Infractiuni la legea contabilității (legea nr.82/1991). Decizia 655/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 655/2009
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Alina Lodoabă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva deciziei penale nr.53/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat cu delegație de apărător ales al inculpatului intimat G, inculpații și asistați de avocat ales și avocat cu delegație de apărător ales al inculpatei intimate și părții responsabile civilmente SC & SRL C, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care avocat și avocat au depus la dosar concluzii scrise.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și solicită admiterea acestuia cu precizarea că rechizitoriul este regular iar instanța de judecată poate pronunța o soluție pe baza acestui rechizitoriu.
Avocat a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat. A precizat că în speță este vorba despre 4 infracțiuni de abuz în serviciu și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și abia după 4 ani s-a stabilit instanța competentă în soluționarea cauzei. La primul termen de judecată cu procedura îndeplinită instanța a admis cererea de restituire în temeiul art. 332 alin.2 pr.penală, dar recursul parchetului se referă la o situație ipotetică prev. de art. 300 alin.2 pr.penală. Instanța, în raport de materialul de urmărire penală administrat s-a constatat că faptele săvârșite în perioada 1995-2000 - încheierea de contracte dăunătoare pentru SC Față de această împrejurare nu se poate face cercetarea judecătorească urmând a se prezuma care sunt contractele deoarece acestea nu au fost identificate, iar partea vătămată - persoană juridică - a precizat că nu dorește să participe în proces.
Avocat a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate. A precizat că în decursul anilor, încă de la urmărirea penală ( 6-8 vol. 6 dosar de urmărire penală) partea vătămată din a trimis o adresă prin care se arată că nu există nicio pretenție, fapt nereținut în rechizitoriu. În fața Judecătoriei Constanța, acest fapt a fost reiterat, mai mult partea vătămată s-a constituit vătămată prin citările repetate.
Prejudiciul reținut este unul artificial deoarece aceste sume reprezintă profitul net obținut de SC & SRL C în perioada 1994-2000. Mai mult de atât în rechizitoriu nu se identifică contractele, valoarea prejudiciului, nu se indică actele materiale pentru infracțiunea de abuz în serviciu, nu se face nicio referire la contractele încheiate în perioada 1995-2000.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat respingerea recursului.
Inculpata având ultimul cuvânt a solicitat respingerea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 53 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- la 20 martie 2009 s-a admis, în baza art. 332 alin. 2.C.P.P. cererea formulată de inculpata și partea responsabilă civilmente C, și s-a dispus restituirea cauzei privind pe inculpații: G, pentru refacerea urmăririi penale, procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
- G, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246.Cod Penal raportat la art. 2481.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 1, 2.Cod Penal, 246.Cod Penal, raportat la art. 248/1 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1, 2.Cod Penal, 246.Cod Penal, 246.Cod Penal raportat la art. 248/1 cu Cod Penal aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, art. 13.Cod Penal;
-, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246.Cod Penal raportat la art. 2481.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 1, 2.Cod Penal, 246.Cod Penal raportat la art. 248/1 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1, 2.Cod Penal, 33 lit. a Cod Penal, art. 13.Cod Penal;
- pentru infracțiunile prevăzute de art. 246.Cod Penal raportat la art. 2481.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1,2.Cod Penal, 246.Cod Penal raportat la art. 248/1 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1, 2.Cod Penal, 246.Cod Penal, 26.Cod Penal raportat la art. 246.Cod Penal, 2481.Cod Penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, 13.Cod Penal;
- pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289.Cod Penal, 291.Cod Penal, 215 alin. 2.Cod Penal, 289.Cod Penal raportat la art. 46 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, art. 13.
Cod PenalÎn ceea ce privește starea de fapt, s-a reținut că, în desfășurarea activităților specifice, " și Port" C pe perioada analizată 1995 - 2000 ce face obiectul cauzei penale, a încheiat contracte de prestări de servicii cu "" B, "" B, "Romcereal" B, "" B, "" B, "" B, " " B, "" B, "D" C, "" Râmnicu V, "Agricola"
Pentru derularea acestor contracte, cu încălcarea prevederilor legale învinuiții G și din partea " și Port" C, au încheiat la rândul lor contracte economice cu " & " SRL C, semnate de învinuitul.
În acest sens, s-a menționat că, contractul din 24.08.1995 (filele 267, vol. I), contractul nr. 4991/18.12.1997 (fila 269 vol. I), contractul nr. 4031/1998 (fila 270, vol. I) și contractul nr. 2620/6.07.2000 (fila 272, vol.I), (acest ultim contract fiind semnat numai de învinuiții G și ).
Aceste contracte au fost încheiate sub formă scrisă, cu precizarea părților contractante și a obiectului său determinant - obligația de a face anumite prestații portuare, stabilindu-se termenele de operare, tarifele de plată, rezolvarea eventualelor litigii, modalitățile concrete și termenele de plată.
De asemenea, în aceste contracte, cu excepția celui din 2000, au fost precizate și clauze penale cu titlu de penalități pentru întârzieri în plata facturilor.
Încheierea acestor contracte s-a făcut prin încălcarea legii.
Consecința încheierii și derulării acestor contracte a fost favorabilă, din punct de vedere al profitabilității, numai pentru & " SRL C, care a totalizat în perioada 1995-2000 un beneficiu net de 59.328.257.000 lei, în condițiile în care și Port"C a înregistrat pe aceeași perioadă un beneficiu net nesemnificativ, prin reducerea până la limita de subzistență, în condițiile în care, această societate presta servicii cu dotări proprii și forță de muncă (fila 10, vol. V) ajungând să fie în imposibilitatea de a achita anumite creanțe, inclusiv salariile personalului.
În aceste condiții s-a dedus că, încheierea și derularea contractelor cu, & " Cac ondus la realizarea unui volum important de venituri pentru această societate, cu repercusiuni în reducerea beneficiului la. și Port", cu toate că operațiunile de prestări servicii portuare ar fi putut fi realizate în condiții optime prin dotările existente și personal calificat către diverși beneficiari, direct de către, și Port" și nu prin intermediul & "
Rechizitoriul a reținut că aprecierile experților desemnați în cele patru expertize judiciare sunt total eronate, deoarece au făcut mențiuni repetate că, acele contracte încheiate în perioada 1995-2000 de, și Port" - Sucursala C, de, & " C ar fi fost benefice ambelor părți, aspect necorespunzător realității, sens în care sunt și declarațiile martorilor: escu, G, -, --, -.
La aceste probe au fost adăugate și concluziile revizorilor, și Port" C, din 2001 (filele 200-223 vol. I), precum și măsurile dispuse de conducere, la acea dată, ce au făcut obiectul protocolului din 30.05.2001 (fila 449. III), însă neacceptate de conducerea, & " C, prin adresa nr. 484/29.05.2001 ( fila 450 vol III).
Față de toate acestea, s-a stabilit drept prejudiciu suma de 59.328.257.000. lei în sarcina învinuiților G, și, reprezentând suma de bani obținută în mod nejustificat de, & " C în dauna, și Port" C, ca urmare a contractelor încheiate și derulate în perioada 1995-2000 prin încălcarea legii.
Examinând cuprinsul rechizitoriului tribunalul a constatat că, inculpații G, și, au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal raportat la art. 2481Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1, 2 Cod penal, faptă constând în aceea că, au încheiat contracte economice în perioada 1995-2000 cu, & " C, prin încălcarea unor dispoziții legale (Legea 31/1990), și a unor obligații statutare aparținând, și Port" C, conducând la producerea unui prejudiciu de 59.328.257.000 lei fără a se indica, în mod exact, care au fost aceste contracte care au dus la producerea acestui prejudiciu, sau ce prejudiciu a produs fiecare dintre contractele încheiate (fila7 rechizitoriu). Este adevărat că, la motivarea în fapt (fila 5 rechizitoriu) se face referire la contractul din 24.08.1995, contractul nr. 4991/18.12.1997, contractul nr. 4031/1998 și contractul 2620/06.07.2000, sunt doar,menționate exemplificativ", iar perioada indicată este de 5 ani (1995-2000), ceea ce ar duce la concluzia că aceste contracte păgubitoare, sunt în număr mai mare.
Sub acest aspect rechizitoriul nu indică actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii de abuz în serviciu (art. 246.Cod Penal, 248/1C.p. ), indicând doar caracterul continuat al acestei infracțiuni.
În această situație, instanța, s-a aflat în imposibilitatea de a efectua cercetarea judecătorească, în condițiile în care nu sunt indicate faptele și actele materiale cu care este investită, neputând identifica, din ce contracte rezultă prejudiciul indicat în rechizitoriu, de 59.328.257.000 lei.
De asemenea, în sarcina acelorași inculpați s-a reținut săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal, 248/1Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1, 2 Cod penal constând în acea că, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, au dispus necalcularea și neîncasarea prevederilor și a dobânzilor aferente la prestațiile efectuate de, și Port" C, pentru perioada 1995-2000, avantajând nejustificat beneficiul net al, & ", și determinând un prejudiciu cert de 13.194.144.168 lei și 3.214 dolari
În aceeași modalitate, rechizitoriul nu face nici o referire la contractele încheiate între 1995-2000 pentru care nu s-a calculat și încasat penalități și dobânzi, fără a se putea determina sursa prejudiciului constatat.
Inculpata a fost trimisă în judecată, prin același rechizitoriu, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, uz de fals și înșelăciune, prevăzute de art. 289 Cod penal, 291 Cod penal, 215 alin. 2 Cod penal constând în aceea că, a întocmit în fals facturile fiscale nr. -/18.01.2000 pentru cantitatea de 726,2 tone zahăr import, și nr. -/27.01.2000 pentru cantitatea de 160,2 tone zahăr, atestând ca proprietară a acestora - & " C, aceste facturi fiind falsificate în valorificarea zahărului către, Internațional B. Ori, la data de 22.12.1999 este avizată descărcarea unei cantități de 15 tone de zahăr de pe nava, ", constatându-se, cu ocazia verificărilor la Direcția Regională Vamală Interjudețeană C că, întreaga cantitate de zahăr descărcată a fost de 15.886,4 tone zahăr (fila 11 rechizitor), marfa fiind expediată conform contractului de prestări servicii nr. 0220/99 încheiat cu F.
Această societate, prin adresă scrisă depusă la dosar încă din faza de urmărire penală (filele 6-8 dos urm. pen) arată că nu a suferit nici un prejudiciu și nu se constituie parte civilă în cauză, cu atât mai mult cu cât, pentru cantitatea de 160, 2 tone zahăr provenite în plus de pe nava, ", firma, Ed & Fap rocedat la compensarea contravalorii acestei mărfi (590.977.800) cu o datorie rezultată din dispatch-ul navelor operate pentru aceeași firmă, conform mesajelor - (vol. V filele 120-125) astfel cum se arată în rechizitoriu (fila 12 rechizitoriu).
În atare situație, pentru prejudiciul reprezentând contravaloarea a 160,2 tone zahăr, rechizitoriul nu a identificat persoana prejudiciată, în condițiile în care, infracțiunea de înșelăciune este o infracțiune de rezultat, legea condiționând existența acestei infracțiuni de existența unei pagube, iar, pe de altă parte, această cantitate a fost primită în custodie de, și Port" C, aceasta având doar o obligație de păstrare și conservare a mărfii depuse în custodie, neputând fi deci, asimilată proprietarului mărfii.
În consecință, dacă, pentru cantitatea de 160,2 tone zahăr a operat compensarea, iar, pentru cantitatea de 726,2 tone societatea ED & F arată că nu se constituie parte civilă și nu a suferit nici un prejudiciu, se ridică problema existenței prejudiciului și a persoanei vătămate prin aceste infracțiuni.
În aceste condiții, s-a constatat că rechizitoriul nu descrie fapta sau faptele care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246.Cod Penal, 248/1 Cod Penal, și nu precizează în dauna cui s- produs paguba de 160,2 tone zahăr, nefiind stabilită partea vătămată în acest caz.
Nefiind identificată partea vătămată, nu se poate cuantifica, de către instanță, valoarea prejudiciului pentru a se putea stabili competența materială în soluționarea cauzei, împrejurare care a determinat și nașterea conflictelor de competență între instanțele judecătorești, și, aceasta în contextul în care inculpata a fost trimisă în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, infracțiune de rezultat, care presupune existența unui prejudiciu cert, actual și exigibil.
În acest sens, dispozițiile art. 317.C.P.P. prevăd că, judecata se mărginește la fapta și la persoana arătate în actul de sesizare a instanței, fiind fixate, astfel, limitele peste care nu se poate trece în cadrul desfășurării procesului penal.
În accepțiunea art. 317.C.P.P. prin fapta arătată în actul de sesizare, nu se înțelege doar simpla referire la o anumită faptă menționată în succesiunea activităților unei persoane, ci se înțelege descrierea acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice, respectiv, de a investi instanța, o atare condiție neputând fi îndeplinită decât în cazul în care fapta arătată în rechizitoriu este însoțită de precizarea încadrării ei juridice și de dispoziția de trimitere în judecată pentru acea faptă.
În caz contrar, s-ar putea ajunge la procedee arbitrare, de efectuare a urmăririi penale, cu asigurarea garanțiilor procesuale prevăzute de lege doar pentru o singură faptă sau pentru un număr restrâns de fapte, ceea ce ar încălca drepturile fundamentale la apărare ale inculpatului, prevăzute de art. 5 pct. 2 din
Instanța de judecată nu se poate investi cu privire la anumite fapte, și nu poate proceda la judecarea lor, decât în virtutea dispoziției de trimitere în judecată din rechizitoriu. Investirea instanței, din care rezultă dreptul și obligația acesteia de a judeca procesul, nu poate fi considerată implicită, prin art. 300.C.P.P. care prevede obligația instanței de a verifica, la primul termen, regularitatea actului de sesizare.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului, parchetul a criticat hotărârea atacată, susținând că aceasta a fost dată cu încălcarea disp. art. 332 alin.2 pr.penală, în cauză fiind respectate stadiile obligatorii ale urmăririi penale, iar rechizitoriul a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale.
Deoarece prezentul recurs nu este limitat la motivele de casare prev. de art. 385/9 alin.1 pr.penală, în temeiul art. 385/6 alin.3 pr.penală, instanța va verifica întreaga cauză, privind legalitatea urmăririi penale, precum și regularitatea actului de sesizare a instanței.
Recursul parchetului este fondat din următoarele considerente:
Potrivit art. 332 alin.2 pr.penală instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.
Încălcarea dispozițiilor privind sesizarea instanței are în vedere regularitatea desfășurării urmăririi penale prin trecerea cauzei prins stadiile procesuale obligatorii, respectiv punerea în mișcare a acțiunii penale, prezentarea materialului de urmărire penală, precum și întocmirea rechizitoriului în condițiile legii de către procurorul competent.
Potrivit art. 263.pr.penală rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă pe lângă mențiunile prevăzute în art.203 pr.penală, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, dispoziția de trimitere în judecată, precum și numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces și locul unde urmează a fi citate.
Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, prin formă și conținut, este în concordanță cu exigențele art. 263 alin. 1 și 2.pr.penală și nu cuprinde aspecte de neregularitate care să impună refacerea acestuia în condițiile art. 300 alin.2 pr.penală.
Prin rechizitoriu au fost indicate contractele care au fost încheiate de către inculpați cu încălcarea dispozițiilor legale și a obligațiilor statutare, respectiv contractul din 24.08.1995 fila 267 vol.I, contractul nr. 4991/18.12.1997 fila 229 vol.I, contractul 4031/1998 fila 270 vol.I, contractul nr. 2620/06.07.2000 fila 278 vol.I, favorizând care a realizat un venit nejustificat de 59.328.257.000 lei.
De asemenea, prin rechizitoriu s-a susținut că învinuiții G și, împreună cu, cu încălcarea în mod repetat, într-o rezoluție unică, a atribuțiilor de serviciu, au dus la neîncasarea penalităților și a dobânzilor în sumă de 13.194.144.168 lei pentru prestațiile efectuate de SC "" și SC " Port" C, fiind avantajată firma
Prin actul de acuzare s-a susținut că în data de 13.10.2000 învinuiții G și au dispus expedierea cantității de 726,2 tone de zahăr industrial către Fabrica C, în condițiile în care această cantitate se afla în custodia legală a SC "" și SC " Port"
Procurorul a descris faptele reținute în sarcina inculpaților, încadrarea juridică a acestora și probele pe care se întemeiază acuzația ( 14 - 24 dosar de urmărire penală), iar prin dispozitivul rechizitoriului au fost indicate datele privitoare la persoana fiecărui inculpat, încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina lui (26 -27 dosar de urmărire penală), indicarea calității procesuale a inculpaților, datele privind martorii și adresele acestora ( 28 dosar de urmărire penală), partea civilă SC "" și SC " Port" C și partea vătămată ED & F (29 dosar de urmărire penală).
Potrivit art. 24 alin.1 pr.penală, persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare materială, dacă participă în procesul penal, se numește parte vătămată. Organul de urmărire penală și-a îndeplinit rolul activ potrivit art.202 pr.penală, iar persoana vătămată poate să declare că nu își însușește plângerea, că nu se constituie parte civilă și că nu dorește să participe la procesul penal, manifestarea de voință exprimată de ED & F prin înscrisul de la fila 337 din dosarul nr- al Judecătoriei Sibiu (vol.II). Împrejurarea că partea vătămată a declarat în cursul cercetării judecătorești că nu se constituie parte civilă și nu dorește să participe la procesul penal, nu este de natură să justifice neregularitatea actului de sesizare a instanței.
Faptele deduse judecății au fost determinate, prin indicarea datelor factuale și a probelor administrate, au fost calificate juridic, fiind imputate inculpatului în sarcina căruia au fost reținute, fiind stabilite persoanele vătămate și evaluate prejudiciile cauzate, menționându-se izvorul acestora.
reținute de prima instanță, privind valoarea prejudiciului cauzat, care determină competența instanței, reprezintă un aspect al stării de fapt, care urmează a fi stabilit în mod nemijlocit de instanța de judecată, în urma probatoriului administrat în ședință publică, cu respectarea principiului contradictorialității.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin.1 pct. 2 lit.d pr.penală instanța va admite recursul Parchetului, va casare sentința primei instanțe și în rejudecare, va trimite cauza la Tribunalul Sibiu în vederea continuării judecății.
În temeiul art. 1921 alin.3 pr. penală cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinței penale nr. 53/20.03.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Casează sentința recurată și dispune trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea continuării judecății.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. CL
Tehnored. VV 2 ex/02.11.2009
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Leontin Coraș, Alina Lodoabă
