Infracțiuni la legea societăților comerciale (legea nr. 31/1990). Decizia 228/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 228
Ședința publică de la 27 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Novac Liliana judecător
- - - judecător
- - - judecător
- -- grefier
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - - procuror
La ordine au venit spre pronunțare recursurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul împotriva deciziei penale nr.611/A/ 20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.03.2008, susținerile fiind consemnate în încheierea din acea zi.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 771/14.09./2007 a Judecătoriei Oneștis -a dispus:
În baza art. 272 al. 1 pct.2 din Legea nr.31/1990 (republicată la 17.11.2004) cu aplicarea art.74 al. 1 lit.a și art.76 al. 1 lit.-d Cod penal, pentru infracțiunea, de folosire cu rea credință, a bunurilor unei societăți comerciale, contrar intereselor acesteia și în interes propriu, condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 31.03.1964 în B, CNP. -, domiciliat în B,-, -.6,.26, Sector 6, studii superioare, inginer necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar îndeplinit, fără antecedente penale,la6(șase) luni închisoare.
In baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării, prev. de art.83 și 84 Cod penal.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.l lit.a Teza II și lit-b Cod penal pe care o suspendă potrivit art.71 al.5 Cod penal.
In baza art. 14, 346 Cod procedură penală și art.998 cod civil s-a admis în parte cererea părții civile " " B și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească acesteia despăgubiri civile în sumă de 109.111,32 RON.
In baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 300 RON.
In baza art. 193 al.l și 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile " " B, cheltuieli de judecată în sumă de 800 RON, reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut:
S-a reținut prin rechizitoriu că în perioada martie - iunie 2003 inculpatul cu rea credință a folosit bunuri ale SC " " SRL B, în scop contrar intereselor acesteia și în folosul propriu prejudiciind societatea.
Cauza a fost soluționată prin sentința penală nr.461/11.04.2005, pronunțată în dosarul nr.2964/2004 al Judecătoriei Onești.
Având în vedere că Legea nr.31/1990, a fost republicată la 17.11.2004 ( întocmirea rechizitoriului -12.05.2004, făcându-se o nouă numerotare a textelor de lege, încadrarea corectă a infracțiunii reținută prin rechizitoriu de art.266 al.1 pct.2, este art.272 al.1 pct.2 din actul normativ menționat.
Sentința penală nr.461/2005 a fost desființată în totalitate prin decizia penală nr.284/A/2006 pronunțată în dosarul nr.3542/2005 al Tribunalului Bacău, în urma admiterii apelului inculpatului, cauza fiind trimisă spre rejudecare, iar actele procedurale efectuate până la 13.12.2005 de către instanța de fond, au fost menținute.
S-a reținut prin decizia de casare că, din expertiza tehnică efectuată la instanța de fond nu rezultă că, expertul a îndeplinit procedura de citare cu ambele părți, fiind astfel încălcat dreptul la apărare, și deși s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de către inculpat, instanța nu a stabilit corect termenul de încercare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești, care a invocat nelegalitatea hotărârii apelate sub următoarele aspecte:
Pronunțând o hotărâre de condamnare a inculpatului, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru fapte comise în perioada martie - iunie 2003, în mod greșit, instanța a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 Cod penal,precum și suspendarea acestora conform art.71 alin.5 Cod penal.
Art.71 Cod penal a fost modificat prin art.1 pct.22 din Legea nr.278/2006, deci ulterior faptei comisă de inculpat, fiind introduse alin.4 și 5.
Potrivit art.5 al.art.71 Cod penal, așa cum a fost modificat acesta, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii prev. de art.64 Cod penal.
În mod corect, condamnarea inculpatului ar fi trebuit pronunțată în baza reglementărilor legale în vigoare la data săvârșirii de către inculpat a infracțiunii prev. de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 republicată, reglementări care nu prevedeau obligativitatea aplicării pedepsei accesorii și suspendarea acesteia.
Hotărârea pronunțată in prima instanță, a fost apelata si de inculpatul care invoca nelegalitatea acesteia, sub aspectul greșitei soluționări atât sub aspectul laturii penale, cat si sub aspectul laturii civile.
In ceea ce privește latura penală a cauzei, inculpatul invocă nevinovăția cu privire la fapta reținută in sarcina sa, apreciind ca fapta comisa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.272 al.1 pct.2 din Legea 31/1990, inculpatul neavând calitatea specială prevăzută de norma incriminatoare.
De asemenea inculpatul reproșează modul de soluționare a acțiunii civile alăturate, apreciind ca prima instanța nu a stabilit corect valoarea reală a bunurilor înstrăinate de inculpat, astfel că despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul prin hotărârea de condamnare, depășesc întinderea prejudiciului produs.
Prin decizia penală nr. 611/A/20.12.2007 a Tribunalului Bacăus -a dispus:
În temeiul art.379 pct.2 lit.a pr.pen. s-a admis apelul declarat de apelantul - inculpat împotriva SP nr.771/14.09.2007 pronunțată de Judecătoria Onești in dos.6547/2006 cu privire la modul de soluționare a laturii penale a cauzei precum si cu privire la temeiul obligării inculpatului la plata de cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a desființat sentința penală apelată sub aceste aspecte.
S-a reținut cauza spre rejudecare și pe fond:
In baza art. 11 pct. 2 lit.a rap la art.10 lit. d Cpp, a fost achitat inculpatul,cu date de stare civila cunoscute pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 al.1 pct.2 din Legea 31/1990 republicata, întrucât faptei ii lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art.191Cpp.
In baza art.192.al.1 pc.1 lit.c Cpp a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare cate stat aferente soluționării cauzei in prima instanța.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
S-a constatat că inculpatul-apelant a avut apărător ales.
În temeiul art.192 alin.3 pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
II. In baza art. 379 pct. 1 lit.b Cpp, s-a respins ca nefondat apelul declarat de parchetul de pe lângă Judecătoria Onești împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art.192 alin.3 pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut:
Tribunalul examinând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept a constatat că apelul declarat in cauza este fondat, având in vedere considerentele ce se vor prezenta in continuare.
In urma examinării actelor si lucrărilor dosarului, tribunalul a observat că prima instanță in mod greșit a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului .
Analizând conținutul actului normativ incriminator prev. de art.272 din Legea nr.31/1990 s-a observat că subiectul activ al infracțiunii este calificat, acesta putând fi fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății.
Din actele existente la dosarului cauzei, tribunalul a observat că inculpatul nu are calitatea cerută de textul incriminator, respectiv fondator, administrator, sau director al SC SRL B, ci doar calitatea de asociat in aceasta societate comercială.
De asemenea, lucrările dosarului nu relevă nici calitatea de reprezentant legal al societății a inculpatului, astfel încât sa fie îndeplinită cerința legală referitoare la subiectul activ al infracțiunii prev. de art. 272 din Legea 31/1990.
Este adevărat că la data de 11.09.2002 s-a încheiat un înscris intitulat "împuternicire"( fila 99 dosar 2964/2004) prin care inculpatul a fost mandatat sa reprezinte SC SRL, pentru a asista la efectuarea unui control la punctul de lucru situat in localitatea Dofteana, B la Fabrica de alcool aparținând SC SRL si să semneze procesul verbal de resigilare a instalației de alcool.
Analizând conținutul înscrisului sus menționat, s-a observat ca acesta are natura juridică a unui mandat special, inculpatul fiind mandatat sa efectueze operațiuni strict determinate, respectiv să asiste la efectuarea unui control și să semneze procesul verbal de resigilare a instalației de alcool.
Având in vedere, că inculpatul nu a fost mandatat printr-o procură generală sa efectueze operațiuni juridice de orice natură, nedeterminate, pe seama si in sarcina SC SRL, tribunalul a constatat că acesta nu a avut vreodată calitatea de reprezentant legal al societății.
In consecință,constatând ca inculpatul nu a avut niciodată calitatea calificată a subiectului activ al infracțiunii, cerută de textul incriminator, faptei inculpatului îi lipsește unul din elementele constitutive a infracțiunii, a pronunțat in cauză o soluție de achitare întemeiată pe dispozițiile art.10 lit.d Cpp.
In ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei, tribunalul a observat,prima instanță in mod corect a dispus la tragerea la răspundere civilă a inculpatului, fiind întrunite in cauză condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale față de acesta.
Chiar dacă fapta inculpatului nu are natură penală, totuși aceasta are un caracter ilicit, care a produs un prejudiciu în patrimoniul SC SRL, impunându-se obligarea inculpatului la repararea integrală a acestuia.
Tribunalul, a observat că instanța de fond a stabilit corect întinderea prejudiciului cauzat de fapta ilicită a inculpatului, avându-se in vedere concluziile expertizei tehnice dispusă, de către instanța de rejudecare.
inculpatului referitoare la greșita evaluare a bunurilor ce aparțin SC SRL, înstrăinate de către acesta, sunt lipsite de temei, evaluarea bunurilor făcându-se de către expert, in raport de valoarea actuala de piață a acestora.
Hotărârea apelată a fost modificată si în ceea ce privește temeiul obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, urmând a se înlătura dispozițiile art.191 Cpp.
Având in vedere ca inculpatul a fost achitat, ținând cont ca a fost totuși obligat la repararea pagubei, a fost obligat in temeiul art.192.al.1 pct.1 lit.c Cpp sa suporte cheltuielilor judiciare avansate de stat, aflându-se in culpa procesuală.
In ceea ce privește apelul procurorului, având in vedere că motivele de apel vizează greșita aplicare a pedepsei accesorii inculpatului, ținând cont că instanța de apel a pronunța o soluție de achitare a acestuia, nemaifiind astfel posibilă aplicarea vreunei pedepse de nici o natură, tribunalul a respins apelul procurorului ca nefondat.
In considerarea celor expuse, tribunalul a admis doar apelul inculpatului cu privire la modul de soluționare a laturii penale a cauzei precum si cu privire la temeiul obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
A desființat sentința apelata sub aceste aspecte,iar in rejudecare s-a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit.a Cpp rap. la art. 10 lit.d Cpp pentru infracțiunea prev. de art.272 al.1 pct.2 din Legea 31/1990.
In baza art.192.al.1 pct.1 lit.c Cpp apelantul-inculpat a fost obligat să plătească statului cheltuielile judiciare avansate de către acesta.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
S-a constatat ca apelantul-inculpat a avut apărător ales.
Împotriva deciziei penale mai sus menționată a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, pentru netemeinicie, invocând greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 272 din Legea nr.31/1990 urmare a unei interpretării eronate date noțiunii de administrator.
Împotriva aceleași decizii penale a declarat recurs și inculpatul, invocând soluționarea greșită a laturii civile a cauzei. A invocat, de asemenea, nulitatea rapoartelor de expertiză întocmite de experții neacreditați în efectuarea de expertize în instalații alimentare și greșita obligare la plata de despăgubiri civile în pofida împrejurării că nu s - a făcut dovada existenței unui prejudiciu real și efectiv. În subsidiar a solicitat reținerea prejudiciului constatat prin expertiza,.
Curtea, examinând motivele de recurs invocate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 alin.1 pct. 18 pr. pen. dar și din oficiu potrivit art. 385/9 pr. pen. constată că recursul declarat de procuror este neîntemeiat, iar recursul declarat de inculpat este fondat pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Potrivit art. 70 alin.1 din Legea nr. 31/1990, administratorii pot face toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății. Administratorii sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligațiilor ce le revin cu privire la reprezentarea și buna gestionare a societății. În cazul în care administratorul încalcă dispozițiile legale, va răspunde pentru aceasta contravențional, administrativ, penal, civil, comercial, în funcție de norma încălcată, temeiul răspunderii fiind tocmai calitatea pe care acesta o are în cadrul societății comerciale. Aceeași răspundere incumbă și celor cărora administratorul le - a delegat atribuțiile sale, administratorii care au drept de reprezentare a societății putând transmite acest drept, cu condiția ca acesta să le fi fost conferit expres.
Dacă Legea nr. 31 /1990 impune desemnarea explicită a administratorilor, aceștia având atribuții expres prevăzute de lege, în condițiile în care o persoană acceptă să reprezinte o societate comercială în relațiile cu terții, să efectueze în numele și pe seama acelei societăți acte de comerț, în afara cadrului legal prevăzut de art. 1533 civ. înseamnă că a luat naștere un contract de mandat comercial, prev. de art. 374 com. cu toate efectele ce decurg din acesta. Persoana juridică a oferit unei persoane fizice posibilitatea de a realiza acte și fapte juridice în numele său și, chiar dacă acordul de voință nu a fost consemnat în formă scrisă, acesta există și produce aceleași efecte ca și cum ar fi fost întocmit în formă scrisă. Urmare a acestui contract încheiat tacit,acceptândsă reprezinte societatea în relațiile cu terții, mandatarul îndeplinește în fapt atribuțiile unui administrator.
Este de reținut însă că în baza împuternicirii din 11.09.2002 inculpatul a fost mandatat să reprezinte societatea SC SRL, care practic își desfășura întreaga activitate la punctul de lucru din com. DOFTEANA, și avea ca obiect de activitate producția și îmbutelierea alcoolului sanitar, doar pentru două operațiuni, asistarea la efectuarea unui control și respectiv,semnareaunui proces verbal de sigilare a utilajelor din componența fabricii de alcool din com. DOFTEANA. În afara acestei împuterniciri exprese inculpatul nu a mai fost mandatat cu atribuții noi și nicinu și-a mai dat acceptul, în urma unui demers expres sau tacit al administratorului societății, pentru o eventuală reprezentare a societății. De altfel după efectuarea procedurilor de sigilare a utilajelor care a avut loc la data de 21 ianuarie 2003 acesta încetase și în fapt să mai efectueze acte de administrare și consecință acestei împrejurări nici nu se mai poate pune în discuție calitatea acestuia de administrator de fapt și nici răspunderea penală pentru fapta pentru care este cercetat.
Răspunderea inculpatului pentru fapta de a înstrăina parte din bunurile societății a cărei asociat era, poate fi angajată pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere, dar dată fiind împrejurarea că limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru săvârșirea acestei infracțiuni sunt mai aspre, de la 3 luni la 4 ani închisoare, pentru a nu se aduce atingere principiului neagravării situației în propria cale de atac, nelegalitatea hotărârii, cu privire la încadrarea juridică date faptei dedusă judecății, nu va putea fi înlăturată.
Cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei, este de reținut că inculpatul invocă, în fața curții, nulitatea celor două expertize întocmite de experții și, însă este de reținut că acești experți au fost desemnați de instanța de judecată avându-se în vedere împrejurarea că sunt acreditați în efectuarea de expertize în instalații în construcții și ca atare abilitați legal să evalueze și bunurile expertizate care privesc recipiente ce fac parte din linia tehnologică de fabricare a alcoolului rafinat tehnic și sanitar, nefiind necesară pentru o strictă evaluare valorică și tehnică desemnarea unui expert în instalații alimentare, care posedă în special cunoștințe în modul de funcționare a cestor instalații. Pe de altă parte este de observat că nulitatea acestor expertize a fost invocată pentru prima dată în recurs și nu la data efectuării lor și nici nu a existat o opunere expresă la desemnarea acestor experți în momentul nominalizării lor.
În ceea ce privește acuratețea, sub aspectul calității lucrării, cea mai obiectivă lucrare de evaluare tehnică și valorică este cea întocmită de expertul care a stabilit valoarea actuală a bunurilor materiale înstrăinate de inculpat reținând valoarea de circulație pe piață a unor bunuri similare. La această valoare de 93.997 lei, ce reprezintă contravaloarea cazanului de abur, a recipientului sub presiune, a rezervorului metalic pentru depozitare lichide și a construcției metalice, instanța va adăuga valoric contravaloarea celorlalte bunuri înstrăinate, o imprimantă, un computer și un fax evaluate prin expertiza tehnică efectuată în cauză, până la concurența sumei de 95.226,32 lei.
De altfel instanța de apel avea obligația să respecte același principiu de neagravare a situației inculpatului în propria cale de atac, față de împrejurarea că anterior casării cu trimitere a cauzei spre rejudecare, în apelul inculpatului, acesta fusese obligat la plata unei sume într-un cuantum mai mic decât cel stabilit prin decizia recurată.
Pentru toate aceste considerente constatând că hotărârea pronunțată este netemeinică doar sub aspectele înfățișate, va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, și în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 pct.2 lit.d pr. pen. va admite recursul declarat de recurentul inculpat, va casa în parte decizia penală recurată și în parte sentința penală apelată numai cu privire la cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul către partea civilă SC SRL.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sus- menționatelor hotărâri.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit. Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva deciziei penale nr.611/A/ din data de 20.12.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
II. În temeiul art.385/15 pct.2 lit. Cod procedură penală admite recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva aceleași decizii penale.
Casează în parte decizia penală recurată și desființează în parte și sentința penală nr.771 din data de 14.09.2007 pronunțată de Judecătoria Onești, Județul B, numai în ceea ce privește cuantumul sumei la care a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă SC " " SRL B, reține cauza spre rejudecare și în fond.
Reduce cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat recurentul-inculpat către partea civilă, de la suma de 109.111,32 RON la suma de 95.226,32 RON.
Menține celelalte dispoziții ale sus-menționatelor hotărâri.
Constată că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 27.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Novac Liliana, Pocovnicu Dumitru, Căliman Carmen
GREFIER,
a
Red.sent.Judec.O
Red.dec. apel B.-.
Red.dec. recurs
Tehnored.
4 ex.
28.03./02.04.2008
Președinte:Novac LilianaJudecători:Novac Liliana, Pocovnicu Dumitru, Căliman Carmen
