Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 104/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 104/2009
Ședința publică din 19 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Mircea
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 303/24 nov. 2008 a Tribunalului Hunedoara.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat și apărător ales, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că inculpatul a depus la dosar memoriu cu motivele de recurs.
Inculpatul recurent arată că este vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală și nu de infracțiunea de vătămare corporală gravă, având în vedere că a lovit pe partea vătămată cu o piatră mică, nu a dorit niciodată să o lovească pe aceasta, dar tot timpul a fost provocat de partea vătămată. Arată că pe timpul spitalizării părții vătămate a vizitat-o pe aceasta și s-a oferit să plătească cheltuielile de spitalizare, medicamentele și să consulte specialiști.
Instanța constată că nu mai sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului declarat de Parchet și arată că acesta vizează două aspecte:
1. greșita încadrare juridică a faptei pentru care a fost condamnat inculpatul;
2. greșita aplicare a pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza I Cod penal.
Cu privire la greșita încadrare juridică a faptei apreciază că instanțele în mod incorect au schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 182 al. 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 181 al. 1 Cod penal. Arată că din toate actele medicale rezultă că între lovitura inculpatului și consecința suferită de partea vătămată există un raport de cauzalitate, iar ca urmare a loviturii, așa cum rezultă și din rapoartele de expertiză, partea vătămată a suferit o scădere a capacității funcționale a ochiului lezat, aceasta rămânând cu o invaliditate cu privire la acest simț de 25-30%. Învederează faptul că practica judiciară este constantă în a susține că afectarea unui simț, chiar și nu în totalitate, respectiv în sensul unei scăderi a acestuia, constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă și nu infracțiunea de vătămare corporală. În acest sens invocă Decizia nr. 3187/1967 a Tribunalului Suprem.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs arată că în mod greșit instanțele au reținut aplicarea prev. de art. 64 lit. a teza I Cod penal, sens în care solicită înlăturarea acestor dispoziții.
În concluzie solicită condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă și reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante, raportat la atitudinea și conduita sinceră a inculpatului, care a încercat să o ajute pe partea vătămată, coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și menținerea pedepsei aplicate de instanțe.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii atacate și aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea de vătămare corporală. Solicită instanței să aibă în vedere dispozițiile art. 73 lit. b și art. 72 și 74 Cod penal, având în vedere că a existat o provocare din partea părții civile. Apreciază că se poate reține scuza provocării, sens în care solicită coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. De asemenea, apreciază că se poate reține și culpa părții vătămate în proporție de 50%, motive pentru care solicită ca daunele materiale să fie suportate de inculpat dosar în proporție de 50%. Arată că inculpatul a avut o conduită sinceră, a cooperat cu organele judiciare, a încercat să repare ceea ce a provocat, nu a mai fost niciodată condamnat, motive pentru care apreciază că se poate aplica o pedeapsă sub minimul speciale prevăzut de lege. Solicită reducerea daunelor la J, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.
Solicită admiterea în parte a recursului Parchetului, în ce privește înlăturarea dispozițiilor art. 64 lit. a teza I Cod penal. În ce privește schimbarea încadrării juridice consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă. Arată că în ultimul raport de expertiză s-a arătat că numărul de zile de îngrijiri medicale a părții vătămate este de 40-45 și nu se mai specifică existența unei scăderi a acuității. După ce partea vătămată a ieșit din spital nu există nici un document medical din care să rezulte că partea vătămată ar mai fi avut nevoie de îngrijiri medicale. Consideră că ceea ce s-a spus în ultimul raport de expertiză este corect, respectiv că nu există o scădere a acuității.
Reprezentanta Parchetului, cu privire la recursul inculpatului, solicită admiterea în parte a acestuia, cu privire doar a reținerii circumstanțelor atenuante și a coborârii pedepsei sub minimul speciale prevăzut de lege. Cu privire la aspectul reținerii scuzei provocării consideră că nu se justifică reținerea acesteia deoarece schimbul de replici nu poate constitui o provocare din partea părții vătămate în sensul textului de lege. Cu privire la concluziile ultimul raport de expertiză, arată că prin acest raport se avizează concluziile raportului anterior și se precizează că a existat o scădere a acuității.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, consideră că este vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală și arată că a fost provocat de partea vătămată prin înjurături, pentru comportamentul său partea vătămată fiind sancționată la locul de muncă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 184/2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Hunedoaraa condamnat pe inculpatul, la:
-6 (șase ) luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. 1. Pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiune de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 2. Pen.
În baza art. 81. Pen. și art. 82. Pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 2 (doi) ani.
A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a și b" Pen., în condițiile art. 71. Pen., iar în baza art. 71 alin. 5. Pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 și 84. Pen.
În baza art. 14. Proc. Pen., art. 346. Proc. Pen. și art. 998. Civ. a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 4000 lei daune morale și suma de 1059 lei despăgubiri materiale.
A respins în rest cererea părții civile privind daunele morale și materiale.
A obligat pe inculpat să plătească părții civile Spitalul Municipal " " H suma de 1609,89 lei cheltuieli de spitalizare.
A obligat inculpatul să plătească suma de 660 lei, reprezentând contravaloare taxa de aviz medico legal nr. E1/13305/2007/28.12.2007 al Comisiei Superioare de Medicină Legală, sumă ce se va achita în contul " Minovici" B, deschis la Trezoreria Operativa Sector 4 B - -Z-XXX-.
În baza art. 191 alin. 1. Pen. a obligat pe inculpat să plătească 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul și partea vătămată au fost salariați în cadrul SA H, primul având funcția de șef de echipă finisator, iar al doilea de mecanic locomotivă.
În data de 10.02.2006, cei doi se aflau în timpul serviciului.
În jurul orelor 1500, în urma unei dispoziții date de șeful, partea vătămată împreună cu martorele și, care lucrează ca manevrante, au introdus în hala 750 o locomotivă cu opt vagoane, încărcată cu material feros.
În hală lucra o echipă de muncitori conduși de inculpatul, care nemulțumit că s-au adus prea multe vagoane, a început să înjure și să strige la partea vătămată și la cele două martore.
În jurul orei 1645, partea vătămată a mai introdus încă două vagoane în 750 și din nou inculpatul a fost nemulțumit și a început să înjure.
Ca urmare, a început o ceartă între inculpat și partea vătămată, acesta din urmă l-a înjurat pe inculpat, care a luat o piatră și a aruncat înspre partea vătămată, lovindu- în zona ochiului drept.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Municipal H, unde i s-au acordat îngrijiri medicale și a fost internată în perioada 10.02.2006 - 03.03.2006.
Pentru vindecarea leziunilor cauzate părții vătămate au fost necesare 40 - 45 de zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico - legal nr. 209/C/24.03.2006(fila 16).
În faza de urmărire penală s-a întocmit un raport de expertiză medico - legală de către Serviciul Județean de Medicină Legală (fila19) prin care s-a stabilit că sechelele posttraumatice prezentate de partea vătămată determină o invaliditate definitivă (permanentă) de 25 %.
Prin raportul de nouă expertiză medico - legală întocmit de Institutul de Medicină Legală (fila 25 - 27 - dosar parchet ) s- concluzionat că există un raport de cauzalitate între traumatismul ocular suferit de partea vătămată în data de 10.02.2006 și sechelele existente la data expertizării.
Comisia a considerat că modificările survenite în urma traumatismului ocular suferit de partea vătămată nu se încadrează în grad de invaliditate, prezentând însă deficiența vizuală ușoară, cu o incapacitate adaptivă de 30 %, care se va menține în timp.
În faza de cercetare judecătorească, la cererea inculpatului s-a efectuat un raport de nouă expertiză medico-legală supliment nr. 1628/09.10.2007 (fila 53 - dosar instanță) în care se precizează că deficiența vizuală constatată la nivelul ochiului drept al părții vătămate nu reprezintă o infirmitate permanentă, deoarece poate fi parțial corectată prin purtarea de ochelari.
Prin avizele nr. E1 /13305/2007 din 28.12.2007 (fila 70) și din 9.05.2008(fila 110) Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală " Minovici" a avizat concluziile raportului de nouă expertiză medico - legală nr. 1628/20.06.2007 și suplimentul acestuia din 09.10.2007, precizând că, scăderea acuității vizuale cu incapacitatea adaptivă de 30 % nu constituie infirmitate fizică permanentă, iar leziunile traumatice suferite de partea vătămată, necesită 40 -45 de zile de îngrijiri medicale.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 334 Proc. Pen., instanța a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare din infracțiune de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 2. Pen. în infracțiune de vătămare corporală prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. 1. Pen.
S-a reținut că fapta comisă de inculpatul, săvârșită în condițiile arătate mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. 1 . Pen. și este dovedită cu declarațiile inculpatului (fila 68 - 75 - dosar urmărire penală și fila 13 - dosar instanță, coroborate cu declarațiile martorilor (fila 23, 28), actele medicale și rapoartele de expertiză (fila 16, 19, 25- dosar urmărire penală și fila 53 și 110 - dosar fond) și declarațiile părții vătămate (fila 11 și 12).
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-au reținut următoarele:
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 lei daune morale și a solicitat obligarea inculpatului și la plata unor despăgubiri materiale, respectiv: 1018 lei diferența între salariul încasat în funcția de timp de patru luni și și salariul pe care l-ar fi încasat în meseria de mecanic locomotivă, salariu de care a fost privat în urma accidentului; 380 lei primele de Paști și pe care nu le - încasat ca urmare a concediului medical; 500 lei valoarea alimentației speciale pe perioada internării medicale și a recuperării și 262,02 lei cheltuieli ocazionate cu transportul și controlul efectuat la T, pentru expertiză (fila 11).
Din adresa nr. 2002/283/10.10.2007 (fila 46), a rezultat că în urma traumatismului suferit, partea civilă a fost încadrată în funcția de, în perioada 01.04.2006 - 01.09.2006, iar diferența de salariu pe care ar fi încasat -o dacă ar fi rămas pe funcția de mecanic locomotivă, în această perioadă, precum și pentru perioada în care a fost în concediu medical în urma incidentului este de 1059 lei.
În aceeași adresă s-a arătat că partea vătămată a fost sancționată în urma incidentului cu "avertisment", astfel că în baza dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă, i-au fost suspendate trei prime cuvenite.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 1059 lei diferență de salariu care ar fi încasat-o pentru funcția de mecanic locomotivă, funcție din care a fost schimbat în urma agresiunii.
Restul pretențiilor materiale solicitate au fost respinse ca nedovedite și necuvenite (acordarea primelor de Paști și C).
Întrucât partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40 - 45 zile de îngrijiri medicale, fiind și internată în spital, s-a reținut ca aceasta a suferit un prejudiciu moral constând în suferințe și dureri de natură fizică și psihică.
Prin urmare, instanța de fond a considerat că prejudiciul moral suferit de partea civilă se impune a fi reparat de autorul daunei.
S-a stabilit cuantumul daunelor morale la 4000 lei, al daunelor materiale la 1059 lei și s-au acordat cheltuieli de spitalizare în sumă de 1609,89 lei.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara, partea vătămată și civilă și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara, în motivarea apelului, a solicitat desființarea parțială a sentinței atacate și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 2 Cod penal, întrucât partea vătămată prezintă o deficiență vizuală care constă într-o scădere a percepției vizuale la nivelul ochiului drept, ceea ce constituie o infirmitate permanentă.
S-a solicitat aplicarea unei pedepse îndreptată spre minimul special prevăzut pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, cu suspendarea condiționată a executării.
Partea vătămată și civilă, în motivarea apelului, a solicitat desființarea sentinței atacate, condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 al. 2 Cod penal și obligarea inculpatului la despăgubiri civile conform constituirii de parte civilă, respectiv 15.000 lei daune morale și suma de 762,02 lei despăgubiri materiale.
S-a susținut că în urma traumatismului suferit, partea vătămată și civilă prezintă o invaliditate permanentă de 25%, situație față de care este nelegală schimbarea încadrării juridice a faptei ( filele 21-22).
Inculpatul, în motivarea apelului, a solicitat desființarea parțială a sentinței atacate, reținerea de circumstanțe atenuante prev. de art. 73 lit. b și art. 74 Cod penal, reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege, reținerea unei culpe comune de 50% și diminuarea corespunzătoare a despăgubirilor civile acordate ( filele 19-20).
Prin decizia penală nr. 303/A/24.11.1008 Tribunalul Hunedoara - Secția penală a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara, partea civilă și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 184/2008 a Judecătoriei Hunedoara și a obligat atât inculpatul, cât și partea civilă la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că prima instanță a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatului cu privire la fapta imputată, pe baza probelor administrate, a căror apreciere s-a făcut în condițiile prev. de art. 63 al. 2 Cod penal.
Încadrarea juridică prev. de art. 182 al. 2 Cod penal, se referă la situația în care fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare a produs vreuna din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestuia, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluțirea, avortul ori punerea în primejdie a vieții persoanei.
Leziunea suferită de partea vătămată și civilă nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute mai sus.
Astfel, așa cum a reținut și instanța de fond, în expertiza medico legală efectuată de Serviciul Județean de Medicină Legală H, s-a stabilit că sechelele posttraumatice prezentate de partea vătămată determină o invaliditate definitivă de 25%.
Raportul de nouă expertiză medico legală efectuat de IML Tas tabilit că modificările survenite în urma traumatismului ocular nu se încadrează în grad de invaliditate, iar partea vătămată prezintă o deficiență vizuală ușoară, cu o incapacitate adaptativă de 30% care se va menține în timp.
În suplimentul la raportul de expertiză efectuat de IML T se precizează că deficiența vizuală constatată nu constituie o infirmitate permanentă, deoarece poate fi corectată parțial prin purtarea de ochelari corespunzători, iar incapacitatea adaptativă de 30% reprezintă o diminuare a simțului vederii la ochiul drept.
Suplimentul a fost avizat de comisia de avizare și control a actelor medicale de la IML
Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul INML Minovici Baa probat Raportul de Nouă expertiză și suplimentul acestuia, efectuate de IML
Prin urmare, s-a constatat că fapta inculpatului nu a avut ca și consecință o infirmitate fizică permanentă a părții vătămate, ori pierderea unui simț sau organ, astfel încât instanța de fond în mod legal a schimbat încadrarea juridică a faptei și a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 Cod penal, raportat la numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate victimei.
Prima instanță a apreciat în mod corect că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal, deoarece din probatoriul administrat a rezultat că inculpatul a fost cel care a început altercația printr-o atitudine de nemulțumire față de partea vătămată și a strigat la aceasta, situație în care partea vătămată l-a înjurat pe inculpat.
În aceste condiții nu s-a putut reține că s-ar fi adus o atingere gravă demnității inculpatului de natură să determine o tulburare sau emoție puternică sub stăpânirea căreia să fi săvârșit fapta.
De asemenea, raportat la împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, urmările acesteia și persoana inculpatului, instanța de apel a apreciat că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea dispozițiilor art. 74, 76 Cod penal.
De asemenea, nu s-a putut reține existența vreunei culpe comune, deoarece fapta a fost săvârșită cu intenție și nu din culpă, chiar dacă rezultatul violenței a depășit intenția inculpatului.
Prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate, având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social concret al faptei,împrejurarea în care a fost comisă, urmarea produsă și datele care caracterizează persoana și conduita făptuitorului.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că se justifică acordarea de daune morale în sumă de 4000 lei, raportat la suferințele fizice și psihice cauzate părții vătămate și civile, astfel încât s-a apreciat că nu se impune majorarea cuantumului acestora.
De asemenea, s-a apreciat că s-a reținut în mod corect că nu se justifică acordarea celorlalte despăgubiri materiale solicitate prin constituirea de parte civilă ( fila 11), nefiind dovedite pretențiile formulate.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de recurs, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoaraa susținut că faptei săvârșite de inculpatul i s-a dat o greșită încadrare juridică, deoarece din actele medicale și rapoartele de expertiză medico-legale întocmite în cauză a rezultat că în urma agresiunii, partea vătămată a rămas cu o deficiență vizuală, având drept consecință scăderea percepției vizuale, care nu poate fi remediată în timp.
Pe cale de consecință, inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 2 Cod penal.
Hotărârile primelor instanței au mai fost criticate sub aspectul aplicării pedepselor accesorii, considerându-se că în mod greșit inculpatul a fost privat de exercițiul dreptului prev. de art. 64 lit. a teza I Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
În motivarea recursului său inculpatul a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 73 lit. b și art. 74 Cod penal, precum și reducerea cuantumului despăgubirilor acordate părții civile, având în vedere și culpa acesteia la producerea infracțiunii.
Verificând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, dar și prin raportare la art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 182 al. 2 Cod penal constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care a avut drept consecință pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestuia, o infirmitate permanentă fizică sau psihică, sluțirea, avortul sau punerea în primejdie a vieții persoanei.
Deși textul se referă la "pierderea unui simț", fapta constituie infracțiunea de vătămare corporală gravăși atunci când se produce doar slăbirea unui simț, dacă aceasta are uncaracter permanent.
Raportat la actele medicale depuse la dosar și la expertizele medico-legale întocmite, Curtea constată că situația dedusă judecății se circumscrie acestor dispoziții legale.
Astfel, expertiza medico-legală efectuată de Serviciul Județean de Medicină Legală Has tabilit că sechelele posttraumatice prezentate de partea vătămată în urma agresiunii determină o invaliditate definitivă de 25%.
Raportul de nouă expertiză medico-legală efectuat de IML Tac onstatat că partea vătămată prezintă o deficiență vizuală ușoară, cu o incapacitate adaptativă de 30%, care se va menține în timp.
Conform precizărilor cuprinse în suplimentul la raportul de expertiză efectuat de IML T, deficiența vizuală constatată nu constituie o infirmitate permanentă, deoarece poate fi corectată parțial prin purtarea de ochelari corespunzători, iar incapacitatea adaptativă de 30% reprezintăo diminuare a simțului vederii la ochiul drept.
Atât raportul de nouă expertiză, cât și suplimentul acesteia, efectuate de IML T, au fost avizate de Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul INML Minovici.
Din conținutul acestora rezultă că, datorită agresiunii exercitate de inculpatul recurent, părții vătămate i-a fost cauzată o vătămare a integrității corporale, ce a avut drept consecință diminuarea simțului vederii la ochiul drept.
Actele medicale întocmite au confirmat caracterul permanent al slăbirii simțului vederii, context în care, fapta inculpatului, datorită urmărilor produse, se încadrează în prevederile art. 182 al. 2 Cod penal.
Împrejurarea că deficiența vizuală constatată poate fi corectată parțial prin purtarea de ochelari corespunzători nu este de natură să atragă o altă încadrare juridică a faptei, cât timp deficiența nu poate fi înlăturată printr-un proces normal de vindecare, iar partea vătămată este pusă într-o stare anormală de inferioritate raportat cu propria ei stare, anterioară săvârșirii infracțiunii.
Sub acest aspect, Curtea reține că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara este fondat, primele instanțe dând faptei o greșită încadrare juridică.
Fondate apar a fi și criticile vizând interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza I Cod penal, prin prisma jurisprudenței CEDO în materia pedepselor accesorii (cazul Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord) și în lumina dispozițiilor obligatorii ale deciziei nr. 623/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Gravitatea faptei, natura acesteia, conduita anterioară și atitudinea sinceră a inculpatului raportat la învinuirea adusă sunt elemente care nu justifică restrângerea exercițiului unui drept constituțional, măsura adoptată de primele instanțe fiind disproporționată.
În ceea ce privește apărările inculpatului recurent, referitoare la reținerea circumstanței atenuante legale prev. de art. 73 lit. b Cod penal, săvârșirea faptei într-o stare de puternică tulburare sau emoție, Curtea constată că acestea sunt nefondate.
În mod corect, instanțele de fond și de apel au constatat că incidentul a fost generat de atitudinea necorespunzătoare a inculpatului, iar injuriile adresate ulterior de partea vătămată nu au fost de natură să aducă o atingere atât de gravă demnității inculpatului, încât să determine o ripostă violentă, în speță nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 73 lit. b Cod penal. În acest context nu se impune reducerea cuantumului despăgubirilor civile stabilite în favoarea părții civile.
Raportat însă la conduita inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, la atitudinea sinceră a acestuia, concretizată în colaborarea cu organele judiciare în vederea stabilirii adevărului, disponibilitatea sa în vederea recuperării prejudiciului cauzat, Curtea apreciază ca fiind justificată reținerea circumstanțelor atenuante judiciare în favoarea inculpatului, conform prev. art. 74 Cod penal.
Pe cale de consecință, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, Curtea va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 303/2008 a Tribunalului Hunedoara, va casa decizia atacată, precum și sentința penală nr. 184/2008 a Judecătoriei Hunedoara cu privire la latura penală, și rejudecând în aceste limite:
Va schimba încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal, pentru care se va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare, în condițiile reținerii prevederilor art. 74, 76 Cod penal.
Se va restrânge pedeapsa accesorie aplicată doar la dispozițiile art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare avansate în recurs vor rămâne în sarcina statului, conform prevederilor art. 192 al. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 303/24 nov. 2008 a Tribunalului Hunedoara și în consecință:
Casează această decizie, precum și sentința penală nr. 184 din 17.06.2008 a Judecătoriei Hunedoara cu privire la latura penală și rejudecând:
Schimbă încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 182 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 și 76 Cod penal condamnă pe inculpat la:
- 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
Restrânge pedeapsa accesorie aplicată doar la dispozițiile art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, inclusiv suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu parțial în recurs, avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată astăzi 19 febr. 2009 în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./30.03.2009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Monica Farcaș, Mircea
