Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 108/2009
Ședința publică din 19 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Mircea
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 229 din 3.11.2008 a Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat și apărătorul ales al inculpatului, avocat -, lipsă fiind inculpatul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat, depune la dosar cerere prin care solicită plata onorariului apărătorului numit din oficiu.
Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat -, arată că analizând decizia penală prin prisma motivelor de nelegalitate, în opinia sa, decizia penală este legală dar la cererea inculpatului, solicită casarea deciziei penale atacate și în rejudecare condamnarea inculpatului la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege. De asemenea, solicită instanței ca la individualizarea pedepsei să țină cont că inculpatul s-a deplasat cu autoturismul pe o distanță scurtă, la o oră la care nu era circulație mare și că acesta a absolvit școala de șoferi.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice. Apreciază că nu se impune reducerea pedepsei întrucât inculpatul este recidivist, starea de recidivă fiind în legătură cu același gen de fapte iar acesta nu și-a corectat comportamentul, motive pentru care apreciază că solicitarea de reducere a pedepsei este nefondată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 758/14.12.2007 a Judecătoriei Sibiua fost condamnat inculpatul în baza art. 86 alin. 1 din G 195/2002, modificată, cu aplicarea art. 37 lit. a la Cod Penal o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană fără permis de conducere.
În baza art. 71.Cod Penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - c
Cod PenalÎn baza art. 83.Cod Penal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1000/22.06.2005 a Judecătoriei Sibiu, rămasă definitivă la 11.07.2005 și a fost dispusă executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin această hotărâre, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare.
În baza art. 191 alin.1 a C.P.P. obligat inculpatul la plata, către stat, a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a formula această hotărâre instanța de fond a reținut că, la data de 13.06.2007 inculpatul a consumat băuturi alcoolice( aproximativ 3 litri bere) în compania a doi colegi iar în jurul orei 1.30 ale zilei de 14.06.2007 acesta a urcat la volanul autoturismului marca, cu nr. de înmatriculare -. Pe str. - din Mun. Sibiu inculpatul a fost oprit în trafic de o patrulă de poliție, ocazie cu care acesta a fost testat cu aparatul etilotest reieșind o concentrație de 0,62 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Județean Sibiu unde i s-a recoltat o singură probă de sânge, ocazie cu care s-a stabilit că avea o alcoolemie de 0,75 gr %, sub limita legală.
Pe parcursul cercetărilor care au urmat s-a constatat faptul că inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, fapt ce a reieșit din adresa emisă de Sibiu - Serviciul Poliției Rutiere (f 16 ).
Inculpatul, fiind audiat în faza de urmărire penală, a recunoscut că anterior opririi în trafic a consumat bere și a declarat în fața polițiștilor că deține permis de conducere, dar nu îl are asupra sa.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72.C.P.P. împrejurările în care a fost comisă fapta, persoana inculpatului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, fără a-l motiva în scris și fără a se prezenta în instanță.
Prin decizia penală nr. 52/05.03.2008 a Tribunalului Sibiua fost respins apelul inculpatului, însă, prin decizia penală nr. 278/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA, a fost admis recursul inculpatului, casată decizia penală atacată cu motivarea că instanța de apel a sancționat apelul încălcând dreptul la apărare al inculpatului, cauza fiind trimisă spre rejudecare Tribunalului Sibiu.
În fața instanței de apel, inculpatul a criticat sentința apelată sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând redozarea pedepsei față de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta și de circumstanțele personale ale inculpatului.
Prin decizia penală nr. 229/3.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr- a fost admis apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 758/14.12.2007 a Judecătoriei Sibiu, aceasta fiind desființată în parte cu consecința înlăturării din conținutul pedepsei accesorii a dispozițiilor art. 64 lit. a teza I Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
În considerentele deciziei Tribunalul a adus următoarele argumente:
Față de materialul probator administrat în cauză( procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, buletin de analiză toxicologică, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, caracterizare inculpat, acte doveditoare de la școala de șoferi), tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut corect starea de fapt, făcând o corectă încadrare juridică a acesteia.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a constatat că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă la minimul său special ( limitele de pedeapsă fiind de la 1 la 5 ani închisoare, în condițiile în care inculpatul se află în stare de recidivă, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a, având o condamnare tot pentru infracțiuni la legea circulației, împrejurare în care tribunalul a apreciat că scopul educativ al pedepsei aplicate anterior nu a fost atins, astfel încât nu se impunea o redozare a pedepsei aplicate prin sentința apelată.
Faptul că inculpatul a absolvit școala de șoferi și avea cunoștințele și deprinderile necesare pentru a putea conduce, nu este de natură a justifica o reducere a pedepsei sub minimul său special.
În schimb, sub aspectul conținutului pedepsei accesorii aplicată inculpatului, tribunalul a constatat că prin interzicerea dreptului de a alege prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod Penal, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă accesorie disproporționată în raport cu natura și gravitatea faptei săvârșite (o infracțiune de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere) și în raport de persoana inculpatului (care a mai fost condamnat anterior tot pentru același gen de infracțiuni, de periculozitate medie).
Întrucât dreptul da a alege este recunoscut și garantat de art. 3 Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și de Constituția României, tribunalul a apreciat că față de natura faptei săvârșite, de pedeapsa aplicată inculpatului (de 1 an închisoare) nu se impunea aplicarea, în speță, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod Penal, motiv pentru care a înlăturat-
În ceea ce privește pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. c Cod Penal, de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura celei de care s-a folosit inculpatul la săvârșirea infracțiunii, tribunalul a constatat că fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, nu are legătură de cauzalitate cu profesia sau activitatea desfășurată de inculpat, aceea de tinichigiu auto. Întrucât interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 al.1 lit. c este Cod Penal posibilă numai dacă fapta a fost săvârșită în legătură cu profesia exercitată de inculpat, tribunalul a apreciat că, în speță, neexistând o astfel de legătură, nu se justifică aplicarea dispozițiilor art. 64 alin.1 lit.c
Cod PenalPe de altă parte, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod Penal, ar reprezenta o sancțiune excesivă, disproporționată și suplimentară pe care ar suporta-o inculpatul, cu atât mai mult cu cât ea se suprapune unei sancțiuni de același gen prevăzută în legea specială ( G 195/2002, Lg. 49/2006).
În atare situație, tribunalul a înlăturat din sentința apelată și aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit.c
Cod PenalÎmpotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 3853Cod procedură penală inculpatul, aducându-i critici pentru netemeinicie sub aspectul individualizării sancțiunii penale, pe care o consideră prea severă raportat la gradul de pericol social concret al faptei și la conduita sa procesuală adecvată, acesta recunoscând în cursul urmăririi penale săvârșirea faptei.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport de aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor urma:
1. Instanța fondului a realizat o justă individualizare a sancțiunii penale aplicate, pedeapsa fiind stabilită cu respectarea deplină a exigențelor instituite de art. 72 Cod penal.
2. Curtea arată că în circumstanțele date o atenuare a răspunderii penale a inculpatului nu este justificată de rațiuni plauzibile și nu ar corespunde posibilităților reale de reeducare ale inculpatului.
3. Curtea sesizează că aspectele invocate de către inculpat au fost avute în vedere de către instanță la stabilirea unei sancțiuni la limita minimului special prevăzut de lege (1 an), deși circumstanțele cauzei relevă persistența inculpatului în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, la legea circulației.
4. Curtea arată că inculpatul a beneficiat de clemența legii în urma săvârșirii unei infracțiuni de același gen, iar conduita impusă de art. 81 și urm. Cod penal nu a fost respectată de către acesta, comițând, înăuntrul termenului de încercare, o altă infracțiune la legea circulației.
5. Față de cele ce preced, Curtea constată că sancțiunea stabilită în cuantumul de mai sus este necesară atingerii scopului preventiv și educativ al pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal, considerente pentru care, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul inculpatului va fi respins, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 229 din 3.11.2008 a Tribunalului Sibiu.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 50 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată astăzi 19 febr. 2009 în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./03.03.3009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Monica Farcaș, Mircea
