Infracțiuni la legea cecului (legea nr. 59/1934). Decizia 370/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--12.01.2009

DECIZIA PENALĂ NR.370/

Ședința publică din data de 09.04.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana

GREFIER:

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C S, împotriva deciziei penale nr.194 din 11.12.2007, pronunțată de Tribunalul C S, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul intimat asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind partea civilă intimată - SRL.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoștință drepturile de care beneficiază potrivit disp. art. 70 Cpp

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Procurorul dezvoltă oral motivele de recurs formulate în scris la dosar, criticând hotărârile pronunțate pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul omisiunii instanței de judecată de a pune în discuție schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin. 3 Cod penal și de achitare greșită a inculpatului în baza art. 10 lit.c Cod penal, pentru art. 84 pct.2 din Legea nr. 59/1934. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare condamnarea inculpatului sub aspectul art. 215 alin. 3 Cod penal.

Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluțiilor date ca legale și temeinice. Solicită a se avea în vedere probatoriul administrat și expertiza grafologică efectuată, faptul că nu există prejudiciu, și să se constate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 Cod penal.

Inculpatul recurent, luând cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de parchet și menținerea soluțiilor date ca legale și temeinice.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 487 din 11.12.2007, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul - cercetat pentru comiterea infracțiunii de emitere a unei file CEC fără a avea la tras suficient disponibil prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

În baza art. 4, art. 346 alin.3 Cod procedură penală s-a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă - SRL, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din 25.03.2005, emis în dosarul nr.147/P/2004, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de emitere filă CEC fără a avea la tras suficient disponibil prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

S-a reținut, în esență, ca situație de fapt că inculpatul a emis în data de 26.06.2002, în favoarea - SRL, fila CEC seria - - în valoare de 235.620.000 lei fără a avea la tras suficient disponibil.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, materializate în: declarații învinuit, facturi fiscale, filă CEC, bilete la ordin, extras specimen semnături, extras de cont, contracte de vânzare cumpărare, adresă emisă de către Banca Națională a României.

În faza de judecată au fost administrate probe cu înscrisuri, a fost audiat inculpatul.

Partea vătămată - SRL s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului cu suma de 206.956.815 lei, reprezentând contravaloarea mărfii livrate și neachitate la scadență.

Prin sentința penală nr. 450/27.09.2005 pronunțată în dosarul nr.1850/2005, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b¹Cod procedură penală, achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 și aplicarea unei amenzi administrative în sumă de 400 RON. A fost respinsă acțiunea civilă ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin înscrisurile contabile și financiare depuse la termenul de judecată din 16.06.2005 inculpatul a făcut dovada plății în întregime a debitului restant, iar fapta săvârșită de către inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr.70/04.04.2006 pronunțată de către Tribunalul C-S, în dosarul nr.1607/P/2006, a fost admis apelul parchetului, dispunându-se desființarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Reșița.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a constatat că prima instanță a procedat la judecarea cauzei fără ca procedura cu partea civilă să fie legal îndeplinită, urmând ca în rejudecare, să se procedeze la citarea legală a părții civile și să se aibă în vedere și celelalte motive invocate în apel d e către Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița.

Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Reșița sub numărul -.

A fost reaudiat inculpatul, a fost efectuată o expertiză criminalistică grafică la cererea inculpatului, precum și o contraexpertiză criminalistică la cererea parchetului.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În perioada 2002-2003, Com C, administrată de către inculpat, a achiziționat diferite cantități de făină de la partea civilă - SRL, urmând a achita marfa livrată cu numerar, ordine de plată și file CEC.

La data de 26.06.2002, partea civilă a introdus în bancă fila CEC seria - nr. -, în valoare de 235.620.000 lei, reprezentând contravaloarea a 40 tone făină, care a fost refuzată la plată de către BRD - Sucursala C, întrucât firma emitentă se afla în interdicție bancară.

Inculpatul a făcut dovada în cursul judecății că a achitat părții civile debitul restant.

În declarațiile date în faza urmăririi penale, filele 16-18, inculpatul a susținut că în luna aprilie 2002 lăsat fila CEC seria - nr. - în posesia reprezentanților părții civile, nedatată și necompletată, cu titlul de garanție, în perioada când firma nu se afla în interdicție bancară. Această filă cec a fost completată ulterior de către reprezentanții părții civile, fără știrea și acordul inculpatului, fiind introdusă apoi în bancă.

Administratorul - SRL, în declarația dată în faza de urmărire penală, a confirmat că data menționată pe fila cec în litigiu nu a fost scrisă de către inculpat precum și că acesta i-a lăsat cecul drept garanție.

În faza de judecată, inculpatul și-a menținut declarațiile, susținând, în continuare, că nici el și nici alt salariat al firmei Com nu a completat și semnat fila cec.

Din rapoartele de expertiză criminalistică grafică efectuate în cauză a rezultat că fila CEC în litigiu, seria - - din data de 26.06.2002, nu a fost completată și semnată de către inculpat.

Potrivit dispozițiilor art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 constituie infracțiune și se pedepsește cu amendă de la 5.000-100.000 lei și închisoare de la 6 luni până la 1 an emiterea unui cec fără a avea la tras disponibil suficient.

Emiterea unui cec este o operațiune complexă, alcătuită din două faze: completarea (redactarea) cecului pe formular și predarea acestuia către beneficiar. Cecul se consideră emis numai dacă ambele faze au fost efectuate.

Potrivit disp. art. 2 din Legea nr.59/1934titlul căruia îi lipsește una din condițiunile arătate în art. 1(respectiv denumirea de cec trecută în însuși textul titlului și exprimată în limba întrebuințată pentru redactarea acestui titlu, ordinul necondiționat de a plăti o anumită sum[ de bani, numele celui care trebuie să plătească, arătarea locului unde plata trebuie făcută, arătarea datei și a locului emiterii, precum și semnătura celui care emite cecul)nu va fi socotit cec, afară de cazurile arătate în alineatele ce urmează (privesc locul emiterii cecului și al plății ).

Totodată, conform Normelor-Cadru nr. 7/1994 emise de către BNR,cecul în alba fost reglementat ca fiind un instrument de plată care cuprindenumai semnătura trăgătorului, urmând ca mențiunile care lipsesc să fie completate de către posesorul cecului, atunci când îl prezintă la plată.

Din probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a constatat că inculpatul nu a completat și semnat fila cec în litigiu, precum și faptul că nu a emis, în vreun alt fel, această filă cec.

Lăsarea filei cec în posesia părții civile necompletată și nesemnată nu a fost de natură să producă consecințe juridice, ea neputând fi considerată ca emisă, nici măcar în alb.

Pentru aceste considerente Judecătoria Reșița l-a achitat pe inculpatul cercetat pentru comiterea infracțiunii de emitere a unei file CEC fără a avea la tras suficient disponibil prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, conform disp.art.362-363 Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că instanța de fond nu și-a demonstrat rolul activ și a omis a pune în discuție din oficiu schimbarea încadrării juridice a faptei, deși în cauză există un probatoriu ce pledează în sensul vinovăției inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune în convenții.

În apel s-au administrat probe noi, fiind audiat inculpatul, precum și martora.

Tribunalul CSp rin decizia penală nr.145 din 23 octombrie 2008, pronunțată în dosar nr-, a respinse cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-

În baza art. 379 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, a respins apelul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA REȘIȚA, împotriva sentinței penale nr.487 din 11 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Reșița.

Examinând sentința atacată, față de cererea de apel cât și din oficiu, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, prin prisma disp.art.371, 378 Cod procedură penală, s-a constatat de către tribunal că apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița este nefondat.

Astfel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului s-a apreciat că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, conform probelor dosarului și dispozițiilor legale în materie, stabilind o stare de fapt și drept conformă acestora. În vederea aflării adevărului, Judecătoria Reșița a lămurit cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, așa cum impun dispozițiile art. 62 Cod procedură penală.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, cerere formulată pentru prima dată în fața instanței de apel, această instanță a constatat că sunt total nefondate și fără suport juridic aserțiunile pe care Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița le-a inserat în cadrul motivelor sale de apel, aserțiuni potrivit cărora prima instanță ar fi avut obligația din oficiu să pună în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, demonstrând prin aceasta lipsă de rol activ. În realitate, art.334 Cod procedură penală se referă la situația în care o instanță este obligată să pună în discuție o nouă încadrare doar în cazul în care "s-ar considera că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare ar urma să fie schimbată". În realitate însă, nu rezultă câtuși de puțin că Judecătoria Reșița ar fi considerat vreodată în acest sens, fapt care rezultă din motivarea sentinței penale apelate, cu atât mai mult cu cât Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița nu a solicitat niciodată acest lucru, ba mai mult prin rechizitoriul întocmit la data de 25.03.2005 a dispus și a argumentat corespunzător soluția de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.215 Cod penal (argumentul forte fiind lipsa intenției de inducere în eroare din partea acestuia).Instanța de control judiciar, la fel ca prima instanță și Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița (poziție exprimată în rechizitoriu), a apreciat că într-adevăr nu sunt întrunite trăsăturile constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.215 Cod penal, drept pentru care a respins cererea de schimbare a încadrării juridice.

Referitor la fondul cauzei, în cuprinsul acelorași motive de apel formulate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, apelanta a solicitat ca probă audierea numitei, cerere care a fost admisă de către instanța de apel. S-a criticat de către apelantă faptul că prima instanță a refuzat nejustificat să o audieze, deoarece aceasta ar fi "relevat aspecte importante cu privire la modalitatea în care s-au desfășurat raporturile contractuale, a fost remis cec-ul(!) societății vătămate, precum și de atitudinea inculpatului înainte precum și după refuzul băncii de plată a acestuia".

În urma audierii respectivei martore de către instanța de apel, s-a constatat că în realitate aceasta nu a relevat nimic din cele presupuse de apelantă, referindu-se strict la modul obișnuit în care își desfășura relațiile contractuale, în cazul în care erau emise CEC-uri, menționând în plus că nu poate să dea precizări mai ample în ceea ce privește fila CEC care i-a fost arătată în instanță la cererea procurorului, limitându-se doar să afirme că nu a fost completată de ea.

În altă ordine de idei, Tribunalul C-S a constatat faptul că Judecătoria Reșița și-a argumentat în mod corespunzător soluția, dispunând pe baza ansamblului probator administrat în cauză, fără să recurgă la prezumții de genul celor cuprinse în motivele de apel, respectivul ansamblul probatoriu indicând în mod cert că inculpatul nu a completat și nici nu a semnat fila CEC în litigiu, cu atât mai puțin să o și emită în vreun fel.

În consecință, în baza art. 379 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, a respins apelul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA REȘIȚA, împotriva sentinței penale nr.487 din 11 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Reșița.

Împotriva deciziei penale nr.145 din 23.10.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribualul C

În motivarea recursului se solicită admiterea acestuia, casarea deciziei penale recurate și a sentinței penale pronunțată deoarece instanțele nu au pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul din infracțiunea prevăzută de art.84 pct.2 din legea 59/1934 în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 al.3 penal și de achitare greșită a inculpatului pentru această din urmă infracțiune. Se mai arată că din depozițiile reprezentantului părții civile reiese că inculpatul avea cunoștință de emiterea cecului cunoscând că societatea era în interdicție bancară, achitând de altfel o parte din suma datorată.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că decizia penală recurată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat în cauză.

Primul motiv de recurs al Parchetului de pe lângă Tribunalul C S se referă la omisiunea instanței de apel dea pune în discuție cererea de schimbarea a încadrării juridice a faptei comise de inculpatul din infracțiunea prevăzută de art.84 pct.2 din legea 59/1934 în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 al.3 penal. Instanța de recurs reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de emitere a unei file cec fără a avea la tras suficient disponibil, faptă prevăzută de art.84 pct.2 din legea 59/1934 și pentru care instanța de fond a dispus achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c pr.pen. sentință penală apelată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița pe motivul nepunerii în discuția părților, din oficiu schimbarea de încadrare juridică a faptei comise de inculpatul din infracțiunea prevăzută de art.84 pct.2 din legea 59/1934 în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 al.3 penal. Instanța de recurs apreciază că nu era în sarcina primei instanțe și nici a instanței de apel să procedeze la punerea în discuția părților a cererii de schimbare de încadrare juridică câtă vreme din probele administrate nu s-a format convingerea judecătorilor investiți cu soluționarea cauzei că o asemenea măsură s-ar impune. Invocarea lipsei de rol activ a judecătorului investit cu soluționarea cauzei de către reprezentantul parchetului este neavenită și lipsită de suport juridic, acesta având obligația de a se pronunța conform încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, ceea ce judecătorul fondului a și făcut. În situația în care reprezentantul parchetului dorea trimiterea în judecată a inculpatului intimat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, avea mijloace legale de proceda astfel, dar, pentru această infracțiune, organul de urmărire penală ce a instrumentat cauza a apreciat că se impune aplicarea unei soluții de netrimitere în judecată, în temeiul art.10 lit.d pr.pen. lipsind intenția. Din analiza actelor dosarului reiese că cererea de schimbare de încadrare juridică a fost formulată pentru prima dată în fața instanței de apel care s-a pronunțat asupra acesteia, cu ocazia acordării cuvântului pe fond atât reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul CSc ât și apărătorul inculpatului punând concluzii cu referire la încadrarea juridică a faptei( fila52). Împrejurarea că nu se menționează expres în practicaua deciziei penale recurate că urmează a se da cuvântul cu privire la solicitarea de schimbare de încadrare juridică faptei comise de inculpatul din infracțiunea prevăzută de art.84 pct.2 din Legea 59/1934 în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 al.3 penal este fără consecințe juridice din moment ce părțile, la cuvântul acordat, și-au exprimat punctul de vedere cu privire la această cerere. Prin urmare acest motiv de recurs este nefondat.

Al doilea motiv de recurs al Parchetului de pe lângă Tribunalul C S se referă la greșita achitare a inculpatului, dar instanța de recurs își însușește cu totul motivările instanțelor ierarhic inferioare cu privire la temeinicia acuzației adusă inculpatului și atrage atenția că, la baza unei hotărâri de condamnare trebuie să stea probe certe de vinovăție. Rapoartele de expertiză criminalistică grafică întocmite în cauză au concluzionat că fila cec în litigiu nu poartă semnătura și nici nu a fost semnată de inculpat. Infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, respectiv emiterea unei file cec fără a avea la tras suficient disponibil presupune, din punct de vedere al elementelor constitutive ale infracțiunii ce se cer a fi întrunite pentru antrenarea răspunderii penale, operațiunea de completarea respectiv predarea unei file cec. Completarea filei cec atrage după sine inserarea în cuprinsul acestuia a tuturor informațiilor solicitate și, din moment ce expertiza tehnică stabilește că fila cec nu a fost scrisă și nici semnată de inculpat, devine credibilă apărarea acestuia în sensul că fila cec a fost predată drept garanței și nu a fost utilizată în derularea raporturilor juridice dintre părți ca instrument de plată, procedeul fiind des uzitat între comercianții pentru a avea o garanție a plății prețului. De aceea, inculpatul intimat beneficiază de prezumția de nevinovăție care nu a fost răsturnată de organul de urmărire penală, și acest motiv fiind nefondat.

Astfel,în temeiul prevederilor art. 385¹⁵alin.1, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S împotriva deciziei penale nr. 145 / 23.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-.

În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3 Cod procedură cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul prevederilor art. 385¹⁵alin.1, pct.1, lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S împotriva deciziei penale nr. 145 / 23.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-.

În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs, rămân în sarcina statului.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 09 aprilie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red. 13.04.2009

Tehnored.

2ex/ 15.04.2009

Prima inst. - Jud. Reșița

Inst. apel., - Trib.