Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 226/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 226
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 27 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-inculpată și recursurile declarate de recurenții-părți civile:, și -, împotriva deciziei penale nr. 296/AP din 25.10.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosar nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta-inculpată avocat ales, recurenții - părți civile HG, asistați de avocat ales, lipsă fiind recurenta-parte civilă pentru care a răspuns avocat ales și intimat-asigurator SC SA
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat pentru recurenții-părți civile, arată că nu are alte cereri de formulat.
Avocat pentru recurenta-inculpată, arată că nu mai sunt alte cereri deformulat.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri de formulat.
Instanța, pune în discuția părților prevederile art.3859al.3,4 Cod procedură penală, motivul de casare prevăzut la art. 3959pct. 10 Cod procedură penală și nemaifiind alte cereri formulate în cauză, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurenții-părți civile, este de acord cu motivele de casare puse în discuție. Cu privire la recursul părților civile, a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei penale atacate ca fiind netemeinică și nelegală sub aspectul respingerii apelului prin care critica cuantumul despăgubirilor civile față de cuantumul de 70 % reprezentând culpa inculpatei în producerea accidentului a cărui victimă a fost defunctul G, reaprecierea cuantumul despăgubirilor civile acordate.
Referitor la cuantumul culpei inculpatei, nu s-au acordat despăgubiri în cuantumul solicitat de 350 milioane lei, acestea fiind acordate în sumă de 180 milioane lei. Arată că este de acord cu cuantumul pedepsei aplicate, aceasta fiind corectă și justă, pedeapsa s-a acordat sub minimul special,și apreciază că recursul inculpatei este nejustificat.
În dosarul de urmărire penală s-au constituit parte civilă cu suma de 50.000 Ron, reprezentând daune morale și despăgubiri civile. La acea dată a defalcat cuantumul daunelor morale și a despăgubirilor civile, au depus totodată înscrisuri cu privire la cheltuielile efectuate.
Față de probatoriul administrat în cauză, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, reaprecierea despăgubirilor civile și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat pentru recurenta-inculpată, față de susținerile formulate la termenul de astăzi de către apărătorul părților civile, apreciază că acesta se află în eroare, întrucât nu a solicitat achitarea inculpatei în motivele de recurs ci a solicitat reducerea culpei reținute în sarcina acesteia.
Pe fond, a detaliat pe larg în motivele de recurs reproșurile care vizează atât latura penală cât și latura civilă.
Cu privire la latura penală, s-a reținut greșit că accidentul a avut loc pe trecerea de pietoni, în condițiile în care nu există dovezi în acest sens. Instanța de apel afirmă că situația de fapt este neechivocă și nu lasă loc de îndoieli, martorii oculari afirmă că victima a fost lovită la circa 6 metri de trecere și apoi s-a afirmat că victima traversat pe oblic intersecția. Martorul a arătat că înainte de producerea accidentului a stat de vorbă cu victima și că aceasta nu era în stare de ebrietate, iar dovezile au demonstrat că acesta era în stare de ebrietate. Instanța, trebuia să clarifice aceste neconcordanțe, situație care se putea edifica prin admiterea probei cu expertiză auto solicitată de inculpată și respinsă de instanța de judecată.
Susține concluziile raportului de expertiză efectuată în faza de urmărire penală pe care o apreciază ca fiind lacunară și nu stabilește cu certitudine dinamica accidentului, dacă victima se afla pe bicicletă sau pe lângă aceasta. Totodată face referire și declarațiile martorilor oculari care sunt contradictorii raportat și la concluziile raportului de expertiză.
Analizând probele administrate, se poate observa că acest accident se putea produce prin deplasarea victimei pe bicicletă iar culpa reținută în sarcina inculpatei, analizând raportul lacunar este de 50%.
Cu privire la latura civilă, instanța de apel a menținut suma de 10.000 lei,apreciind că, cheltuielile efectuate sunt suficiente, fără a se avea în vedere că s-a cheltuieli 5.000 lei pentru înmormântare și nici că s-a achitat suma de 2000 lei achitate cu titlu de daune, nu a aplicat acestor daune coeficientul de 70%, respectiv 30 % din culpa fiecăruia pentru accident.
Față de cele susținute oral în instanță și motivele prezentate în scris, solicită admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, efectuarea expertizei de specialitate care a fost solicitată de inculpată și respinsă de instanță.
Cu privire la motivele de casare invocate din oficiu, arată că este de acord cu acestea.
Avocat pentru recurenții-părți civile în replică, susține că, în raport de culpa reținută la fond nu le-au fost acordate despăgubirile civile solicitate, eronat s-a interpretat declarația martorului, care declară că impactul a fost pe trecerea de pietoni. Din expertiza efectuată rezultă că nu există urme de frânare pe marcajul pietonal și că autoturismul a ieșit din decor izbindu-se de un pom.
Pedeapsa aplicată este corectă, inculpata a fost favorizată și nu s-a avut în vedere poziția oscilantă a acesteia.
Avocat, solicită a se observa schița accidentului, astfel încât susținerile sunt tendențioase.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de admitere a motivelor de casare puse în discuție de instanță la acest termen.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 193 din 08.05.2007 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț a fost condamnată inculpata, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă art. 178 al. 1, 2 Cod penal cu referire la art. 74, 76 Cod penal la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei pentru perioada de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri civile părților civile, 8.000 lei daune morale și 600 lei cheltuieli judiciare părților civile în solidar cu "" Sucursala I în limitele contractului de asigurare, și la 1100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la 25.08.2006 inculpata, conducând autoturismul în comuna, a accidentat mortal pe G care circula pe lângă bicicletă la trecerea de pietoni. Victima avea 1,8 %o alcoolemie. Inculpata circula cu 75 km/oră.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel inculpata, părțile civile SC" " SA și, HG,.
În apelul inculpatei se arată că prima instanță a reținut o situație de fapt greșită când a apreciat că impactul a avut loc pe trecerea de pietoni; martorii în cauză au declarat că victima a fost acroșată după ce a depășit zona trecerii de pietoni. Martorul este contradictoriu și susține că victima a traversat oblic intersecția, ceea ce înseamnă că era înainte și nu pe trecerea de pietoni.
În mod greșit a fost respinsă proba cu expertiza auto ca fiind neconcludentă deoarece existau aspecte ce trebuiau clarificate față de ceea ce s-a avut în vedere în cursul urmăririi penale. Expertul în prima lucrare a calculat greșit viteza de deplasare și energia consumată pentru deformarea plastică a autoturismului; nu s-a stabilit de către expert dacă victima circula pe bicicletă sau pe lângă.
În mod greșit s-a reținut o culpă de 70% în sarcina inculpatei. Trebuia reevaluată întinderea răspunderii penale a inculpatei, fapt ce se putea realiza prin efectuarea expertizei.
În mod greșit a fost obligată inculpata la plata daunelor materiale în sumă de 10.000 de lei și daune morale în sumă de 8000 de lei. Părțile civile nu au dovedit decât suma de 5000 de lei așa cum rezultă din declarația martorei. Totodată nu s-a avut în vedere faptul că inculpata achitase în cursul urmăririi penale suma de 2000 lei.
În privința daunelor morale acestea sunt complet nedovedite, iar suma de 8000 de lei este exagerată.
În apelul părții civile C" " A se solicită să se constate că în mod eronat a fost obligată în solidar alături de inculpat, ea neavând calitate de parte responsabilă civilmente. De asemenea, se arată că în mod greșit s-a reținut o culpă de 70% în sarcina inculpatei în condițiile în care victima circula pe acostament și nu pe trotuar, având o alcoolemie de 1,8 gr/mie.
Încadrarea juridică este greșită, fapta inculpatei nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 178 alin.2 Cod penal. Instanța trebuia să constate că în cauză era o culpă cel puțin egală între inculpată și victimă. Dacă victima nu ar fi circulat cu bicicleta pe stradă, aproape în comă alcoolică, nu s-ar fi produs accidentul.
În apelul părților civile, și HG se arată că suma de 10.000 lei daune materiale este sub valoarea dovedită pentru înmormântarea victimei. De asemenea daunele morale sunt inferioare prejudiciului cauzat prin faptul că s-a îmbolnăvit de inimă în urma acestui eveniment.
În mod greșit s-a reținut o culpă și în sarcina victimei.
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate precum și în raport de dispozițiile art. 371 Cod procedură penală, tribunalul reține următoarele:
Apelul părții civile " " se fondează sub un anume aspect.
Instanța de fond, soluționând acțiunea civilă a obligat apelanta în solidar cu inculpata la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare către părțile civile, și.
Soluția este greșită. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia nr. 1 din 28.03.2005 că în astfel de spețe asiguratorul nu este nici garant nici răspunzător solidar cu inculpatul pentru plata despăgubirilor civile și cel mult poate participa în proces în calitate de asigurator de răspundere civilă.
Celelalte aspecte invocate de apelanta " " nu se fondează.
Aprecierea că încadrarea juridică a faptei este nelegală nu reclamă nici un comentariu în condițiile în care singurul text din codul penal care încriminează uciderea unei persoane ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ( în speță " Codul rutier") pentru efectuarea unei anume activități ( în speță conducerea unui autovehicul pe drumurile publice), este art. 178 alin.2 Cod penal.
În ce privește raportul culpei dintre fapta inculpatei și cea a victimei, acest motiv este cuprins în toate apelurile declarate în cauză și tribunalul îl analizează în consecință prin următoarele considerente:
S-a apreciat că situația de fapt este neechivocă și nu lasă loc vreunei îndoieli rezonabile în privința sa. Data de 25.08.2006 orele 19,50 în condiții de vizibilitate specifice timpului ( lumină naturală suficientă) pe trecerea de pietoni din comuna, autoturismul condus de inculpată acroșează victima G care se deplasa pe bicicletă pe partea a direcției de deplasare a inculpatei și în momentul acroșării intenționa să traverseze strada prin zona trecerii de pietoni. Situația de fapt rezultă cu evidență din declarațiile martorilor, din procesul verbal prin care s-a constatat poziția vehiculelor implicate în accident, a victimei și din concluziile raportului de expertiză. Culpa majoră a inculpatei rezidă din faptul că a circulat cu viteză peste limita legală prevăzută pentru mersul în localitate, încălcând astfel dispozițiile art. 48 din OUG 195/2002, cu atât mai mult cu cât această încălcare s-a produs în zona trecerii de pietoni iar limitarea de viteză se impunea pentru face posibilă oprirea în condiții de siguranță și acordarea priorității de trecere pentru victimă.
Culpa victimei a constat în faptul că aceasta a făcut manevre de traversare, tratând cu ușurință obligația de a se asigura din ambele sensuri că operațiunea poate fi făcută în condiții de siguranță. Este irelevant în speță faptul că victima avea alcoolemia de 1,8 grame la mie, atât timp cât traversarea s-a făcut prin loc permis, special semnalizat.
Susținerea inculpatei în sensul că victima se deplasa pe bicicletă traversând oblic șoseaua fără să se asigure și că martorei și au făcut declarații contradictorii nu se confirmă.
Cei doi martori, ex propris sensibus au constatat că victima mergea pe lângă bicicletă. Pretinsele contradicții poartă asupra unor aspecte irelevante ce țin mai curând de acuratețea relatării specifică nivelului de instrucție, însă esența faptului probator relatat este nealterată. În confirmarea celor declarate de martori vine și raportul de expertiză prin concluziile asupra dinamicii accidentului, planșa fotografică nr. 1( fila7) de asemenea foarte relevantă cu privire la dinamica producerii coliziunii. De asemenea din schița primei constatări se observă că acțiunea de frânare a început de la o distanță de aproximativ 10 metri față de trecerea de pietoni.
Nu se poate reține nici o altă încadrare a normelor legale din partea victimei.
Susținerea apelantei " ", în sensul că partea vătămată se deplasa pe acostament deși trebuia să folosească trotuarul nu lasă loc nici unui comentariu în condițiile în care este știut că acostamentul există pe marginea drumurilor care nu sunt prevăzute cu trotuar pentru deplasarea pietonilor.
Referitor la raportul culpei, tribunalul a considerat că sunt suficiente probe din care să se poată aprecia ca fiind cea mai apropiată de realitate reținerea unei culpe de 70% în sarcina inculpatei.
Totodată s-a precizat că reiterarea discuțiilor asupra admisibilității unei noi expertize tehnice este mai puțin utilă. În mod corect s-a apreciat ( fapt avut în vedere și de către instanța de apel atunci când a respins proba), că prima expertiză tehnică auto s-a efectuat cu luarea în considerare a tuturor datelor și împrejurărilor cunoscute în cauză. Este peste atribuțiile părții și ale instanței să aprecieze dacă în formulele de calcul factorii folosiți se justifică, dacă se impuneau alte variabile, ori dacă însăși metoda de calcul a fost corectă.
Pentru acest motiv s-a desemnat un expert pentru a stabili pe baza principiilor și legilor fizicii elementele necesare în cauză pentru stabilirea adevărului - în speță viteza de deplasare și dinamica impactului.
Tribunalul a admis că asupra concluziilor unei expertize se pot face obiecțiuni în măsura în care expertul nu a avut în vedere elemente de fapt evidente ce ar putea influența valoarea de adevăr a concluziilor finale.
Cât privește despăgubirile civile, s-a reținut că acestea au fost cuantificate și acordate în mod just avându-se în vedere probele din cauză și raportul culpei. Nici o valoare exagerată a cheltuielilor de înmormântare nu poate fi acordată chiar dacă părțile civile ar fi efectuat astfel de cheltuieli. Valoarea trebuie să rămână în limita decenței și a obiceiurilor locului, ceea ce depășește fiind de domeniul voluptoriului. De asemenea și valoarea daunelor morale a fost just apreciată în raport de suferința pe care o provoacă familiei pierderea vieții în mod tragic, prin moarte violentă, neașteptată a unuia dintre membri.
Față de considerentele arătate, tribunalul a admis apelul declarat de " " numai cu privire la aspectul arătat conform art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală.
Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de părțile civile, și HG și inculpata.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal inculpata și părțile civile, și.
În memoriul depus la dosar inculpata a criticat hotărârea atât în latura penală, cât și în latura civilă.
Cu privire la latura penală a arătat că instanța de apel a reținut în mod greșit că accidentul a avut loc pe trecerea de pietoni, în condițiile în care nu există nici o probă care să susțină fără echivoc această împrejurare.
De asemenea s-a arătat că în mod greșit instanța a respins ca neconcludentă proba cu o nouă expertiză în condițiile în care expertul a stabilit în mod eronat viteza de deplasare a autoturismului precum și energia consumată pentru deformarea plastică și nu a stabilit nici dinamica producerii accidentului.
În ce privește culpa în producerea accidentului, în mod greșit acesta a fost reținută în proporție de 70% în sarcina inculpatei, atât timp cât din probele administrate în cauză nu s-a putut stabili nici viteza de deplasare a autoturismului și nici dinamica accidentului.
Criticile privind soluționarea laturii civile vizează trei aspecte:
a ) acordarea daunelor materiale și morale, fără ca întinderea acestora să fie dovedită;
b) omisiunea instanței de a constata că inculpata a plătit părților civile suma de 2.000 lei;
c) omisiunea instanței de a stabili despăgubirile materiale și morale și în raport de culpa reținută în sarcina părților.
Părțile civile au criticat ambele hotărâri pentru nelegalitate și temeinicie, în dezvoltarea motivelor arătând în esență că numai inculpata este vinovată de producerea accidentului, deoarece aceasta circula cu o viteză de 75 km/ în apropierea marcajului pietonal, iac carosabilul era uscat și perfect drept în acel sector de drum. S-a produs, din culpa exclusivă a acesteia, nu se justifică reducerea cuantumului despăgubirilor materiale și morale solicitate de apelanți.
Verificând decizia pe baza motivelor invocate, a lucrărilor dosarului dar și din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859al. 3 Cod procedură penală, instanța constată că recursurile sunt fondate din considerentele ce se vor expune, cu mențiunea că acestea vizează atât decizia, cât și sentința.
Cu privire la aceasta din urmă, Curtea constată că nu cuprinde nici cea mai sumară motivare, prima instanță ignorând în totalitate dispozițiile art. 356 Cod procedură penală.
Astfel, nu este descrisă fapta reținută în sarcina inculpatei ( instanța rezumând-o doar pe cea reținută prin rechizitoriu), nu este analizată nici o probă administrată, care ar fi servit ca temei pentru soluționarea laturii penale și nu a fost motivată soluționarea laturii civile, astfel încât soluția adoptată de prima instanță apare ca expresia a arbitrariului și nu poate convinge cu privire la justețea adoptării ei.
În ce privește cererile formulate de inculpată, asupra unora dintre ele prima instanță nu s-a pronunțat, iar asupra altora s-a pronunțat, dar nemotivat.
Astfel, cu ocazia dezbaterilor asupra fondului,inculpata prin apărător a solicitat reținerea unei culpe comune, dar instanța nu a luat în discuție această cerere, reținând în sarcina inculpatei o culpă de 70%, fără a motiva sau indica probele pe baza cărora a ajuns la această apreciere.
De asemenea, inculpata a solicitat efectuarea unei noi expertize auto, dar instanța a respins-o ca nefiind pertinentă și utilă ( fl. 21 ).
Potrivit art. 67 al. 3 Cod procedură penală admiterea unei cereri de administrare de probe se face motivat.
Aprecierea că o probă nu este pertinentă și utilă nu echivalează cu motivarea respingerii acesteia, instanța având obligația să motiveze de ce o anumită probă nu este utilă sau pertinentă cauzei.
Este adevărat că instanța de apel a motivat respingerea acestei cereri, reiterate cu ocazia judecării căii de atac, dar în același timp, în motivarea deciziei s- arătat că este peste atribuțiile părții și ale instanței să aprecieze dacă în formulele de clacul factorii folosiți se justifică, dacă se impune alte variabile ori dacă însăși metoda de calcul a fost corectă.
În realitate, nu este peste puterea unei părți să facă aprecieri ( dovada că în cauză inculpata le-a și făcut ), ci ea nu are competența de a dovedi dacă aprecierile sunt sau nu corecte, această competență aparținând într-adevăr unui expert.
Această din urmă motivare o contrazice pe cea care a stat la baza respingerii probei cu expertiză și o lipsește pe cea din urmă de conținut.
Spre deosebire de prima instanță, Tribunalul a analizat o parte din probele administrate în cauză, dar nu cu privire la toate aspectele, care sunt esențiale pentru justa soluționare a cauzei.
Astfel, nici instanța de apel nu a indicat și nu a examinat probele pe baza cărora a apreciat că este corect reținută culpa inculpatei, după cum nu a făcut nici referire la probele ce au servit la soluționarea laturii penale.
În plus, nu au fost examinate toate motivele invocate de apelanți, asiguratorul criticând hotărârea pentru nemotivarea atât cu privire la situația de fapt cât și cu privire la individualizarea pedepsei, cu mențiunea că oral și inculpata a invocat acest din urmă motiv. Nefiind analizate criticile ce vizau individualizarea pedepsei, instanța de apel nu a motivat ( ca de altfel și prima instanță ) de ce nu s-a acordat eficiență circumstanțelor atenuante în condițiile art. 76 lit. d Cod penal.
În fine, instanța de apel a omis să se pronunțe asupra apelului declarat de una dintre părțile civile, având în vedere că în declarația de apel figurează patru persoane ( fila 4), la fel ca și pe conceptul de citare. O eventuală indicare greșită a numelui celui de-al patrulea apelant-parte civilă nu exonerează instanța de obligația de a se pronunța asupra apelului, după ce în prealabil ar fi trebuit să stabilească exact identitatea celui care a exercitat calea de atac.
Aspectele invocate se circumscriu cazului de casare, prevăzut de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, care potrivit art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală atrag soluția de trimitere la rejudecare la prima instanță, deoarece, așa cum s-a menționat, criticile formulate de toți recurenții vizează ambele hotărâri.
Chiar dacă motivele invocate de recurenții părți civile nu constituie cazuri de recurs ce atrag aceeași soluție, pentru o justă soluționare a cauzei, în baza art. 38515pct. 2 lit. Cod procedură penală, se vor admite toate recursurile, se va casa atât decizia, cât și sentința și se va trimite cauza la rejudecare la prima instanță.
Deoarece actele procedurale până la termenul din 3.04.2007 au fost efectuate de prima instanță cu respectarea dispozițiilor legale, se va dispune menținerea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul - inculpată, precum și recursurile declarate de recurentele-părți civile:, HG, și -, împotriva deciziei penale nr. 296/AP din data de 25.10.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Casează în totalitate decizia penală recurată și desființează și sentința penală nr. 193 din data de 08.05.2007, pronunțată de Judecătoria Tg. N, județul N și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe - Judecătoria Tg.
În baza art. 385/17 alin. 4, cu art. 383 alin. 3 Cod procedură penală, menține actele procedurale efectuate în cauză până la termenul de judecată din data de 03.04.2007, inclusiv.
Constată că recurenta-inculpată a fost asistată de apărător ales.
În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Liliana Novac, Ecaterina Ene
GREFIER,
Red.sent.
Red.dec..
Red.dec.rec. -
Tehnored. G. - 4 ex.
10/11.04.2008
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Liliana Novac, Ecaterina Ene
