la termenul de judecata din data de 24.01.2008 domnului avocat, apărătorul ales al intimatului inculpat, pentru neprezentare in instanță si procedează totodată, la audierea intimatului inculpat, cele declarate fiind consemnate si atașate la dosarul cauzei.
Avocat pentru intimatul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților in sensul că nu mai au cereri de formulat in cauză, precum si față de actele și lucrările dosarului, constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul in dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUZĂU si critică decizia pronunțată de TRIBUNALUL BUZĂU pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.
Instanța de control judiciar a apreciat si interpretat, in mod greșit, probele administrate in cauză, atât in faza de urmărire penală, cât si la instanța de fond, probe care certifica vinovăția inculpatului si faptul că acesta a continuat să execute lucrări la cele două imobile, după ce i s-a cerut expres sistarea acestora.
Inculpatul a efectuat lucrări de reamenajare a spațiului intr-o clădire in care a funcționat o comunală a orașului amenajând acest spațiu cu profil de alimentație publică - implicit i-a schimbat destinația inițială, cu executarea de lucrări, care potrivit 50/1991 impuneau obținerea autorizației de construcție.
Apărarea inculpatului, in sensul că, potrivit art. 6 al.18/1 si al.13 din 50/1991, autoritățile locale sunt obligate să emită, in regim de urgență, autorizație de construire pentru clădiri multietajate, încadrare prin expertiza tehnică in categoria imobilelor cu risc de seism si pericol public, nu-l poate exonera de obligația sa ca, pe parcursul si până la încheierea lucrărilor, să depună documentația legală necesară si să primească avizele pentru obținerea autorizației.
In declarația dată la urmărirea penală, filele 54-55, inculpatul a recunoscut că a executat lucrări la imobilele respective si precizarea că, din actele pe care le-a dispus in vederea efectuării expertizei tehnice, a înțeles să putea să execute in regim de urgență lucrări de consolidare si de asemenea, lucrări de amenajare.
Inculpatul nu poate invoca in apărare mențiunile din expertiza tehnică, de vreme ce in raportul de expertiză se stipulează obligativitatea obținerii autorizației de construire pe parcursul lucrărilor de consolidare ce trebuiau realizate, iar lucrările se vor executa pe parcursul obținerii autorizației de construire, specificând detaliile de execuție. El nu poate cere exonerarea de răspundere penală, atâta timp cât legea impune obligativitatea, inclusiv, pentru clădirile cu grad seismic, de obținere a autorizației de construire, singura facilitate fiind cea privitoare la eliberarea in regim de urgență a autorizației, in nici un caz pe parcursul executării lucrărilor.
De altfel, inculpatul a cunoscut dispozițiile legale in materie, pe care insă, le-a eludat, solicitând si obținerea autorizației de construire de la Consiliul Județean B, ulterior dispozițiilor de sistare a lucrărilor, pe care a prezentat-o instanței. Această autorizație nu are relevanță, deoarece din conținutul ei rezultă, cu evidentă, că se refera la cu totul alte lucrări decât cele efectuate de inculpat in anul 2003, fără autorizație, pentru care a fost trimis in judecată.
Acest aspect este reținut corect si invocat in hotărârea de condamnare pronunțată de instanța de fond.
Mai mult decât atât, dacă inculpatul, in apărare, a invocat ca pentru lucrările efectuate nu este necesară autorizație in construire, este de neînțeles perseverența acestuia in obținerea autorizației de construire.
Potrivit 50/1991, Consiliul Județean B poate să emită autorizații de construire pentru imobilele de pe raza municipiului, insă trebuie să solicite să obțină avizul primăriei de teritoriu.
Ori, in speță, autorizația nr. 55/29.08.2005 eliberată de Consiliul Județean B nu poartă acest aviz.
legii de către inculpat este evidentă, câtă vreme Primăria a întocmit 3 denunțuri penale in cauză, in care sesiza încălcările de lege comise de acesta si era clar că nu avea cum să emită un asemenea aviz.
Instanța de fond, prin încheierea din 5.04.2005, a încuviințat efectuarea unei expertize cerute de inculpat si a decis ca Biroul Local de Expertize să nominalizeze dintre cei trei experți specialitatea construcții - măcar unul -, atestat, cerință care se regăsește in adresa înaintată.
Această dispoziție a instanței nu a fost respectată, expertiza si suplimentul fiind întocmite de expertul, in condițiile in care Inspectoratul Județean in Construcții Baa tenționat expres instanța, prin adresa nr. 606/27.03.2007, că acest expert nu este atestat.
Instanța de fond, deși a solicitat si obținut punctul de vedere al expertului atestat, concretizat prin raportul de expertiză judiciară întocmit de inginerul, a stabilit obiective de expertiză care au excedat situației reținută in cauza, care constă efectiv in lucrări efectuate fără autorizație de construire de către inculpat, după ce se dispune sistarea acestora.
Ori, expertului i s-a solicitat să se pronunțe despre concordanța dintre lucrările executate de inculpat si proiectul de execuție, in condițiile in care lucrările din perioada infracțională nu au avut la bază proiect de execuție - acesta fiind întocmit cu mult după aceea.
In această situație, expertul s-a pronunțat in legătură cu alte lucrări decât cele executare fără autorizație in 2003.
Având in vedere că instanța de fond a luat act de opinia expertului, inițial si instanța de control judiciar considerat necesar să-l audieze pe acesta, după care, cu totul motivat, prin încheierea din 6.03.2007, a revenit si a apreciat că nu se mai impune prezenta expertului si audierea sa, deși inculpatul apelant nu se opusese, iar expertul comunicase deja instanței că este de acord să răspundă in scris la întrebările ce i se vor pune.
Prin încheierea din 20.03.2007, instanța de apel a dispus efectuarea de către expertul a unui supliment la raportul de expertiză, prin compararea fotografiilor expuse in cauză la datele de 11.06.2003,4,02,2004 si 10.06.2004 la imobilele unde se executau lucrările.
In acest sens, s-ai transmis solicitările către Inspectoratul Județean in Construcții B si către expert.
Față de perioada infracțională, care fost expres avută in vedere in hotărârea instanței de control judiciar, nu se impunea să se solicite trimiterea la planșa foto din 10.06.2004, care excede, evident, perioadei infracționale dedusă judecății.
Ori, hotărârea instanței de apel, prin care inculpatul a fost achitat, a reținut ca fiind relevant punctul de vedere exprimat in suplimentul de expertiză, in sensul că lucrările din 10.06.2004 nu necesitau autorizație de construire.
In nota olografă întocmită de reprezentantul Inspectoratului Județean in Construcții B la suplimentul raportului de expertiză, acesta menționează, referitor la compararea planșelor fotografice din 11.06.2003,4.02.2004 si 10.06.2004, cu cele din februarie si iunie 2003 si in consecință, nu se poate afirma dacă lucrările au fost continuate sau nu după sistarea acestora, notă care a fost preluată de adresa CBd in 14.07.2007, in sensul că această instituție nu are obiecțiuni la lucrări ce nu necesitau autorizație de construire, aspect care a stat la baza hotărârii de achitare a inculpatului.
Conținutul notei si adresei CBv in in contradicție flagrantă cu punctul de vedere exprimat de aceeași instituție in faza de urmărire penală, pe baza constărilor efectuate de reprezentanții săi la fața locului.
Nu este lipsită de relevanță in aprecierea instanței, nici împrejurarea că inculpatul ulterior sesizării instanței, acesta a continuat să efectueze lucrări, așa cum rezultă din actele aflate in dosarul de fond, care se referă la constatări ale C B, procesele verbale de contravenție si fotografiile privind stadiul lucrărilor executate de inculpat la imobilele restaurant si fosta comunală
De asemenea, instanța de control judiciar a apreciat si interpretat probatoriul administrat in cauză, atât in faza de urmărire penală, cât si la judecata in fond, fără a lua in considerare si gradul de subiectivism, mai ales in ceea ce privește declarația martorului - fratele inculpatului, cel care a coordonat lucrările de construcție si amenajare la cele două imobile, fiind maistru constructor ca profesie.
Pentru toate aceste motive, se pun concluzii de admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de TRIBUNALUL BUZĂU si menținerea sentinței instanței de fond, prin care inculpatul a fost condamnat in temeiul art. 21 al.1 lit. b din Legea 50/1991.
Avocat pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului ca nefondat si menținerea deciziei penale pronunțată de TRIBUNALUL BUZĂU ca legală si temeinică.
In opinia sa, soluția de achitare pronunțată de TRIBUNALUL BUZĂU este legală si temeinică, bazată pe probatoriile administrate in cauză.
Susține că, urmărirea penală a fost efectuată tendențios, întrucât probele au fost efectuate după începerea urmăririi penale. Conform art. 21 din 50/1991 consilierii nu aveau calitatea de a efectua constatări.
La momentul la care inculpatul a cumpărat cele două imobile, respectiv restaurantul si B Comunală B, subsolul acestor imobile a fost inundat cu dejecții, astfel încât inculpatul a fost nevoit să sustragă dejecțiile si să igienizeze imobilele. Procedând la aceste lucrări, inculpatul a constatat că in subsolul blocului exista o cisternă, care probabil cu ani in urmă era folosită pentru încălzirea imobilului, motiv pentru care acesta a fost nevoit să sape si să scoată cisterna din subsolul blocului, întrucât exista posibilitatea ca aceasta să explodeze.
Aceasta a fost singura lucrare care a efectuat-o inculpatul fără autorizație de construcție.
Mai mult decât atât, solicita ca instanța de recurs să constate că deși inculpatul a solicitat eliberarea autorizației de construcție, organele locale au refuzat să emită această autorizație, cu toate că 50/1991 prevede că autorizația se eliberează in regim de urgență. Pe lângă faptul că organele locale au refuzat să emită autorizație de construcție regim de urgență, la data de 11.07.2003 au dispus sistarea lucrărilor de construcții.
In cauză s-au efectuat trei expertize, iar până la momentul la care instanța de control judiciar nu a pronunțat o hotărâre de achitare, la aceste expertize nu au fost formulate obiecțiuni. Mai mult, Inspectoratul in Construcții nu avea calitatea de atenționa instanța cu privire la expertizele efectuate in cauză.
De asemenea, dorește să se aibă in vedere declarațiile martorilor audiați in cauză, respectiv declarația fratelui inculpatului, a numiților, care declară că nu au fost efectuate lucrări după ce au fost sistate acestea.
Din punctul său de vedere, prin plângerea formulată, nu s-a încercat altceva decât condamnarea inculpatului pe probe îndoielnice, care au fost efectuate in lipsa inculpatului.
Astfel, apreciază că din toate actele efectuate in cauză, mai precis din expertizele efectuate si declarațiile martorilor rezultă fără dubiu că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis in judecată si condamnat, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefundat si menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat, întrucât la momentul la care s-a eliberat procesul verbal de sistare a lucrărilor, el sistat toate lucrările.
CURTE A:
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr.2091/27.10.2006, Judecătoria Buzăua hotărât:
În baza art.2 alin.1 lit.d din Legea 50/1991, inculpatul, CNP -, fiul lui și, născut la data d 2.09.1947 în comuna Scorțoasa, județul B, domiciliat în B, B-dul. -,.22 A,.40, județul B, domiciliat n B, B-dul. -,.22 A, 40, județul B, cetățean român, studii medii, căsătorit, cu antecedente penale, a fost condamnat la 8 luni închisoare pentru continuarea lucrărilor de desființare, construire la imobilele proprietate personală (fosta Comunală și Restaurantul ), după dispunerea opririi acestor lucrări de către organele de control.
În baza art.83 cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.479/24.06.2002 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, județul B, definitivă prin decizia penală nr.219/08.04.2003 a Tribunalului Buzău, iar în baza art.7 din Legea 543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii aceleiași pedepse, care nu s-a contopit cu noua pedeapsă, urmând ca inculpatul să o execute alături de aceasta, rezultând o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art.71 cod penal, pe durata executării pedepsei, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a, b, c cod penal.
În baza art.191 cod pr.penală a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare.
a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La sfârșitul anului 2002, inculpatul a cumpărat imobilele în care au funcționat fosta Comunală și restaurantul "", acestea fiind amplasate la parterul blocului de locuințe F din.
Ulterior, locatarii acestui bloc au sesizat Primăria municipiului B că inculpatul execută lucrări de demolare și construire la imobilele menționate, punând în pericol rezistența blocului. Prin aceste lucrări, inculpatul urmărea schimbarea destinației spațiului, transformându- în spațiu de producție pentru montarea unor cuptoare de pâine la subsolul Comunale.
Primăria Baf ormulat la 16.07.2003 un denunț împotriva inculpatului. Anterior, la 28 mai 2003 organele de control din cadrul Primăriei B au efectuat o inspecție la Restaurantul și la B Comunală, constatând că aici se realizează lucrări de construire, refacere, consolidare și recompartimentare a imobilelor, fără ca acesta să aibă autorizație.
Aceleași aspecte au fost constatate și la 11.06.2003, în urma acestor controale, inculpatul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 10 milioane lei, dispunându-se totodată sistarea lucrărilor.
La data de 04.02.2004 organele de poliție s-au deplasat împreună cu reprezentanții B, la imobilele în cauză, constându-se că inculpatul continuă executarea lucrărilor fără a avea autorizație, a căror sitare fusese dispusă de reprezentanții
La 29.08.2005, inculpatul a obținut autorizația de construire nr.55 eliberată de Consiliul Județean
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului săvârșită în perioada mai 2003 - februarie 2004, de a continua lucrările de modificare, consolidare și recompartimentare la cele două imobile, fără autorizație de construire, după ce se dispusese sistarea lor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.21 alin.1 lit.b din Legea 50/1991.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu a continuat executarea lucrărilor pentru care trebuie să dețină autorizație de construire, ci a efectuat doar lucrări de igienizare și de reparații la canalizare.
TRIBUNALUL BUZĂU, prin decizia penală nr.155/17 iulie 207 a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.2091/27.10.2006 pronunțată de Judecătoria Buzău, a desființat sentința apelată și în baza art.11 pct.2 lit.a cod proc.penală rap. la art.10 lit.d cod proc.penală a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. d art.21 alin.1 lit.b din Legea 50/1991.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că pentru a răspunde penal, trebuie să rezulte cu certitudine că în perioada 11.06.2003 - 04.02.2004 (aceasta fiind fapta pentru care a fost dedus judecății), inculpatul a continuat să execute lucrările respective. Expertizele întocmite în cauză au avut în vedere lucrările efectuate până la momentul la care s-au deplasat experții, deci inclusiv anul 2007, deși după data de 29.08.2005 nu mai poate fi verificat acest fapt, întrucât inculpatul a obținut autorizațiile de construire nr.55 și 56.
S-a mai reținut de către instanța de apel că Legea 50/1991 în art.24 alin.1 lit.b prevedea ca infracțiune "continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control" dar că acest text de lege a fost modificat în sensul completării prin Legea 376/5.10.2006, anterior pronunțării hotărârii de fond, cu mențiunea "potrivit legii" și deci, constituie infracțiune doar continuarea executării lucrărilor pentru care, potrivit legii, trebuie autorizație de construcție.
Din probele existente la dosarul cauzei, a rezultat că într-adevăr inculpatul a continuat să execute lucrări, dar nu de genul celor pentru care trebuia autorizație de construcție ci, lucrări de reparații, igienizare, pentru care legea nu cere un astfel de act.
Din prima expertiză întocmită de expert (fila 98) a rezultat că lucrările de consolidare la B Comunală (pentru care trebuia autorizație) nu au mai fost continuate după data controlului, la fel și la Restaurantul "".
Expertiza întocmită de expert din anul 2004 a arătat că aceasta a fost executată conform proiectului de execuție, că s-au respectat normativele și stasurile tehnice în vigoare, realizându-se chiar gradul de asigurare la acțiuni seismice mai mare decât cel prevăzut de pentru calculul clădirilor la acțiuni seismice nr.100/92-96.
Singurele probe care ar fi creat un dubiu cu privire la acest fapt, ar fi fost fotografiile făcute la 4.02.2004, dar care nu au fost avute în vedere de instanța de fond până la un anumit moment dat. S-a dispus completarea expertizei de către expert, urmând a fi avute în vedere și aceste fotografii, în urma cărora reprezentanții poliției și ai B s-au sesizat, rezultatul fiind în sensul celor arătate inițial.
A rezultat din raportul de expertiză tehnică (filele 38 - 40 dosar apel) că se mențin concluziile din raportul inițial și anume că "după 11.06.2003 inculpatul a continuat să execute lucrări, dar lucrări pentru care nu trebuia autorizație de construcție".
s-a arătat că fotografiile respective din 4.02.2004 au fost făcute la aceleași elemente ca cele din 11.06.2003, că din unele a rezultat executarea unor lucrări de finisaje pentru care nu trebuia autorizație de construcție, că altele nu pot fi comparate.
Toate fotografiile au fost analizate de experți, concluzionându-se în sensul celor arătate inițial (unele din ele nu au corespondent în setul de poze efectuate cu ocazia controlului din 11.06.2003).
Tribunalul, a concluzionat că, nefiind nici o dovadă contrară, inculpatul a continuat să execute lucrări, dar nu lucrări pentru care trebuia autorizație de construcție, nefiind îndeplinită această cerință a legii, adusă prin actul normativ din 5.10.2006.
Împotriva deciziei penale nr.155/17.07.2007 pronunțată de TRIBUNALUL BUZĂUa declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUZĂU criticând-o pentru motivele de nelegalitate și netemeinicie.
Se susține, în motivarea recursului, că instanța de control judiciar a apreciat si interpretat, in mod greșit, probele administrate in cauză, atât in faza de urmărire penală, cât si la instanța de fond, probe care certifică vinovăția inculpatului si faptul că acesta a continuat să execute lucrări la cele două imobile, după ce i s-a cerut expres sistarea acestora.
Inculpatul a efectuat lucrări de reamenajare a spațiului intr-o clădire in care a funcționat o comunală a orașului, amenajând acest spațiu cu profil de alimentație publică - implicit i-a schimbat destinația inițială, cu executarea de lucrări, care potrivit 50/1991 impuneau obținerea autorizației de construcție.
Apărarea inculpatului, in sensul că, potrivit art. 6 al.18/1 si al.13 din 50/1991, autoritățile locale sunt obligate să emită, in regim de urgență, autorizație de construire pentru clădiri multietajate, încadrare prin expertiza tehnică in categoria imobilelor cu risc de seism si pericol public, nu-l poate exonera de obligația sa ca, pe parcursul si până la încheierea lucrărilor, să depună documentația legală necesară si să primească avizele pentru obținerea autorizației.
In declarația dată la urmărirea penală, filele 54-55, inculpatul a recunoscut că a executat lucrări la imobilele respective si precizarea că, din actele pe care le-a dispus in vederea efectuării expertizei tehnice, a înțeles că putea să execute in regim de urgență lucrări de consolidare si de asemenea, lucrări de amenajare.
Inculpatul nu poate invoca in apărare mențiunile din expertiza tehnică, de vreme ce in raportul de expertiză se stipulează obligativitatea obținerii autorizației de construire pe parcursul lucrărilor de consolidare ce trebuiau realizate, iar lucrările se vor executa pe parcursul obținerii autorizației de construire, specificând detaliile de execuție. El nu poate cere exonerarea de răspundere penală, atâta timp cât legea impune obligativitatea, inclusiv, pentru clădirile cu grad seismic, de obținere a autorizației de construire, singura facilitate fiind cea privitoare la eliberarea in regim de urgență a autorizației, in nici un caz pe parcursul executării lucrărilor.
De altfel, inculpatul a cunoscut dispozițiile legale in materie, pe care insă, le-a eludat, solicitând si obținerea autorizației de construire de la Consiliul Județean B, ulterior dispozițiilor de sistare a lucrărilor, pe care a prezentat-o instanței. Această autorizație nu are relevanță, deoarece din conținutul ei rezultă, că se refera la cu totul alte lucrări decât cele efectuate de inculpat in anul 2003, fără autorizație, pentru care a fost trimis in judecată.
Acest aspect este reținut corect si invocat in hotărârea de condamnare pronunțată de instanța de fond.
Mai mult decât atât, dacă inculpatul, in apărare, a invocat ca pentru lucrările efectuate nu este necesară autorizație in construire, este de neînțeles perseverența acestuia in obținerea autorizației de construire.
Potrivit 50/1991, Consiliul Județean B poate să emită autorizații de construire pentru imobilele de pe raza municipiului, insă trebuie să solicite să obțină avizul primăriei de teritoriu. Ori, in speță, autorizația nr. 55/29.08.2005 eliberată de Consiliul Județean B nu poartă acest aviz.
legii de către inculpat este evidentă, câtă vreme Primăria a întocmit 3 denunțuri penale in cauză, in care sesiza încălcările de lege comise de acesta si era clar că nu avea cum să emită un asemenea aviz.
Instanța de fond, prin încheierea din 5.04.2005, a încuviințat efectuarea unei expertize cerute de inculpat si a decis ca Biroul Local de Expertize să nominalizeze dintre cei trei experți specialitatea construcții - măcar unul -, atestat, cerință care se regăsește in adresa înaintată.
Această dispoziție a instanței nu a fost respectată, expertiza si suplimentul fiind întocmite de expertul, in condițiile in care Inspectoratul Județean in Construcții Baa tenționat expres instanța, prin adresa nr. 606/27.03.2007, că acest expert nu este atestat.
Instanța de fond, deși a solicitat si obținut punctul de vedere al expertului atestat, concretizat prin raportul de expertiză judiciară întocmit de inginerul, a stabilit obiective de expertiză care au excedat situației reținută in cauza, care constă efectiv in lucrări efectuate fără autorizație de construire de către inculpat, după ce se dispune sistarea acestora.
Ori, expertului i s-a solicitat să se pronunțe despre concordanța dintre lucrările executate de inculpat si proiectul de execuție, in condițiile in care lucrările din perioada infracțională nu au avut la bază proiect de execuție - acesta fiind întocmit cu mult după aceea. In această situație, expertul s-a pronunțat in legătură cu alte lucrări decât cele executare fără autorizație in 2003.
Având in vedere că instanța de fond a luat act de opinia expertului, inițial si instanța de control judiciar considerat necesar să-l audieze pe acesta, după care, cu totul nemotivat, prin încheierea din 6.03.2007, a revenit si a apreciat că nu se mai impune prezenta expertului si audierea sa, deși inculpatul apelant nu se opusese, iar expertul comunicase deja instanței că este de acord să răspundă in scris la întrebările ce i se vor pune.
Prin încheierea din 20.03.2007, instanța de apel a dispus efectuarea de către expertul a unui supliment la raportul de expertiză, prin compararea fotografiilor expuse in cauză la datele de 11.06.2003,4,02,2004 si 10.06.2004 la imobilele unde se executau lucrările.
In acest sens, s-au transmis solicitările către Inspectoratul Județean in Construcții B si către expert.
Față de perioada infracțională, care fost expres avută in vedere in hotărârea instanței de control judiciar, nu se impunea să se solicite trimiterea la planșa foto din 10.06.2004, care excede, evident, perioadei infracționale dedusă judecății.
Ori, hotărârea instanței de apel, prin care inculpatul a fost achitat, a reținut ca fiind relevant punctul de vedere exprimat in suplimentul de expertiză, in sensul că lucrările din 10.06.2004 nu necesitau autorizație de construire.
In nota olografă întocmită de reprezentantul Inspectoratului Județean in Construcții B la suplimentul raportului de expertiză, acesta menționează, referitor la compararea planșelor fotografice din 11.06.2003,4.02.2004 si 10.06.2004, cu cele din februarie si iunie 2003 si in consecință, nu se poate afirma dacă lucrările au fost continuate sau nu după sistarea acestora, notă care a fost preluată de adresa CBd in 14.07.2007, in sensul că această instituție nu are obiecțiuni la lucrări ce nu necesitau autorizație de construire, aspect care a stat la baza hotărârii de achitare a inculpatului.
Conținutul notei si adresei CBv in in contradicție flagrantă cu punctul de vedere exprimat de aceeași instituție in faza de urmărire penală, pe baza constărilor efectuate de reprezentanții săi la fața locului.
Nu este lipsită de relevanță in aprecierea instanței, nici împrejurarea că inculpatul ulterior sesizării instanței a continuat să efectueze lucrări, așa cum rezultă din actele aflate in dosarul de fond, care se referă la constatări ale C B, procesele verbale de contravenție si fotografiile privind stadiul lucrărilor executate de inculpat la imobilele restaurant si fosta comunală
De asemenea, instanța de control judiciar a apreciat si interpretat probatoriul administrat in cauză, atât in faza de urmărire penală, cât si la judecata in fond, fără a lua in considerare si gradul de subiectivism, mai ales in ceea ce privește declarația martorului - fratele inculpatului, cel care a coordonat lucrările de construcție si amenajare la cele două imobile, fiind maistru constructor ca profesie.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de TRIBUNALUL BUZĂU si menținerea sentinței instanței de fond, prin care inculpatul a fost condamnat in temeiul art. 21 al.1 lit. b din Legea 50/1991.
Examinând hotărârea atacată, în raport de probele administrate în cauză, de criticile cuprinse în recursul parchetului ce se circumscriu cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1, punctul 18 cod proc.penală, curtea constată că recursul declarat de parchet este nefondat.
În mod corect instanța de apel a observat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prevăzută inițial de art.21 alin.1 lit.b din Legea 50/1991 a avut de-a lungul timpului mai multe variante.
Astfel, la momentul trimiterii în judecată a inculpatului avea următorul conținut:" continuarea executării lucrărilor fără autorizație sau cu încălcarea prevederilor acesteia, după dispunerea opririi lucrărilor de către organele care au aplicat amenda contravențională.
Apoi, textul a suferit mai multe modificări survenite pe parcursul procesului, astfel încât în cursul judecății la primă instanță infracțiunea era prevăzută de art.24 alin.1, lit.b din Legea 50/1991 cu următoarea formulare "continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control",iar înainte de pronunțarea sentinței de către prima instanță conținutul articolului 24 alin.1 lit.b a devenit: "continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, potrivit legii", modificare intervenită prin Legea 376/5 octombrie 2006, intrată în vigoare în 16 octombrie 2006.
Analizând aceste texte, curtea consideră că, față de perioada pretinsei săvârșiri a infracțiunii: iunie 2003 - februarie 2004 și în conformitate cu dispozițiile art.13 Cod penal, nu poate fi considerată drept infracțiune decât fapta de continuare a executării lucrărilor, după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, fiind vorba însă numai de lucrările pentru care era necesară obținerea autorizației de construire.
Ori, din expertiza tehnică construcții, filele 201 - 206, dosar fond, efectuată în cauză încă de la judecata în primă instanță rezultă în mod cert că lucrările efectuate de inculpat, după data sancționării sale contravenționale 3 iunie 2003,(proces verbal nr.5/2003, fila 8 dosar urmărire penală), au fost numai lucrări de: curățenie, repararea rețelei de canalizare și apă, decopertare, gletuire, zugrăveli și placări cu faianță, pentru care potrivit art.8 lit.b,d, și f din Legea 50/1991, nu este necesară autorizație de construire.
În același raport, expertul precizează de asemenea că lucrările efectuate de inculpat până la data controlului din 3 iunie 2003 sunt lucrări de construcție care necesitau obținerea prealabilă a autorizației de construire, însă după această dată, când s-a dispus sistarea, inculpatul nu a mai efectuat decât celelalte lucrări de igienizare și finisaj care nu necesitau autorizație de construire și nici nu afectau structura de rezistență a clădirii.
Este de asemenea important să menționăm că la dosarul de urmărire penală există cererea societății reprezentată de inculpat SC Panif SRL de emitere a unui certificat de urbanism în scopul obținerii ulterioare a autorizațiilor lucrărilor de construcții, cerere înregistrată la Primăria municipiului B la 7 aprilie 2003, deci înainte de data controlului, ceea ce demonstrează faptul că acesta începuse demersurile pentru obținerea documentelor legale necesare efectuării lucrărilor de consolidare a spațiilor ce-i aparțineau, iar autorizația de construire a fost obținută la data de 29 august 2005.
Nu are nici o relevanță în cauză, faptul că autorizația de construire nr.55/29.08.2005 eliberată societății inculpatului pentru imobilul respectiv situat în B,--4,județul B, are ca emitent Consiliul Județean B și nu Primăria municipiului B, sau că nu poartă avizul acestei ultime instituții, instanțele nefiind sesizate cu verificarea condițiilor de legalitate în care a fost emisă această autorizație.
În ce privește criticile cuprinse în recursul parchetului se observă că acestea se referă la toate lucrările pe care inculpatul le-a executat la imobilul respectiv, or prin actul de sesizare acesta a fost trimis în judecată doar pentru lucrările efectuate după data de 3 iunie 2003, când s-a dispus sistarea și până la data de 4.02.2004, când a avut loc un nou control al poliției la imobilul respectiv.
Așa cum s-a arătat mai sus, intră în sfera răspunderii penale doar continuarea executării de lucrări fără autorizație, iar expertiza tehnică de specialitate atât în raportul inițial, cât și în completările făcute la instanța de apel (supliment raport expertiză, filele 38 - 40, dosar apel) atestă cu certitudine faptul că din luna iunie 2003 și chiar până la data de 10 iunie 2004 inculpatul a efectuat la subsolul imobilului doar lucrări de finisaje ce nu necesită autorizație de construire.
Nu poate fi primită critica parchetului cu privire la faptul că expertiza în cauză nu ar trebui luată în considerare, deoarece expertul nu este atestat, atâta timp cât este cert că, expertul care a efectuat raportul de expertiză se află pe lista experților autorizați în specialitatea construcții a Ministerului Justiției, nefiind necesar vreun alt atestat suplimentar pentru valabilitatea expertizei judiciare.
De altfel, chiar în motivele de recurs ale parchetului, se arată că și reprezentantul Inspectoratului Județean în Construcții B și-a expus punctul de vedere în suplimentul de expertiză (deși această instituție nu era parte în proces) arătând că dacă se compară planșele fotografice din iunie 2003, cu cele din februarie și iunie 2004, " nu se poate afirma dacă lucrările au fost continuate sau nu după sistare". Or, această constatare aruncă un dubiu și mai mare asupra acuzațiilor pe care le susține parchetul și anume că inculpatul ar fi continuat după sistare să execute lucrări ce necesitau autorizația de construire.
Mai mult decât atât, atunci când instanța de apel a solicitat punctul de vedere al Inspectoratului Județean în Construcții B, asupra suplimentului raportului de expertiză, prin adresa nr.1461/2007, sub semnătura inspectorului șef județean s-a arătat că nu sunt obiecțiuni.
În concluzie,fapta inculpatului de a executa lucrări de igienizare și finisaj ce nu necesitau autorizație de construire, la imobilul din B,--4, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.21 alin.1 lit.b (actualmente art.24 alin.1, lit.b) din Legea 50/1991, iar criticile formulate de parchet cu privire la soluția instanței de apel prin care a fost achitat inculpatul în conformitate cu art.10 lit.d cod proc.penală, sunt neîntemeiate.
Pe cale de consecință în baza disp.art.385/15 punctul 1 lit.b cod proc.penală, curtea va respinge ca nefondat acest recurs.
Văzând și disp.art.192 alin. 3 cod proc.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUZĂU, împotriva deciziei penale nr. 155/17 iulie 2007 Tribunalului Buzău, cu privire la inculpatul, fiul lui si, născut la 2.09.1947, domiciliat in B, str. -. -.22A,.40, jud.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân in sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi, 28 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Aida Liliana Stan, Cristina Georgescu Gabriela
Grefier,
Red.DG
MM
2 ex./14.03.2008
f-
Judecătoria Buzău
a -
;
TRIBUNALUL BUZĂU
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
.
Președinte:Aida Liliana StanJudecători:Aida Liliana Stan, Cristina Georgescu Gabriela
