Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 34/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 34/2009
Ședința publică din 22 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de partea vătămată și civilă împotriva deciziei penale nr. 284/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns partea civilă recurentă asistată de apărător ales, avocat și inculpații intimați asistați de apărător ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpați, avocat, a depus la dosar cerere de acordare a onorariului apărătorului desemnat din oficiu, conform Protocolului privind onorariile pentru avocați.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al părții civile recurente, avocat, solicită admiterea recursului, desființarea hotărârilor atacate și în rejudecare, condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Arată că prin aplicarea eronată a legii, instanțele au apreciat că raporturile dintre părți au natură civilă, în realitate ele fiind de natură penală, deoarece inculpații au oferit spre vânzare un apartament ce era ipotecat, lucru pe care l-au ascuns, menținând starea de eroare până la momentul încasării prețului. Apreciază că în speță există inducerea și menținerea în eroare a părții vătămate, considerând că sunt întrunite astfel cele două laturii ale infracțiunii de înșelăciune.
Sub aspectul despăgubirilor civile apreciază că pretențiile sunt justificate.
Apărătorul ales al inculpaților, avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice.
Arată că prin hotărârile atacate s-a dispus achitarea inculpaților, instanțele apreciind că între părți a existat un raport de natură civilă și pentru a exista infracțiunea trebuia să se dovedească că la momentul încheierii convenției inculpații trebuiau să desfășoare acțiuni pentru inducerea în eroare, pentru a determina încheierea contractului, învederând că aspectele invocate de partea vătămată nu au fost probate, inculpații spunând părții vătămate că apartamentul este ipotecat iar la momentul când trebuia încheiat contractul, apartamentul nu mai era ipotecat, mai mult, după încheierii înțelegerii partea vătămată s-a răzgândit, așa cum rezultă și din declarațiile martorilor.
Pentru aceste motive, apreciază că în mod corect instanțele au stabilit că ne aflăm în prezența unui raport juridic civil și inculpații au fost obligați de către instanța civilă la restituirea sumei și a dobânzii legale aferente.
Reprezentantul Parchetului apreciază că instanțele au interpretat în mod corect natura juridică a raportului dintre părți, neexistând intenție frauduloasă, motiv pentru care consideră recursul ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu se consideră vinovat și că nu a avut intenția de a înșela partea vătămată.
Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că nu a avut intenția de a înșela pe partea vătămată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 152/2008, Judecătoria Hunedoara în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" pr. pen. raportat la art. 10 lit. "b" proc. pen. a achitat inculpații:
-, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 al.1 și 3.pen.
- pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 al.1 și 3. pen.
În baza art. 346 al.4 proc. pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea vătămată.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. "a" proc. pen. a obligat pe partea vătămată la plata sumei de 160 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpata este căsătorită cu inculpatul, acesta din urmă fiind proprietarul unui apartament cu doua camere situat în H-,.15 înscris în CF nr.5520/15 a municipiului H (fila 135), pe care în cursul anului 2005 inculpații s-au hotărât să-l vândă.
În vederea vânzării apartamentului sus menționat, în cursul lunii mai 2005, inculpații au dat un anunț pe programul videotext al televiziunii locale, la rubrica " publicitate".
Partea vătămată văzând anunțul și fiind interesată de achiziționarea apartamentului, i-a contactat telefonic pe inculpați.
Astfel la data de 02 iulie 2005 partea vătămată s-a deplasat la domiciliul inculpaților pentru a vedea apartamentul și a negocia prețul.
În urma discuțiilor purtate partea vătămată a convenit cu inculpații să cumpere apartamentul cu prețul de 60.000 lei.
Ulterior, în data de 05 iulie 2005 partea vătămată împreună cu martorul, a mers la domiciliul inculpaților și s-a înțeles cu aceștia să plătească în doua tranșe prețul apartamentului, întrucât nu dispunea de toată suma.
Astfel în 11.07.2005, partea vătămată a plătit inculpaților un avans în sumă de 5.600 euro, echivalentul a 20.000 lei urmând ca diferența de preț să o achite când își va vinde garsoniera, lucru acceptat de inculpați.
Inculpații, i-au propus părții vătămate să o ajute să-și vândă garsoniera și să dea ei oferta de vânzare prin postul local de televiziune, întrucât inculpatul lucra la SC /, avea unele facilități și nu plătea publicarea anunțului.
În 2 -3 zile de la publicarea anunțului de către inculpat, partea vătămată a găsit client pentru a-și vinde garsoniera și a și reușit să o vândă și să încaseze prețul.
În seara zilei de 21 iulie 2005, partea vătămată a mers la inculpați și le-a plătit și diferența de preț. Cu aceeași ocazie s-au înțeles ca inculpații să predea părții vătămate posesia imobilului în termen de o lună de zile, fapt confirmat de martorul.
Acest martor a relatat că predarea apartamentului urma să aibă loc în jurul datei de 15 - 20 august 2005 (fila 201).
Este de menționat că, apartamentul ce făcea obiectul înțelegerii încheiată cu partea vătămată, fusese grevat cu ipotecă în favoarea BCR - Sucursala H, însă inculpații după primirea avansului de la partea vătămată și-au achitat debitul și la 19.07.2005 s-a radiat ipoteca.
Totodată, este de precizat că în seara zilei de 21 iulie 2005, când inculpații și-au primit și diferența de preț i-au propus părții vătămate să meargă la un notar public pentru redactarea actului de vânzare - cumpărare.
Partea vătămată nu a fost interesată de redactarea actului notarial de vânzare-cumpărare a apartamentului, ci de predarea posesiei imobilului pentru a-l zugravi.
Acest fapt rezultă chiar din declarația părții vătămate (f 100), care Ie-a spus inculpaților că vor merge la notarul public după ce mai întâi își va încheia contractul de vânzare - cumpărare a garsonierei.
La rândul lor, inculpații și-ai achiziționat la data de 19 iulie 2005 (filele 207 - 208), un alt apartament situat în H pe str. - - pe care l-au plătit cu credit bancar contractat la BCR - Sucursala H și l-au grevat cu ipotecă în favoarea băncii (filele 213, 219 - 223 și 225 - 227).
Inculpații a demarat lucrări de renovare a locuinței pe care și-au cumpărat-o, lucrări care nu au fost finalizate și nu au reușit să elibereze apartamentul ce-l vânduseră părții vătămate la termenul convenit cu aceasta.
Văzând că nu i se eliberează apartamentul, partea vătămată în seara zilei de 24 august 2005 i-a contactat telefonic pe inculpați ocazie cu care i-a informat că va renunța la apartament dacă nu-l eliberează.
A doua zi, inculpații s-au deplasat la locuința părții vătămate și i-au promis acesteia că în 30 august 2005 îi vor preda cheile imobilului.
În 30 august 2005 partea vătămată împreună cu martorul care urma să-i zugrăvească apartamentul a mers la inculpați pentru a-i preda cheile dar nici de această dată aceștia nu și-au executat obligația de predare nefiind finalizate lucrările în apartamentul în care la rândul lor urmau să se mute.
În aceeași seară, partea vătămată i-a contactat telefonic pe inculpați cărora le-a spus că nu mai vrea să cumpere apartamentul astfel cum rezultată din declarația martorei (f nr. 144).
Pentru a-i restitui părții vătămate banii încasați de la aceasta cu titlu de preț, inculpații din nou au dat anunț de vânzare a apartamentului, și la un moment dat martorul a fost interesată de achiziționarea imobilului (f nr. 45).
Cum acest martor vroia să cumpere apartamentul prin credit ipotecar iar între timp inculpatul îi donase inculpatei imobilul, martorul nu a reușit să obțină creditul dorit fiind refuzată de unitatea bancară și astfel nu a mai perfectat contractul cu inculpații.
Inculpații având convingerea că vor vinde apartamentul martorei, în data de 23 septembrie 2005 au chemat-o la locuința lor pe partea vătămată pentru a-i da suma de 50.000 lei, diferența de 10.000 lei urmând să-i fie plătită în luna decembrie din același an.
Întrucât nu au reușit să vândă apartamentul inculpații nu i-au restituit părții vătămate banii când acesta împreună martorul a mers la domiciliul inculpaților.
Ulterior, partea vătămată împreună cu inculpații s-au prezentat în fața notarului public unde au redactat înscrisul intitulat "declarație" (f nr. 29).
În acest înscris, partea vătămată recunoaște că s-a răzgândit în privința cumpărării apartamentului de la inculpați și este de acord cu restituirea sumei de 60.000 lei, iar inculpații s-au obligat să-i restituie această sumă când vor vinde apartamentul.
Faptul că partea vătămată s-a răzgândit să mai cumpere apartamentul de la inculpați este confirmat și de martorul (f nr. 145).
La data de 01.XII.2005 (f nr. 11), partea vătămată i-a acționat în judecată pe inculpați, iar prin sentința civilă nr. 482/20.02.2006 a Judecătoriei Hunedoara rămasă definitivă și irevocabilă la 14.03.2006 (f 30 -33), aceștia au fost obligați la plata sumei de 60.000 lei și a dobânzii legale calculată până la achiziționarea integrală a debitului.
În baza contractului de împrumut autentificat de sub nr. 4995/02.XII.2005, inculpații au împrumutat suma de 2.960 euro de la numitul în favoarea căruia au constituit ipotecă asupra apartamentului în discuție (f nr. 35).
Cu banii împrumutați, inculpații au derulat o afacere, fără a-și executa obligația de plată asumată față de partea vătămată.
Apoi, la 20 martie 2006, inculpații vând apartamentul numitului (f 26 - 27) iar banii încasați cu titlu de preț îi folosesc pentru achitarea împrumutului contractat de la și degrevarea imobilului de ipotecă.
în cursul judecății inculpații i-au restituit părții vătămate suma de 35.000 lei ( nr. 97).
Din starea de fapt expusă anterior nu rezultă o activitate de inducere sau de menținere în eroare fără de care partea vătămată nu ar fi încheiat "convenția verbală de vânzare - cumpărare" cu inculpații ori declarația notarială prin care părțile au pus capăt înțelegerii lor.
Faptul că inculpații nu și-au respectat angajamentul luat prin prima convenție verbală de a vinde apartamentul părții vătămate și mai apoi de a restitui acesteia suma plătită cu titlu de preț nu are caracter penal cât timp nu s-au folosit mijloace amăgitoare pentru aoc onvinge să încheie cele două convenții iar raporturile juridice dintre părți se circumscriu doar legii civile.
Împotriva acestei sentințe, Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara și partea vătămată și civilă au formulat apel în termen, motivat.
S-a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală, întrucât din coroborarea tuturor probelor administrate rezultă fără dubiu următoarele:
- intenția părții vătămate și civile de a achiziționa apartamentul scos la vânzare de inculpați precum și intenția de a se muta în apartament până la data de 15 august 2005;
- inculpații au prezentat în fals părții vătămate și civile situația juridică a imobilului care a făcut obiectul tranzacției ascunzându-le că acesta este grevat de ipotecă și nu putea fi înstrăinat liber de sarcini decât după radierea ipotecii;
- acțiunea de inducere în eroare a părții vătămate și civile a continuat și ulterior încheierii tranzacției,m determinând-o pe aceasta să se prezinte la notar pentru a încheia înscrisul intitulat "declarație", prin care partea vătămată și civilă renunța la cumpărarea imobilului, fapt ce nu reflectă voința reală a acesteia, în condițiile în care ulterior semnării "declarației", partea vătămată și civilă a trimis o notificare inculpaților prin intermediul executorului judecătoresc, punându-le în vedere să-i restituie suma de 60.000 lei sau să se prezinte la notar pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului.
La data de 28 martie 2006, inculpații au vândut apartamentul numitului, nerestituindu-i părții vătămate și civile suma de 60.000 lei,
Prin urmare soluția care se impune este de condamnare a inculpaților pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al.1 și 3 Cod penal și de admitere a acțiunii civile.
Prin decizia penală nr. 284/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchet și partea vătămată și civilă, iar în temeiul art. 192 al. 2 Cod pr. pen. a fost obligată partea vătămată și civilă să plătească statului suma de 170 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt.
Din probele administrate nu rezultă că inculpații nu ar fi avut intenția să vândă apartamentul și că aceștia au făcut doar o promisiune formală pentru a obține pe această cale de la partea vătămată și civilă suma de bani reprezentând prețul.
Materialul probator aflat la dosar pune în evidență o situație faptică ce nu permite o asemenea concluzie deoarece inculpații au făcut inițial toate demersurile necesare vânzării apartamentului.
Este adevărat că apartamentul a fost grevat cu ipotecă în favoarea BCR - Sucursala H, însă după ce inculpații au primit avansul de la partea vătămată și civilă, la data de 19 iulie 2005, au achitat debitul, fiind radiată ipoteca.
Nemulțumită că apartamentul nu i-a fost predat la termen, conform înțelegerii, partea vătămată si civilă s-a răzgândit solicitându-le inculpaților restituirea sumei de 60.000 lei, împrejurare confirmată de declarațiile inculpaților și ale martorilor și.
Cum inculpații nu au dat curs notificării primite prin intermediul executorului judecătoresc, la data de 01 decembrie 2005 partea vătămată și civilă i-a chemat în judecată pe inculpați, prin sentința civilă nr. 482/2006 a Judecătoriei Hunedoara, rămasă definitivă și irevocabilă la 14 martie 2006, aceștia fiind obligați să-i plătească suma de 60.000 lei cu dobânzile legale calculate până la achitarea în întregime a debitului.
Ulterior, la data de 30 iulie 2007, nemulțumită că nu a încasat suma sus-menționată, partea vătămată și civilă a formulat plângere penală împotriva inculpaților.
La data de 20 martie 2006, inculpații au vândut apartamentul numitului, iar în cursul judecării cauzei, i-au achitat părții vătămate și civile suma de 35.000 lei.
Prin urmare, în speță, nu a rezultat o activitate de inducere în eroare sau de menținere în eroare fără decare partea vătămată și civilă nu ar fi încheiat "convenția de vânzare cumpărare", fapta inculpaților neavând un caracter penal, soluția corectă fiind de achitare, raporturile juridice dintre părți fiind de natură pur civilă.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs partea vătămată și civilă.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului, partea vătămată a criticat hotărârea atacată sub aspect penal, susținând că a existat o eroare gravă de fapt, care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare, apreciind că faptele întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune.
Criticile formulate de partea vătămată, se încadrează în cazul de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod pr. pen.
Din perspectiva acestui caz de casare, verificând temeinica criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, din următoarele considerente:
Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect starea de fapt din care rezultă că inculpații nu au indus în eroare pe partea vătămată, aceasta acceptând prețul și modalitatea de plată și la 30 august 2005 a declarat că nu mai dorește să cumpere apartamentul, împrejurare confirmată și în fața notarului, prin înscrisul numit declarație.
Raporturile juridice civile dintre părți au fost stinse prin sentința civilă nr. 482/20.02.2006 a Judecătoriei Hunedoara rămasă definitivă și irevocabilă la 14.03.2006, inculpații fiind obligați să plătească părții vătămate suma de 60.000 lei și dobânzile legale calculate până la plata integrală a debitului.
Între ceea ce spune hotărârea prin cuprinsul ei și ce spune dosarul prin scriptele lui nu există contrarietate evidentă și necontroversată, de natură a produce o eroare gravă de fapt, esențială, care să determine o soluție de condamnare a inculpaților.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată și civilă.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de partea vătămată și civilă recurentă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată și civilă împotriva deciziei penale nr. 284/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 260 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./02.02.2009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Elena Covaciu, Leontin
