Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 382/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 382/
Ședința publică din 3 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 356/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică pentru inculpatul-recurent lipsă, se prezintă avocat ales din cadrul Baroului H, pentru partea civilă-intimat lipsă, se prezintă avocat din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depus la dosar procesul verbal privind motivul neexecutării mandatului de aducere privind pe inculpatul, întocmit de Poliția Municipiului O, cât și procesul verbal privind motivul neexecutării mandatului de aducere privind pe inculpatul, întocmit de Poliția municipiului
Se constată că la termenul anterior inculpatul a fost citat la l din T, existând în acest sens și un proces-verbal privind motivul neexecutării mandatului de aducere, întocmit de Poliția municipiului T, astfel încât instanța constată imposibilitatea executării mandatelor de aducere, precum și faptul că s-au efectuat toate diligențele pentru ca inculpatul să aibă posibilitatea să se prezinte în fața instanței spre a fi audiat.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită în principal admiterea recursului și achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a C.P.P. iar în subsidiar să se constate intervenită prescripția răspunderii penale. Pe latura civilă solicită să se dispună respingerea pretențiilor civile, fiind vorba de o infracțiune de pericol, reanalizarea cheltuielilor judiciare și înlăturarea obligației de a le plăti. Mai precizează că este cupla părții civile că nu și-a încasat banii. Depune la dosar note de ședință.
Apărătorul părții vătămate-intimat, avocat ales, solicită respingerea recursului, considerând că atât sentința instanței de fond, cât și decizia Tribunalului sunt legale și temeinice. Mai arată că fapta există, în mod corect instanța apreciind că se impune achitarea în temeiul art. 10 lit. d p Cod Penal și rezolvând latura civilă. În ceea ce privește obligarea la despăgubiri în situația unei infracțiuni de pericol, arată că există o decizie de îndrumare care spune că și în situația infracțiunii de pericol instanța se pronunță pe latura civilă. Solicită cheltuieli de judecată.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 586/12.12.2006 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr. 30/10.01.2006, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit. d pr.penală s-a dispus achitarea inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 alin. 2 din 59/1934.
În temeiul art. 14, 346 alin. 2..pr.pen. a fost admisă acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei la care se adaugă dobânda legală din 11.11.2004 și contravaloarea porumbului de la data efectuării plății;
În temeiul art. 193 alin. 1.pr.penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor către partea civilă, în sumă de 150 lei;
În temeiul art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c pr.penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin adresa nr. 153/II/2/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Maf ost înaintată spre soluționare Judecătoriei Sânnicolau M, plângerea formulată de numitul împotriva rezoluțieidin data de 21.06.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M și a rezoluției din data de 27.10.2005 a Primului procuror.
Prin plângerea formulată, petentul a solicitat desființarea rezoluției nr. 824/P/2005 și începerea urmăririi penale împotriva numitului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1 și alin. 4 penal. În motivarea plângerii se arată că rezoluția dată este nelegală, întrucât din probele administrate s-a tras în mod greșit concluzia că ar fi vorba doar de garanța de 4.000 lei, contravaloarea grâului. În fapt, cele două cecuri au reprezentat instrumente bancare de plată în cadrul unei convenții de vânzare-cumpărare, iar la data la care cecurile au fost introduse la plată, banca a răspuns că făptuitorul nu are lichidități. Fapta inculpatului de a induce în eroare în cadrul unei convenții, prin manopere dolosive constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții.
În susținerea plângerii s-a depus la dosar rezoluția de neîncepere a urmăririi penale în care Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M reține faptul că filele cec au fost eliberate drept garanție a plății și nu pentru plata efectivă și văzând procesul-verbal de conciliere, din care rezultă recunoașterea debitului, la care s-a stabilit și o dobândă, nu s-a putut reține intenția făptuitorului, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 4.penal.
Din rezoluția nr. 153/II/2/2005 a primului procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M rezultă că acesta a respins plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 824/P/2004, apreciind că soluția este temeinică și legală, raportat la probele administrate în cauză.
Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la instanță, solicitând desființarea ei și începerea urmăririi penale față de numitul pentru motivele arătate în aceasta.
La data de 24.05.2006 instanța a admis, prin încheierea de ședință, plângerea formulată de partea vătămată, a desființat rezoluția procurorului din data de 21.06.2005 și în temeiul art. 2781pct. 9.pr.penală a constatat că actul de sesizare al instanței îl reprezintă plângerea persoanei vătămate și a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. 1 pct. 2.59/1934, reținând cauza spre judecare sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni. De asemenea, în temeiul art. 47 alin. 2.pr.penală președintele completului de judecată a formulat cerere de abținere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că în cursul anului 2002 între " " al cărei administrator este inculpatul și partea vătămată s-au derulat diferite relații comerciale, în cadrul cărora societatea administrată de inculpat a achiziționat diferite cantități de cereale, respectiv 120 tone de și 100 tone porumb, contravaloarea acestora urmând să o achite în mai multe tranșe. Drept garanție pentru efectuarea plății, inculpatul a emis două file cec cu scadența la 30 de zile, în valoare totală de 40.000.000 lei vechi, cu mențiunea că acestea să nu fie introduse la plată.
Între timp, societatea a achitat o parte din valoarea totală a cerealelor achiziționate, iar între părți au avut loc mai multe discuții și încercări de conciliere, partea vătămată acceptând să-i fie achitată diferența rămasă la data de 17.09.2003.
Inculpatul a învederat instanței că filele cec au fost emise drept garanție și nu ca instrumente de plată și că, deși erau scadente la 30 de zile de la emitere (fiind emise la data de 17.10.2002 și 01.11.2002), partea vătămată s-a prezentat cu ele la bancă mult după acest termen.
Examinând extrasele de cont depuse la dosar, prima instanță a constatat că la data scadenței cecurilor societatea administrată de inculpat avea disponibilități în cont, însă partea vătămată a prezentat documentele la bancă la data de 26.03.2003. În acest sens, au fost reținute susținerile reprezentantului inculpatului referitoare la faptul că cecurile nu au fost introduse la plată în termenul prevăzut și că la 7 luni după emitere, inculpatului nu-i mai revenea obligația de a asigura provizionul necesar plății acestora.
Potrivit art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 constituie infracțiune emiterea unei cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul și mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut. Din acest text de lege rezultă elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de această lege și pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat.
Raportând dispozițiile legale la starea de fapt reținută, Judecătoria a constatat că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni, pentru următoarele considerente: atât inculpatul, cât și partea vătămată au apelat la filele cec ca un mijloc de garantare a plății care urma să se facă eșalonat în timp, astfel că nu se poate reține în sarcina inculpatului intenția ca element constitutiv al acestei infracțiuni. Deci, inculpatul nu a emis aceste file cec ca mijloc de plată, în momentul emiterii lor neavând această reprezentare. Mai mult, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în cea de-a doua modalitate de comitere, întrucât partea vătămată nu a prezentat filele cec la plată la termenele scadente, astfel că la aceste date societatea avea disponibilități în cont.
Prima instanță a considerat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Cu privire la latura civilă a cauzei, partea vătămată s-a constituit parte civilă pentru suma de 4.000 lei noi la care să se adauge dobânda legală, precum și contravaloarea porumbului. Chiar dacă fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. 1 pct. 2 din 59/1934, părții civile i s-a creat un prejudiciu prin faptul că nu și-a recuperat creanța, respectiv suma de 4.000 Ron, reprezentând contravaloarea grâului și contravaloarea a 101.460 kg porumb, astfel că Judecătoria, constatând dă prejudiciul creat este cert și întinderea lui a fost dovedită prin actele depuse la dosar, precum și cu declarația inculpatului, a admis acțiunea civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând soluția în latura civilă a cauzei, în ceea ce privește obligația sa de plată, în raport cu rezolvarea laturii penale a cauzei în care a fost achitat.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și în limitele art. 371.p Cod Penal, s-a constatat că prima instanță, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală în latura penală în condițiile ăn care inculpatul a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d C.P.P. în condițiile lipsei intenției ca elemente constitutiv al infracțiunii, filele cec emise de inculpat părții vătămate fiind un mijloc de garantare a plății ulterioare, eșalonate în timp, nu cu intenția de a constitui mijloace de plată.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în raport cu temeiul achitării, obligarea inculpatului la plată s-a considerat că este temeinică și legală, cuantumul fiind stabilit pe baza actelor de la dosar.
Pentru considerentele reținute, în baza art. 379 pct. 1 lit. b s C.P.P.-a respins ca nefundat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 586 din 12.12.2006 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr. 30/2006, iar în baza art. 192 alin. 2.C.P.P. a fost obligat inculpatul apelant la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel și s-a dispus plata din fondul Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 100 lei, onorariu avocatului din oficiu.
Prin decizia penală nr. 746/R/18.07.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- din 31.05.2007, a fost admis recursul inculpatului împotriva deciziei penale nr. 149/A/09.05.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 01.02.2007, a fost casată decizia recurată și cauza a fost trimisă la Tribunalul Timiș pentru rejudecarea apelului, motivându-se că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unuia dintre motivele de apel invocate de inculpat, respectiv asupra intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale și, pe cale de consecință, asupra încetării procesului penal, precum și că instanța de apel nu a indicat în considerentele deciziei temeiurile de fapt și de drept pentru care apelul declarat de inculpat a fost apreciat ca nefundat în ceea ce priveșțe motivul menționat.
Pentru rejudecarea apelului, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- din 07.08.2007.
Prin decizia penală nr. 356/A din 05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b pr.pen, a fost respins ca nefundat apelul declarat de inculpatul-apelant împotriva sentinței penale nr. 586/12.12.2006 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosarul nr. 30/10.01.2005.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. a fost obligat inculpatul-apelant la 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
În temeiul art. 193 al. 6.pr.pen. a fost obligat inculpatul-apelant la plata sumei de 200 lei către partea civilă, reprezentând cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această decizie penală, Tribunalul, examinând apelul declarat de inculpatul prin prisma motivelor invocate în cuprinsul înscrisului intitulat "note de ședință" depus la termenul la care a fost soluționată cauza în apel în primul ciclu procesual, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului cauzei, a constatat că acesta este nefondat.
Astfel, s-a considerat că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt pe baza probelor administrate în faza cercetării penale și în faza judecății, constatând că atât partea vătămată, cât și inculpatul au apelat la filele cec ca o garanție a plății, nu ca instrumente de plată, astfel că nu s-a putut reține intenția inculpatului de a induce în eroare partea vătămată.
De asemenea, s-a reținut că judecătoria a soluționat în mod corect acțiunea civilă, stabilind răspunderea civilă a inculpatului, întrucât potrivit art. 346 al. 2.C.P.P. când achitarea s-a pronunțat pentru că instanța a constatat existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei sau pentru că lipsește vreunul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, instanța poate obliga la repararea pagubei materiale și a daunelor morale, potrivit legii civile.
Instanța de apel nu și-a putut însuși punctul de vedere potrivit căruia daunele civile nu pot fi acordate în cadrul acestui proces penal pentru că infracțiunea prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 este o infracțiune de pericol și nu emiterea filelor cec ar fi cauzat prejudiciul. Această susținere s-a considerat că este nefondată, deoarece există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului de a emite file cec pentru garantarea pății și crearea prejudiciului în dauna părții civile prin nerespectarea obligației de plată, filele cec fiind emise în legătură directă cu această obligație.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale, Tribunalul Timișa observat că în cauză nu se poate dispune încetarea procesului penal pe acest motiv, deoarece astfel s-ar încălca principiul neagravării situației în propriul apel prev. de art. 372.C.P.P. soluția de achitare primând în raport cu soluția de încetare a procesului penal.
Pe de altă parte, s-a considerat că scopul pe care inculpatul a arătat că îl urmărește prin încercarea de a obține o soluție de încetare a procesului penal pentru intervenirea prescripției speciale și anume, respingerea acțiunii civile, nu poate fi atins, întrucât conform art. 346.C.P.P. instanța poate obliga la repararea pagubei materiale potrivit legii civile și în cazul încetării procesului penal în situația prev. de art. 10 al. 1 lit. g
C.P.P.Împotriva deciziei penale nr.356/A/5.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 3.12.2007.
În motivarea recursului se solicită admiterea acestuia, casarea deciziei penale și urmare a rejudecării, în principal achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.84 al.1 pct.2 din legea 59/1934 în temeiul art.10 lit.a pr.pen. iar în subsidiar constatarea că a intervenit încetarea procesului penal, pe motiv că este incidentă prescripția specială a răspunderii penale conform art.124 penal. Sub aspectul laturii civile, se solicită respingerea pretențiilor civile, întrucât este vorba despre o infracțiune de pericol și latura civilă nu trebuia soluționată. Se mai arată că emiterea cecurilor de către inculpat s-a făcut pentru garantarea plăților ce urmau a se face eșalonat în timp și deci inculpatul nu a avut reprezentarea emiterii filelor cec ca mijloc de plată, iar la data emiterii cât și la data scadenței filelor cec, avea disponibil în cont, dar partea civilă a introdus filele cec abia la 7 luni de la scadență. În motivarea recursului, se mai arată că partea civilă este de rea credință deoarece nu s-a făcut dovada refuzului plății la prezentarea în bancă a cecurilor și nici a motivului acestui refuz, iar societatea emitentă nu a fost înregistrată în CIP, adică nu s-a înregistrat nici o filă cec emisă legal și prezentată la plată în termenul prevăzut de lege.
Cu privire la cererea subsidiară, se solicită a se constata că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale reglementată de art.124 penal, iar în privința laturii civile se arată că în mod greșit s-a soluționat latura civilă a cauzei, în condițiile în care era vorba despre o infracțiune de pericol, iar conform art.346 al.2 pr.pen. instanța avea posibilitatea de a nu soluționa latura civilă cauzei.De asemenea, se mai susține că lipsa unui element constitutiv al infracțiunii, în speță al celui subiectiv, este determinată atât de natura asocierii, asociere în participațiune, cu specificul său arătat cât și de împrejurarea că garanția constituită prin cecurile emise nu a fost valorificată de către partea civilă în termenul legal, situație în care a pierdut unele mijloace puse la îndemână de legea civilă pentru repararea pagubelor cauzate prin neîndeplinirea obligațiilor contractuale și aceasta a ales calea penală pentru soluționarea litigiului său comercial cu inculpatul.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că decizie penală recurată este neîntemeiată în ceea ce privește modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei prin obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile solicitate de către partea civilă.
Inculpatul recurent a fost achitat cu privire la comiterea infracțiunii prevăzute de art.84 alin.1 pct.2 din legea 59/1934, în temeiul art.10 lit.d pr.pen. apreciindu-se că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, și anume intenția deoarece atât inculpatul cât și partea civilă nu au utilizat cecul ca un mijloc de plată, ci doar au avut în vedere că acesta reprezintă un mijloc de garantare a plății. Cerința esențială pentru emiterea cecului, care îl diferențiază de biletul la ordin, constă în existența disponibilului financiar în contul băncii care are calitatea de tras, întrucât legea prevede că "cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras, asupra căruia are dreptul de a dispune prin cec, pe baza unei convenții exprese sau tacite. Necesitatea respectării acestei premise esențiale a determinat incriminarea, în art.84 alin.1 pct.2 din legea 59/1934 a faptei de a se emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau retragerea disponibilului avut mai înainte de trecerea termenului fixat pentru prezentarea cecului. Modul realizării incriminării demonstrează că aceasta este considerată o infracțiune de pericol, urmărind să prevină emiterea cecurilor fără acoperire. Este relevant în acest sens că pentru existența infracțiunii nu se cere producerea de consecințe patrimoniale. Se protejează numai relațiile sociale referitoare la operațiunile efectuate cu cecuri, pentru a asigura credibilitatea acestor instrumente de plată, cu rol deosebit în relațiile comerciale. Cecul reprezintă un instrument de plată cu rol asemănător biletelor de bancă și cu avantajul evitării manipulării de numerar, având doar funcția de instrument de plată, fără cea de instrument de credit. Prevederile art.3 alin.2 din legea 59/1934 sunt imperative sub aspectul posibilității emiterii cecului, stabilind că operațiunea poate fi făcută numai dacă trăgătorul are disponibil la tras. Această cerință nu poate fi eludată prin acordul părților, pentru că cecul nu reprezintă un instrument de garantare a creanțelor și nu este lăsat conținutul său la latitudinea părților, ca în cazul altor acte juridice.
Prin urmare, în mod corect a fost soluționată latura penală a cauzei, instanța de apel însușindu-și motivarea instanțelor inferioare cu privire la temeiul achitării inculpatului recurent. Instanța de recurs nu poate constata prescripția răspunderii penale intervenită în cauză deoarece temeiul achitării îi este mai favorabil, iar principiul legalității este subsidiar cel al neagravării situației părții în propria cale de atac. Pe de altă parte, este evident că din modul în care sunt dispuse cazurile de achitare și respectiv încetare a procesului penal, prima situație îi este mai favorabilă inculpatului recurent și față de soluția dată de către instanța de recurs laturii civile a cauzei.
Astfel, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d va C.P.P. admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 356/A/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Va casa decizia penală recurată în totalitate și sentința penală nr. 586/12.12.2006 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosarul nr. 30/10.01.2006 în ce privește latura civilă și rejudecând:
În temeiul art. 14, 346.C.P.P. va respinge acțiunea formulată de partea vătămată.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
În temeiul art. 193 alin. 6.C.P.P. va respinge cererea părții vătămate privind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d admite C.P.P. recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 356/A/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia penală recurată în totalitate și sentința penală nr. 586/12.12.2006 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosarul nr. 30/10.01.2006 în ce privește latura civilă și rejudecând:
În temeiul art. 14, 346.C.P.P. respinge acțiunea formulată de partea vătămată.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În temeiul art. 193 alin. 6.C.P.P. respinge cererea părții vătămate privind cheltuielile de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel-,
Red.
Tehnored.CU -14.04.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Anca Nacu
