Infracțiuni la normele de conviețuire socială (legea 61/1991 art.1 ind.1). Decizia 383/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 383/
Ședința publică din 3 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr. 333/A din 24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul-intimat.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se procedează la audierea inculpatului, după ce i-au fost aduse la cunoștință disp. art. 70.C.P.P. declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și aplicarea unei pedepse penale, întrucât infracțiunea este una de pericol. Totodată solicită a se avea în vedere că inculpatul este cercetat și trimis în judecată și pentru infracțiunea de distrugere.
Inculpatul-intimat solicită respingerea recursului și având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 176 din 29.05.2007 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosarul nr-, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1pr.penală s-a dispus achitarea inculpatului, fiul lui și -, născut la data de 22.12.1984 în loc. Sânnicolau M, jud. T, domiciliat în loc., nr. 392, jud. T, CNP - -, fără antecedente penale, pentru infracțiunea prevăzută de art. 11alin. 1 pct. 1 din Lg.61/1991 și în temeiul art. 181alin. 3 raportat la art. 91 lit. c penal s-a dispus aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 300 lei.
În temeiul art. 118 lit. b penal s-a dispus confiscarea corpului delict - cuțit.
În temeiul art. 118 lit. b penal s-a dispus confiscarea corpului delict - cuțit.
În temeiul art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. d pr.penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 150 lei.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M nr. 559/P/2006 din data de 16.02.2007, a fost trimis în judecată inculpatul pentru comiterea infracțiunii de port ilegal al unei obiect confecționat pentru tăiere, într-un loc public, faptă prevăzută de art. 11pct. 1 din Lg.61/1991 republicată.
În motivarea actului de sesizare al instanței s-a reținut faptul că la data de 18.08.2006 inculpatul s-a deplasat la un bar din localitatea unde a consumat băuturi alcoolice. În incinta barului se afla și numitul cu care inculpatul a avut o discuție pe tema unei motorete. În urma acestei discuții, inculpatul împreună cu numitul s-a deplasat la locuința sa pentru a lua un cuțit cu care s-a întors în bar și l-a amenințat pe care, pentru a se apăra, l-a lovit pe inculpat cu o halbă de bere în cap. Inculpatul a ieșit din bar unde îl aștepta numitul
care a luat cuțitul și l-a pus în buzunar.
În susținerea actului de inculpare au fost depuse ca mijloace de probă: procesul verbal de sesizare din oficiu, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, certificatul de cazier judiciar, corp delict - cuțitul.
La termenul de judecată din 27.03.2007 a fost audiat inculpatul, căruia i s-a adus la cunoștință învinuirea și care a declarat că între el și numitul există un conflict mai vechi, din luna martie 2006, legat de suspiciunea inculpatului că numitul i-ar fi furat o motoretă. În ceea ce privește infracțiunea reținută în sarcina sa, inculpatul a declarat că a avut cuțitul la el însă în buzunar și că după ce a fost lovit cu halba în cap a scos cuțitul din buzunar.
În probațiune au fost audiați martorii și.
În ceea ce privește fapta inculpatului, instanța de fond a reținut că potrivit art. 17 Cod penal, infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală. Din probele administrate, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului, și anume aceea de a avea asupra sa un obiect confecționat pentru tăiere, a fost săvârșită cu vinovăție și este prevăzută de legea penală prin art. 11pct. 1 Lg.61/1991. Referitor la pericolul social al unei infracțiuni, art. 181Cod penal prevede că o faptă prevăzută de legea penală nu constituie infracțiune atunci când datorită atingerii minime pe care o aduce vreuneia din valorile apărate de lege și ținând cont de conținutul ei concret, este în mod vădit lipsită de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Același articol, în aliniatul al doilea prevede criteriile de stabilire a gradului de pericol social concret al faptei.
Având în vedere aceste prevederi legale, instanța de fond a constatat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale. Din modul și împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, instanța de fond a apreciat că acesta a adus o minimă atingere valorilor sociale protejate de legea penală, respectiv cele referitoare la conviețuirea socială și că nu a fost pusă în pericol viața, integritatea corporală sau a bunurilor persoanelor.
Pentru a stabili în mod concret gradul de pericol social al faptei comise, instanța de fond s-a raportat la mijloacele de probă existente la dosarul cauzei, la împrejurări de fapt dovedite, precum și la conduita și persoana inculpatului, ori din coroborarea acestor aspecte, instanța de fond și-a format convingerea că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care a dispus achitarea inculpatului și în baza art. 91.penal a aplicat acestuia o sancțiune administrativă, respectiv amenda în cuantum de 300 lei. LA individualizarea acestei sancțiuni, au fost avute în vedere art. 91 lit. c penal, precum și conduita inculpatului anterior și ulterior comiterii infracțiunii.
În temeiul art. 118 lit. b penal, instanța de fond a dispus confiscarea corpului delict - cuțit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței prime instanțe și rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată. În opinia Ministerului Public, sentința penală apelată este nelegală, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la administrarea și verificarea probelor; este nelegală întrucât, deși s-a dispus achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit.1C.P.P. apreciind că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, instanța de fond a dispus confiscarea corpului delict, în temeiul art. 118 lit. b p; sentința penală este nelegală și netemeinică sub aspectul soluției de achitare, în temeiul art. 10 lit.1C.P.P. dispusă față de inculpatul.
Prin decizia penală nr. 333/A din 24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. a p Cod Penal s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M împotriva sentinței penale nr. 176 din 29.05.2007 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr-.
A fost desființată sentința penală apelată și rejudecând cauza în fond:
A fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. b din C.P.P. privind confiscarea cuțitului aflat corp delict la dosar.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței apelate ce nu contravin prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma criticilor aduse prin motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2.C.P.P. a constatat că pe baza probelor administrate în cauză prima instanță a stabilit corect gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, făcând aplicarea dispozițiilor art. 181.C.P.P. iar amenda administrativă stabilită de instanță a fost corect individualizată, aceasta realizând scopul sancțiunii.
Critica adusă instanței cu privire la modul de administrate al probelor s-a considerat că este neîntemeiată, deoarece sarcina de a dovedi vinovăția inculpatului revine titularului acțiunii penale, în speță Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M, împrejurarea că deși martorii și au fost audiați în timpul urmăririi penale, dar s-a apreciat că audierea lor nu este necesară în instanță, nu poate fi imputată instanței, deoarece prin rechizitoriu nu s-a propus audierea acestora și nici în instanță procurorul de ședință nu a solicitat audierea lor, iar instanța să fi respins această cerere sau să fi omis a se pronunța asupra ei, iar din oficiu, instanța nu este obligată să administreze probe care nu au fost solicitat.
Pe de altă parte, Tribunalul Timișa reținut și faptul că dispunând achitarea inculpatului, instanța nu mai putea dispune confiscarea cuțitului deoarece condiția esențială ca aceasta să poată fi confiscat este să fi fost folosit la săvârșirea unei infracțiuni, astfel că cel de-al doilea motiv de apel este întemeiat.
În ceea ce privește criticile formulate cu privire la netemeinicia sentinței sunt considerate de instanța de apel ca neîntemeiate, în raport cu materialul probator administrate în cauză, deoarece contradicțiile existente între declarațiile inculpatului și ale părții vătămate, precum și cele ale martorului profită inculpatului, care nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. Împrejurarea că declarațiile martorului sunt contradictorii și că acesta a refuzat să se supună testului poligraf, nu au putut conduce automat instanța de apel la concluzia că acesta încearcă să-l protejeze pe inculpat, deoarece testul poligraf nu este recunoscut ca probă în procesul penal, tocmai pentru că rezultatele acestor determinări sunt relative și nu sunt relevante la toate categoriile de persoane testate, în raport cu starea emoțională a acestora.
Totodată, s-a considerat că pentru a stabilit activitatea infracțională a inculpatului în mod corect, prima instanță a avut în vedere fișa de cazier, deoarece aceasta face dovada antecedentelor penale, iar împrejurarea că inculpatul a mai fost sancționat contravențional nu poate fi reținută ca activitate infracțională, ci, așa cum s-a reținut, chiar dacă inculpatul s-a manifestat contrar legii, fapta sa nu are gradul de pericol social la fel ca întreaga activitate antisocială a acestuia, iar împrejurarea că procesele verbale de constatare a contravențiilor anterior nu au fost depuse la dosar nu poate fi imputată primei instanțe.
Împotriva deciziei penale nr. 333/A/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, susținând că hotărârea atacată este netemeinică întrucât nu s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor referitoare la aprecierea gradului de pericol social al faptei reținute în sarcina inculpatului. În acest sens, au fost invocate dispozițiile art. 181.Cod Penal și art. 11din Legea nr. 61/1991, arătându-se că simplul fapt că inculpatul a deținut asupra sa un cuțit, în timp ce se afla în bar prezintă, potrivit legiuitorului, un pericol social. Totodată, s-a învederat că soluția apare ca netemeinică raportat la circumstanțele reale în care inculpatul a săvârșit fapta, respectiv: inculpatul nu a avut cuțitul asupra sa în mod întâmplător, că inițial a intrat în bar neînarmat, dar pentru că acolo se afla numitul, a plecat împreună cu martorul la domiciliul acestuia de unde a luat cuțitul cu lama de 11 cm și a revenit în bar; reîntors în bar, inculpatul l-a amenințat și a încercat să-l înjunghie pe care, de frică, s-a apărat lovindu-l cu o halbă de bere în cap, după care a fugit sărind gardul împrejmuitor al barului; supă fuga lui, inculpatul a părăsit barul și întâlnindu-se cu, care îl aștepta afară, l-a înjunghiat în picior, fiind necesară chemarea ambulanței și transportarea acestuia de urgență la Spitalul Sânnicolau M; că din descrierea stării de fapt reiese că inculpatul ar mai fi comis două infracțiuni, respectiv infracțiunea prev. de art. 193.Cod Penal - numitului fiindu-i indusă o stare de teamă urmare a amenințării inculpatului, precum și infracțiunea de loviri și alte violențe săvârșită asupra numitului, iar faptul că cei doi nu au formulat plângere prealabilă, nu îndreptățește instanța să facă abstracție de aceste împrejurări, atunci când apreciază activitatea infracțională a inculpatului. Pe de altă parte, s-a învederat că nici aspectele legate de persoana și conduita făptuitorului, la care face referire art. 181.Cod Penal nu au fost corect apreciate de instanță, că din adresa nr. -/2007 emisă de Postul de Poliție reiese că inculpatul este cunoscut în comunitate ca o persoană recalcitrantă și violentă când este sub influența băuturilor alcoolice, fiind atenționat și sancționat de nenumărate ori de către lucrătorii de poliție; că inculpatul nu a avut o poziție sinceră pe parcursul procesului penal schimbându-și de mai multe ori declarațiile în scopul ascunderii adevărului.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, precum și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că decizia penală recurată este netemeinică, pentru următoarele considerente:
Hotărârile penale pronunțate de instanțele de fond sunt netemeinice sub aspectul achitării inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1și C.P.P. art. 181.Cod Penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 11alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și aplicarea amenzii administrative de 300 lei, sprijinindu-se pe o apreciere eronată a faptelor și a gradului lor de pericol social.
În conformitate cu prevederile art. 181din Codul penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În alin. 2 al aceluiași articol se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor și coroborate cu declarația inculpatului conduc la concluzia că inculpatul a avut asupra sa un cuțit, în data de 18.08.2006, în incinta barului "" din localitatea. Așa cum însuși inculpatul recunoaște a folosit cuțitul pentru a-l amenința pe martorul. Împrejurarea că inculpatul ar fi mers la locuința sa pentru a lua cuțitul după ce l-a văzut pe martor în bar nu a fost probată cu valoare de certitudine câtă vreme singurul care susține acest aspect este martorul, în timp ce inculpatul și martorul afirmă că acesta a avut tot timpul cuțitul asupra sa.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte prevăzute de legea penală, trebuie să se țină seama de toate criteriile de apreciere prevăzute în art. 181alin. 2 Cod penal, în așa fel ca faptele prezentând un real pericol social să nu fie considerate vădit lipsite de importanță. În stabilirea gradului de pericol social în speță se reține că inculpatul a utilizat cuțitul pentru a amenința o persoană, că acesta a încălcat în repetate rânduri normele de conviețuire socială, dovadă sancțiunile contravenționale ce i-au fost aplicate prin procesele verbale de contravenție seriile AU -/19.09.2004, AX -/22.12.2005, AX -/18.03.2007, împrejurarea care conturează o anumită periculozitate a inculpatului chiar dacă nu are antecedente penale. Prin modul și circumstanțele comiterii faptei, scopul urmărit, personalitatea inculpatului, dar mai ales urmările ce se puteau produce, fapta nu poate fi calificată în sensul că ar atinge în mod minim valorile ocrotite de legea penală. Trebuie reținutul și faptul că prin incriminarea ca infracțiune în art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991 portului, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, legiuitorul a urmărit protejarea siguranței persoanelor în locuri publice.
Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Față de aspectele anterior expuse, instanța de recurs va aplica inculpatului o pedeapsă de 3 luni închisoare, minimul special al pedepsei închisorii prevăzut de legiuitor pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia.
Față de circumstanțele de ordin personal și gravitatea faptei, instanța va dispune, în temeiul art. 81.Cod Penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, apreciind că reeducarea acestuia poate fi realizată și fără executarea efectivă a pedepsei.
Prin urmare, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. d va C.P.P. dispune admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, va casa în întregime decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 176/29.05.2007, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr- și rejudecând cauza, în temeiul prevederilor art. 1, pct. 1 din Legea nr. 61/1991 - republicată, pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal al cuțitului, va condamna pe inculpatul, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
În temeiul prevederilor art. 81.Cod Penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, în temeiul prevederilor art. 82.Cod Penal va stabili termenul de încercare de 2 ani și 3 luni, iar în temeiul prevederilor art. 359.C.P.P. va atrage atenția inculpatului, asupra dispozițiilor art. 83.
Cod PenalVa menține dispozițiile sentinței penale recurate cu privire la confiscarea specială și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare în recurs, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 2 lit. d admite C.P.P. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr. 333/A/24.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează în întregime decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 176/29.05.2007, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr- și rejudecând cauza, în temeiul prevederilor art. 11, pct. 1 din Legea nr. 61/1991 - republicată, pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal al cuțitului, condamnă pe inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 22.12.1984, în orașul Sânnicolau M, jud. T, domiciliat în localitatea, nr. 392, județul T, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP - -, la pedeapsa de:
- 3 (trei) luni închisoare.
În temeiul prevederilor art. 81.Cod Penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, în temeiul prevederilor art. 82.Cod Penal stabilește termenul de încercare de 2 ani și 3 luni, iar în temeiul prevederilor art. 359.C.P.P. atrage atenția inculpatului, asupra dispozițiilor art. 83.
Cod PenalMenține dispozițiile sentinței penale recurate cu privire la confiscarea specială și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare în recurs, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 3 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Red.B/ Tehnored.CU - 14.04.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Anca Nacu
