Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 886/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 886/
Ședința publică din 25 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de petentul-revizuent, având ca obiect revizuirea deciziei penale nr. 1134/R/01.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru revizuentul, lipsă, se prezintă reprezentantul acestuia, nereprezentată partea civilă SC - Ca- AP " SRL.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care reprezentantul revizuentului depune la dosar concluzii scrise.
Instanța pune în discuție admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Reprezentantul revizuentului solicită admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Procurorul solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- condamnatul a contestat decizia penală nr. 380/R/12.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, invocând dispozițiile art. 386 lit. d proc.pen. și 387 alin. 1, 388 alin. 2 raportat la art. 389 alin. 2, art. 390 alin.2, 391 alin. 2.
C.P.P.În motivarea contestației în anulare, condamnatul a susținut că instanța de recurs nu și-a exercitat rolul activ în analizarea tuturor faptelor și încadrarea lor juridică; că atât instanța de apel - Tribunalul C-S, cât și instanța de recurs și-au depășit atribuțiile puterii judecătorești pronunțându-se într-o problemă de competența organelor de jurisdicția muncii. Totodată, s-a învederat că disfuncționalitățile firmei SC - Ca- SRL C, practicarea muncii la negru cu consecința neplății salariilor, proasta ținere a gestiunii și absența proceselor verbale de predare/primire a banilor colectați, s-au transferat ca responsabilitatea asupra inculpatului, administrator, printr-o apreciere eronată a instanței de judecată.
Analizând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor art. 391 raportat la art. 386 lit. d proc.pen. Curtea constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 975 din 20.11.2006, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în dosarul nr. 2931/R/2006, în baza art. 2151alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 2151și art. 74,76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul ( fiul lui și al, născut la 15.08.1962, în localitatea, jud. C-S, la pedeapsa de 5 luni închisoare; în baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 5 luni, potrivit art. 82 Cod penal; s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privitoare la revocare; în baza art. 346.C.P.P. cu aplic. art. 998,999 Cod civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile SC - Ca- AP SRL C,despăgubiri civile în sumă de 6.704.000 lei vechi. A respins restul pretențiilor; în baza art. 191.C.P.P. inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 300 lei, din care 100 lei pentru avocat din oficiu.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din data de 17 decembrie 2004, fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 2151alin. 1 Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpatul, în baza unui angajament avut cu SC - Ca- SRL C, a încasat contravaloarea abonamentelor abonaților pentru localitățile, M, și, însă pe perioada ianuarie - aprilie 2004, inculpatul nu a predat sumele de bani încasate la sediul societății ci le-a însușit. Pentru munca de încasator inculpatul a fost remunerat de către respectiva societate. Constatând că deși ridicase de la sediul societății chitanțierele, însă sumele de bani încasate nu mai ajungeau la casierie, inculpatului i s-a solicitat restituirea chitanțelor, lucru pe care l-a refuzat inițial, însă mai apoi le-a prezentat și din verificările întocmite s-a stabilit că două dintre ele au fost folosite integral, inculpatul încasând pentru primul 14.760.000 lei vechi, iar pentru al doilea 10.560.000 lei vechi. bani nu au fost predați la casierie de către inculpat, însă pe parcursul urmăririi penale acesta a achitat părții civile prejudiciul. În privința celui de al treilea chitanțier aflat în discuție, inculpatul a susținut că l-a predat la casierie neutilizat, însă s-au depistat la persoanele abonate 24 chitanțe cu serii corespunzătoare acelui chitanțier, de unde a rezultat că inculpatul a mai încasat față de suma recunoscută și pe aceea de 7.360.000 lei,pe care, de asemenea nu a predat-
Prin sentința penală nr. 310/2005, Judecătoria Caransebeșl -a condamnat pe inculpat la 5.000.000 lei amendă dispunând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de delapidare în infracțiunea de abuz de încredere.
Prin decizia penală nr. 221/3 octombrie 2005, Tribunalul C-S a admis apelurile declarate în cauză și a desființat sentința Judecătoriei Caransebeș, cu trimiterea cauzei în rejudecare la această instanță, deoarece instanța de control a constatat că instanța de fond nu a rezolvat fondul cauzei, necitând partea vătămată pentru aoî ntreba dacă înțelege să facă plângere pentru infracțiunea prev. de art.213 Cod penal.
Cauza s-a reînregistrat la Judecătoria Caransebeș sub nr. 4292/28 octombrie 2005, iar prin sentința penală nr. 67 din 1 februarie 2006, fost încetat procesul penal pentru infracțiunea de abuz de încredere reținându-se că în cauză lipsește plângerea penală prealabilă. Instanța a citat partea vătămată pentru aoî ntreba cu privire la plângerea prealabilă, însă nici un reprezentant al acestei societăți comerciale nu s-a prezentat la termenul de judecată.
Împotriva sentinței Judecătoriei Caransebeșs -a formulat din nou apel, iar prin decizia penală nr. 107/2006, Tribunalul C-S a desființat și sentința penală nr. 67/1.02.2006, cu motivarea că, deși instanța a schimbat încadrarea juridică și s-a pronunțat asupra infracțiunii de abuz de încredere, în condițiile în care trimiterea în judecată s-a făcut pentru infracțiunea de delapidare, inculpatului nu i s-a asigurat dreptul la apărare,nefiind numit avocat din oficiu, în speță.
Cauza s-a înregistrat din nou la Judecătoria Caransebeș sub nr. 2931/16 iunie 2006. Din declarațiile inculpatului, prima instanță a reținut că, în esență, aceasta nu a negat săvârșirea infracțiunii recunoscând că nu a predat banii încasați o perioadă de 3-4 luni de zile, însă, ulterior, și-a reglat datoriile către partea civilă, achitând societății de bună voie suma de 26.600.000 lei. Totuși, aceasta a încercat să se apere motivând, pe de o parte, că nu a avut contract de muncă încheiat cu partea civilă, că nu a fost plătit pentru munca pe care a desfășurat-o, iar pe de altă parte, a precizat că în activitatea de încasare a banilor era ajutat și de concubina sa. Martorele a și au prezentat foarte explicit în ce anume constă activitatea inculpatului, ce anume îndatoriri avea ( în sensul predării chitanțelor și sumelor de bani la casierie pe bază de semnătură), dar au precizat și cum își desfășura concret activitatea inculpatul "nepredând nici bani, nici chitanțiere. Mai mult decât atât neprezentându-se nici la sediul societății unde de obicei mergea concubina sa.
Reținând că aceasta este starea de fapt, instanța a constatat că fapta inculpatului de a încasa sume de bani de la abonații cablu, în baza unei înțelegeri prealabile cu partea civilă SC - IQ C și de a nu preda aceste sume de bani la casieria societății, utilizându-le în scopuri personale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, faptă prev. de art. 2151alin. 1 Cod penal. Instanța a dispus însă schimbarea încadrării juridice reținute inițial de către procuror și a făcut aplicarea disp. art. 41 alin. 2.Cod Penal, față de împrejurarea că întreaga activitate infracțională a inculpatului s-a desfășurat în baza aceleași rezoluții infracționale în perioada ianuarie-aprilie 2004.
Pentru a constata existența infracțiunii de delapidare, instanța a avut în vedere două argumente, primul fiind acela că a avut în momentul săvârșirii infracțiunii calitatea de funcționar. După cum declarat chiar el, deși nu a avut contract de muncă, a primit totuși însărcinarea din partea părții vătămate de a încasa sumele de bani datorate de abonații SC - Ca- SRL. Din acest punct de vedere s-a observat că însărcinarea a fost primită în serviciul unei persoane juridice, că nu are nici un fel de relevanță existența sau inexistența unui contract de muncă încheiat între părți și de asemenea nu are relevanță nici faptul dacă pentru însărcinarea primită inculpatul a fost remunerat sau nu. În condițiile art. 147 alin.2 Cod penal, a fost suficient că inculpatul a executat temporar o însărcinare în serviciul unei societăți comerciale, deci al unei persoane juridice în înțelesul aceluiași articol. Astfel, calitatea de subiect activ pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, aceea de funcționar a fost dată de activitatea concretă desfășurată de către inculpat și nu de temeiul juridic în baza căruia și-a desfășurat respectiva activitate.
Odată stabilită calitatea de funcționar, a doua condiție esențială pentru existența infracțiunii de delapidare a fost aceea ca inculpatul să aibă calitatea de gestionar. Și în ce privește această noțiune, calitatea de gestionar a inculpatului a rezultat indubitabil tot din natura activității desfășurate, inculpatul constituind în înțelesul doctrinei juridice ceea ce se numește " gestionar de fapt".Concret, activitatea sa a constat în primirea, păstrarea și predarea sumelor de bani către casieria societății comerciale,sume care prin săvârșirea infracțiunii nu au mai fost predate, ci au fost însușite și folosite chiar de către gestionarul ce avea această obligație.
Împotriva hotărârii judecătorești a declarat apel inculpatul, criticând hotărârea ca fiind netemeinică și nelegală și solicitând modificarea acesteia, achitarea sa întrucât este nevinovat; s-a solicitat exonerarea de plata despăgubirilor civile, a cheltuielilor de judecato; acordarea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei.
În motivarea apelului inculpatului s-a arătat că instanța nu a ținut cont de soluțiile date în căile de atac și pedeapsa depășește fapta comisă, inculpatul nu s- bucurat de prezumția de nevinovăție și de apărarea drepturilor sale; s-a susținut că s-a încălcat legislația muncii prin absența contractului de muncă, a oricăror obligații patronale privind calitatea angajatului și calificarea acestuia, obligațiile ce derivă din fișa postului.
S-a arătat că în condițiile art. 147 Cod penal, este exclusă calitatea de funcționar public, SC - Ca- AP SRL C fiind firmă cu capital privat, iar calitatea dată de activitatea concretă trebuia asociată cu cea de salariat, ceea ce obliga la existența scriptică a unui stat de salarii, cuantificarea serviciilor și retribuție lunară, existența unui contract de muncă în formă scrisă; după formularea denunțului, odată cu asigurarea primirii sumelor, în sensul înregistrării acestora și emiterii dovezilor ce conformau executarea plăților, ele au fost plătite, din proprie inițiativă de inculpat, fără ca SC "- Ca- AP SRL C, să fie obligată la rândul ei, să plătească drepturile cuvenite și reținute abuziv sau să le scadă din debitul reclamat, prin compensare; câștigul dat părții civile, în condițiile nerespectării legislației muncii și a legii contabilității a îmbrăcat aspecte penale și s-a omis Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din 27 iunie 2005, privind scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru fapta prevăzută și pedepsită de art. 2151alin. 1 Cod penal, cât și pentru fapta prevăzută și pedepsită de art. 213 Cod penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b și C.P.P. art. 10 lit. d, rap. la art. 10 alin. 1 lit. j C.P.P. faptelor lipsindu-le elementele constitutive ale infracțiunii, ele fiind generate în lipsa unui control de specialitate și de modul contravențional de ținere a gestiunii de către reprezentantul SC "- Ca- AP " SRL
Prin decizia penală nr.23 din 19 februarie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C- în baza art. 379 pct. 1 lit. b a C.P.P. respins ca nefondat apelul declarat de, împotriva sentinței penale nr.975 din 20.11. 2006, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în dosarul nr-.
Tribunalul a reținut că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, în raport de care a făcut încadrarea juridică a faptei, în disp. art. 2151alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și reținând justificat vinovăția inculpatului, l-a condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare ( prin aplicarea art. 74,76 Cod penal) în condițiile art. 81,82 Cod penal.
Totodată instanța a soluționat și latura civilă a cauzei, inculpatul fiind obligat la plata prejudiciului nerecuperat de 670,00 RON, cauzat prin fapta comisă.
În ceea ce privește susținerile referitoare la art. 147 Cod penal, instanța a constatat că în condițiile acestui text de lege a fost suficient că inculpatul a executat temporar o însărcinare în serviciul unei societăți comerciale, deci al unei persoane juridice și a avut calitatea de gestionar de fapt; nu a prezentat relevanță dacă inculpatul era sau nu încadrat cu contract de muncă, esențial fiind că inculpatul a exercitat o însărcinare în serviciul societății comerciale.
Referitor la faptul că prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din 27 iunie 2005, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru art.2151s Cod Penal-a constatat că această soluție s-a dat cu privire la fapta prevăzută de art. 2151Cod penal ( pentru care s-a dispus disjungerea cauzei prin Rechizitoriul Parchetului ), pentru care nu s-a putut stabili cu certitudine dacă sumele de bani au fost sau nu predate către societate, constatându-se incident principiul " in dubio pronunțată reo".
De asemenea, s-a constatat că a fost nefondat și motivul de apel referitor la aplicarea art. 74 Cod penal și reducerea pedepsei, întrucât prima instanță a reținut circumstanțele atenuante și a coborât pedeapsa sub minimul special, astfel că pedeapsa fiind corect individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, nu s-a mai impus reducerea acesteia.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul indicând în drept temeiurile prevăzute de art. 3859pct. 10 și 12 Cod procedură penală, fără a le motiva în fapt.
Prin decizia penală nr. 380/R/12.04.2007, Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 23/19.02.2007 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, temeiul art. 38515, pct. 1, lit. b Cod procedură penală. Astfel, raportat la actele și lucrările conținute de dosarul de urmărire penală, la probele administrate în primă instanță, la starea de fapt și încadrarea juridică a infracțiunii reținută de judecătorie și tribunal cu privire la vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare, prev. de art. 2151alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 74 și 76 Cod penal, instanța de recurs a constatat că nici unul dintre motivele invocate de inculpat nu sunt incidente în cauză.
Din perspectiva art. 3859alin.1 pct. 10 Cod procedură penală, instanța de recurs a reținut că nu are motive pentru a considera că instanțele precedente nu s-au pronunțat asupra unor probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru inculpat, de natură a garanta drepturile sale și să influențeze soluția procesului; că dimpotrivă, atât judecătoria, cât și tribunalul s-au pronunțat asupra tuturor aspectelor de fapt și de drept deduse judecății, și au administrat toate probele încuviințate.
De asemenea, prin examinarea art. 3859alin.1, pct. 12 Cod procedură penală, instanța de recurs a constatat că nu are temeiuri pentru a reține că inculpatul ar fi fost condamnat prin hotărârile atacate pentru o altă faptă decât cea pentru care a fost trimis în judecată. S-a reținut că potrivit rechizitoriului întocmit de procuror la data de 17 decembrie 2004 (fila 1 dosar urmărire penală), inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în încadrarea juridică prevăzută de art. 2151alin.1 Cod penal; iar prin sentința penală nr. 975/20.11.2006 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr. 2931/I/208/2006, menținută prin decizia penală nr. 23/19.02.2007 pronunțată de Tribunalul C S, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 2151alin.1 Cod penal, deci pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată. Totodată, s-a reținut că anterior, prin alte sentințe penale pronunțate de aceeași judecătorie, cu privire la același rechizitoriu, a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de abuz de încredere, prev. de art. 213 Cod penal, însă, aceste hotărâri au fost desființate succesiv în apel d e către Tribunal, astfel că nu produc nici un fel de efecte juridice. Mai mult, s-a constatat că schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de către instanță, excede motivului de recurs prevăzut de art. 3859alin.1 pct. 12 Cod procedură penală, aceste dispoziții statuând expres că fac excepție cazurile prevăzute de art. 334- 337 Cod procedură penală, printre care se află și situația schimbării încadrării juridice a faptei, prev. de art. 334 Cod procedură penală.
Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- condamnatul a contestat decizia penală nr. 380/R/12.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, invocând dispozițiile art. 386 lit. d proc.pen. și 387 alin. 1, 388 alin. 2 raportat la art. 389 alin. 2, art. 390 alin.2, 391 alin. 2.
C.P.P.În motivarea contestației în anulare, condamnatul a susținut că instanța de recurs nu și-a exercitat rolul activ în analizarea tuturor faptelor și încadrarea lor juridică; că atât instanța de apel - Tribunalul C-S, cât și instanța de recurs și-au depășit atribuțiile puterii judecătorești pronunțându-se într-o problemă de competența organelor de jurisdicția muncii. Totodată, s-a învederat că disfuncționalitățile firmei SC - Ca- SRL C, practicarea muncii la negru cu consecința neplății salariilor, proasta ținere a gestiunii și absența proceselor verbale de predare/primire a banilor colectați, s-au transferat ca responsabilitatea asupra inculpatului, administrator, printr-o apreciere eronată a instanței de judecată.
Prin decizia penală nr. 1134/R din 01 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA, în temeiul prevederilor art.386 lit."d" p Cod Penal a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 380/R din 12 aprilie 2007pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- (decizia penală nr.23/19.02.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-; sentința penală nr.975/20.11.2006 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-).
Analizând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor art. 391 raportat la art. 386 lit. d proc.pen. Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Prin contestația în anulare formulată, condamnatul a invocat dispozițiile art. 386 lit. d proc.pen. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, menită să ducă la înlăturarea unor erori grave de fapt și de drept; care poate fi însă formulată numai în ipotezele expres reglementate de legiuitor. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 386 lit. d proc.pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazul în care față de o persoană "s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă". Acest motiv de contestație în anulare este incident în cazul în care există două sau mai multe hotărâri judecătorești penale definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, și nu cum este cazul în speță. S-a reținut că soluțiile la care face referire contestatorul nu sunt soluții definitive, ci soluții ale procurorului, care nu beneficiază de autoritate de lucru judecat, sau sentințe penale pronunțate de judecătorie, cu privire la același rechizitoriu, care au fost desființate succesiv în apel d e către tribunal, astfel că nu produc nici un fel de efecte juridice. Mai mult, s-a apreciat că aceste aspecte au fost analizate de instanța de recurs prin decizia penală nr. 380/R/2007, fiind inadmisibil a fi repuse în discuție întrucât căile de atac extraordinare vizează în principal împrejurări necunoscute sau ignorate de instanță.
În ce privește celelalte aspecte invocate de condamnat instanța a constatat că acestea nu se încadrează în prevederile art. 386.proc.pen. și au fost analizate de instanțele de fond.
La data de 6.05.2008 revizuientul a adresat o cerere Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA prin care a solicitat revizuirea deciziei penale nr.1134/1.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- cu motivarea că nu a fost legal investit completul de judecată în sensul că domnul judecător era incompatibil de a participa la soluționarea cauzei. Se mai arată, în esență, în motivarea cererii de revizuire că procurorii au dat soluții contradictorii care au dus la favorizarea angajatorului de a nu intra în legalitate în sensul obligării la încheierea contractului de muncă, declararea la autoritatea privind jurisdicția muncii și compensarea sumei reclamată a fi datorată din salariile neplătite.
Cererea de revizuire însoțită de concluziile Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA prin care se solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire deoarece privește o hotărâre pronunțată în materia contestației la executare au fost înaintate spre competentă soluționare Curții de APEL TIMIȘOARA, formându-se astfel dosarul nr.643/59/20.06.2008, din analiza căruia instanța reține următoarea situație de fapt:
Revizuientul a formulat o cerere de revizuire penală împotriva deciziei penale nr.1134 din 1.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-. Prin decizia penală împotriva căreia s-a promovat prezenta cerere de revizuire s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.380/R/12.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.23 din 19.02.3007 pronunțată de Tribunalul C
Revizuire este o cale de atac extraordinară, mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive ce conțin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul cauzei, adică cele prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Având în vedere că prin revizuire se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le prin art. 394.proc.pen. În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia LX/24.09.2007 pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că cererea de revizuire întemeiată pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Codul d e procedură penală este inadmisibilă. Motivele invocate de condamnat vizează fondul cauzei, acesta fiind nemulțumit de condamnarea pronunțată de către instanța de fond, sens în care dorește reaprecierea vinovăției sale. Aspectele legate de vinovăția inculpatului revizuient au fost analizate de instanțele ce au soluționat fondul cauzei și care, în limitele efectului devolutiv au analizat toate apărările inculpatului. Aceste apărări nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.394 pr.pen. ci vizează fondul cauzei soluționat în mod definitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 394.C.P.P. raportat la prevederile art. 386.C.P.P. respinge ca inadmisibilă cererea formulată de petentul-revizuent, având ca obiect revizuirea deciziei penale nr. 1134/R/01.XI.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă petentul-revizuent la plata sumei de 40 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 25 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Instanța de recurs -,
Red. - 29.09.2008
Tehnored. CU - 06.10.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Anca Nacu
