Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 787/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.787
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 08.11.1973, domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva deciziei penale nr. 72 din 05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 238 din 25.11.2009 pronunțată de Judecătoria Găești.
Prin sentința penală nr. 238 din 25.11.2009 pronunțată de Judecătoria Găești în baza art.78 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu art.37 lit. a, art.74, 76 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la 6 luni închisoare.
Totodată, în baza art.71 Cod penal s-a dispus inculpatului interzicerea exercițiului drepturilor civile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a, teza a II a si lit.b, Cod penal pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art.83 Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.447/22.09.2005, a Judecătoriei Găești, urmând ca inculpatul să execute 1 an și 6 luni închisoare.
De asemenea s-a dispus față de inculpat interzicerea exercițiului drepturilor civile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a, teza a II a si lit.b, Cod penal pe perioada de la rămânerea definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat personal și asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului D potrivit împuternicii avocațiale nr.136, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a procedat la ascultarea inculpatului după ce în prealabil i s-a adus la cunoștință prev. art. 70 alin.2 Cod procedură penală, cele declarate fiind consemnate și atașate la dosar.
Avocat pentru recurentul - inculpat arată că alte cereri nu mai are de formulat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea arată că alte cereri nu are de formulat din punctul său de vedere cauza se află în stare de judecată.
Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, pentru recurentul - inculpat, precizează că, din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că recurentul - inculpat se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este judecat aceea de conducere a unui autoturism pe drumurile publice cu motorul pornit, iar din interpretarea dispozițiilor art. 6 pct. 6 din OUG nr.195/2002 rezultă că prin autovehicul se înțelege acel vehicul care este echipat cu motor în scopul deplasării pe drumurile publice.
Din practica judiciară, cu referire la decizia nr.6116/2004 și 308/2004 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, se evidențiază că, conducerea unui autoturism pe drumurile publice cu motorul oprit nu constituie infracțiune.
Precizează totodată că recurentul - inculpat a urmat cursurile școlii de șoferi în două rânduri, fără însă a obține permisul de conducere, pe motivul expirării diverselor acte necesare susținerii examenului pentru obținerea acestuia.
În concluzie, apreciază că se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. b Cod procedură penală, întrucât fapta pretins a fi comisă de către inculpat, nu este prevăzută de legea penală.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere, ca nefondat a recursului declarat de către inculpat din întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați în cauză, G, s-a demonstrat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa.
De asemenea nu este de înlăturat împrejurarea că acesta a mai fost sancționat anterior pentru același fapte.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față:
Prin sentința penală nr. 238 din 25.11.2009 pronunțată de Judecătoria Găești în baza art.78 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu art.37 lit. a, art.74, 76 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la 6 luni închisoare.
Totodată, în baza art.71 Cod penal s-a dispus inculpatului interzicerea exercițiului drepturilor civile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a, teza a II a si lit.b, Cod penal pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art.83 Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.447/22.09.2005, a Judecătoriei Găești, urmând ca inculpatul să execute 1 an și 6 luni închisoare.
De asemenea s-a dispus față de inculpat interzicerea exercițiului drepturilor civile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a, teza a II a si lit.b, Cod penal pe perioada de la rămânerea definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești emis la data de 18.10.2006 în dosarul nr.734/P/2006 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.78, alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic.art.37, lit. a din codul penal.
Totodată s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. și ped.de art.78, alin.1 din OUG nr.195/2002 a învinuitului -.
S-a reținut în rechizitoriu că în seara zilei de 12.05.2006 inculpatul a condus autoutilitara 320 înmatriculată sub nr.- pe DJ 702, pe raza satului, comuna, județul D și s-a întâlnit cu autoturismul 1300 cu nr. de înmatriculare - care era staționat pe partea dreaptă a carosabilului, autoturism ce aparține învinuitului -.
Neavând loc să treacă pe lângă autoturismul, autoturismele au intrat în coliziune producând avarierea autoturismului. În autoturismul se afla învinuitul - care deși se afla la volan din cercetări a rezultat că nu a condus acest autoturism, tatăl său - fiind conducătorul auto până în momentul staționării și ulterior, astfel că s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia pentru infracțiunea prev.de art.78, alin.1 din OUG nr.195/2002.
Efectuându-se cercetări de către poliția sesizată prin apelul de urgență 112 s-a descoperit că a condus autoutilitara deși nu avea permis de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, el cunoscând că nu-i este permis prin lege.
Martorii audiați au declarat că la volanul autoutilitarei 320 cu nr. de înmatriculare - se afla inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptei.
Cu privire la inculpat se menționează că, prin sentința penală nr.447 pronunțată la data de 22.09.2005 de Judecătoria Găești rămasă definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare cu suspendarea executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.78, alin.1 din nr.195/2002, apreciindu-se că sunt aplicabile prevederile art.83 cod penal.
Se mai arată că, inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Găești la data de 6.11.2006 sub nr-.
Prin sentința penală nr.141 din 12.06.2007 inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art.78, alin.1 din OUG nr.195/2002 la 1 an închisoare, iar în baza art.83 cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.447/22.09.2005 a Judecătoriei Găești, definitivă prin neapelare, dispunând ca inculpatul să execute în total 2 ani închisoare cu aplic.art.71 cod penal în temeiul căruia a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art.64, lit. a, c cod penal pe durata executării pedepsei.
Instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată apreciind revenirea inculpatului asupra declarațiilor date anterior în faza de urmărire penală și negarea săvârșirii faptei ca pe o încercare de a evita condamnarea, aceluiași scop subordonându-se și declarațiile martorilor propuși de inculpat.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul criticând-o în sensul că din probele administrate nu rezultă vinovăția sa, iar apărătorul desemnat din oficiu, a susținut oral în dezbateri admiterea apelului întrucât hotărârea atacată este nulă lipsind minuta, de asemenea că este nelegală întrucât art.78, alin.1 din OUG nr.195/2002 a fost modificat ulterior și la data trimiterii în judecată a inculpatului incrimina conducerea unui autovehicul pe drumurile publice în condițiile în care cel în cauză a consumat alcool și nu pentru că nu poseda permis de conducere.
Prin decizia penală nr.45 din 10.03.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dâmbovița - Secția Penală a admis apelul, a desființat sentința penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a constatat că apelul este fondat pentru că lipsește minuta dintre actele dosarului cauzei, fapt ceea ce face imposibil realizarea controlului judiciar asupra rezultatului deliberării, asupra componentei completului de judecată la deliberare și la luarea hotărârii, asupra verificării concordanței dispozitivului hotărârii cu soluția adoptată în urma deliberării ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute prev.de art.197, alin.2 Cod pr. penală având ca efect desființarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Găești la data de 4.04.2008 sub nr-.
În declarația dată la termenul din data de 13.05.2008 în condițiile în care după ce i s-au adus la cunoștință prevederile art.70, alin.2 și 3 și art.322 Cod pr. penală, acesta a consimțit să dea declarație, inculpatul precizează că menține declarațiile date în această cauză, că în prezent are permis de conducere pentru autovehicule din categoria B, C, E, obținut în luna februarie 2007. La data la care se reține că s-a săvârșit fapta avea angajat ca șofer pe, rudă în grad mai îndepărtat cu el ( văr al doilea sau al treilea), că în momentul în care autovehiculul său a intrat în coliziune cu autoturismul, el se afla la volanul autoutilitarei însă motorul mașinii nu funcționa. Cu circa de 30 de metri înainte de impact urcase la volanul autoutilitarei în locul șoferului, deoarece motorul se oprise iar șoferul coborâse de la volan pentru a împinge autovehiculul în încercarea de a porni motorul fiind ajutat de din comuna, sat
Inculpatul a menționat că anterior datei la care se reține că a săvârșit fapta dedusă judecății o singură dată a mai condus pe drum public autovehicul pe o distanță de circa 5 km.de la domiciliul său până în satul de, aceasta întâmplându-se prin anul 2004, iar ulterior accidentului nu a mai condus pe drum public.
La termenul din data de 10.06.2008 s-a luat un supliment de declarație inculpatului care oferă și alte detalii în legătură împrejurările în care s-a produs coliziunea cu autoturismul marca ce era staționat precum și împrejurările în care s-a încercat pornirea motorului.
Au fost audiați în cauză martorii, fila 17, -, fila 44, G, fila 45, fila 46, fila 47, - G, fila 48, pe situația de fapt și în circumstanțiere personală.
Tot în circumstanțiere personală s-a depus la dosar și o caracterizare cu privire la comportarea inculpatului făcută de primarul comunei, unde este prezentat ca fiind un cetățean cu un comportament corespunzător, respectuos, fiind apreciat de cetățeni, participă la activitățile organizare și nu a creat probleme organelor locale.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanța a reținut că inculpatul a condus autoutilitara 320 înmatriculată sub nr. - pe DJ 702 pe raza satului, comuna, județul D, intrând în coliziune cu autoturismul 1300 înmatriculat sub nr.- care era staționat pe partea dreaptă a carosabilului.
În declarațiile date la urmărirea penală( fila 5 din ) inculpatul declară " în timp ce conduceam autoutilitara cu nr. proprietate personală pe DJ 702 din direcția u către în dreptul lui "; ( fila 6 din ) " recunosc și regret fapta comisă și mă oblig ca pe viitor să nu mai comit asemenea fapte. În ziua de 12.05.2006 orele 21,00 am plecat de la domiciliu împreună cu conducând autoutilitara marca pentru a ajunge până la numitul G, consătean care este șoferul meu să merg până în satul să rezolv unele probleme.În timp ce conduceam autoutilitara înainte să ajung la șofer în dreptul domiciliului lui - G se afla cu nr. de înmatriculare - care era condusă de - .am încercat să mă depășesc cu acesta dar nu am avut loc și m-am lovit cu partea față a mașinii conduse de mine cu mașina condusă de . Regret că am condus autoutilitara aproximativ 100- 150 metri dar am fost nevoit și fac precizarea că am urmat cursurile de legislație rutieră și urmează să obțin permisul de conducere.
Martorul în declarațiile date la urmărirea penală aflate la filele 13 și 14 () declară că inculpatul conducea autoutilitara - pe DJ 702.
Martora în declarațiile aflate la filele 15 și 16 din, declară că se afla în fața locuinței sale la poartă și a văzut că autoturismul marca era condus de.
Și martorul G la care inculpatul declară că dorea să ajungă, acesta fiind șoferul său, declară că a auzit discutându-se în sat că inculpatul a condus autoutilitara dorind să ajungă la el însă pe drum a avut accident autovehiculul său intrând în coliziune cu autoturismul -.
În prezența unor astfel de mijloace de probă, declarațiile martorilor menționați mai sus, declarațiile inculpatului, toate relevând faptul că inculpatul a condus pe drum public autovehiculul anterior accidentului în care au fost implicate autovehiculul condus de el și autovehiculul marca aparținând numitului -, exprimarea regretului față de comiterea unei astfel de fapte și conștientizarea caracterului ilicit al faptei, îndreptățesc instanța să considere nesincere declarațiile martorilor ca și susținerea inculpatului și martorilor propuși de acesta potrivit cărora în momentul în care cele două autovehicule au intrat în coliziune motorul autovehiculului inculpatului nu era pornit și deci nu folosea mijlocul propriu de propulsie.
Instanța urmează să înlăture ca nesincere declarațiile în acest sens ale martorilor precum și apărarea în același sens a inculpatului.
Fapta inculpatului de a conduce pe drum public un autovehicul fără să posede permis de conducere constituie infracțiunea prev. și ped. de art.78, alin.1 din OUG nr.195/2002, text de lege ce a fost enunțat în ședință publică și în baza căruia urmează să răspundă penal.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere potrivit art.72 cod penal cu privire la criteriile generale de individualizare dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate pentru fapta săvârșită care sunt cuprinse între 1 și 5 ani închisoare, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului care este recidivist dar este caracterizat cu o bună comportare pe raza localității de domiciliu.
B comportare a inculpatului desprinsă din declarația martorului și caracterizarea nr.5966/11.11.2008 făcută de primarul comunei, localitate pe raza căreia domiciliază fără forme legale inculpatul, au fost reținute de instanță drept circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului potrivit art.74 din codul penal cu efectele consacrate în art.76 cod penal, astfel că instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă coborâtă sub minimul special.
Ținând și de prevederile art.52 cod penal cu privire la scopul pedepsei instanța a apreciat că o pedeapsă de 6 luni închisoare face ca scopul pedepsei coergitiv și educativ să fie atins.
Întrucât inculpatul a săvârșit fapta înăuntrul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr.447/22.09.2005 pronunțată de Judecătoria Găești, instanța a facut aplicarea art.83 cod penal și revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală sus menționată, dispunând să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În cauză s-a făcut și aplic.art.71 cod penal în sensul că au fost interzice inculpatului exercițiul drepturilor civile prev.de art.64, alin.1, lit.a, teza a-II-a și lit.b cod penal pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care, prin decizia penală nr.72 din 05.05.2009 a Tribunalului Dâmbovițaa fost respins ca nefondat.
În considerentele deciziei de apel s-a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect și complet situația de fapt, a reținut în mod just vinovăția inculpatului și a dat încadrarea juridică legală și temeinică, faptei comise de acesta.
Din analiza materialului probator administrat în cauză - procesul verbal de sesizare din oficiu din 12.05.2006, procesul verbal al aceluiași organ de poliție, întocmit la 13.05.2006, privind testarea cu fiola alcool test a inculpatului și a martorului -, adresa nr. 20570 din 17.05.2006 a Prefecturii județului D, conform căreia inculpatul nu figurează cu permis de conducere în evidențele Serviciului Public Comunitar - Regim permise de conducere și înmatriculare al vehiculelor, procesul verbal de prezentare al materialului de urmărire penală, nr. 447 din 22.09.2005 pronunțată în dosar nr. 1402/2005 de Judecătoria Găești, definitivă prin neapelare la 04.10.2005, declarațiile inculpatului, ale martorilor -, -, - G, G, G - rezultă în mod cert săvârșirea faptei de către inculpat.
În seara zilei de 12.05.2006 în jurul orelor 21,30, inculpatul fără a avea permis de conducere, aflat la volanul autoutilitarei 320 cu numărul de înmatriculare -, pe 702, pe raza satului, din comuna, județul D, la un moment dat, a întâlnit autoturismul 1300 cu nr. înmatriculare -, staționată pe partea dreaptă a carosabilului, în cabină aflându-se martorul -, și neavând loc să treacă, a lovit autoturismul 1300, avariindu-
Inculpatul a recunoscut constant comiterea faptei, mai sus descrisă, așa cum rezultă din declarațiile de la urmărire penală, și cu ocazia prezentării materialului respectiv, recunoaștere ce se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în aceeași fază procesuală, anume: -, - G, G, -.
În timpul cercetării judecătorești, în cele două cicluri procesuale, asistat de apărător ales, inculpatul prezintă o altă variantă faptică, susținută și de martorii -, -, - G, anume că, autoutilitara nu a condus-o el ci numitul, la un moment dat s-a urcat el la volan, pentru a porni vehiculul al cărui motor se oprise, și în aceste condiții, mașina fiind împinsă de martorii, și, a lovit autoturismul 1300, -.
Tribunalul, însușindu-și în integralitate argumentația bine fundamentată a primei instanțe, a apreciat văzând și disp. art. 63, 69 Cod pr. penală, că varianta prezentată de inculpat în timpul urmăririi penale este cea care reprezintă realitatea, adică, în seara zilei de 12.05.2006 în jurul orelor 21,30 condus fără a avea permis, autoutilitara 320 cu numărul de înmatriculare -, pe 702, pe raza satului, din comuna, județul D, la un moment dat a întâlnit autoturismul 1300 cu nr. înmatriculare -, aflat pe partea dreaptă a carosabilului, în cabină aflându-se martorul -, și neavând loc să treacă, a lovit autoturismul staționat, avariindu-
Inculpatul, deși a menționat în mod constat, la urmărirea penală că nu are alte probe de propus în apărare și nici nu vrea să fie asistat de apărător, în timpul cercetării judecătorești în susținerea versiunii sale, a solicitat și audierea martorilor:, G și G, apărări pe care tribunalul le respinge, ca nereflectând realitatea.
Totodată, versiunile diferite ale inculpatului asupra acelorași împrejurări de fapt, cât și ale martorilor din acte, -, -, - G, și a celor propuși de inculpat și G, G, nu pot fi acceptate ca exprimând adevărul, întrucât, pe de o parte, retractările de declarații ale inculpatului și ale martorilor din acte nu sunt temeinic justificate, pe de altă parte, depozițiile martorilor inculpatului, conțin detalii precise cu privire la locul incidentului, unde inculpatul nu ar fi condus autoutilitara ci, dimpotrivă, aceasta oprită fiind, era împinsă de alte persoane și așa s-a produs coliziunea, detalii ce nu pot fi explicate decât ca " învățare " a lor procausa.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, criteriile văzute în integralitatea lor, conținute de disp. art. 72 Cod penal, în scopul prevăzut de art.52 Cod penal, cât și cele ale art.74, 76 Cod penal și art. 37 lit. a combinat cu art. 83 Cod penal, s-a apreciat că au fost aplicate în mod corespunzător, tribunalul însușindu-și și de această dată motivația justă a primei instanțe, raportat la circumstanțele reale și personale ale cauzei.
Față de aceste împrejurări, în cauză nu sunt temeiuri de admitere a apelului declarat, motivele invocate fiind neîntemeiate.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, dar fără a depune la dosar motivele scrise ale căii de atac.
În susținerea orală a recursului, inculpatul, prin apărător, arată că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru că autovehiculul " nu era echipat cu un motor în scopul deplasării pe drumurile publice".
Se mai arată de recurent că, potrivit practicii judiciare conducerea unui autoturism cu motorul oprit nu constituie infracțiune.
Pentru aceste argumente se solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală.
Examinând hotărârile atacate în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate de recurent, Curtea va constata că recursul este nefondat.
În primul rând motivele de recurs invocate de recurent, deși nu le indică în mod expres, ar putea fi încadrate în cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală( eroare gravă de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare), deoarece recurentul susține că din probele administrate rezultă că autoturismul era cu motorul oprit în timpul accidentului.
De menționat este aspectul că situația de fapt ce trebuie reținută este de atributul instanțelor de fond și apel, pe baza probelor ce au fost administrate în fața lor, instanței de recurs revenindu-i sarcina de a constata doar anumite încălcări ale legii (materiale și procesuale) stabilite expres și limitativ de legiuitor.
Cazul de casare prev. la pct. 18 dă instanței de recurs dreptul să constate și dacă faptele stabilite de instanțele fondului sunt bazate pe probe și susținute de acestea. Mai exact prin " eroarea gravă de fapt" nu se înțelege dreptul de apreciere al probelor administrate, ci discordanța dintre probe și situația reținută sau că aceasta din urmă nu este susținută de probe.
În speța de față instanțele de fond au reținut că recurentul - inculpat s-a aflat la volantul autoturismului 1300 conducându-l prin localitatea, comuna, județul D în momentul în care a intrat în coliziune cu un alt autoturism parcat pe partea dreaptă a drumului public, în timp ce, recurentul susține o situație diferită, în sensul că autoturismul era cu motorul oprit pentru că încerca să-l pornească prin împingerea lui de către alte persoane.
Situația relevată de inculpat nu este cu mult diferită de cea reținută de instanțele fondului, recurentul solicitând să fie luate în considerare declarațiile martorilor -, -, - G și, audiați în timpul cercetării judecătorești și înlăturate declarațiile martorilor date în faza urmăririi penale (printre care și cele ale martorilor care-l susțin în faza judecății).
Acest lucru reprezintă un drept de apreciere a probelor administrate în ambele faze ale procesului penal și, așa cum a decis și tribunalul art. 63 alin.2 Cod procedură penală nu stabilește o ierarhie a probelor iar cele administrate în faza de urmărire penală se coroborează între ele și reprezintă realitatea.
Deci situația de fapt reținută de instanțele fondului se bazează pe probele administrate în faza urmăririi penale și în parte în cele din faza judecății, astfel că nu ne aflăm în condițiile cazului de casare de la pct. 18.
Întrucât inculpatul a susținut că solicită achitarea în baza art. 10 lit. b Cod procedură penală acest motiv este încadrat în cazul de casare de la pct.13 (când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă ce nu este prevăzută de legea penală), dar, fapta comisă de el este prev. de art. 78 alin.1 din OUG 195 /2002 ca infracțiune la regimul rutier.
Față de aceste considerente și neconstatând alte motive de nelegalitate și/sau netemeinicie ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 38515pct. 2 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 8.11.1973, domiciliat în comuna, sat., jud. D, împotriva deciziei penale nr. 72 din 05.05.2009 a Tribunalului Dâmbovița și sentinței penale nr.238 din 25.11.2009 a Judecătoriei Găești.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 50 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 5 noiembrie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - - -
Grefier
Red. /DC
2.ex./20.11.2009
f- - Judecătoria Găești
a- - Tribunalul Dâmbovița
a- /
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu, Mihai
