Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 234/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROM A NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 234
Ședința publica din data de 28.02.2008
PREȘEDINTE: Aida Liliana Stan JUDECĂTORI: Aida Liliana Stan, Cristina Georgescu Gabriela
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul, fiul lui si, născut la 27 decembrie 1969, domiciliat in, jud. B, de părțile civile SI, ambii domiciliați in Focșani,-,.2, jud. V si de partea responsabilă civilmente SC SA, cu sediul in U,-, jud. I, împotriva deciziei penale nr. 222/9.10.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpat si de părțile civile, împotriva sentinței penale nr. 82/19.07.2007 pronunțată de Judecătoria Pogoanele, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Prin aceeași sentință, s-au admis in parte acțiunile civile exercitate de părțile civile, si Spitalul Clinic de Urgență B, iar in baza art. 14 si art. 346 rap.C.P.P. la art. 998 si urm cod civil a fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA si împreună cu asiguratorul SC Asigurări SA, să plătească părților civile si suma de 9500 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune materiale si câte 50.000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale si părții civile Spitalul Clinic de Urgență B suma de 1862 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea lui.
La apelul nominal făcut in ședința publica au lipsit părțile, respectiv recurentul inculpat, pentru care a răspuns avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 66/7.01.2008 eliberată de Baroul Prahova, recurenții părți civile si, pentru care a răspuns avocat,din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 261/29.11.2007,recurenta parte responsabilă civilmente SC SA, intimata parte civilă Spitalul Clinic de Urgență B si intimatul asigurator SC Asigurări SA.
Procedura legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința după care,
Avocat, din oficiu pentru recurentul inculpat, avocat pentru recurenții părți civile si reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursurilor.
Curtea față de susținerile părților in sensul că nu mai au cereri de formulat in cauză, precum si față de actele și lucrările dosarului constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul in dezbaterea recursurilor.
Avocat pentru apelanții părți civile, critică hotărârile pronunțate anterior, in ceea ce privește soluționarea acțiunii civile a cauzei, întrucât din punctul său de vedere, in mod greșit a fost admisă numai in parte acțiunea civilă formulată de părțile civile, reținând culpă comună in producerea accidentului.
Se solicită, admiterea recursurilor declarate de părțile civile, casarea hotărârilor pronunțate anterior si pe fond admiterea in totalitate a acțiunii civile si obligarea inculpatului la toată suma cu care părțile civile s-au constituit părți civile.
Avocat, din oficiu pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri si pe fond diminuarea despăgubirilor civile si morale la care a fost obligat inculpatul, întrucât cupla in producerea accidentului este comună.
Avocat pentru părțile civile, având cuvântul in replică, susține că a fost culpă in producerea accidentului a inculpatului si a martorului si nicidecum numitei.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii, in ceea ce privește recursul inculpatului de respingerea acestuia ca nefondat, iar cu privire la recursurile părților civile, pune concluzii de admiterea acestora, casarea ambelor hotărâri in latură civile să majorarea daunelor morale la care a fost obligat inculpatul către părțile civile.
In ceea ce privește recursul părții responsabile civilmente SC SA, pune concluzii de respingerea acestuia ca inadmisibil, întrucât această parte nu a declarat apel, împotriva sentinței penale nr. 82/19.07.2007 pronunțată de Judecătoria Pogoanele.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față constată:
Prin sentința penală nr.82/19.07.207 pronunțată de Judecătoria Pogoaneles -a dispus în baza art.178 alin.1,2 cod penal condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 27.12.1969 în comuna, județul B, cetățean român, studii 10 clas și școala profesională, stagiul militar satisfăcut, 2 copii minori, fără antecedente penale, domiciliat în comuna, județul B, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
S-a făcut aplicarea disp.art.71 - 64 lit.a, b cod penal.
În baza art.81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat conform art.82 cod penal.
În baza art.71 alin.5 cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În baza art.359 cod pr.penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 cod penal potrivit cărora dacă în interiorul termenului de încercare cel condamnat săvârșește o nouă infracțiune pentru care se va pronunța o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța a revocat suspendarea, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, precum și asupra prevederilor art.84 cod penal conform cărora dacă în interiorul termenului de încercare cel condamnat nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța a dispus revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații.
Prin aceeași sentință s-au admis în parte acțiunile civile exercitate de părțile civile, și spitalul clinic de Urgență
În baza art.14 și art.346 cod pr.penală rap. la art.998 și urm cod civil a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA U și împreună cu asigurătorul SC Asigurări SA B, aceasta din urmă în limita sumei prevăzute de lege, să plătească: părților civile și 9500 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune materiale și câte 50.000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale; părții civile Spitalul Clinic de Urgență B, suma de 1862 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea lui.
În baza art.191 alin.1 cod proc.penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1100 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.193 cod proc.penală a fost obligat inculpatul să plătească părților civile și suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 01.09.2003, inculpatul, angajat la SC SA U s-a deplasat în interes de serviciu din localitatea U spre localitatea, județul B, la volanul autoutilitarei marca 1307 cu număr de înmatriculare B-32-. În mașină se mai afla martorul G, angajat la aceeași societate.
În jurul orei 13,00, inculpatul a ajuns pe raza satului, deplasându-se pe DJ 102 H din direcția S spre comuna. Deplasarea s-a efectuat în condiții de vizibilitate bună, pe carosabil uscat, cu o viteză apreciată de inculpat de aproximativ 60 km/
La un moment dat, a observat o care se angajase în fugă în traversarea drumului de la stânga la dreapta, prin spatele unui autoturism staționat pe acostamentul din stânga, în dreptul unui magazin comercial. Potrivit declarațiilor sale, coroborate cu declarațiile martorului G, a acționat imediat sistemul de frânare, menținând traiectoria vehiculului, însă nu a putut evita impactul, lovind copilul cu partea frontală și proiectându-l pe carosabil.
În urma accidentului, minora, în vârstă de 3 ani, a suferit mai multe vătămări corporale, incluzând un traumatism cranio-cerebral grav. A fost internată în spitalul clinic de Urgență unde, la data de 04.09.2003 a decedat. Conform raportului de necropsie (filele 137 - 138) între leziunile traumatice suferite în urma accidentului rutier și cauza medicală a decesului există legătură directă de cauzalitate.
Instanța mai reține că din declarația martorului, bunicul victimei, rezultă că în ziua respectivă, în jurul orelor 13,00, se îndrepta spre casă la volanul autoturismului Brek cu număr de înmatriculare -, în acesta aflându-se și nepoata sa, pe bancheta din spate. A oprit în dreptul magazinului aparținând SC COM SRL, pe sensul opus și a traversat pentru a cumpăra pâine. A lăsat astfel copilul singur în mașină, nesupravegheat. La scurt timp a auzit zgomotul produs de frânele unei mașini și când a ieșit din magazin a văzut-o pe nepoata sa proiectată pe carosabil.
În drept, instanța de fond a stabilit că fapta inculpatului, care încălcând regulile de circulație pe drumurile publice (conform raportului de expertiză nr.344/26.10.2005 viteza de deplasare a fost de 73 km/h și ar fi putut preveni producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat cu viteza maximă legală admisă), a lovit-o pe minora, aceasta decedând, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.1,2 cod penal.
În baza acestui text de lege, instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea art.81 cod penal.
Împotriva sentinței mai sus arătate au declarat apel inculpatul și părțile civile, nemulțumiți fiind de modul de soluționare a laturii civile a cauzei,
Inculpatul a considerat că sumele la care a fost obligat cu titlu de despăgubiri civile sunt mult prea mari, că ele nu corespund prejudiciului efectiv cauzat, constând în cuantumul cheltuielilor făcute la momentul respectiv și că nu poate fi obligat la plata sumelor stabilite de prima instanță întrucât de producerea accidentului se face vinovat și bunicul minorei, iar pe de altă parte, are un salariu doar de 7,8 milioane lei pe lună, având minori în întreținere.
Părțile civile și au solicitat desființarea sentinței și acordarea în întregime a daunelor cu care s-au constituit părți civile, respectiv 250 milioane lei daune materiale și 2 miliarde lei daune morale, considerând că în cea ce privește daunele materiale au făcut dovada existenței lor în întregime cu înscrisuri și martori.
Prin decizia penală nr.222/09 octombrie 2007 Tribunalul Buzăua respins ca nefondate apelurile inculpatului și părților civile.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Buzăua reținut că în ceea ce privește daunele morale, prima instanță a acordat în întregime aceste daune, respectiv în sumă de 100.000 lei (câte 50.000 lei pentru fiecare), având în vedere că la producerea accidentului au concurat și culpa bunicului care nu a supravegheat-o pe minoră.
Cu privire la daunele materiale, instanța de apel a constatat că suma de 9.500 lei a fost calculată corect (și aceasta reprezintă de fapt, J din suma care se impunea a fi acordată), având în vedere materialul probator administrat în cauză.
Instanța de apel a apreciat că nu se impune nici reducerea acestor daune, astfel cum a solicitat inculpatul, față de împrejurarea că părțile civile au demonstrat toate cheltuielile făcute cu înscrisuri și martori, iar în ceea ce privește daunele morale, este cert că suferința părinților este imensă, având în vedere că și-au pierdut fiica în vârstă de 3 ani.
Asiguratorul SC Sa a solicitat o reducere a despăgubirilor civile întrucât fapta s-a comis în anul 2004 și instanța nu putea acorda mai mult de 200 milioane lei pentru fiecare parte vătămată, în speță aceasta era suma la care trebuia obligat inculpatul.
Societatea nu a declarat apel în cauză, însă având în vedere apelul inculpatului, instanța de apel a procedat la verificarea acestui aspect. Potrivit art.10 alin.1 lit.b din Ordinul 9/01.12.2002 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea Legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurătorilor care vor practica această asigurare în anul 2003, "în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubelor, asiguratorul acordă despăgubiri, inclusiv pentru cheltuieli făcute de asigurați în procesul civil, până la 200.000 lei pentru fiecare persoană dar nu mai mult de 1 miliard lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau deces inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial".
Conform alineatului 2, limitele despăgubirilor menționate la alienatul 1 se aplică în cazul daunelor produse prin accidente survenite în anul 2003.
În speță, accidentul a avut loc în anul 2003, iar instanța a avut în vedere dispozițiile acestor norme.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul, părțile civile, și partea responsabilă civilmente SC SA.
Recurenții - părți civile și au criticat hotărârile pronunțate anterior, în ceea ce privește soluționarea acțiunii civile a cauzei, întrucât din punctul său de vedere, în mod greșit a fost admisă numai în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile, reținând culpa comună în producerea accidentului.
S-a solicitat admiterea recursurilor declarate de părțile civile, casarea hotărârilor pronunțate anterior și pe fond admiterea în totalitate a acțiunii civile, în sensul obligării inculpatului la toată suma cu care părțile civile s-au constituit părți civile.
Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond diminuarea despăgubirilor civile și morale la care a fost obligat, întrucât culpa în producerea accidentului este comună.
Partea responsabilă civilmente SC Sa a arătat că declară recurs împotriva deciziei 222/9 oct.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău și că va motiva separat această cerere, însă deși s-au acordat mai multe termen în cauză, iar această parte a fost citată nu a depus la dosar motive de recurs.
Examinând hotărârile recurate, în raport de probele administrate în cauză, de susținerile recurenților părți civile și ale recurentului inculpat, ce se pot circumscrie cazului de casare prev. de art.385/9 alin.1 punctul 18 cod proc.penală, curtea constată că aceste recursuri sunt nefondate.
În ce privește recursul părții responsabile civilmente acesta este inadmisibil potrivit art. 385/1 alin.4, teza I, care statuează că: " nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art.362 cod proc.penală nu au folosit calea apelului. dacă legea prevede această cale de atac". Ori, în speța de față se constată că partea responsabilă civilmente SC SA nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr.82/19.07.2007 pronunțată de Judecătoria Pogoanele, deși această hotărâre (copia de pe dispozitiv) i-a fost comunicată la data de 30.07.2007 (așa cum atestă dovada aflată la fila 288 dosar fond).
Revenind la recursurile declarate în cauză de părțile care au atacat și cu apel hotărârea primei instanțe: inculpatul și părțile civile și, curtea constată că aceste recursuri vizează modul de soluționare a laturii civile a cauzei, părțile civile solicitând acordarea integrală a despăgubirilor solicitate, iar inculpatul diminuarea acestora.
Trebuie precizat că, în mod corect prima instanță a reținut că accidentul s-a produs atât din culpa conducătorului auto - inculpatul, care ar fi putut să prevină evenimentul rutier dacă s-ar fi deplasat cu viteza maximă legală admisă în localitate, dar și datorită faptului că minora a fost lăsată nesupravegheată de bunicul său, astfel încât a pătruns în fugă pe drumul public, fiind lovită de autoturismul inculpatului.
Atâta timp cât din expertizele tehnice auto efectuate în cauză rezultă că în cauză este incidentă și culpa numitului, bunicul victimei, ce a lăsat-o nesupravegheată pe minora de 3 ani, culpă apreciată de prima instanță în proporție de 50%, era firesc ca această situație să se reflecte și în modul de rezolvare al laturii civile și să ducă la diminuarea în proporție de 50% a despăgubirilor acordate părților civile, și - părinții minorei. Aceasta și datorită faptului că din chiar declarațiile părților civile rezultă că, acestea la data producerii accidentului erau plecate la muncă în străinătate, iar minora, victima accidentului, se afla în grija bunicilor materni.
În ce privește cuantumul stabilit de prima instanță, cu titlu de daune materiale, curtea constată că aceasta a avut în vedere în principal declarațiile martorilor, și a, că a analizat în amănunt fiecare depoziție, arătând ce sume pot fi reținute cu titlul de cheltuieli. Astfel, instanța a reținut efectuarea de cheltuieli de spitalizare - 4000 lei, de înmormântare - 4600 lei, pentru pomenirile ulterioare - 9490 lei, incluzându-se aici și cheltuielile de transport precum și cheltuieli efectuate cu monumentul funerar ridicat în memoria victimei (dovedite și cu înscrisurile de la filele 240 - 250 dosar fond), în total rezultând suma de 19.000 lei.
Așa fiind, aplicând reducerea la Jaa cestui cuantum, în raport de culpa comună reținută la producerea accidentului, curtea constată că suma de 9.500 lei reprezentând despăgubiri materiale a fost stabilită în mod corect de prima instanță.
În ce privește suma acordată cu titlu de daune morale, curtea apreciază că și aceasta a fost judicios stabilită de prima instanță. În raport de despăgubirile solicitate de părțile civile, câte 100.000 lei pentru fiecare, curtea constată că prima instanță a acordat acestor părți suma maximă pe care o putea stabili (câte 50.000 lei), după aplicarea reducerii cu 50% datorată reținerii culpei comune în producerea evenimentului rutier.
În ce privește recursul inculpatului care a solicitat reducerea acestor despăgubiri, pe considerentul că posibilitățile sale de plată sunt foarte reduse având salariul de numai 780 lei lunar, curtea consideră că aceste susțineri nu pot fi primite.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor civile nu au relevanță posibilitățile de plată ale persoanei responsabile de producerea prejudiciului, ci dovezile care atestă întinderea acestui prejudiciu. Or, așa cum s-a arătat mai sus, părțile civile au dovedit cheltuielile pe care le-au efectuat atât cu depozițiile martorilor indicați anterior, cât și cu înscrisurile depuse la dosarul de fond (filele 240 - 250).
În ce privește existența și întinderea prejudiciului moral, în condițiile în care este vorba de pierderea unei fiice în vârstă de 3 ani, un astfel de prejudiciu este de necontestat, iar acordarea sumei maxime (în condițiile reținerii culpei comune) este pe deplin justificată.
În concluzie, față de considerentele expuse pe larg mai sus, în baza disp.art.385/15 punctul1, lit.b cod proc.penală, curtea va respinge ca nefondate atât recursurile părților civile cât și recursul inculpatului.
În baza art.385/15 punctul 1, lit.a cod proc.penală se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC SA.
Văzând și disp.art.192 alin.2 cod proc.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul, fiul lui si, născut la 27 decembrie 1969, domiciliat in, jud. B, de părțile civile SI, ambii domiciliați in Focșani,-,.2, jud. V si ca inadmisibil recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC SA, cu sediul in U,-, jud. I, împotriva deciziei penale nr. 222/9.10.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău si împotriva sentinței penale nr. 82/19.07.2007 pronunțată de Judecătoria Pogoanele.
Obligă recurenții la cheltuieli judiciare către stat astfel:
Inculpatul la 130 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu, ce se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției, iar părțile civile si partea responsabilă civilmente la câte 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi, 28.02.2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Aida Liliana Stan, Cristina Georgescu Gabriela
Grefier,
Red.DG
MM
4 ex./17.03.2008
f-
Putere
Judecătoria Pogoanele
a-
G,
Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Aida Liliana StanJudecători:Aida Liliana Stan, Cristina Georgescu Gabriela
