Infractiuni silvice Spete. Decizia 106/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 106/2009
Ședința publică din 19 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Mircea
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și partea civilă Direcția Silvică S împotriva deciziei penale nr. 221/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns partea civilă recurentă Direcția Silvică S prin reprezentant cj -, apărătorul ales al inculpatului intimat G, avocat și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat, avocat,lipsă fiind inculpații intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că din procesul verbal încheiat cu ocazia executării mandatului de aducere a inculpatului intimat, rezultă că acesta este plecat din țară.
Apărătorul ales al inculpatului intimat G, avocat, depune la dosar înscrisuri pentru dovedirea imposibilității prezentării inculpatului.
Curtea va lua act de imposibilitatea prezentării în fața sa a inculpatului intimat
Curtea, apreciază că a depus toate diligențele în vederea prezentării inculpaților în fața instanței și față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și casarea hotărârilor pronunțate ca netemeinice și nelegale, conform motivelor de recurs expuse în scris, și anume:
1. incidența unui impediment procedural, față de împrejurarea că deși inculpatul a fost prezent în fața instanței, s-a omis audierea lui, încălcându-se astfel dispozițiile procedurale imperative, impunându-se astfel casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare;
2. nelegalitatea și netemeinicia soluțiilor de achitare a inculpaților, având în vedere că din probatoriul administrat rezultă că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. Apreciază că apărările inculpaților referitoare la faptul că arborii ar fi fost tăiați înaintea începerii lucrărilor au fost înlăturate prin probele administrate în cauză (raport de expertiză, declarațiile martorilor). Învederează instanței faptul că din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă vinovăția inculpaților, motive pentru care solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpaților.
Reprezentanta părții civile recurente, cj -, învederează instanței faptul că în completarea motivelor de recurs a depus la dosar ordinul nr. 1651/31.10.2000 pentru a demonstra existența acestui act normativ, care este în vigoare și în prezent, pentru evaluarea masei lemnoase. Învederează că instanța nu a reținut seama de probele administrate în cauză. Referitor la expertiza contabilă Tribunalul a reținut că această probă nu dovedește în mod cert vinovăția inculpaților, această expertiză stabilind că există erori de calcul între volumul masei lemnoase exploatate și transportate. Cu privire la expertiza silvică arată că expertul a constatat existența cioatelor tăiate la nivelul solului neregulamentar. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și în rejudecare, condamnarea inculpaților și obligarea acestora la plata prejudiciului și a cheltuielilor de judecată. Depune la dosar nota de cheltuieli.
Apărătorul ales al inculpatului intimat G, avocat, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârilor atacate. Învederează că motivul de recurs privind neaudierea inculpatului în fața instanței de apel nu este în măsură să atragă casarea, având în vedere că s-a luat poziția procesuală a inculpatului prezent în fața instanței de recurs. Sub aspectul probatoriului, învederează că nici o probă administrată în cauză nu demonstrează vinovăția inculpatului. Solicită respingerea recursurilor atât pe latură penală, cât și civilă, raportat la art. 38515al. 1 lit. b Cod procedură penală și constatarea că hotărârile atacate sunt temeinice și legale.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat, avocat, solicită respingerea recursurilor și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor atacate. Apreciază că sunt serioase dubii cu privire la vinovăția inculpaților, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 81 din 27 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Mediaș, în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. c pr.penală, a fost achitat inculpatul -G, asociat la., pentru infracțiunea de tăiere fără drept de arbori, prev. de art.32 alin.3 din OG 96/1998.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c pr.penală, a fost achitat același inculpat, pentru infracțiunea de furt material lemnos, prev. de art.98 alin.3 din Legea 26/1996.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c pr.penală, a fost achitat inculpatul, pentru infracțiunea de tăiere fără drept de arbori, prev.de art. 32 alin.3 din OG 96/1998.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art.10 lit.c pr.penală, a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea de furt material lemnos, prev. de art.98 alin.3 din Legea 26/1996.
A fost respinsă acțiunea civilă alăturată celei penală, formulată de partea civilă Direcția Silvică
S-a dispus restituirea materialului lemnos confiscat pe baza procesului-verbal nr.1225/16.04.2004.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că volumul aferent celor 33 socotiți ca fiind tăiați ilegal nu se regăsește în masa exploatată - de aceleași dimensiuni, de către inculpați și prin urmare, din perspectiva concluziilor expertizelor la care s-a făcut referire nu există nici un indiciu că materialul lemnos ar fi fost însușit de aceștia. Mai mult, s-a reținut că din aceeași anexă de la fila 268 dosar, întocmită de către expertul silvic, a rezultat că la inventarierea pe care a efectuat-o a găsit, de exemplu, la sortimentul S și fag la sortimentul M1, deși în actul de punere în valoare nu există fag la 1 și nici la Cu toate acestea, inculpații nu au fost acuzați că ar fi tăiat arbori nemarcați și din aceste două specii, existând presupunerea că numai ceea ce era evidențiat în actul de punere în valoare a fost marcat pentru tăiere. S-a reținut că acest fapt nu denotă altceva, decât că actul de punere în valoare reprezintă numai un act de estimare, așa după cum de altfel este definit și în anexa la normele aprobate prin Ordinul nr. 635/2002 al Ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor fila 246 dosar, și nicidecum o situație exactă, iar pentru cazul în speță, inadvertențele sunt evidente. Or, aceste deficiențe pun sub semnul îndoielii pertinența actului de punere în valoare în ceea ce privește corectitudinea determinării măsurilor arborilor ce urmau să fie tăiați, funcție de care se întocmesc aceste acte de punere în valoare.
În ceea ce privește tăierea celor 33 arbori, raportul de constatare tehnico-științifică numită criminalistică, a formulat concluzii cu caracter de probabilitate. Pe lângă faptul că expertiza criminalistică are ca obiect și finalitate identificarea făptuitorului prin prisma urmelor lăsate de el sau de obiectele folosite, în pricina de față, concluzia de probabilitate enunțată s-a bazat pe compararea unor tăieri efectuate cu mijloace mecanice despre care s-a spus că în mod obișnuit nu lasă urme particulare. Așa încât, s-a reținut că această identificare nu are caracter criminalistic, fiind în fapt doar o simplă comparare a profilului a două tăieri efectuate cu mijloace care nu sunt apte să creeze o distincție, prin evidențierea de urme particulare. În aceeași ordine de idei, nici probele testimoniale administrate, nu au atestat în mod cert că vreunul dintre cei doi inculpați a efectuat pe timpul exploatării partidei, tăieri de arbori. Singurul martor care a susținut că inculpatul efectua tăieri de arbori este martorul - la fila 424 dosar, dar această afirmație a fost enunțată sub forma unei presupuneri personale și nicidecum a unei constatări directe, deși a fost în partidă urmărind exploatarea prin controalele efectuate. Martorul, pădurarul, care la fel, nu a exclus această posibilitate, dar în mod ipotetic, și nu ca o realitate ( fila 422 dosar). Aceeași martori au declarat însă în mod cert că activitatea îndeplinită de inculpatul a fost aceea de a tracta buștenii tăiați cu tractorul din dotare pe care-l conducea, iar despre inculpatul s-a spus că acesta a fost doar ocazional în parchet, nu s-a ocupat direct de exploatarea din - și nu a prestat activități acolo. Martorul, în declarațiile sale de la filele 286,449 dosar, a susținut că atâta timp cât el a efectuat tăieri, această operațiune a fost îndeplinită doar de el, a tăiat numai arbori marcați, nu i s-a sugerat sau impus de către vreunul dintre inculpați să taie și dintre arborii nemarcați. Așadar, niciuna din probele cauzei nu a atestat în mod indubitabil că vreunul din cei doi inculpați a efectuat, pe de o parte, tăieri de arbori și pe de altă parte, că aceste tăieri s-au răsfrânt asupra unor nemarcați.
Relativ la faptul că inculpații ar fi trebuit să-și dea seama dacă altcineva ar fi efectuat tăieri în partida lor, aprecierile făcute în acest sens de martorii acuzării au fost subiective atâta timp cât nici ei înșiși, ca organe de control nu și-au dat seama de o astfel de situație declarând că fără un control amănunțit nu pot fi sesizate tăierile ilegale mai ales cele mascate, susținând că pentru descoperirea a fost necesar să se orienteze după zdreliturile de la coaja lor rămași pe picior. Or, la predarea parchetului, nu numai că nu s-a făcut un astfel de control amănunțit, dar a fost făcută chiar și fără ca pădurarul să fi participat Numai ulterior, la solicitarea inculpatului s-a mai făcut o deplasare în partidă împreună cu pădurarul care gestiona trupul respectiv de pădure. În privința foilor de însoțire evidențiate de expertul contabil ca fiind cu modificări sau erori de calcul, cantitatea masei lemnoase la care s-au referit aceste documente, a fost nesemnificativă (4,955 mc). S-a menționat că de la nr. de aviz - înscris în tabelul de la fila 272 dosar, pozițiile respective se referă la alte specii de arbori decât stejar, mai precis și fag.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș și partea civilă Direcția Silvică S, motivat de faptul că în mod greșit instanța de judecată a dispus achitarea inculpaților, întrucât din probele administrate în cauză rezultă fără nici un dubiu că cei doi au săvârșit infracțiunile de furt și tăiere ilegală de arbori, prev. și ped. de art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 și art. 32 alin. 3 din nr.OUG 96/1998.
Prin decizia penală nr. 221/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș și de partea civilă Direcția Silvică S, fiind menținută în totalitate sentința penală nr. 81/2008 a Judecătoriei Mediaș.
Cheltuielile judiciare avansate au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:
Din analiza probelor administrate în dosar rezultă un puternic dubiu cu privire la săvârșirea faptelor de către cei doi inculpați, dubiu care nu poate fi înlăturat din coroborarea tuturor elementelor administrate.
Astfel, din declarațiile martorilor audiați rezultă că inculpatul se ocupa de tractarea buștenilor tăiați, cu tractorul din dotare pe care îl conducea, iar referitor la, se afirmă că a făcut operațiuni ocazionale de supraveghere.
De asemenea, din declarațiile martorului rezultă că în perioada cât a lucrat la asociația inculpaților, era singurul care făcea tăieri cu drujba, orientându-se după marcaje.
Martorii menționează că întreg materialul lemnos debitat era dus într-un depozit al asociației, iar acesta nu era păzit în mod permanent de vreun lucrător.
Martorul afirmă că pe perioada exploatării parchetului în cauză, s-a efectuat un control, ocazie cu care nu s-a depistat nici o neregularitate. Tot acest martor afirmă că în același timp cu exploatația asociației inculpaților, se mai desfășurau și alte exploatări în zonă, de alte firme, chiar limitrof cu exploatarea inculpaților.
În ce privește constatarea tehnico-științifică criminalistică efectuată în cauză, aceasta nu stabilește cu certitudine că urma de ferăstrău mecanic identificată la locul faptei pe arborii tăiați fraudulos este identică cu cea folosită la debitarea legală a arborilor învecinați, precizându-se că estimările comparative în evidență asemănări ale dimensiunilor cu privire la extrema superioară a lamei, în dinamica tăierii, fierăstrăul mecanic necreând urme particulare. Ca atare,există doar probabilitatea nu certitudinea că urmele ar fi fost generate de același ferăstrău.
În cauză s-a efectuat și o expertiză silvică, concluziile expertului silvic bazându-se exclusiv pe actul de punere în valoare, care conform normelor aprobate prin Ordinul nr. 635/2002 al reprezintă doar un act de estimare și ca urmare, acestea au un caracter prezumtiv, în sensul că s-ar fi transportat o cantitate mai mare de lemn gros G1 în detrimentul celui subțire.
De asemenea, din anexa la expertiză rezultă că expertul își bazează concluziile cu referire și la alte specii de arbori, printre care fag și, și nu doar la, acesta fiind esența ce interesează sub aspectul materialului lemnos provenit din tăieri nelegale.
În ce privește expertiza contabilă, nici această probă nu dovedește în mod cert vinovăția inculpaților, atâta vreme cât modificările și erorile de calcul evidențiate sunt cu referire și la alte specii de arbori, respectiv și fag.
Atâta vreme cât răspunderea penală este o răspundere personală, iar vinovăția inculpaților trebuie să fie în mod cert stabilită, fără posibilitatea existenței vreunui dubiu, s-a considerat că în baza tuturor motivelor evidențiate, în cauză există serioase îndoieli cu privire la săvârșirea faptelor de către inculpați, și ca urmare, soluția primei instanțe, de achitare a acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c pr.pen. era singura care se impunea, alături de respingerea acțiunii civile.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și partea civilă Direcția Silvică S, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea hotărârilor primelor instanțe și pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
În expunerea motivelor de recurs ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibius -a invocat faptul că, sub aspect procedural, decizia pronunțată în apel este nelegală, Tribunalul încălcând prevederile art. 378 al. 11Cod procedură penală în ce privește obligativitatea ascultării inculpatului G, prezent la termenul din 22.09.2008 și față de care s-a adoptat la fond o soluție de achitare.
Pe fondul cauzei, s-a apreciat că soluția de achitare a inculpaților reprezintă consecința interpretării eronate a materialului probator administrat în cauză.
Recurenta Direcția Silvică Sac riticat soluția primelor instanțe sub același aspect, susținând că nu s-a ținut seama de probele administrate în cauză, care dovedeau vinovăția inculpaților (expertiza contabilă, expertiza tehnică silvică, constatarea tehnico-științifică criminalistică).
Verificând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, dar și prin raportare la prevederile art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Inculpații intimați G și au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național și furt de arbori, prev. de art. 32 al. 3 din OUG nr. 96/1998, respectiv de art. 98 al. 3 din Legea nr. 26/1996 republicată, reținându-se în sarcina lor că în perioada februarie - aprilie 2004, în calitate de reprezentant, respectiv salariat al asociației familiale AF, au tăiat în plus față de actul de punere în valoare și contractul de exploatare, un număr de 33 de goruni, pe care apoi i-au valorificat, cauzând Direcției Silvice S un prejudiciu de 17.823,34 lei.
Raportat la materialul probator administrat, Curtea constată că în mod corect primele instanțe au reținut că nu s-a dovedit cu certitudine că inculpații sunt autorii faptelor menționate, fiind incidente în cauză prevederile art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Potrivit art. 52Cod procedură penală, în favoarea inculpaților operează prezumția de nevinovăție garantată și de dispozițiile constituționale, iar în aplicarea acestui principiu, conform art. 66 Cod procedură penală, inculpatul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, în cazul existenței unor probe de vinovăție, inculpatul având dreptul să dovedească netemeinicia acestora.
Pe cale de consecință, adoptarea unei soluții de condamnare poate fi fundamentată doar pe probe certe de vinovăție, or în speța de față, acestea lipsesc, existând un dubiu cu privire la săvârșirea infracțiunilor de către inculpați, dubiu care profită acestora.
În acest sens, în mod corect primele instanțe au reținut că tăierea nelegală și sustragerea unui număr de 33 arbori de esență de pe partida aflată în exploatarea inculpaților nu poate fi imputată acestora, în lipsa altor elemente care să îi încrimineze.
Din probatoriul testimonial a reieșit că inculpații și nu au desfășurat activități specifice de tăiere a materialului lemnos, primul efectuând transportul arborilor tăiați, iar cel de-al doilea activități ocazionale de supraveghere.
Singurul care a efectuat tăiere de arbori în partida exploatată a fost martorul, acesta susținând că a tăiat doar arbori marcați de organele silvice.
În condițiile în care cei 33 arbori de esență au fost tăiați de la, la nivelul solului și acoperiți cu resturi vegetale, nu se poate imputa inculpaților că nu au sesizat tăierile ilegale, martorul arătând că s-a efectuat un control pe perioada exploatării parchetului și nu s-a depistat nicio neregulă.
Mai mult, a rezultat că simultan, în zonă se desfășurau exploatări de masă lemnoasă de către alte firme, chiar limitrof exploatării inculpaților.
Expertiza criminalistică a formulat concluzii de probabilitate, iar cantitățile de lemn avute în vedere în expertiza contabilă nu justifică cantitatea de lemn ce ar fi provenit din tăierea celor 33 arbori de esență.
De asemenea, considerațiile instanțelor inferioare, referitoare la caracterul estimativ al actului de punere în valoare, conform normelor aprobate prin Ordinul nr. 635/2002 al sunt juste.
În concluzie, independent de gravitatea faptelor, Curtea reține că în cauză nu există probe certe din care să rezulte indubitabil săvârșirea acestora de către inculpați, fiind incidente prevederile art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Simplele prezumții, deduse din probele indirecte administrate, expuse de recurenți în susținerea căilor de atac promovate, nu pot fundamenta o soluție de condamnare.
Față de soluția adoptată pe latură penală, în temeiul art. 346 al. 3 Cod procedură penală, în mod just instanța de fond nu a acordat despăgubirile civile solicitate, iar instanța de apel a menținut această dispoziție.
Nu este fondată nici critica formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu privind neaudierea inculpatului G de către instanța de apel, împrejurare care ar atrage casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Art. 378 al.1 ind. 1.pr.pen. instituie obligativitatea audierii inculpatului prezent de către instanța de apel, însă dispozițiile menționate funcționează în favoarea inculpatului, iar nerespectarea lor reprezintă un caz de nulitate relativă, care poate fi invocată doar de partea căreia i s-a pricinuit o vătămare, în condițiile prev. de art. 197 al. 1.pr.pen.
Or, în speță, inculpatul G nu a invocat o atare vătămare, astfel că nu poate fi reținută critica Parchetului.
Pe cale de consecință, pentru toate considerentele expuse, constatând că în cauză au fost adoptate soluții legale și temeinice, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și de partea civilă Direcția Silvică S împotriva deciziei penale nr. 221/2008 a Tribunalului Sibiu.
Conform art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și de partea civilă Direcția Silvică S împotriva deciziei penale nr. 221/27.10.2008 a Tribunalului Sibiu.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, inclusiv suma de 300 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru inculpatul avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată astăzi 19 febr. 2009 în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Cu opinie separată, . activitatea prin pensionare
în sensul admiterii recursurilor Semnează președintele completului
părții civile și a Parchetului de de judecată
pe lângă Tribunalul Sibiu, a casării
hotărârilor atacate și a condamnării
inculpaților și
pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de
art. 32 al. 3 din OUG 96/98 și
art. 98 al. 3 din L 26/1996.
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./07.04.2009
jud. apel,
jud. fond
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Referitor la argumentele ce justifică opinia separată:
1. Este indiscutabil faptul că de pe partida destinată exploatării lemnoase amplasată în locul numit " -" au fost tăiați ilegal și sustrași un număr de 33 arbori de esență nemarcați.
au fost tăiate la nivelul solului, îngropate în pământ și mascate cu frunze și alte resturi vegetale.
2. Consider că instanțele inferioare au dat o interpretare eronată probelor din dosar, apreciind în mod greșit limitele în care principiul "in dubio pro reo" este aplicabil în cauza de față.
3. În circumstanțele date, simpla negare a faptelor de către cei doi inculpați și aspectele de incertitudine semnalate, în mod exagerat, de către instanțe - ale lucrărilor științifice efectuate în cauză - nu justifică adoptarea unei soluții de achitare a inculpaților.
4. Acuzațiile aduse pot fi sprijinite în cauză pe prezumții suficient de puternice, clare și concordante, sau pe situații de fapt necontestate.
5. Astfel, rezultă fără dubiu, conform declarațiilor martorului (fila 277 dup; 418-421 dosar fond) că în depozitul constituit de asociație s-au depistat cu ocazia controlului efectuat de reprezentanții Ocolului Silvic Mediaș, două trunchiuri de care aveau terminația de la provenită de la doi arbori tăiați ilegal, nemarcați.
6. Apărările inculpaților, în sensul că arborii au fost tăiați înainte de începerea lucrărilor de exploatare forestieră nu-și găsesc corespondent în probele științifice administrate în cauză.
7. S-a probat, astfel că inculpatul a fost cel care s-a aflat în permanență în teren și efectua transportul materialului lemnos de la locul tăierii la depozitul constituit, iar inculpatul s-a deplasat de mai multe ori în parchet pentru supravegherea activității.
8. Inculpatul a solicitat și a participat la o nouă verificare a zonei înainte de demararea lucrărilor de exploatare.
9. Depozițiile martorilor și, și care nu au putut fi înlăturate, argumentat de către instanța fondului, relevă că în partida 57 nu au existat urme de arbori care să fi provenit din exploatarea forestieră anterior predării parchetului.
10. În situația în care ar fi constatat preexistența unor tăieri ilegale, obligația inculpatului era să denunțe acest lucru reprezentanților ocolului silvic, obligație stipulată în contractul de exploatare (f 31, 32 dup).
11. Apărarea inculpatului în sensul că ar fi existat la momentul exploatării este infirmată de raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică (filele 258 - 262), care stabilește, fără echivoc, că unul din arborii tăiați ilegal a fost doborât imediat după tăierea altui nemarcat, aflat în vecinătatea celui dintâi, de aici concluzia că tăierile (cel puțin parțial) au fost concomitente.
12. Aspectele relevate mai sus pot fi coroborate cu alte elemente suficient de puternice (constate prin același raport de expertiză criminalistică) și care nu exclud ca arborii să fi fost tăiați cu același instrument de tăiere.
13. Instanța a înlăturat, de asemenea, nejustificat, și fără o examinare concretă, în raport cu celelalte probe de la dosar, concluziile raportului de expertiză silvică prin care s-a stabilit diferențe între sortimentația din materialul lemnos transportat și cel rămas în parchet, precum și că o cantitate importantă de material lemnos de calitate a fost declasate prin fasonare, iar transportul a avut ca obiect o cantitate mai mare de material lemnos din categoriile G1 și G2 decât s-ar fi putut exploata în mod legal.
15. Față de circumstanțele date, apreciez că vinovăția inculpaților rezultă în mod clar și neechivoc, aspect ce impune o soluție de condamnare, chiar în condițiile în care s-ar fi putut pune în discuție o eventuală schimbare a încadrării juridice a faptelor sub aspectul participației.
Președinte,
- - -
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Monica Farcaș, Mircea
