Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 10/2007. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 10
Ședința publică din data de 10 ianuarie 2007
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Nimineț JUDECĂTOR 2: Iulian Huiban
- - - JUDECĂTOR 3: Liliana Novac
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat legal prin procuror:
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU, împotriva deciziei penale nr. 435/A din 27 septembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns av. - apărător ales pentru intimatul inculpat, care a lipsit la termenul de azi.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, considerând că cele două hotărâri sunt netemeinice întrucât greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare probe biologice, fapta fiind dovedită prin procesul verbal de constatare din care rezultă că inculpatul a fost dus la spital pentru recoltarea probelor, medicul aducându-i la cunoștință că fapta constituie infracțiune, iar el a refuzat și a semnat pentru acest lucru prin amprenta digitală.
Solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză și pe fond condamnarea inculpatul și pentru infracțiunea prevăzută de art.79 al.4 din OUG195/2002, majorarea pedepselor pentru celelalte infracțiuni, fără aplicarea dispozițiilor art.81
Cod PenalAv. - având cuvântul pentru intimatul inculpat - solicită respingerea recursului declarat de parchet, cele două hotărâri pronunțata anterior fiind legale și temeinice. Consideră că procesul verbal de constatare nu se coroborează cu nicio altfel de probă și că ar trebui acordată mai multă atenție declarația martorului dată în faza urmăririi penale și că pedepsele aplicate sunt corecte.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 35/16.01.2007, pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr-, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru fapta prevăzută de art. 79 al.4 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.13 Cod penal, întrucât fapta nu există.
În baza art.78 al.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an.
În baza art.79 al.1 din OUG 195/2002 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an.
În temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
Au fost interzise drepturile prev. de art.64 lit.a,b Cod penal în condițiile și pe durata prev. de art.71 al.2 Cod penal.
Potrivit art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, prevăzut de art.82 Cod penal.
În baza art.71 al.5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată și a executării pedepsei accesorii.
În conformitate cu art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal, în sensul că dacă în termenul de încercare va mai săvârși o nouă infracțiune, se va revoca suspendarea condiționată.
S-a dispus plata onorariului apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei către Baroul B din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.191 al.1 și 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 180 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere că în seara zilei de 06.04.2006, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul proprietate prin cartierul din municipiul M, când a fost oprit pentru control de un echipaj al poliției rutiere. La solicitarea actelor personale și ale autoturismului, acesta a declarat că nu posedă permis de conducere și că a consumat bere, motiv pentru care a fost condus la Spitalul, unde personalul medical a refuzat să acorde sprijin organelor de poliție.
În seara zilei de 10.04.2006 același inculpat s-a deplasat cu autoturismul proprietate tot prin cartierul, când de asemenea a fost oprit de un echipaj de poliție. La recoltarea probelor biologice la Spitalul a rezultat o alcoolemie de 2,65 - 2,45 gr%
Pentru a reține această stare de fapt, au fost coroborate materialul de urmărire penală, declarația inculpatului și a martorilor din lucrări. Astfel, inculpatul a recunoscut toate acuzațiile ce i se aduc, cu excepția refuzului de recoltare a probelor biologice, precizând situația că medicul a refuzat să coboare. Acest fapt este susținut și de martorul din lucrări, care la urmărirea penală declară că doctorul a refuzat să acorde sprijin organelor de poliție, iar la instanță același lucru. Martorul nu face nici o referire la această faptă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că trimiterea în judecată a inculpatului pentru fapta prev. de art.79 al.4 din OUG 195/2002 nu are nici un suport probatoriu. Pe cale de consecință, ținând cont și de prezumția de nevinovăție instituită de art.66 al.1 Cod procedură penală în favoarea inculpatului, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada cu privire la însăși existența faptei în discuție, în aceste condiții, având în vedere și împrejurarea că inexistența faptei presupune în mod logic și inexistența infracțiunii, apare ca evidentă imposibilitatea fundamentării obiective a tragerii la răspundere a inculpatului deoarece singurul temei al răspunderii penale este săvârșirea unei infracțiuni.
În drept, faptele inculpatului care a condus pe drumurile publice în două rânduri autoturismul, fără a poseda permis de conducere, într-unul dintre cazuri aflându-se sub influența băuturilor alcoolice peste limita legală, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 78 al.1 din OUG 195/2002 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.79 al.1 din OUG 195/2002.
Cu privire la modalitatea de executare, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, motiv pentru care a făcut aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe termenul de încercare prevăzut de art.82 Cod penal.
A interzis drepturile prev. de art.64 lit.a și b Cod penal în condițiile și pe durata prev. de art.71 al.2 Cod penal, iar în baza art.71 al.5 Cod penal, a suspendat condiționat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal, în sensul că dacă în termenul de încercare va mai săvârși o nouă infracțiune se va revoca suspendarea condiționată.
A dispus plata onorariului apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei către Baroul B din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.191 al.1 și 2 Cod procedură penală a obligat inculpatul la 180 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești, care a invocat nelegalitatea și netemeinicia acesteia sub următoarele aspecte:
Sentința penală este nelegală deoarece fără motive întemeiate, instanța de judecată a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 79 al.4 din OUG 195/2002.
Pe timpul cercetării judecătorești instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut în principiu comiterea tuturor faptelor așa cum a declarat la urmărirea penală (fl.14 și 15) cât și în fața instanței de judecată (fl.9).
Motivația acestuia că medicul de gardă a refuzat colaborarea cu organele de urmărire penală privind recoltarea probelor biologice nu este întemeiată, deoarece inculpatul a refuzat expres recoltarea probelor biologice, aspect consemnat în procesul-verbal de constatare (fl.5) dosar urmărire penală și copia registrului de urgență a Spitalului municipal M, poziția nr. 2678, unde a menționat și semnat personal că "refuză recoltarea probelor biologice".
Pe timpul desfășurării cercetării judecătorești, martorul din lucrări nu a fost audiat pe motiv că acesta nu s-a aflat la domiciliu, dar totuși instanța de judecată potrivit art.327 al.3 Cod procedură penală, trebuia să dea citire declarației de la urmărirea penală și să țină cont în dozarea și stabilirea pedepsei.
Sentința penală este și netemeinică deoarece pedeapsa aplicată de un an de zile este mult prea blândă în raport de numărul faptelor comise, gravitatea acestora și pericolul social, ținând cont că faptele s-au comis pe raza municipiului M, pe timp de noapte și în locuri publice aglomerate.
Având în vedere motivele prezentate, s-a apreciat că instanța trebuia și putea să aplice o pedeapsă mult mai aspră, pentru a da garanția că pe viitor inculpatul nu va mai comite astfel de fapte.
Tribunalul examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, a constatat că apelul procurorului este nefondat.
Instanța de fond a apreciat just probele legal administrate și a reținut corect starea de fapt și calificarea juridică a faptelor. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, s-a constatat că instanța de fond a dat curs tuturor exigențelor prev. de art.72 Cod penal manifestând o atitudine moderată și echilibrată la stabilirea acestora.
Criticile procurorului aduse hotărârii apelate, referitoare la lipsa de temeinicie a soluției de achitare pronunțată de prima instanță în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.79 al.4 din OUG 195/2002 nu sunt întemeiate. În mod corect instanța de fond, în urma analizării situației de fapt ce rezultă din ansamblul lucrărilor dosarului, a apreciat că infracțiunea sus menționată, reținută în sarcina inculpatului nu există.
Pe cale de consecință, TRIBUNALUL BACĂU prin decizia penală nr. 435/A din 27.09.2007, a respins apelul parchetului ca nefondat.
Împotriva deciziei penale, a declarat recurs în termen, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU.
Parchetul consideră cele două hotărâri pronunțate de instanța de fond și instanța de apel ca fiind netemeinice, întrucât în mod eronat cele două instanțe au achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 79 al.4 din OUG 195/2002 (refuz de recoltare a probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei pentru fapta din 06.04.2006), întrucât probele administrate în timpul urmăririi penale îi confirmă vinovăția.
Faptul că în timpul cercetării judecătorești atât el cât și martorul asistent și-au schimbat declarațiile în sensul că medicul a refuzat să coboare și să efectueze proba, nu este de natură să justifice soluția de achitare întrucât afirmațiile acestora sunt contrazise de probele administrate în timpul urmăririi penale (procesul-verbal nefiind contestat, făcând dovadă deplină asupra celor consemnate iar mențiunile din registrul de evidență a spitalului care poartă semnătura și amprenta inculpatului, nu au fost contestate, neformulându-se obiecțiuni), iar legiuitorul nu a creat o ordine de preferință a probelor administrate în timpul urmăririi penale sau cercetării judecătorești, instanța urmând să rețină acele probe care prin coroborare corespund cel mai bine adevărului.
Față de cele de mai sus, s-a apreciat că se impunea condamnarea inculpatului și nu achitarea acestuia.
De asemenea, s-a apreciat că pedeapsa de 1 an aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 78 al.1 din OUG 195/2002 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și pentru infracțiunea prev. de art.79 al.1 din OUG 195/2002 (pentru faptele din 06.04.2006 și 10.04.2006 - conducere pe drumurile publice fără permis sun influența băuturilor alcoolice, pe timp de noapte și în locuri aglomerate de pe raza municipiului M) este prea mică în raport cu gravitatea faptelor comise și pericolul social, iar instanța a dat dovadă de dublă clemență dispunând suspendarea acesteia prin aplicarea prevederilor art.81 Cod penal.
Curtea analizând hotărârile criticate, în raport de motivele de recurs invocate dar și în conformitate cu prevederile art.385/9 Cod procedură penală, constată următoarele:
Instanța de fond, ca de altfel și instanța de apel au reținut o situație de fapt corectă, în baza unor probe corect administrate și judicios apreciate.
Faptele inculpatului-intimat, care a condus pe drumurile publice în două rânduri, la 6.04.2006 și la 10.04.2006, autoturismul proprietate personală, fără a poseda permis de conducere, iar la data de 10.04.2006 și sub influența băuturilor alcoolice, realizează conținutul infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 78 al.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art.79 al.1 din OUG 195/2002, cum corect au reținut ambele instanțe.
În ceea ce privește achitarea inculpatului-intimat pentru fapta prevăzută de art. 79 al.4 din OUG nr. 195/2002, respectiv refuzul de recoltare a probelor biologice, aceasta nu este dovedită cu probe certe de vinovăție, de natură să ducă la condamnarea și pentru această infracțiune.
Din conținutul procesului -verbal din data de 06.04.2006, încheiat de organul de poliție și aflat la fila 5 în dosarul de urmărire penală, rezultă că într-adevăr inculpatul a fost dus la Spitalul municipal M pentru recoltare de probe biologice.
Atât din declarația inculpatului, cât și a martorului asistent, martor audiat în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, rezultă că, medicul de serviciu nu a vrut să coboare pentru recoltare de probe biologice, iar cât a stat ca martor pe holul spitalului, nu i-a cerut nimeni altcineva inculpatului-intimat să dea probe biologice.
Cum organul de urmărire penală nu a depus alte probe convingătoare, de natură să clarifice situația privitoare la refuzul probelor biologice de către inculpatul-intimat, soluția de achitare este legală și temeinică.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, instanța de control judiciar, apreciază că a fost corect făcută.
aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării, crează o situație favorabilă inculpatului-intimat, deoarece dacă va persista în activitatea infracțională, va fi revocată suspendarea potrivit art.83 Cod penal.
Pe de altă parte, inculpatul-intimat este tânăr, a recunoscut și a regretat faptele pentru care a fost judecat, lucrează fiind operator extracție în domeniul petrolier.
Pentru aceste considerente, recursul parchetului va fi respins ca nefondat.
Se va constata că inculpatul-intimat a avut apărător ales.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În conformitate cu art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU, împotriva deciziei penale nr. 435/A din 27.09.2007, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU.
Constată că inculpatul-intimat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Red. /
Red.
Tehnored.ex.2.
15/22.01.2008
Președinte:Ștefan NiminețJudecători:Ștefan Nimineț, Iulian Huiban, Liliana Novac
