Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 656/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 656/2009
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Alina Lodoabă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpatul și partea responsabilă civilmente SC Auto SRL CNî mpotriva deciziei penale nr. 148/06.07.2009 pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent asistat de avocat ales, reprezentantul părții responsabile civilmente recurente asistat de avocat ales și avocat cu delegație din oficiu pentru inculpatul intimat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care avocatul ales al inculpatului a depus la dosar concluzii scrise.
Se constată că inculpatul intimat și părțile civile și jr, prin apărător ales, au depus la dosar concluzii scrise.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Avocat în susținerea recursului declarat de inculpatul a solicitat admiterea acestuia astfel cum a fost redactat cât și admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, precizând că achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.c pr.penală - inculpatul nu a participat la evenimentul rutier și nu a existat nici un eveniment rutier - reprezintă motiv pentru care recursul parchetului este admisibil.
A precizat că nimeni nu a vrut să ia în considerare că există un raport de cauzalitate, mai mult în expertiza tehnică auto a precizat care sunt normele juridică încălcate de inculpatul, încălcări foarte grave, mai mult inculpatul a fost nesincer deoarece la ieșirea din gospodărie avea un legat de căruță, nu a tras dreapta, a ocupat un loc incorect în atelaj - partea dreaptă - astfel că nu avea vizibilitate pentru orice autovehicul care intra în depășire.
În opinia sa, culpa de 30% pentru inculpatul și de 70 % pentru inculpatul ar fi fost corectă.
Avocatul ales al părții responsabile civilmente, sub aspectul laturii penale, a lăsat la aprecierea instanței.soluționarea cauzei.
În ce privește latura civilă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând, obligarea asiguratorului la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de spitalizare. A precizat că Legea NR. 136/1995 privind asigurările precum și decizia nr. 1/2005 a ÎCCJ prin care s-a stabilit calitatea societății de asigurare, impune obligația asiguratorului să plătească despăgubiri civile.
Avocat, în ce privește recursul declarat de partea responsabilă civilmente a lăsat la aprecierea instanței soluționarea acestuia câtă vreme culpa procentuală cu a fost stabilită în cotă de 30% pentru inculpatul și 70 % pentru inculpatul.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului declarat de partea responsabilă civilmente ca fiind nefondat precizând că asiguratorul va plăti despăgubiri dar în limite convenționale, iar în ce privește recursul inculpatul a solicitat respingerea acestuia ca.fiind nefondat.
Avocata desemnată din oficiu pentru inculpatul intimat a solicitat respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii de achitare a inc..
A mai solicitat a se face aplicarea art. 3 din Protocolul încheiat între UNBR și Ministerul Justiției și Libertăților privind plata onorariului în cotă procentuală deoarece a avut delegație din oficiu și pentru inculpatul recurent.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 646/18 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar penal nr- s- dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și -, născut la 26.10.1981, în C-N, jud.C, cetățean român, cu studii medii, șef tură la C - N, necăsătorit, cu stagiul militar satisfăcut, domiciliat în C-N,-,.33, jud.C, posesor al seria - nr.-, -, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art.178 alin.1 și 2.penal, la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art.184 alin.1 și 3.penal, în dauna părții vătămate, domiciliat în comuna, sat,-, jud. S, la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art.184 alin.1 și 3.penal, în dauna părții vătămate, fiul lui și, născut la 10.10.1956 în, jud.A, domiciliat în S, str. -, nr.49 a,.3,. A,.11, jud.S.
În baza art.33 lit.b, 34 lit.b penal s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care inculpatul o va executa în final.
S-a interzis inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art.71 penal, următoarelor drepturi prevăzute de art.64 penal:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice
- dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat
În baza art.81,82 penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de mai sus pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Pe aceeași durată, de 4 ani, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform art.71 alin. ultim penal.
S-a făcut aplicarea art. 359 alin.1 proc. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și art.84 penal.
A fost condamnat inculpatul, fiul lui și -, născut la 16.11.1934, în, jud.S, cetățean român, studii 4 clase, necăsătorit, cu stagiul militar satisfăcut, domiciliat în comuna, localitatea, nr.317, jud. S,posesor al seria - nr.- eliberată de Poliția, -, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art.178 alin.1 și 2.penal, la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă,prev.și ped.de art.184 alin.1 și 3.penal,în dauna părții vătămate, la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art.184 alin.1 și 3.penal, în dauna părții vătămate.
În baza art.33 lit.b,34 lit.b penal s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care inculpatul o va executa în final.
S-a interzis inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art.71 penal, următoarelor drepturi prevăzute de art.64 penal:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice
- dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat
În baza art.81,82 penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de mai sus pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Pe aceeași durată, de 4 ani, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform art.71 alin. ultim penal.
S-a făcut aplicarea art.359 alin.1 proc. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și art.84 penal.
În baza art.14,15 și 346. proc. pen. coroborate cu art.998, art.999 și art.1003 civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, și în consecință, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Auto, cu sediul în C-N, Str. -. -, nr.23,.14, jud. C, să-i plătească părții civile suma de 3500 lei cu titlu de daune morale.
În baza art.14,15 și 346. proc. pen. coroborate cu art.998, art.999 și art.1003 civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, fiul lui și, născut la 14.02.1982 în S, jud. S, și în consecință, a fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile suma de - lei cu titlu de daune morale, din care suma de 70000 lei în solidar cu partea responsabilă civilmente Auto.
În baza art.14, 15 și 346. proc. pen. coroborate cu art.998, art.999 și art.1003 civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, fiul lui și, născut la 10.10.1956 în, jud.A și în consecință, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Auto L, să-i plătească părții civile suma de 3886,82 lei cu titlu de daune materiale.
A fost obligat inculpatul să plătească aceleiași părți civile suma de - lei cu titlu de daune morale, din care suma de 76000 lei în solidar cu partea responsabilă civilmente Auto
În baza art.14,15 și 346. proc. pen. coroborate cu art.998, art.999 și art.1003 civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și în consecință, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Auto, să-i plătească părții civile suma de 3500 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006, art.14, 15 și 346.proc.pen. coroborate cu art.998, art.999 și art.1003 civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență S, și în consecință, au fost obligați, în solidar, inculpații și, acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente Auto L, să-i plătească acesteia, cu titlu de cheltuieli efectuate pentru partea vătămată, suma de 384 lei plus dobânda legală și penalități de întârziere până la data achitării efective a debitului, calculate potrivit dispozițiilor nr.OG92/2003.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006, art.14, 15 și 346. proc. pen. coroborate cu art.998, art.999 și art.1003 civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Pediatrie S, și în consecință, au fost obligați, în solidar, inculpații și, acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente Auto L, să-i plătească acesteia, cu titlu de cheltuieli efectuate pentru partea vătămată, suma de 21,95 lei plus dobânda legală și penalități de întârziere până la data achitării efective a debitului, calculate potrivit dispozițiilor nr.OG92/2003.
S-a constatat că în cauză a fost citată în calitate de asigurător - Reasigurare B, cu sediul în B,-, - 101, sector 2.
În baza art.191 proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească, în solidar cu partea responsabilă civilmente Auto L, suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
În baza art.191 proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
În baza art.193 proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Auto L, să-i plătească părții civile, fiul lui și, născut la 10.10.1956 în, jud.A suma de 1528,4 lei, părții civile, fiul lui și, născut la 14.02.1982 în S, jud. S, suma de 750 lei și părții civile suma de 678,4 lei, aceste sume reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de părți în cauză.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că în fapt, inculpatul, fiind angajat în funcția de conducător auto la Auto L, în data de 8.09.2007 a plecat în cursă pe ruta C-N-B, la volanul autoutilitarei marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare -,la care era atașată o remorcă,având numărul de înmatriculare -, acestea aparținând societății comerciale la care era angajat.
În dimineața zilei de 9.09.2006, în jurul orei 5,00 inculpatul a plecat cu autoutilitara din B, urmând să transporte trei autoturisme până la Municipiul B.
În timp ce circula pe, dinspre localitatea spre Mediaș, la ieșirea din satul, rulând cu o viteză de aproximativ 60 de km/h, s-a angajat în depășirea unui atelaj hipo condus la o distanță de 0,70-0,75 de acostament, în aceeași direcție de către inculpatul și în care se mai aflau victima, părțile vătămate și senior și partea civilă Junior.
La momentul efectuării manevrei de depășire, autoutilitara condusă de inculpatul a lovit cu partea dreaptă față atelajul hipo, în partea spate, și astfel cu colțul față dreapta al cabinei pe victima, care se afla pe o scândură pe partea dreaptă către drum. Victima s-a lovit cu capul de parbriz, a alunecat pe lângă cabină și a căzut pe carosabil.
În urma impactului căruța a fost proiectată cu putere spre dreapta, a lovit picioarele din spate ale calului, pe care i le-a rupt, s-a dezmembrat și a ajuns, la fel și persoanele din căruță și calul, în șanțul de pe marginea dreaptă a drumului, de pe sensul de mers S-Mediaș.
De asemenea,victima a decedat, iar părțile vătămate și - născut la 20.10.1956 - au suferit leziuni corporale vindecabile în 16-18 și respectiv 25-30 de zile de îngrijiri medicale.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au formulat apel inculpații, părțile civile, jr. asiguratorul SC - Reasigurare SA precum și partea responsabilă civilmente SC -Auto SRL C-
În apelul formulat de inculpatul, acesta a invocat în esență următoarele motive de apel:
a) aprecierea incompletă sau greșită a probelor administrate în cauză și ca atare stabilirea greșită a situației de fapt.
În continuare apelantul a detaliat întregul probatoriu administrat în fața instanței de fond arătând că în mod greșit instanța de fond a înlăturat concluziile expertizei întocmite de expert tehnic - auto, deși acesta a reținut că atelajul condus de inculpatul se deplasa la o distanță de 0,70 cm de acostament.
S-a subliniat, în continuare, că atelajul nu ar fi putut fi condus la marginea drumului întrucât în partea laterală dreaptă a atelajului se afla legat un, contrar dispozițiilor legale care obligă plasarea în astfel de situații a mânzului în spatele căruței.
Apelantul inculpat a criticat hotărârea și față de omisiunea instanței de fond de a reține încălcarea de către inculpatul a dispozițiilor art. 71 din OUG 195/2002 care interzice accesul și deplasarea vehiculelor cu tracțiune animală pe drumurile naționale, precum și greșita poziționare a inculpatului în atelaj, în sensul că acesta se afla în partea dreaptă a atelajului și nu în partea, de unde ar fi avut o vizibilitate mult mai bună asupra carosabilului.
Inculpatul a criticat, în continuare, sentința apelată și raportat la împrejurarea că instanța de fond nu a reținut greșita poziționare a victimelor în atelaj, acestea fiind așezate în spatele conducătorului atelajului pe o scândură cu o lățime de 90 cm. Depășind astfel gabaritul atelajului și determinând starea de pericol care a contribuit la producerea faptelor.
b) Al doilea motiv de apel, invocat de apelant privește greșita aplicare a legii penale și civile și ca atare stabilirea eronată a contribuției inculpaților la săvârșirea faptelor.
Inculpatul a solicitat ca în raport de starea de fapt dovedită în cauză, să se rețină și culpa victimelor la producerea faptelor și a efectelor păgubitoare.
c) Și în fine al treilea motiv de apel privește greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului cu ignorarea circumstanțelor privind persoana inculpatului precum și conduita acestuia de cooperare cu organele judiciare.
Inculpatul în apelul formulat a solicitat desființarea sentinței de fond și achitarea sa în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 al.1 lit.c pen.Cod Penal cu motivarea că nu a încălcat nici o dispoziție legală ce reglementează circulația pe drumurile publice întrucât a circulat regulamentar cât mai aproape de marginea drumului și nu avea interdicție de a circula cu atelajul pe drumul național întrucât în zonă nu este amenajat un drum lăturalnic. S-au invocat în continuare concluziile expertizei tehnice - auto care stabilesc faptul că inculpatul nu a încălcat nici o normă legală privind circulația pe drumurile publice, iar vinovat de producerea accidentului este numai inculpatul, care deși circula pe un drum plan, uscat cu vizibilitate pe timp de zi, a intrat în coliziune cu atelajul hipo care circula regulamentar.
Al doilea motiv de apel privește greșita individualizare a pedepselor accesorii aplicate inculpatului cu referire la omisiunea aplicării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit.c.
Cod PenalȘi, în fine ultimul motiv de apel privește greșita individualizare a pedepselor principale aplicate celor doi inculpați, întrucât deși sau reținut procente diferite la producerea faptelor penale respectiv 70% pentru inculpatul și 30% pentru inculpatul, în mod nejustificat s-au aplicat pedepse egale.
Partea responsabilă civilmente SC AutoD. SRL a criticat hotărârea sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile, care s-a apreciat că au fost acordate în cuantum exagerat.
Al doilea motiv de apel, privește greșita reținere a calității de asigurator a SC - Reasigurare SA B deși asiguratorul ar fi trebuit obligat la plata despăgubirilor.
S-a arătat că dispoziția instanței de fond de a constata calitatea de asigurator este lipsită de efecte juridice întrucât sentința sub acest aspect nu va putea fi pusă în executare. De asemenea s-a apreciat că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile deciziei nr. 1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție arătând că prin aceasta se stabilește numai calitatea procesuală a asiguratorului în procesul penal, fără a se stabili că acesta nu trebuie să răspundă pentru plata daunelor civile.
Părțile civile și jr. în apelul formulat au solicitat desființarea sentinței atât în ce privește latura penală a cauzei întrucât din starea de fapt dovedită în cauză rezultă culpa exclusivă a inculpatului la producerea accidentului, iar în ce privește latura civilă, reducerea nejustificată a daunelor acordate. Părțile civile au criticat hotărârea și față de modul de soluționare a laturii civile raportat la asigurator apreciind că simpla constatare a calității de asigurator fără a se dispune obligarea acestuia la plata despăgubirilor face imposibilă executarea silită a sentinței.
Asiguratorul SC - Reasigurare SA, nu a motivat în scris apelul formulat susținându-l oral în fața instanței de apel, solicitând desființarea sentinței numai cu privire la soluționarea laturii civile prin reducerea despăgubirilor acordate pe care le consideră exagerate raportat la modul de producerea a accidentului și poziția victimelor.
Prin decizia penală nr. 148/06 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr- au fost admise apelurile formulate de părțile civile, junior și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 646/18 noiembrie 2008 Judecătoriei Sibiu și care a fost desființată în parte astfel:
În baza art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.c pr.penală s-a dispus achitarea inculpatului, fiul lui și -, născut la 16.11.1934 în, jud. S, cetățean român, studii 4 clase, necăsătorit, cu stagiul militar satisfăcut, domiciliat în comuna, loc., nr. 317, jud. S, posesor al seria nr. - eliberată de Poliția, cu CNP: -, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prev.de art. 178 al.1, 2.Cod Penal și de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al. 1, 3.Cod Penal, în dauna părții civile, și de vătămare corporală din culpă în dauna părții civile.
În baza art. 14, 346.C.P.P. raportat la art. 998, 999.civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Auto SRL, la plata de daune morale către partea civilă în sumă de 4000 lei, către partea civilă jun. în sumă de 105.000 lei, către partea civilă sen. daune materiale în sumă de 4636,82 lei și daune morale în sumă de 105.000 lei.
În baza art. 313 din Legea 95/2005, art. 14, 15 346.C.P.P. art.998, 999.civil, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Auto SRL la plata sumei de 384 lei cu dobânda legală și penalități către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență S, și la plata sumei de 21,95 lei plus dobânda legală și penalități de întârziere către partea civilă Spitalul Clinic de Pediatrie
S-a înlăturat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat și în baza art. 192 al. 2.pr. penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Auto SRL la plata integrală a cheltuielilor judiciare avansate de stat în fond și apel în sumă de 2000 lei.
În baza art. 193.C.P.P. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 750 lei către partea civilă jun. 650 lei către partea civilă și 750 lei către partea civilă sen.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
Au fost respinse apelurile formulate de inculpatul, partea responsabilă civilmente SC Auto SRL, asigurator SC -Reasigurare SA.
Tribunalul Sibiu a expus ca argumente următoarele aspecte de fapt și de drept:
Sentința de fond este nelegală în primul rând sub aspectul modului de soluționare a laturii penale instanța de fond reținând în mod greșit vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 178 al.1,2 și Cod Penal două infracțiuni prevăzute de art. 184 al.1, 3.
Cod PenalLa reținerea vinovăției inculpatului instanța de fond, are în vedere încălcarea unei singure norme legale care interzice circulația vehiculelor cu tracțiune animală pe drumurile naționale.
Instanța de fond nu expune în raționamentul juridic pe care îl face care este legătura de cauzalitate dintre acest fapt și săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina acestuia.
Deși instanța de fond a enumerat normele legale ce au fost încălcate în cauză, respectiv art. 35 din OUG 195/2002, care stabilește obligația participanților la trafic de a asigura fluența și siguranța circulației,dispozițiile art. 6 din același act normativ, care interzice circulația vehiculelor cu tracțiune animală pe drumurile naționale, dispozițiile art. 150 lit.c, 155 al.1 din HG 85/2003, care prevăd obligația conducătorului de vehicul care efectuează depășirea de a păstra o distanță laterală suficientă față de vehiculul depășit, iar în art. 155 al.1 se stabilește că limita maximă de viteză în localități este de 50 km/.
După individualizarea normelor legale aplicate în cauză, instanța de fond nu individualizează cu referire la plasarea fiecărui inculpat care dintre aceste norme legale le-au încălcat, precum și care este legătura de cauzalitate dintre, conduita fiecărui inculpat și faptele săvârșite.
Tribunalul Sibiu analizând starea de fapt dovedită în cauză raportat la normele de drept incidente, a constatat că singurul vinovat de încălcarea normelor legale privind circulația pe drumurile publice este inculpatul.
Astfel acesta a circulat cu o viteză ce depășește limita legală în localitate, nu a respectat distanța laterală suficientă în timpul depășirii, deși în momentul efectuării depășirii din sens opus nu a circulat nici un autovehicul, așa încât inculpatul avea posibilitatea de a evita acroșarea căruței conduse de inculpatul.
Este evident că eroarea de pilotaj a inculpatului a determinat evenimentul rutier ce a provocat uciderea unei persoane și vătămarea corporală a altor două persoane.
În contextul faptic dovedit nu se poate reține apărările formulate de inculpat, conform cărora, producerea accidentului a fost determinată pe de o parte de prezența căruței pe carosabil și faptului că aceasta nu circula, cât mai aproape de acostament întrucât nu se poate reține nici o legătură de cauzalitate în prezența căruței pe carosabil și producerea accidentului reținând încă o dată în momentul efectuării depășirii din sens opus nu circula nici un autovehicul, era în timpul zilei, cu vizibilitate foarte bună, astfel că inculpatul, în condițiile în care ar fi respectat și limita de viteză legală, putea să evite acroșarea căruței.
Inculpatul a mai invocat în apărarea sa și faptul că și cele trei victime aflate în căruță au contribuit la producerea accidentului prin locul în care erau așezate în atelaj și prin gabaritul acestora, apărare neîntemeiată față de dinamica producerii accidentului stabilită de experții tehnici auto cât și în raport de declarațiile părților și a martorilor.
Nu s- reținut, în cauză nici în privința inculpatului, nici o culpă la producerea faptelor întrucât deși legea interzice circulația atelajelor pe drumurile naționale în lipsa amenajării unui drum lateral pentru astfel de vehicule, nu se poate interzice persoanelor care se ocupă de agricultură să se deplaseze la terenurile pe care le cultivă. Nici împrejurarea că mânzul legat la atelaj se afla lateral și nu în spate precum și faptul că nu circula pe marginea carosabilului, nu au fost de natură să determine producerea accidentului. În plus expertiza tehnică auto efectuată în cauză arată că inculpatul nu a încălcat nici o normă de circulație.
În consecință în cauză s-a dispus achitarea inculpatului, în baza art. 10 lit.c arătând C.P.P. că fapta nu a fost săvârșită de inculpat și s-a înlăturat obligarea acestuia la plata daunelor materiale și morale a cheltuielilor de spitalizare precum și a cheltuielilor judiciare.
Analizând în continuare critica formulată de apelantul inculpat, privind greșita individualizare a pedepselor aplicate, Tribunalul a constatat că instanța de fond a dat în mod legal eficiență dispozițiilor art. 52, 72.Cod Penal, aplicând pedepse orientate spre minimul special. Mai mult instanța de apel a apreciat raportat la gradul de 100% culpă al inculpatului la producerea faptelor că pedepsele aplicate sunt suficiente pentru a asigura atât coerciția cât reeducarea și reintegrarea socială a inculpatului.
Părțile civile apelant și jr. au criticat sentința atacată și sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei accesorii cu referire la omisiunea instanței de fond de a aplica pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit.c.Cod Penal Instanța de apel a constatat că acest motiv de apel este nefondat față de împrejurarea că, în cauză nu se impune interzicerea dreptului de a exercita o profesie, respectiv dreptul de a conduce autovehicule, întrucât acest drept i-a fost suspendat inculpatului pe cale administrativă, urmând să-și poată redobândi dreptul de a conduce, numai după executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință.
Aplicarea sancțiunii penale a interzicerii dreptului dea conduce alături de sancțiunea administrativă, ar duce la o dublă sancționare a inculpatului pentru aceeași faptă.
Critica formulată de părțile civile cât și de partea responsabilă civilmente și asiguratorul, privind cuantumul nelegal al daunelor acordate în cauză, s-a constatat că daunele morale acordate părților civile și jr. sunt întemeiate, față de prejudiciul moral suferit prin decesul soției și respectiv mamei.
Față de partea civilă, având în vedere suferința fizică provocată acestuia prin fapta săvârșită de inculpat și în considerarea principiului aplicat în materia răspunderii delictuale a unei greșite despăgubiri s- apreciat ca echitabil acordarea unei sume de 4000 lei cu titlu de daune morale.
S-au acordat, ca fiind dovedite în integralitatea lor, daunele morale solicitate de partea civilă cu titlu de cheltuieli de înmormântare în sumă de 4636,82 lei.
În ce privește cuantumul daunelor materiale solicitate de inculpatul reprezentând contravaloarea căruței și a calului deși instanța de fond i-a acordat în considerarea gradului de culpă reținut în sarcina inculpatului numai 70% din totalul daunelor solicitate, instanța de apel a apreciat că suma de 3500 lei acordată acoperă integral prejudiciul material încercat întrucât în cauză nu s-a dovedit un cuantum mai mare al prejudiciului suferit.
Analizând critica privind greșita reținere numai a calității de asigurator a SC - Reasigurare SA fără a dispune obligarea acestuia la plata despăgubirilor acordate în solidar cu inculpatul, Tribunalul a constatat că această critică este nefondată. Astfel în cauză sunt aplicabile principiile răspunderii civile delictuale, ori asiguratul nu are o astfel de răspundere, acesta fiind ținut să răspundă numai în limitele contractului de asigurare. Pe de altă parte proveniența unui nou titlu executoriu prin pronunțarea prezentei sentințe, alături de contractul de executare care constituie de asemenea titlu executoriu. De asemenea în această problemă de drept s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.1/2005, ale cărei efecte sunt obligatorii, instanțele având obligația procesuală de a respecta dispozițiile acesteia conform art. 414/2.
C.P.P.Reținând culpa procesuală a inculpatului s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de părți și de stat.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termenul legal prev. de art. 385/3 pr.penală Parchetul de pe lângă Tribunalul, inculpatul și partea responsabilă civilmente SC Auto SRL, aducându- critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu ( 11-12):
- achitarea inculpatului este rezultatul unei erori grave de fapt și care a condus la adoptarea unei soluții greșite, în condițiile în care acesta a încălcat flagrant interdicțiile impuse de art. 71 alin.5 din OUG 195/2002 de a se deplasa cu un vehicul cu tracțiune animală pe un drum național.
- chiar dacă soluția ar fi acceptată, temeiul achitării inculpatului este unul greșit, acesta circumscriindu-se în mod corect dispozițiilor art. 10 lit.d pr.penală și nu a art. 10 lit.c pr.penală.
Se face precizarea că Parchetul a solicitat, cu ocazia expunerii concluziilor, respingerea căii de atac promovată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu.
II. Inculpatul (45-54):
- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția (art. 385/9 pct. 9.pr.penală);
- instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate sau asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului (art. 385/9 pct. 10.pr.penală);
- instanța a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare (art. 385/9 pct. 18.pr.penală);
- instanța a omis să dea eficiență normelor care sancționează conduita în trafic a inculpatului și care a condus atelajul de pe un loc impropriu, în dreapta, fără vizibilitate stânga, rezultatul fiind contribuția substanțială la producerea acestui accident și care este probată prin:
Raportul de expertiză tehnică și care atestă că inculpatul a menținut atelajul la o distanță riscantă de acostament, aproximativ 0,70 - 0,75;
Dispozițiile martorilor (101), ( 94), care au observat că atelajul prezintă un animal de însoțire, mai precis un, legat în partea dreaptă, de hamul calului și care în mod logic, impuneau poziționarea mai aproape de axul drumului;
Notele experților judiciari, care au constatat gradul de culpă a victimelor, prin poziționarea lor în interiorul atelajului (pe o scândură din spatele căruței și care nu se putea încadra în cei 1,30 - lățimea atelajului);
Raportul de expertiză care relevă că pe acostament nu au fost identificate urme ale roților căruței, ceea ce impune deducția logică conform căreia inculpatul s-a deplasat doar pe carosabil;
Planșele foto din care rezultă că atelajul era nesemnalizat.
III. Partea responsabilă civilmente SC AutoD. SRL (concluzii orale) - în mod greșit instanțele nu au obligat societatea de asigurare la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de spitalizare, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 136/1995 și a deciziei nr. I/2005 a ÎCCJ.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/9 alin.3 pr.penală, Curtea constată următoarele:
1. Instanța de apel a dat o interpretare corectă probelor de la dosarul cauzei, neputându-se admite, contrar susținerilor inculpatului, că soluția de achitare a coinculpatului este rezultatul unei percepții eronate asupra materialului și lucrărilor din dosar.
2. În urma examinării considerentelor deciziei atacate, Curtea reține că susținerile inculpatului, în sensul omisiunii instanței de apel dea se pronunța efectiv asupra probelor esențiale supuse aprecierii nu sunt confirmate de conținutul argumentelor expuse.
3. Curtea arată, din perspectiva motivului de recurs invocat de către inculpat că art. 6 alin.1 din Convenție obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, aceasta neechivalând automat, cu necesitatea oferirii unui răspuns detaliat la fiecare argument (vezi BoldeavsRomânia).
4. În speța de față, Curtea apreciază că soluția de achitare a inculpatului este fundamentată și argumentată în mod concret de către Tribunal, ca urmare a propriei interpretări date probelor din dosar.
5. Curtea arată că soluția de achitare a inculpatului este rezultatul unei evaluări judicioase a probelor din dosar, cu privire la o bază factuală necontestată.
6. Astfel, Curtea consideră că problema vinovăției inculpatului se impune a fi abordată din perspectiva legăturii de cauzalitate dintre conduita inculpatului în trafic și rezultatul produs.
7. Fără a nega că inculpatul a încălcat normele impuse de art. 71 alin.1 din Legea nr. 195/2002, Curtea constată că nu există o legătură suficientă și vizibilă între conduita sa în trafic și producerea accidentului de circulație.
8. În apărările formulate, inculpatul prin mandatarul său enumeră o serie de concluzii cuprinse în rapoartele de expertiză efectuate în cauză și depozițiile martorilor, aspecte care, deși nu sunt vădit neîntemeiat nu pot conduce, prin ele însele la fundamentarea unei convingeri certe, fără echivoc, asupra faptului că inculpatul a declanșat într-un procent mai mare sau mai redus, accidentul de circulație.
9. Curtea relevă, că vinovăția exclusivă a inculpatului rezultă din coroborarea unor prezumții suficient de puternice, clare și concordante, precum și din situații de fapt necontestate.
10. Este de necontestat faptul că inculpatul, circulând cu o viteză peste limita legală permisă, nu a respectat normele care-i impuneau, cu ocazia efectuării manevrei de depășire, păstrarea unei distanțe laterale suficiente față de vehiculul depășit.
11. În aceste circumstanțe, este evident că, în speță, cauza determinantă a accidentului de circulație este eroarea de pilotaj a inculpatului, fără ca instanța să rețină, în mod justificat de altfel, anumiți factori favorizatori, constând în conduita coinculpatului.
12. Având în vedere dinamica producerii accidentului, Curtea consideră că poziționarea victimelor în atelaj nu a determinat, prin ea însăși, impactul și rezultatul produs.
13. Curtea arată că susținerile inculpatului referitoare la poziționarea atelajului pe carosabil și care nu se deplasa, contrar afirmațiilor reținute de inculpat, parțial pe acostament nu reprezintă motive pertinente și suficiente care să justifice antrenarea răspunderii penale a acestuia.
Curtea, reține că în cauză, aceste susțineri, chiar dacă ar fi reale, nu ar justifica o schimbare de apreciere asupra inexistenței legăturii de cauzalitate între conduita inculpatului și declanșarea incidentului rutier.
14. Față de cele ce preced, Curtea constată că în cauză Tribunalul Sibiua dat o dezlegare corectă pricini sub aspect penal, în speță nefiind incidente cazurile de casare prev. de art. 385/9 pct. 9, 10 și 18.pr.penală.
15. Curtea reține, de asemenea, că temeiul achitării adoptat de către Tribunalul Sibiu este corect și în deplină concordanță cu baza factuală reținută, în speță nefiind întrunite exigențele art. 10 lit. d pr.penală, ci cele ale art.10 lit.c pr.penală, fapta nefiind săvârșită de către inculpatul, ci de către inculpatul.
16. Vizând latura civilă a cauzei, din perspectiva motivelor de recurs expuse de către partea responsabilă civilmente, Curtea apreciază că aceasta a fost soluționată corect de către Tribunal, cu respectarea strictă a exigențelor instituite de art. 14.pr.penală raportat la art. 998 cod civil și 1000 alin.3 civil.
17. Curtea arată că sumele stabilite cu titlu de despăgubiri materiale reflectă în mod fidel prejudiciul real cauzat părții civile, fiind concordante cu înscrisurile și probele testimoniale administrate în cauză.
18. Sub aspectul daunelor morale, Curtea consideră că acestea reprezintă o satisfacție echitabilă acordată părților și sunt în măsură să acopere în plan afectiv suferințele cauzate și traumele încercate de părți ca urmare a pierderii victimei și respectiv a sechelelor suportate în urma accidentului de către partea civilă.
19. Critica adusă modalității concrete de obligare la plata despăgubirilor civile este în opinia Curții vădit neîntemeiată și nu poate fi circumscrisă unor temeiuri legale.
20. S-a statuat în doctrina și practica judiciară, iar apoi, prin decizia nr. 1/2005 a ÎCCJ că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator, răspunderea acestuia fiind una de natură exclusiv civilă și nu delictuală, cum este în speță răspunderea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente.
21. Curtea face precizarea că asiguratorul va răspunde oricum, indiferent de conținutul hotărârii penale de față, în limitele contractului de asigurare încheiat cu partea responsabilă civilmente și care angrenează răspunderea civilă a societății de asigurare.
22. Față de cele ce preced, Curtea constatând că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de casare prev. de art. 385/9 pr.penală, va respinge, conform art. 385/15 pct. 1 lit.b pr.penală recursurile Parchetului, al inculpatului și al părții responsabile civilmente ca nefondate, cu consecința obligării părții responsabile civilmente și inculpatului, în solidar, la cheltuieli judiciare către stat conform art. 192 alin.2 pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpatul și partea responsabilă civilmente SC Auto SRL împotriva deciziei penale nr. 148/6.07.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească statului suma de 460 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. VV 2 ex/10.11.2009
,
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Leontin Coraș, Alina Lodoabă
