Infracțiuni privind comerțul electronic (legea nr. 365/2002). Decizia 99/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 99/A/2009

Ședința publică din 19 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu

JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș

Grefier - -

- Serviciul Teritorial Alba reprezentat de

Procuror

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 151/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul apelant asistat de apărător ales, avocat, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța pune în vedere inculpatului apelant că are posibilitatea de a da o declarație în fața sa prin care să-și exprime propria versiune asupra faptelor și să arate criticile pe care le are asupra hotărârii, însă acesta arată că a mai dat declarații în cauză și că nu are elemente noi de declarat.

Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al inculpatului apelant Casa, avocat, arată că inculpatul nu a mai înțeles să dea o nouă declarație în fața acestei instanțe deoarece instanța de fond, în cuprinsul hotărârii, a apreciat că inculpatul a fost sincer în cursul urmăririi penale. Arată că starea de fapt a fost corect reținută în cauză. Precizează că inculpatul nu a săvârșit infracțiunile de teritoriul României, ci în principal în, iar partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză și nu a solicitat trimiterea în judecată a inculpatului, dar DIICOT, în urma interceptării convorbirilor telefonice a înțeles să înceapă urmărirea penală împotriva inculpatului. Învederează faptul că infracțiunile sunt săvârșite în SUA și că nu este operant principiul personalității legii penale. Arată că există patru carduri, dar pentru trei dintre acestea nu s-a stabilit nicio legătură cu inculpatul, ci doar că ele au fost comunicate inculpatului, fără a se transmite și PIN-urile. Precizează că referatul de evaluare a inculpatului apreciază că acesta are valențe ale personalității care îi permit să se integreze modului de viață român și că nu este singurul român din SUA care cade în capcana acestui stat. Solicită instanței să observe că în cauză existe probe juridice care pot fi interpretate în sensul că nu este aplicabilă în cauză legea română. Pentru aceste considerente solicită admiterea apelului.

Reprezentanta DIICOT solicită respingerea apelului ca nefondat. Arată că sentința este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie. Referitor la motivul de nelegalitate, prin care se vizează constatarea nulității absolute a urmăririi penale pentru motivul neaplicării principiului personalității legii penale, arată că legea penală română se aplică și infracțiunilor săvârșite în afară, dacă sunt săvârșite de un cetățean român. Precizează că instanța a făcut trimitere în acest sens și la dispozițiile din Constituția României. Apreciază că atât urmărirea penală, cât și judecata, s-au desfășurat în condiții de legalitate.

Cu privire la celelalte aspecte de fond, arată că instanța a reținut corect starea de fapt pe baza probelor administrate și a făcut trimitere la cauzele celorlalți doi inculpați în care inculpatul are calitatea de complice. Consideră că prezenta cauză a fost lămurită prin probele administrate și că hotărârea este corectă, legală și temeinică.

Referitor la pedepsele aplicate inculpatului consideră că s-a avut în vedere antecedența penală a inculpatului, care a mai fost anterior condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate și pentru a nu se ajunge la un cumul mare, s-au reținut circumstanțe atenuante și s-a diminuat minimul special al pedepselor în așa măsură încât s-a ajuns la o rezultantă de 2 ani închisoare.

Arată că în referatul de evaluare existent la dosar se menționează că ar exista șanse de recuperare, de reintegrare socială a inculpatului, care a încercat o viață mai bună în SUA, însă nu se poate face abstracție de art. 83 Cod penal.

Apreciază că în cauză nu există nici un motiv de desființare a hotărârii atacate și solicită respingerea apelului și menținerea sentinței penale atacate ca temeinică și legală.

Apărătorul ales al inculpatului apelant Casa, avocat, în replică, învederează instanței faptul că americanii nu l-au judecat pe ucigașul lui.

Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, arată că se consideră nevinovat.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față:

Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 151/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- a fost condamnat inculpatul, la:

- 10 luni închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art.27 al.3 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, art.37 lit.a și Cod Penal art.74 lit.c și Cod Penal art.76 lit.d p;

- 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea prev.și ped.de art.26 rap.la Cod Penal art.24 al.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, art.37 lit.a și Cod Penal art.74 lit. c Cod Penal, art.76 lit.c și Cod Penal interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II, lit.b pe Cod Penal o durată de timp de 2 ani;

- 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea prev.și ped.de art.26 rap.la Cod Penal art.24 al.2 in Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41al.2 Cod Penal, art.37 lit.a și Cod Penal art.74 lit. c Cod Penal, art.76 lit.c și Cod Penal interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II, lit.b pe Cod Penal o durată de timp de 2 ani;

- 10 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea prev.și ped.de art. 26.rap.la Cod Penal art.27 al.2 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, art,37 lit.a și Cod Penal art.74 lit.c și 76 lit.d Cod Penal;

- 5 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.215 al.1 cu Cod Penal aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, art.37 lit.a Cod Penal, art.74 lit.c și Cod Penal art.76 lit.e Cod Penal; - 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev.de art.23 al.1 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.37 lit.a Cod Penal, art.74 lit.c și Cod Penal art.76 lit.c.

Cod Penal

În baza art.33 lit.a și Cod Penal art.34 lit.b și Cod Penal art.35 Cod Penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II, lit.b pe Cod Penal o durată de timp de 2 ani.

În baza art.83 s Cod Penal-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.333/2001 a Judecătoriei Hunedoara, definitivă prin nr.836/11.10.2001 a Tribunalului Hunedoara pentru infracțiunea prev.și ped.de art. 189 al.2 Cod Penal, pedeapsă care s-a aplicat alături de pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II, lit.b pe Cod Penal o durată de timp de 2 ani.

A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit. a teza II și art.64 lit.b

Cod Penal

În baza art.88 s Cod Penal-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul executat de la 1 mai 2007 până la 30 august 2007.

În baza art.14 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 12.342,93 USD către partea civilă Banca Națională - - SUA.

A fost menținut sechestrul aplicat prin Ordonanța din 01 mai 2007 în dosarul nr.1/D/P/2006 a Ministerului Public - DIICOT - Biroul teritorial Hunedoara privind indisponibilizarea sumei de 4961 USD (depusă la BCR - Sucursala Județeană H D).

S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

În fapt:

În perioada 1998-1999, inculpatul a studiat în SUA, statul -, urmând cursurile clasei a XII-a de liceu într-un schimb de studii.

În anul 2001, inculpatul a plecat cu viză de turist în USA, iar între anii 2002-2006, fost student al Colegiului - Facultatea de Justiție Criminală din, USA. În paralel, în perioada studenției, susținut financiar de către mama sa, inculpatul a fost administratorul a două restaurante, unde avea angajați 15 tineri studenți, de origine română.

Conform declarațiilor date de inculpat, reiese că l-a cunoscut pe numitul ( trimis în judecată prin rechizitoriul DIICOT - Biroul teritorial Hunedoara, la 13 martie 2006, în dosarul nr. 99/D/P/2005 pentru infracțiunea de deținere de echipamente de vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, privind comerțul electronic și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002, privind comerțul electronic), încă din copilărie, amândoi locuind în același cartier, respectiv Centrul din municipiul H, iar pe partea vătămată l-a cunoscut în primăvara anului 2005 tot în H, ocazie cu care i-a spus că deține o pizzerie în USA, dându-i și numărul de telefon mobil ( fila 290 dosar urmărire penală).

.-se cu prietenul său, inculpatul a realizat mai multe fotografii la mai multe tipuri de bancomate din, pe care le-a trimis celui din urmă, precum și seriile de pe diferite card-uri, urmând ca numitul prin folosirea unui aparat de fraudat card-uri, să facă diferite extrageri ( fila 295 dosar urmărire penală, declarații inculpat).

Astfel, în data de 09 mai 2005, inculpatul a transmis fără a fi autorizat, seriile a patru card-uri respectiv: 4608 9200 0001 7415 4018 2100 0368 1621, 4264 8000 0526 3435 și 4608 9200 0001 8355 prin intermediul Internet-ului, respectiv a programului, cât și telefonic, inculpatului ( a se vedea raportul EN-CASE - filele 79-80 volumul II).

După transmiterea seriilor de card-uri menționate mai sus, cât și a codurilor PIN aferente acestora, alte persoane care nu au fost identificate au procedat la extragerea frauduloasă a sumelor în valută existente pe două dintre cele patru card-uri, respectiv pe card-urile având seriile 4608 9200 0001 8355 și 4018 - 1621. În total, de pe cele două card-uri, a fost extrasă fraudulos suma de 12.342,93 USD, în luna iunie 2005, de la bancomatele situate pe teritoriile Franței și Belgiei ( a se vedea procesele verbale, filele 77-78, 91-92 și extrase cont filele 80-90 și 93-98 volumul I).

De menționat că aceste card-uri au fost emise de National Bank cu sediul în statul, fiind card-uri de debit, adică sumele de bani existente pe acestea fiind depuse de însuși inculpatul,

După extragerea frauduloasă a sumei de 12.342,93 USD, inculpatul a depus o plângere ( declarație sub prestare de jurământ privind utilizarea neautorizată a unui card de debit) la National Bank, banca emitentă a celor două card-uri, în care a susținut în mod nereal că alte persoane au utilizat card-urile sale de debit, fără consimțământul său și ai extras sumele existente pe acestea. Urmare plângerii depuse, banca emitentă a card-urilor a procedat la rambursarea către inculpat a sumei de 12.342,93 USD apreciind că acesta a fost prejudiciat.

National Bank s-a constituit parte civilă în cauză cu suma pe care a rambursat-o inculpatului ( fila 241).

În cursul urmăririi penale s-a indisponibilizat suma de 4961 USD găsită asupra inculpatului, care a fost depusă la BCR Sucursala D, în contul DGFP H ( filele 37-39 volumul I).

Din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat dacă inculpatul a retransmis seriile celor patru card-uri persoanelor care au procedat la falsificarea, la punerea în circulație și extragerea sumelor de bani existente pe două dintre acestea.

De altfel, inculpatul putea transmite direct aceste serii de card-uri persoanelor menționate mai sus, împrejurare pe care nu a recunoscut-o, susținând în faza de urmărire penală că le-ar fi transmis numai inculpatului.

Indiferent de modalitatea în care datele de identificare și codurile PIN aferente card-urilor au fost transmise, dovada certă a acestei transmiteri o constituie împrejurarea că pe două dintre aceste card-uri, respectiv cele având seriile 4608 9200 0001 8355 și 4018 2100 0368 1621 fost extrasă fraudulos suma de 12.342,93 USD de la bancomatele situate pe teritoriile Franței și Belgiei.

Inculpatul a recunoscut faptul că a transmis inculpatului seriile celor patru card-uri, însă cu privire la card-ul cu seria 4608 9200 0001 8355 avut o poziție oscilantă, declarând inițial că a transmis și datele de identificare ale acestuia, iar ulterior că nu le-ar fi transmis.

Poziția inculpatului denotă nesinceritate, fiind infirmată de însăși extragerea frauduloasă a sumei existente pe acesta ( filele 91, 243 volumul I).

Totodată, în discuția purtată la data de 25 aprilie 2005, prin intermediul Internet-ului, inculpatul a precizat inculpatului faptul că urmează să îi transmită seriile celor patru card-uri.

În acest sens, primul inculpat i-a spus celui de-al doilea:săptămâna ce vine ți dau patru cărți, să mergi în Austria.

Și alte discuții purtate de cei doi se referă la aceleași patru card-uri. Astfel, în data de 26 aprilie 2005, inculpatul i-a spus inculpatului:- patru, trei (3) acum și sper încă la unul.

Într-o altă discuție avută la data de 26 aprilie 2005, la ora 21.53, inculpatul i-a precizat inculpatului că pentru a putea falsifica toate cele patru card-uri, în vederea extragerii sumelor existente pe acestea, este nevoie de informațiile existente pe track-ul 2 ( unul dintre nivelurile benzii magnetice existente pe verso-ul card-urilor) precum și codul PIN ( fila 227, volumul II, Raport EN-CASE).

În data de 14 iunie 2005, partea vătămată student în anul III la Facultatea de Medicină - Universitatea A, s-a deplasat în SUA, de Sud, pentru a munci în perioada vacanței de vară.

Pentru munca prestată până la sfârșitul lunii iulie 2005 în localitatea Beach, de Sud, partea vătămată a obținut cu titlu de salariu, suma de circa 1800 dolari, sumă care a fost depusă pe un card, având seria - și codul PIN 2323, eliberat de Banca din aceeași localitate, în jurul datei de 20 iunie 2005 ( fila 202, declarația părții vătămate, dosar urmărire penală).

La sfârșitul lunii iulie 2005, partea vătămată nu a mai găsit de lucru în zona unde se afla, astfel că l-a contactat telefonic pe inculpatul, care locuia în SUA, statul, localitatea, pentru a lucra la pizzeria al cărei patron era inculpatul ( filele 202, 291 dosar urmărire penală).

De menționat că partea vătămată îl cunoștea pe inculpat încă din primăvara anului 2005, când se întâlnise cu acesta în România, municipiul

În acest context, inculpatul i-a propus părții vătămate să lucreze la pizzeria pe care o patrona, în ipoteza că va veni în SUA pentru a munci, în cadrul unor programe pentru studenți. Totodată, i-a scris pe un fragment de hârtie numărul de telefon la care să îl contacteze partea vătămată, respectiv -.

După discuția telefonică cu inculpatul, acesta din urmă s-a deplasat cu unul din autoturismele sale în localitatea Beach - de Sud, de unde a luat-o pe partea vătămată, care se afla împreună cu o studentă română, pe nume și i-a transportat pe ambii în locuința sa din localitatea, compusă dintr-un living-room, situat la parter, un birou situat la subsol, două camere situate la etajul I și o bucătărie.

Pentru activitatea prestată în pizzeria inculpatului, cât și la construcția noii pizzerii, situată în altă localitate, partea vătămată a fost retribuită în numerar, de către inculpat, cu suma totală de circa 6000 dolari, remisă în trei rânduri, sumă pe care a depus-o pe card-ul emis de Banca, având seria - și codul PIN 2323 (fila 209 declarație parte vătămată, dosar urmărire penală).

Pe același card, după cum s-a precizat anterior, partea vătămată mai depusese anterior și alte sume totalizând 3608 dolari, deci în total pe acest card a fost depusă, până în jurul datei de 15 septembrie 2005, suma totală de circa 9600 dolari.

Din această sumă, partea vătămată a retras circa 600 dolari, în trei rânduri, pe card rămânând în final suma de circa 9000 dolari (filele 209, 291 dosar urmărire penală).

Se impune sublinierea că la fiecare depunere de numerar pe card, cât și la fiecare retragere, cu o singură excepție, partea vătămată a fost însoțită la bancomatul situat la sediul filialei Băncii de pe raza localității, de către inculpat, care i-a indicat modul de lucru cu bancomatul. În acest context, inculpatul a observat codul PIN utilizat de partea vătămată. De altfel, inculpatul a intrat în posesia codului PIN și datorită modului neglijent în care partea vătămată își păstra card-ul și acest cod. Astfel, codul PIN îl avea scris pe un fragment de hârtie ce îl păstra în rucsacul său, împreună cu card-ul și carnetul de cec-uri, în camera unde dormea și unde inculpatul avea acces nelimitat, fiind propria sa locuință.

Datele de identificare aflate pe magnetică a card-ului au fost copiate de inculpat, folosind skimmer-ul aflat în pizzeria sa și care era folosit, de regulă, pentru plata produselor livrate de pizzerie, clienților posesori de card-uri sau prin altă modalitate, respectiv apelând la alte persoane care dețineau aparatură de citit informațiile de pe card-uri ( filele 204, 205 declarații parte vătămată, dosar urmărire penală).

După ce a intrat în acest mod fraudulos în posesia datelor existente pe card și a codului PIN, inculpatul le-a transmis, prin intermediul Internet-ului, respectiv a programului, inculpatului, pe care îl cunoștea de mai mulți ani, ambii fiind din municipiul H și în relații de prietenie.

Acesta din urmă a transmis datele card-ului, precum și codul PIN prin intermediul unui SMS, de pe telefonul său mobil cu nr. 0721 -, inculpatului, aflat în Belgia, care a procedat, folosind aceste date, la falsificarea, respectiv clonarea card-ului, în două exemplare și extragerea frauduloasă a sumei de circa 9000 dolari, de la bancomatele situate pe teritoriul belgian.

Inculpatul l-a cunoscut pe numitul aflat în Belgia, în perioada comiterii faptelor prin intermediul unei angajate de la pizzeria din, pe care inculpatul o numește sau -, necunoscându-i numele ( fila 291 dosar urmărire penală).

Trebuie precizat că față de numitul s-a început urmărirea penală la data de 26 octombrie 2005, când a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 24 alin. 1 și 2 și art. 27 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002, privind comerțul electronic.

La data de 16 ianuarie 2006, a fost condamnat de Tribunalul d e Primă Instanță din - Belgia, pentru mai multe infracțiuni similare cu cele din prezenta cauză, inclusiv pentru falsificarea cărții de credit, ale cărei date i-au fost transmise de către numitul, cât și pentru extragerea sumei de circa 9000 dolari din bancomatele situate pe teritoriul belgian ( filele 5, 125-132, 133-134 volumul II).

Datorită faptului că inculpatului îi erau necesari bani lichizi pentru noua pizzerie și plata unor materiale și a muncitorilor, inculpatul i-a cerut inculpatului să procedeze la falsificarea card-ului chiar în ziua transmiterii datelor de pe acesta, folosind cuvintele să o scrii neapărat azi ( a se vedea procesul verbal referitor la conținutul convorbirii telefonice dintre inculpații și, lista privind sumele extrase în Belgia de inculpatul și declarația inculpatului, filele 56, 77,252 volumul I).

După extragerea frauduloasă a sumei menționate, inculpatul a reținut pentru sine o parte a acesteia, iar diferența de 6000 euro a trimis-o în România, inculpatului, fie prin serviciul, fie prin intermediul unor persoane, între care s-a aflat și fratele inculpatului,respectiv (a se vedea adrese, declarația martorului și declarația inculpatului - filele 220-223, 256, volumul I).

Ulterior transmiterii sumei de 6000 euro în România, prin modalitățile arătate, inculpatul a procedat la remiterea acesteia către mama inculpatului, respectiv martora.

În scopul ascunderii provenienței ilicite a sumei de 6000 euro și a creării unei aparențe de proveniență legală a acesteia, inculpatul i-a solicitat mamei sale să i-o transfere în SUA. În luna octombrie 2005, inculpatul a primit această sumă de la mama sa, prin intermediul unui cetățean român, stabilit în SUA și a folosit-o la cumpărarea de produse ( sosuri, făină, cutii de pizza, legume, carne, etc.) pentru noua pizzerie situată în localitatea -, la circa 20 km. de orașul (a se vedea declarația inculpatului - filele 294, 299 volumul I).

Este semnificativ faptul că la data transferului sumei de 6000 euro, inculpatul nu dispunea de banii necesari renovării noii pizzerii și pentru achiziționarea de produse. În acest sens este relevantă discuția purtată la data de 09 septembrie 2005, în cursul căreia inculpatul îi spunea inculpatului că nu are bani, respectiv că îi trebuie 7000 dolari pentru salarii, 30.000 dolari pentru utilaje și 300 dolari pentru chirie.

Totodată, era nemulțumit de împrejurarea că nu putea vinde nici autoturismele pe care le deținea în scopul procurării de bani ( a se vedea filele 190-191 din raportul EN CASE, volumul II).

În cursul audierii în faza de urmărire penală, inculpatul a susținut că partea vătămată i-ar fi transmis inculpatului datele de identificare ale card-ului și codul PIN, urmărind astfel fraudarea băncii emitente a card-ului ( Bank din localitatea Beach - de Sud - SUA) prin reclamarea dispariției banilor din contul de card și obținerea ulterioară a acestora de la aceeași bancă.

De asemenea și inculpatul a încercat să acrediteze aceeași idee, respectiv că și partea vătămată este implicată în transmiterea datelor card-ului în scopul fraudării băncii emitente. În acest sens, inculpatul a exercitat presiuni asupra părții vătămate, căruia i-a solicitat prin intermediul poștei electronice să-și retragă petiția de investigare pentru tranzacții frauduloase, pe care partea vătămată o depusese la banca emitentă a card-ului din SUA. Totodată, i-a solicitat să comunice băncii că ar fi consimțit la transmiterea codului PIN unui terț, care i-ar fi retras fondurile și că ar fi autorizat toate tranzacțiile efectuate pe contul de card.

Mai mult, inculpatul s-a substituit băncii emitente a card-ului, transmițând la data de 26 ianuarie 2006, prin intermediul poștei electronice, părții vătămate, o adresă din care rezultă că un terț ar fi încunoștiințat banca despre faptul că partea vătămată a autorizat tranzacțiile efectuate pe contul de card, dând în acest sens codul PIN altor persoane care, la cererea părții civile, ar fi retras numerarul existent în contul de card.

Din aceeași adresă rezultă că banca emitentă a card-ulii nu va efectua demersuri pentru acuzarea părții vătămate, dacă aceasta își retrage cererea de investigare pentru tranzacții frauduloase, sens în care să redacteze o scrisoare în care să precizeze că a autorizat tranzacțiile efectuate pe contul de card ( a se vedea volumul I filele 101, 103, 133-134).

Pentru a intensifica presiunile asupra părții vătămate, în luna februarie 2006, inculpatul i-a comunicat acesteia, prin intermediul poștei electronice, faptul că ar fi fost la banca emitentă a card-ului, unde ar fi dat o declarație în sensul că partea vătămată i-a comunicat codul PIN și chiar i-ar fi solicitat să-i retragă banii din contul de card.

Observând că partea vătămată nu cedează acestor presiuni, inculpatul a trecut la amenințări, atrăgându-i atenția părții vătămate că va avea "belele mari" dacă declară organelor de poliție din România adevărul.

În același timp, i-a transmis părții vătămate faptul că știe despre conținutul declarațiilor acesteia, date la organele de poliție și că dacă nu va retrage petiția depusă la banca emitentă a card-ului, va suferi consecințele negative ( volumul I filele 101-102).

La solicitarea organelor de urmărire penală, partea vătămată a depus la dosarul cauzei e-mail-urile primite de la inculpat din SUA. În acest context, s-a solicitat băncii emitente să confirme dacă a transmis vreo comunicare părții vătămate prin intermediul poștei electronice, însă banca a negat, solicitând părții vătămate să șteargă e-mail-ul primit și să nu răspundă la acesta ( volumul I filele 162-165).

Inculpatul a recurs chiar la amenințarea părții vătămate cu anchetarea acesteia de către, instituție care îl va acuza oficial ( volumul I fila 165).

Inculpatul recunoaște ( fila 29 dosar fond) faptul că a transmis datele de identificare ale card-ului aparținând părții vătămate și că a transferat suma de 6000 euro provenită din fraudarea card-ului din România în SUA, unde a folosit-o la cumpărarea unor produse pentru noua pizzerie ( filele 294-299 volumul I).

Din discuțiile purtate de inculpații și, a mai rezultat că cei doi urmau să-și intensifice activitatea infracțională.

Astfel, cel de-al doilea inculpat urma să meargă în SUA unde să procedeze la falsificarea unor aparate de citit informațiile existente pe magnetică a card-urilor, pe care să le monteze la bancomatele din această țară.

Totodată, cei doi au stabilit ca în ipoteza venirii inculpatului în SUA, vor aștepta un interval de șase luni și numai după trecerea acestuia vor începe să extragă fraudulos bani din bancomate ( Raport EN CASE, filele 69. 72).

Mai mult, cei doi discutau și despre implicarea în activitatea infracțională a altor cetățeni români aflați în SUA, cât și asupra modului în care vor împărți banii ( Raport EN CASE, filele 82.90).

În drept:

Fapta inculpatului care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai-septembrie 2005, transmis fără a fi autorizat, inculpatului, datele de identificare a cinci card-uri emise în SUA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002, privind comerțul electronic, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

Fapta inculpatului, care în perioada mai-septembrie 2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înlesnit falsificarea a trei card-uri de către alte persoane ( prin transmiterea neautorizată a datelor de identificare ale acestora) constituie complicitate la falsificarea instrumentelor de plată electronice, prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, privind comerțul electronic, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

Fapta inculpatului de a înlesni, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai-septembrie 2005, punerea în circulație de către alte persoane a trei card-uri falsificate ( prin transmiterea neautorizată a datelor de identificare ale acestora) constituie complicitate la infracțiunea de punere în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 24 alin. 2 din legea nr. 365/2002, privind comerțul electronic, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

Fapta aceluiași inculpat care, în perioada mai-septembrie 2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înlesnit extragerea de numerar de pe trei card-uri prin transmiterea neautorizată a datelor de identificare ale acestora, de către alte persoane, la bancomatele situate pe teritoriile Franței și Belgiei, constituie complicitate la efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 10 din Legea nr. 365/2002, prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare, prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 27 alin. 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

În sarcina inculpatului, s-a reținut complicitatea la cele trei activități infracționale, respectiv falsificarea, punerea în circulație și extragerea de numerar din bancomatele situate pe teritoriile Franței și Belgiei, prin utilizarea oricăror date de identificare a unui instrument de plată electronică ( card), avându-se în vedere că prin transmiterea neautorizată a datelor de identificare a celor trei card-uri, a înlesnit comiterea acestora.

Fapta inculpatului care în perioada 09-20 iunie 2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a indus în eroare banca Națională din - SUA, cauzându-i o pagubă de 12.342,93 USD, prin prezentarea a împrejurării că persoane necunoscute ar fi retras fără consimțământul său suma menționată, de pe două card-uri de debit, al căror titular era, constituie infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

Fapta aceluiași inculpat care, în luna octombrie 2005, transferat din România în SUA suma de 6000 euro, obținută în urma falsificării card-ului cu seria 4828 5408 6454 9016 aparținând părții vătămate, pentru a ascunde proveniența ilicită a acesteia, constituie infracțiunea de spălare a banilor, prev. de art. 23 al. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor.

Pentru infracțiunile menționate, inculpatul a fost condamnat.

Cu ocazia soluționării cauzei pe fond, inculpatul a susținut a se constata nulitatea urmăririi penale întrucât, în speță, nu se aplică principiul teritorialității legii penale române, deoarece infracțiunile nu au fost săvârșite pe teritoriul României și nu a fost încălcată legea română, respectiv nu există nici un act de ubicuitate.

În acest sens, s-a motivat că principiul personalității legii penale acționează numai în prezența elementelor obiective care să constituie un punct de legătură pentru a atrage aplicarea principiului personalității legii penale, ca normă conflictuală în materie penală și că un asemenea punct de legătură cu legea penală rămână lipsește.

S-a mai susținut că faptele nu vizează domeniul comerțului electronic, ca să fie incidentă legea specială, modul de operare vizând exclusiv fraudarea prin utilizarea card-urilor originale și reclamarea utilizării acestora de către o altă persoană decât titularul card-ului, ceea ce nu înseamnă acte de comerț.

Instanța nu a împărtășit această opinie.

Astfel, conform textului art. 4 din Codul penal în vigoare, legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării, dacă făptuitorul este cetățean român sau dacă, neavând nici o cetățenie, are domiciliul în țară. Deși textul legii nu indică, în concret, reiese fără nici un dubiu faptul că legea penală se aplică faptelor săvârșite în străinătate de un cetățean român, dacă aceste fapte sunt incriminate de legea română.

Or, potrivit textelor de lege menționate mai sus, faptele reținute sunt incriminate de legea română, iar inculpatul este cetățean român.

Trebuie menționat și faptul că dispozițiile art. 4 Cod penal nu pot fi considerate contrare prevederilor art. 124 alin. 1 din Constituție, care consacră principiul înfăptuirii justiției "în numele legii", deoarece tocmai conform principiului legalității, instanțele judecătorești sunt obligate să aplice legea penală tuturor cetățenilor români ori apatrizilor care au domiciliul în România și care au săvârșite fapte penale în afara teritoriului țării.

Totodată, respectarea legii penale române în străinătate de către cetățenii români nu reprezintă o obligație incompatibilă cu absența lor din țară.

Dispozițiile art. 4 Cod penal nu contravin nici prevederilor art. 131 alin. 1 din Constituție, referitoare la rolul Ministerului Public, deoarece "personalitatea legii penale", prevăzută de textul de lege criticat, nu reprezintă o încălcare a rolului Ministerului Public ci, dimpotrivă, o exercitare a acestui rol ( a se vedea în acest sens decizia nr. 233/2001 a Curții Constituționale, publicată în Of. nr. 544/05 septembrie 2001).

În speța de față, problema unui punct de legătură între activitatea ilicită a inculpatului și aplicarea personalității legii penale, nici nu trebuie pusă în discuție, această legătură rezultând cu claritate din chiar declarațiile date de inculpat, în mod foarte detaliat, în cursul urmăririi penale, declarații probate cu mijloacele de probă administrate și menționate pe parcursul descrierii faptelor comise, precum și din condițiile cerute de textul art. 4 Cod penal, pe care astfel cum s-a arătat mai sus, inculpatul le îndeplinește.

În ceea ce privește faptele reținute în sarcina inculpatului, pentru trei activități infracționale, s-a realizat, în mod just, de către DIICOT Biroul teritorial Hunedoara, instanța considerând că există o legătură subiectivă dintre complice și autor, respectiv inculpatul este complice la falsificarea, punerea în circulație și extragerea de numerar din bancomatele situate pe teritoriile Franței și Belgiei, prin utilizarea oricăror date de identificare a unui instrument de plată electronică - card - avându-se în vedere că prin transmiterea neautorizată a datelor de identificare a celor trei card-uri, a înlesnit autorilor comiterea acestora. Inculpatul a cunoscut împrejurarea că, în baza datelor de identificare ale celor trei card-uri pe care le-a transmis neautorizat, alte persoane vor proceda la falsificarea, punerea în circulație și extragere de numerar din bancomate - astfel, în declarația dată în fața instanței susține, deși nesincer, faptul că " inițial am încercat să trimit aceste date pentru a vedea dacă se poate opera pe acestea, dar am renunțat la acest lucru, gândindu-mă la consecințele negative a ceea ce va urma".

Prin urmare, a avut reprezentarea faptelor comise de autorii celor trei activități infracționale - a se vedea declarațiile ample și amănunțite date de inculpat în faza de urmărire penală, filele 290-304, pe care le-a menționat în faza de judecată, cu precizarea că aspectele pe care nu și le menține sunt chestiuni minore ( fila 29 dosar fond).

Cât privește solicitarea ca pe fond să se aducă o soluție de achitare a inculpatului în temeiul art. 10 lit. a Cod proc. penală, pentru inexistența infracțiunilor menționate, în temeiul Legii nr. 365/2002, s-a respins ca nefondată, raportat la aspectele menționate și probate, astfel cum s-a motivat în cuprinsul prezentei hotărâri.

În considerarea celor arătate, inculpatul a fost condamnat la:

- 10 luni închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art.27 al.3 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, art.37 lit.a și Cod Penal art.74 lit.c și Cod Penal art.76 lit.d p;

- 5 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.215 al.1 cu Cod Penal aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, art.37 lit.a Cod Penal, art.74 lit.c și Cod Penal art.76 lit.e Cod Penal;

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev.de art.23 al.1 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.37 lit.a Cod Penal, art.74 lit.c și Cod Penal art.76 lit.c

Cod Penal

Întrucât faptele au fost comise în concurs real, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal și art. 35 Cod penal, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Având în vedere gravitatea faptelor comise, instanța a considerat necesar a interzice acestuia prevederile art. 64 lit. a teza II, lit. baa cestui articol, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de timp de 2 ani.

La pronunțarea acestei soluții, instanța de avut în vedere prevederile art. 72 Cod penal, precum și atitudinea sinceră a inculpatului din timpul urmăririi penale și a judecății, atitudine care a înlesnit aflarea adevărului în prezenta cauză, deși în fața instanței a arătat că se consideră vinovat doar pentru transmiterea datelor de identificare de pe card-ul bancar al părții vătămate, emis de către SUA, însă a menționat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, prezentarea sa la fiecare termen de judecată în fața instanței, dar și concluziile referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara ( fila 193-198), raportat la gravitatea faptelor comise și starea de recidivă în care se află inculpatul ( filele 231-234 dosar).

În favoarea inculpatului, instanța a reținut unele aspecte reieșite din referatul de evaluare amintit. Astfel, în acest referat, se menționează că cu toate că are antecedente penale, dar ținându-se cont de faptul că și-a asumat responsabilitatea cu privire la infracțiunile comise, precum și cele relatate de sursele de informații, s-a putut presupune că el anticipează gravitatea și consecințele activității sale infracționale.

Există posibilitatea ca inculpatul să dezvolte caracteristici comportamentale pro-sociale și să evolueze din punct de vedere cognitiv - comportamental dacă va beneficia de control social, care să includă o supraveghere specializată, în scopul modelării pro-sociale pentru responsabilizarea sa cu privire la necesitatea respectării normelor de conviețuire socială în orice situație, în orice zonă geografică a lumii s-ar afla.

de pârghiile controlului social, cu scopul implicării în programe de consiliere psihologică, el ar putea fi astfel sprijinit să dobândească abilități de rezistență la presiunea pe care anumite persoane din anturaj o exercită asupra sa și va fi îndrumat corespunzător, moral și caracterial pentru a fi pregătit să facă față realităților vieții.

Pe de altă parte, dacă tânărul va găsi în relația cu membrii familiei de origine, persoane de referință și prietenii săi un suport viguros și constant, în susținerea și dezvoltarea personalității sale, astfel încât să se poată exprima pe sine prin prisma valorilor promovate la nivel familial și social, dacă relația dintre ei va fi una autentic umană, atunci este puțin probabil ca el să-și dorească să respingă o astfel de realitate, să iasă "dincolo" de ea, să mai caute prietenia unor așa-ziși "adevărați prieteni", să cauze bucurii iluzorii.

Implicarea sa în programe de consiliere individuală și de grup, care să-i satisfacă anumite trebuințe psihologice, experiențe și sentimente de recompensă morală, ar putea contribui la adoptarea de către acesta a unei atitudini de evitare sau indiferență față de presiunea negativă exercitată de anumite persoane din anturajul său.

Dacă va fi monitorizat, asistat și consiliat de către personal specializat, cu scopul de a continua să se implice în activități sociale constructive, vizând încrederea în ceilalți și în sine, respectul reciproc, promovarea valorilor sociale, tânărul ar putea dobândi o experiență pro-socială corectă, îmbogățindu-și repertoriul de semnificații etice și morale insuficient structurat în prezent, obținând în acest mod abilitatea de a experimenta doar recompensele intelectuale și spirituale, precum și posibilitatea de a se integra corespunzător - în viitor - în societate.

Prin sentința penală nr. 333/2001 a Judecătoriei Hunedoara, definitivă prin decizia penală nr. 836/11 octombrie 2001 Tribunalului Hunedoara, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 189 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 81 și 82 Cod penal. Faptele prezente pentru care inculpatul a fost condamnat, în actuala cauză, au fost comise în perioada mai-septembrie 2005, deci în cursul termenului de încercare, fapt care atrage incidența prevederilor art. 83 Cod penal, cu privire la revocarea suspendării condiționate.

În aceste condiții, conform art. 83 Cod penal, s-a dispus revocarea pedepsei de 3 ani închisoare menționată mai sus, pedeapsă care s-a aplicat inculpatului alături de pedeapsa stabilită în prezenta sentință, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de cinci ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe o durată de timp de 2 ani.

Ținând seama de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, de împrejurările cauzei, dar și de persoana inculpatului, instanța a privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și art. 64 lit. b Cod penal, în condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul executat de 01 mai 2007 până la 30 august 2007.

În acest sens, s-a arătat că prin încheierea penală nr. 2/2007, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 1 din 31 ianuarie 2007 de către Tribunalul Hunedoara.

Prin încheierea din 02 mai 2007, dată în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului a început la data de 01 mai 2007, atunci când inculpatul a fost adus în țară din SUA, urmare punerii în executare a măsurii expulzării.

Măsura arestării preventive a fost prelungită prin încheierile penale nr. 141/2007,a Judecătoriei Hunedoara, nr. 29/2007, 36/2007, 47/2007 ale Tribunalului Hunedoara, până la data de 27 septembrie 2007, însă prin încheierea penală nr. 48/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-, s-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1 din 31 ianuarie 2007 ( filele 19-20, 23-28 volumul I).

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar Banca Națională, cu sediul în str. - (- ) nr. 483, localitatea, statul, s-a constituit parte civilă cu suma de 12.342,93 dolari ( a se vedea în acest sens plângerea depusă de această bancă prin intermediul Ambasadei SUA, Biroul atașatului pe probleme juridice, B, România, filele 237-242).

Prin concluziile pe fond, inculpatul a susținut că această bancă nu îl consideră vinovat de comiterea faptelor, întrucât banca menționează că: " într-un fel clientului nostru i-au fost contrafăcute cărțile de debit/cheltuieli". Această mențiune nu prezintă relevanță majoră în cauză, atâta timp cât faptele comise de inculpatul au fost descrise și probate, iar paguba băncii există, atâta timp cât aceasta menționează: "doresc să mă constitui parte vătămată/reclamantă, solicitând despăgubiri în sumă de 12.342,93 USD, care reprezintă c/valoarea pagubelor pe care a trebuit să le suport în urma activităților criminale ale celui mai sus menționat" (filele 241-242 dosar urmărire penală).

În consecință, în baza art. 14 Cod proc. penală, a obliga pe inculpat la plata sumei de 12.342,93 USD către partea civilă Banca Națională - - SUA.

În baza art. 348 rap. la art. 163 Cod proc. penală, instanța a menținut sechestrul aplicat prin ordonanța din 01 mai 2007, în dosarul nr. 1/D/P/2006, al Ministerului Public -DIICOT- Biroul teritorial Hunedoara - privind indisponibilizarea sumei de 4961 USD, depusă la BCR Sucursala Județeană H

În baza art. 192 al. 2 Cod proc. penală, a fost obligat la 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel inculpatul.

Apelul a fost declarat în termen.

În motivarea apelului inculpatul a criticat hotărârea atacată susținând că inculpatul a săvârșit infracțiunile pe teritoriul, în cauză nu operează principiul personalității legii penale, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză și nu a solicitat trimiterea acestuia în judecată.

S-a susținut că există patru carduri, dar numai trei au fost comunicate inculpatului, fără a fi transmise și PIN-urile.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma temeiurilor invocate și cererilor formulate de inculpatul apelant, și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit efectului devolutiv al apelului, statuat de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, instanța apreciază că apelul inculpatului este nefondat din următoarele considerente:

Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect starea de fapt din care rezultă următoarele:

Inculpatul în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai-septembrie 2005, a transmis fără a fi autorizat inculpatului datele de identificare a cinci carduri emise în SUA, a înlesnit falsificarea a trei carduri de către alte persoane (prin transmiterea neautorizată a datelor de identificare ale acestora) și punerea în circulație a acestor carduri falsificate, înlesnind extragerea de numerar de către alte persoane, de la bancomate situate pe teritoriul Franței și Belgiei.

De asemenea, inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 09-20 iunie 2005, a indus în eroare Banca Națională din - SUA, cauzându-i un prejudiciu de 12.342,93 USD, prin prezentarea a împrejurării că persoane cunoscute ar fi retras fără consimțământul său această sumă de pe două carduri de debit, al căror titular era.

În luna octombrie 2005 inculpatul a transferat din România în SUA suma de 6.000 euro, obținută în urma falsificării cardului cu seria 4828 5408 6454 9016 aparținând părții vătămate pentru a ascunde proveniența ilicită a acestei sume.

Raportat la starea de fapt prima instanță a făcut o justă încadrare a faptelor descrise mai sus, faptele întrunind conținutul constitutiv al următoarelor infracțiuni:

- transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 10 din Legea nr. 365/2002, prev. și ped. de art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal;

- complicitate la falsificarea instrumentelor de plată electronice, prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal;

- complicitate la punerea în circulație în orice mod, a instrumentelor de plată electronice falsificate, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal;

- complicitate la efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 10 din Legea nr. 365/2002, prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare, prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 27 alin. 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal;

- înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal;

- spălare de bani, prev. și ped. de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor.

Ținând seama de dispozițiile art. 70, 72 Cod procedură penală, de atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, de comportarea sinceră în cursul procesului penal, de concluziile rapoartelor presentențiale, precum și de împrejurările că faptele au fost săvârșite în concurs real, infracțiunile, în parte, au fost continuate, în stare de recidivă postcondamnatorie, prima instanță a făcut o judicioasă individualizare a răspunderii penale.

Prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 83 Cod penal.

Referitor la primul motiv de apel, prin care s-a susținut că în cauză nu operează principiul personalității legii penale, acesta este nefondat deoarece, potrivit art. 4 din Codul penal al României, legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării, dacă făptuitorul este cetățean român sau dacă, neavând nicio cetățenie, are domiciliul în țară.

Principiul personalității legii penale, lărgind câmpul de aplicare a legii penale române, creează implicit pentru instanțele române un drept principal de jurisdicție față de faptele săvârșite în condițiile art. 4 din Codul penal, condiții care sunt îndeplinite în cauză pentru fapta de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1 Cod penal.

Pentru celelalte fapte, având în vedere că inculpatul a intermediat punerea în circulație și folosirea frauduloasă a cardurilor, aflându-se în România, iar mama inculpatului s-a aflat pe teritoriul României, conform teoriei ubicuității, ele vor fi considerate săvârșite în întregime în România și legea penală română se va aplica potrivit principiului teritorialității.

, în cauză principiul teritorialității are primordialitate și se completează cu principiul personalității legii penale, iar aplicarea legii penale române este justificată.

Motivul de apel, prin care inculpatul a susținut că National Bank nu s-a constituit parte civilă în cauză, este nefondat, fiind contrazis de înscrisul de la fila 241 dosarul urmărire penală, în care se precizează "doresc să mă constitui parte vătămată reclamantă solicitând despăgubiri în sumă de 12.342,93 USD".

Motivul de apel prin care susține că inculpatul nu a comunicat PIN-urile pentru cardurile de debit aparținând inculpatului sunt infirmate de Raportul (filele 79-80 volumul II dosar de urmărire penală), unde sunt specificate atât numărul de card, cât și codul PIN pentru cardurile cu nr. 4018 2100 0368 1621, 4264 8000 0526 3435 și 4608 9200 0001 8355, de pe cardurile cu nr. 4608 9200 0001 8355 și 4018 2100 0368 1621, fiind extrasă în mod fraudulos suma totală de 12.342,93 USD, în luna iunie 2005, din bancomate situate pe teritoriul Franței și Belgiei (procesele verbale filele 77-78, 91-92 și extrase cont filele 80-90 și 93-98 volumul I dosar urmărire penală).

Relevante pentru reținerea primei instanțe au fost comunicările referitoare la cele două carduri de debit care au fost folosite pentru sustragerea sumei de 12.342,93 USD, cu care s-a constituit parte vătămată și civilă National Bank.

Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 379 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondat apelul inculpatului.

Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor fi suportate de inculpatul apelant.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 151/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.

Obligă pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 340 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă parte, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu celelalte părți.

Pronunțată în ședința publică din 19 2009.

Președinte, Judecător,

- - - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

2 ex./02.12.2009

jud. fond

Președinte:Maria Elena Covaciu
Judecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș

#Judecator Maria Elena Covaciu

Infracțiuni privind comerțul electronic (legea nr. 365/2002). Decizia 99/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infracțiuni privind comerțul electronic (legea nr. 365/2002). Decizia 99/2009. Curtea de Apel Alba Iulia