Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 786/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.786
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentant de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 16 noiembrie 1981, domiciliat în, Cartier, nr. 130B, Cod poștal -, Județ D, împotriva deciziei penale nr. 59 din 14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 277 din 24.10.2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa.
Prin sentința penală nr. 277 din 24.10.2008 a Judecătoriei Pucioasa în baza disp. art. 1361din Legea nr.285/2004, cu aplicarea disp. art. 74 lit.c și art.76 lit.e Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 250 lei amendă.
În baza disp. art.83 Cod penal, a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 16/30.01.2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, care a fost adăugată la pedeapsa stabilită în cauza de față, dispunându-se ca acesta să execute 3 luni închisoare și amenda în sumă de 250 lei.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 și 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal iar în baza disp. art.118 lit.f Cod penal a fost confiscată arma deținută de către inculpat în contra dispozițiilor legale în materie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpatul -, personal și asistat de avocat ales, din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 189/2009, depusă la dosar, fila 12.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
S-a procedat la ascultarea inculpatului - după ce în prealabil i s-a adus la cunoștință prev. art. 70 alin.2 Cod procedură penală, cele declarate fiind consemnate și atașate la dosar.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat - și reprezentantul Ministerului Public pe rând având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul în dezbateri pentru recurentul - inculpat arată că un prim motiv de recurs este acela că în cauză sunt incidente prevederile art. 333 Cod procedură penală, respectiv restituirea dosarului pentru completarea urmăririi penale.
În 04.04.2008, cu ocazia unei percheziții la domiciliul său, ocazionată de cercetarea unor sustrageri, este descoperita pușca, fără muniție iar în data de 10.04.2008, împotriva acestuia începe urmărirea penală.
Consideră că urmărirea penala este incompletă deoarece pentru ca fapta inculpatului să poată fi încadrată în textul prevăzut de art. 1361din Legea nr. 295/2004 modificată prin OUG 26/2008, era necesară o probă de specialitate, astfel că s-a efectuat o expertiză balistică - această expertiză a stabilit doar faptul că pușca confiscată este funcțională. Din expertiza de la dosar nu rezultă sub nicio formă că s-a făcut un experiment care sa stabilească viteza proiectilului, ca urmare a încadrării juridice a faptei nu are niciun fundament probator, chiar dacă această încadrare apare ca fiind mai favorabila inculpatului, pentru că, în cazul în care se făcea un experiment judiciar și se constata că viteza proiectilului este mai mare de 220 m/sec, ar fi fost încadrat la art. 136, respectiv "deținerea de arme interzise".
Un alt motiv de recurs, dacă instanța de control judiciar va trece peste primul motiv, este acela că în speța dedusă judecății nu este vorba de o infracțiune, așa cum prevede art. 1361rap. la Anexa 1 art. 3 categoria E pct. 25, care arată clar că este infracțiune deținerea concomitentă atât a armelor descrise, cât și a muniției aferente, ori, în cazul de față, nu a fost găsită muniție în posesia inculpatului.
Încă un motiv de recurs este acela raportat la aplicarea legii penale în timp, dat fiind apariția nr.OUG 26/2008 - aceasta a apărut în Monitorul Oficial la 17.03.2008, iar în cazul în care, în conținutul legii nu se prevede o dată de intrare în vigoare, aceasta intra în vigoare la 3 zile de la publicare, respectiv 20.03.2008.În concluzie, dacă până la 20.03.2008 fapta inculpatului nu era infracțiune, a devenit infracțiune pe 20.03.2008, fiind depistat la 14 zile.
Trecând peste cele de mai sus și acceptând că am fi în fața unei urmăriri penale complete și că încadrarea este corectă și că inculpatul trebuie să răspundă penal, având în vedere și cele reținute în considerente de cele două instanțe anterioare, este clar că nu ne aflăm în fața infracțiunii descrise prin faptul că nu avem elementul de vinovăție cerut pentru aceasta infracțiune, respectiv intenția directa, pentru că recurentul - inculpat nu a știut de faptul că, între timp, arma trimisă în țară a intrat în categoria celor supuse autorizării.
Exceptând și acest ultim motiv, având în vedere persoana inculpatului și situația sa familială, dar și penală (recidivist cu pedeapsa cu suspendare), instanțele anterioare, în dorința de a fi blânde, au ales o pedeapsa cu amenda, dar că efectul acestei blândeți este același, apreciind că se pot aplica și disp. art. 18 ind. 1 Cod penal.
În concluzie, solicită admiterea recursului, aplicarea disp. art. 333 Cod procedură penală, urmând fie să se dispună achitarea recurentului - inculpat, în baza art. 10 lit. d) Cod procedură penală, fie achitarea în baza art. 10 lt. b ind. 1 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârilor instanțelor anterioare ca legale și temeinicie, nemaireluând punctual fiecare motiv de recurs, precizează că Tribunalul Dâmbovițaa răspuns textual și amplu pe fiecare aspect în parte invocat de recurentul - inculpat în calea de atac. Recurentul - inculpat avea obligația să se prezinte la organele abilitate să înregistreze arma din dotare, în cauză fiind constituite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este judecat acesta, urmărirea penală este completă și încadrarea juridică a faptei corectă.
Recurentul - inculpat -, personal având ultimul cuvânt învederează instanței că nu mai are nimic de adăugat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 277 pronunțată de Judecătoria Pucioasa la 24.10.2008 în dosarul nr- în baza disp. art. 1361din Legea nr.285/2004, cu aplicarea disp. art. 74 lit.c și art.76 lit.e Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului -, la o pedeapsă de 250 lei amendă.
În baza disp. art.83 Cod penal, a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 16/30.01.2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, care a fost adăugată la pedeapsa stabilită în cauza de față, dispunându-se ca acesta să execute 3 luni închisoare și amenda în sumă de 250 lei.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 și 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal iar în baza disp. art.118 lit. f Cod penal a fost confiscată arma deținută de către inculpat în contra dispozițiilor legale în materie.
Potrivit disp. art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la 10.04.2008 cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatului, lucrători ai organelor de poliție au găsit o cu aer comprimat marca, seria -, calibru 4,5 mm, aflată în stare de funcționare, conform raportului de constatare tehnico - științifică nr. -/17.04.2008 întocmit de către Serviciul Criminalistic din cadrul D, pentru care acesta nu deținea permis potrivit legii, așa după cum a rezultat din adresa nr. -/19.08.2008 a Biroului, și din cadrul
Inculpatul a declarat că a achiziționat arma din străinătate, introducând-o în țară la 14.02.2008, când Legea nr. 295/2004 nu incrimina prin art. 1361, ca infracțiune - fapta de deținere a unei arme neletale din cele supuse autorizării, fără drept.
Articolul nr. 1361fost introdus în Legea nr. 245/2004 prin OUG nr. 26/17.03.2008, care în art. II alin.1 coroborat cu disp. art. 58 și 59 din Legea nr. 295/2004, prevede obligația persoanelor care dețin arme neletale prevăzute la categoria E din anexă, de a se prezenta la organele competente în termen de 5 zile de la data procurării ( de la data intrării în vigoare a OUG nr. 26/2008 ) în vederea obținerii unui certificat de deținător, pe care inculpatul nu a îndeplinit-
A mai apreciat instanța de fond că infracțiunea de deținere fără drept a unei arme neletale din cele supuse autorizării, este o infracțiune continuă, la care se distinge un moment al consumării care se înfăptuiește odată cu realizarea conținutului infracțiunii, și un moment al epuizării care coincide cu încetarea activității infracționale (în speță - găsirea armei la domiciliul inculpatului și indisponibilizarea acesteia).
Legea aplicabilă inculpatului în acest caz este legea în vigoare la data încetării activității infracționale, care incriminează ca infracțiune și deținerea sau portul fără drept de arme neletale din cele suspuse autorizării.
Situația de fapt a fost stabilită de către instanța de fond în urma coroborării declarațiilor inculpatului care a recunoscut fapta, cu procesul verbal de percheziție domiciliară, raportul de constatare tehnico - științifică și adresa D nr. -/19.08.2008.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului constând în deținerea în luna aprilie 2008 unei arme neletale din categoria celor supuse autorizării, fără drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de disp. art. 1361din Legea nr. 295/2004.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de disp. art. 72 Cod penal - limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei dat de împrejurările în care a fost comisă și de mijloacele folosite, faptul că inculpatul nu a avut cunoștință de necesitatea obținerii autorizației pentru arma pe care o procurase în luna februarie 2008, urmare a modificărilor legislative intervenite (necunoașterea legii nereprezentând însă o cauză de înlăturare a răspunderii penale), dar și de persoana inculpatului, în vârstă de 37 de ani și care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, fiind însă cunoscut cu antecedente penale.
Prin prisma acestor criterii, instanța a făcut aplicarea disp. art. 74 lit.c și 76 lit.e Cod penal, referitoare la circumstanțele atenuante judiciare și efectele acestora asupra cuantumului pedepsei principale, apreciind că și o pedeapsă cu amenda - de 250 lei, corespunde scopurilor preventiv, educativ și coercitiv, prevăzute de disp. art. 52 Cod penal.
Întrucât inculpatul fusese condamnat anterior la o pedeapsă de 3 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat prin sentința penală nr. 16 pronunțată de Judecătoria Pucioasa la 30.01.2007, iar infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în termenul de încercare de 2 ani și 3 luni, instanța a revocat în baza disp. art. 83 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni, dispunând executarea acesteia alături de amenda de 250 lei.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 și 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal iar în baza disp. art. 118 Cod penal, a fost confiscată arma deținută de către inculpat în contra normelor legale, care a fost indisponibilizată, așa după cum arată adresa seria C nr. - din 13.06.2008 a
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele formulate în scris, apelantul a precizat că în mod nelegal a fost disjunsă cauza în care a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp. art. 1361din Legea nr. 295/2004, în condițiile în care toate faptele pentru săvârșirea cărora s-au efectuat cercetări împotriva sa sunt concurente, și s-ar fi impus să fie judecate împreună.
Pe de altă parte, apelantul apreciază că pedeapsa de 3 luni închisoare care i-a fost aplicată este nelegală, determinat de împrejurarea că fapta care i se impută nu a fost comisă în stare de recidivă, astfel încât se putea dispune suspendarea condiționată a executării acesteia.
Mai subliniază apelantul că a fost sincer atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească, și că nu a avut cunoștință că avea obligația de a poseda permis pentru a putea deține o armă neletală cu aer comprimat, astfel încât se poate susține că nu a acționat cu intenție.
Considerând că pedeapsa care i-a fost aplicată este excesivă, apelantul precizează că îndeplinește condițiile pentru a i se putea aplica o sancțiune administrativă.
Au fost anexate dosarului copia rechizitoriului dat de către procuror la 13.10.2008 în dosarul nr. 382/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa (prin care inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g și i cod penal cu art. 41 și 42 Cod penal buletinul informativ nr. 567 din 16.10.2007 al Ministrului Internelor și Reformei Administrative.
Prin decizia penală nr. 59/14.04.2009 Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul formulat de către inculpat reținând aceeași situație de fapt ca și instanța de fond și dând aceeași încadrare juridică activității inculpatului, precizând astfel că prima critică a inculpatului este nefondată.
Referitor la cea de-a doua critică s-a arătat că în cazurile de indivizibilitate prevăzute de disp. art. 33 lit. a Cod penal precum și în toate cazurile de conexitate, organul de urmărire penală poate dispune în interesul unei mai bune administrări a cercetărilor, disjungerea cauzei astfel încât cercetarea unora dintre infractori sau dintre infracțiuni, să se facă separat.
Măsura procurorului în acest sens putea fi contestată pe calea unei plângeri, formulată în conformitate cu disp. art. 278 alin. 1 Cod procedură penală, iar nu pe calea apelului, care se îndreaptă exclusiv împotriva sentinței nr. 277 pronunțată de Judecătoria Pucioasa la 24.10.2008.
În situația în care se va constata că cele două fapte sunt concurente, tribunalul a menționat că se poate face aplicarea disp. art. 36 alin. 1 și 2 cod penal.
Raportat la fapta pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 16 pronunțată de Judecătoria Pucioasa la 30.01.2007, la o pedeapsă de 3 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, apelantul inculpat nu s-a aflat în stare de recidivă postcondamnatorie, în ceea ce privește a doua faptă pentru care a fost condamnat deocamdată doar în primă instanță, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 37 alin. 1 lit. a cod penal.
În altă ordine de idei, în opinia tribunalului, individualizarea pedepsei aplicată apelantului inculpat s-a făcut cu respectarea criteriilor generale prevăzute de disp. art. 72 cod penal, reținerea în favoarea acestuia a circumstanței atenuante prevăzută de disp. art. 74 alin. 1 lit. c cod penal, fiind o măsură dispusă de asemenea în limitele acestor dispoziții.
Contrar susținerilor apelantului, la săvârșirea în cursul termenului de încercare a unei noi infracțiuni de către cel condamnat, dispozițiile art. 83 cod penal obligă instanța să revoce suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În aceste condiții menționează tribunalul că suspendarea condiționată a executării noii pedepse, pentru o faptă comisă în împrejurările expuse mai sus, nu este posibilă.
Instanța de fond a luat în calcul atât vârsta tânără a inculpatului cât și atitudinea sinceră pe care acesta a avut-o pe parcursul procesului penal, orientându-se, în baza disp. art. 76 lit. e Cod penal la pedeapsa amenzii în sumă de 250 lei, apreciind că urmare a cumulului acesteia și cu pedeapsa de 3 luni închisoare determinat de aplicarea disp. art.83 alin. 1 Cod penal va fi de natură să realizeze scopurile preventiv și educativ prevăzute de disp. art. 52 Cod penal.
Nu se poate vorbi, despre culpă ca formă a vinovăției cu care apelantul inculpat ar fi săvârșit fapta prevăzută de disp. art. 1361din Legea nr. 295/2004, al cărei rezultat a putut fi prevăzut, fiind acceptată posibilitatea producerii lui, chiar dacă acesta nu a fost urmărit.
Întrucât nimănui nu-i este permis să nu cunoască legea, tribunalul a apreciat că nu se poate da eficiență apărării inculpatului, potrivit căreia nu procedase la obținerea certificatului de deținător din cauza evoluției legislative în materie, Legea nr. 295/2004 fiind modificată și completată prin OUG nr. 26/17.03.2008.
Deși este o infracțiune de pericol, fapta săvârșită de către apelant reclamă, și în opinia tribunalului, o sancțiune penală.
Dispozițiile art. 181cod penal prevăd că "nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă aducă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, însă deținerea fără drept a unei arme, chiar neletală, este o faptă de o anumită gravitate, care reclamă o reacție proporțională din partea organelor chemate să o sancționeze.
Urmarea care s-ar fi putut produce este una gravă și ținând cont de împrejurările în care s-a susținut că arma a fost introdusă în țară, la care se adaugă elemente legate de persoana inculpatului, care a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii, se poate aprecia că instanța de fond a procedat corect atunci cînd s-a orientat către o sancțiune penală, iar nu către una administrativă.
De altfel, rațiunea înăspririi regimului sancționator a unora dintre faptele prevăzute de dispozițiile Legii nr. 295/2004, în măsură să asigure un control mai riguros al procurării, deținerii, portului și folosirii acestora, elemente care vizează interesul public, a constituit-o tocmai recrudescența unor evenimente în care posesori de arme neletale au făcut uz de ele, punând în pericol viața și integritatea persoanelor.
Împotriva celor două soluții a declarat recurs inculpatul criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
În general inculpatul a reiterat motivele de apel precizând că i-a fost aproape cu neputință să cunoască dispozițiile legale din care rezulta că trebuie să obțină autorizație pentru deținerea armei respective deoarece de la data intrării acestora în vigoare și până la efectuarea percheziției trecuse numai 14 zile perioadă în care aceasta a stat în podul casei nefiind folosită în nici un fel.
În acest sens a mai declarat că la momentul introducerii în țară, prin intermediul unui colet poștal, deținerea respectivei arme nu era supusă nici unei autorizări.
A mai menționat inculpatul că în cauză nu a fost efectuată o expertiză balistică din care să rezulte viteza de tragere a armei motiv pentru care nu ar fi întrunit elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului. Aceasta deoarece dacă în urma efectuării acestei expertize s-ar fi constatat că viteza proiectilului este mai mare de 220 m/s ne-am afla în fața unei alte infracțiuni respectiv de deținere de arme letale.
Prin neefectuarea acestei expertize apreciază inculpatul că urmărirea penală nu este completă și solicită trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii acesteia.
Tot în ceea ce privește neîndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii inculpatul menționează că este incriminată deținerea armei precum și a muniției destinată acesteia, ori, în speță nu a fost găsită muniție la inculpat ceea ce înseamnă că această ultimă teză din conținutul infracțional ce trebuie îndeplinită cumulativ nu s-a regăsit și în ceea ce privește activitatea reținută în sarcina inculpatului.
În final a solicitat inculpatul, dat fiind circumstanțele sale personale și modalitatea în care s-a menționat că a fost comisă fapta să se aprecieze că aceasta nu întrunește gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Examinând recursul formulat, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate dar și conform art. 3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că această cale de atac este fondată numai în ceea ce privește ultimul motiv invocat de inculpat.
Referitor la încadrarea juridică a situației de fapt ce nu este contestată de către inculpat, Curtea apreciază că în genere aceasta se circumscrie conținutului prev. de art. 1361din Legea nr. 295/2004.
Astfel, în ceea ce privește viteza proiectilului din raportul de constatare tehnico - științifică existent la dosarul cauzei rezultă că arma a funcționat. Faptul că nu a fost determinată viteza proiectilului nu înseamnă că lipsește vreunul dintre elementele constitutive ale prev. art. 1361din Legea nr. 295/2004 modificată prin OUG 26/2008.
Mențiunea din textul legal că este sancționată deținerea armei " precum și " a muniției aferente este apreciată de către C ca fiind un element alternativ prin care poate fi întrunit conținutul constitutiv al acestui text legal nefiind vorba de o condiție imperativă. S-ar fi putut lua în discuție existența unei condiții imperative în cazul în care ne aflam numai în fața existenței conjuncției "și" ori, în cauză ne aflăm în fața sintagmei "și" care denotă un caracter alternativ.
În ceea ce privește trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale se observă că art. 333 Cod procedură penală invocat de către inculpat este în prezent abrogat, iar art. 332 Cod procedură penală care reglementează această instituție limitează posibilitățile de trimitere a cauzei la procuror la efectuarea cercetării penale de un alt organ decât cel competent precum și la nerespectarea dispozițiilor privitoare la competența după materie, calitatea persoanei sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de apărător, iar administrarea unei alte probe cum solicită inculpatul nu se regăsește printre acestea.
Având în vedere însă, modalitatea în care a fost săvârșită fapta, persoana inculpatului și durata scurtă de timp de la intrarea în vigoare a dispozițiilor legale și până la depistarea armei la inculpat de către organele de poliție, Curtea consideră că fapta acestuia nu întrunește gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Curtea constată contrar celor susținute de către tribunal că arma a fost trimisă în țară de către inculpat când acesta lucra în Spania prin intermediul unui colet poștal împreună cu alte bunuri situație care exclude dorința sa de aoa scunde vigilenței organelor în drept să o depisteze. De altfel la momentul introducerii în țară a armei, aceasta nu era supusă nici unei autorizații.
Mai rezultă din materialul probator că această armă a fost găsită în podul casei inculpatului în mod inopinat cu ocazia unei percheziții efectuată de organele judiciare cu privire la o altă presupusă faptă penală. Deci, această armă nu a fost găsită asupra inculpatului în momentul în care acesta se afla într-un loc public.
Din raportul de constatare tehnico - științifică existent la dosarul cauzei nu rezultă că arma a fost utilizată în ultima perioadă iar din fotografiile atașate (fila 23 dosar urmărire penală) se constată că aceasta avea și unele defecte la pârghia metalică din dreapta ce face legătura dintre corpul țevii și pârghia pistonului, pârghie care este ruptă.
Toate cele de mai sus dar și perioada scurtă de timp, scursă de la intrarea în vigoare a normelor ce stabileau emiterea unei autorizații pentru deținerea unei astfel de arme de numai 14 zile conduc așa cum am menționat mai sus la concluzia că deținerea acestui obiect de către inculpat la momentul la care a fost depistată de către organele de poliție, nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii prev. de art. 1361din Legea nr. 295/2004 modificată prin OUG 26/2008.
Pentru aceste considerente va dmite recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale 59/14.04.2009 a Tribunalului Dâmbovița și sentinței penale 277/24.10.2008 a Judecătoriei Pucioasa pe care le va casa în parte în latură penală și în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit1Cod procedură penală va achita pe inculpatul - pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 1361din Legea 295/2004 modificată.
Conform art.91 lit. c Cod penal coroborat cu art. 181Cod penal va aplica inculpatului o amendă administrativă în cuantum de 1000 lei.
Va menține restul dispozițiilor hotărârilor recurate.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul fiul lui și al lui, născut la 16 noiembrie 1981, domiciliat în, Cartier, nr. 130B, Cod poștal -, Județ D, împotriva deciziei penale 59/14.04.2009 a Tribunalului Dâmbovița și sentinței penale 277/24.10.2008 a Judecătoriei Pucioasa pe care le casează în parte în latură penală și în consecință:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit1Cod procedură penală achită pe inculpat pentru comiterea infracțiunii prev de art. 1361din legea 295/2004 modificată.
Conform art.91 lit. c Cod penal coroborat cu art. 181Cod penal aplică inculpatului o amendă administrativă în cuantum de 1000 lei.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 05 noiembrie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - - -
Grefier
Red.FT//DC
2.ex./13.11.2009
f- Judecătoria Pucioasa
a- - Tribunalul Dâmbovița
/ G
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu, Mihai
