Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 1080/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--23.06.2009

DECIZIA PENALĂ NR.1080/

Ședința publică din data de 05.11.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.159 din 25.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă avocat cu împuternicire avocațială la dosar pentru inculpatul recurent lipsă.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante, ținându-se cont de conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, de atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii, comportarea sinceră în cursul procesului, de lipsa antecedentelor penale și față de regretul manifestat de acesta. Depune la dosar în copii: diploma de licență de la Facultatea de Științe economice și de la Facultatea de drept, recomandări de la locurile de muncă, contract individual de muncă și adeverință de la Facultatea de Științe economice, contract de voluntariat.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluțiilor date ca legale și temeinice apreciind că raportat la modalitatea comiterii faptei nu se justifică aplicarea circumstanțelor atenuante.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 844 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Arad, în dosarul nr-, în baza art. 87 alin.5 din OUG195/2002, a fost condamnat inculpatul A, fiul lui - și, născut la 01.07.1978 în T, jud. T, cetățean român, studii superioare, cu ocupație și loc de muncă, necăsătorit, domiciliat în A str. - -. 7,. 8, fără forme legale în A, str. -. - nr. 86, jud. A, CNP -, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de sustragere a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii nivelului alcoolemiei.

Pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 81, 82 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate și s-a fixat un termen de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în data de 09.02.2008, în jurul orei 17,10, martorul s-a deplasat cu autovehiculul proprietate personală marca cu număr de înmatriculare - pe strada - - din comuna județul A, iar în momentul în care a virat spre dreapta pentru a intra pe strada - autovehiculul său a fost tamponat din spate, de autovehiculul marca Ford cu număr de înmatriculare - condus de către După producerea incidentului rutier, soldat numai cu pagube materiale, inculpatul A i-a sugerat lui să rezolve diferendul pe cale amiabilă, fără intervenția poliției, propunere însă neacceptată de martorul. Deoarece la locul accidentului au sosit și alte persoane care s-au manifestat agresiv, fiind chemate de către martorul, acestea lovindu-i autoturismul cu pietre, inculpatul s-a refugiat într-un bar situat peste drum de locul unde a avut loc evenimentul rutier.

Între timp la locul accidentului rutier s-a deplasat un echipaj de poliție, care l-a găsit pe inculpat în bar, iar pe celălalt șofer implicat, lângă mașina avariată.

Deoarece inculpatul Aar efuzat să se legitimeze, fiind iritat de atitudinea arogantă a agentului de poliție, acesta din urmă l-a condus la sediul Poliției unde, s-a efectuat o percheziție corporală fiind găsite actul de identitate și cheile autovehiculului marca Ford cu numărul de înmatriculare -.

După identificarea inculpatului, cei doi conducători auto au fost conduși la o unitate sanitară și li s-a solicitat să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Inculpatul nu a cooperat cu medicul pentru întocmirea buletinului de examinare clinică. Martorul a acceptat acest lucru, însă inculpatul Aar efuzat să i se ia astfel de probe. Anterior, la locul unde a avut loc incidentul rutier, inculpatul a refuzat să fie testat cu fiola alcooltest.

Recunoașterea inculpatului, se coroborează cu întreg probatoriul administrat în cauză, astfel că vinovăția acestuia a fost dovedită.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul și a cerut să fie desființată sentința pentru netemeinicie, în sensul de a se reține în favoarea sa circumstanțe atenuante judiciare constând în acea că a avut o conduită bună atât înainte cât și după comiterea infracțiunii, ceea ce ar atrage aplicarea unei pedepse sub minimul special.

Prin decizia penală nr. 159 din 25 mai 2009, pronunțată de tribunalul Arad în dosar nr- a fost respins apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 844 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.

Examinând sentința atacată prin prisma apelului formulat și din oficiu în baza art. 371 Cod procedură penală, s-a constatat că prima instanță a apreciat corect probele administrate, starea de fapt reținută fiind conformă realității, cu o calificare juridică corectă a faptei comise.

S-a apreciat de asemenea, că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, prima instanță având în vedere conduita bună a inculpatului și lipsa antecedentelor penale atunci când a individualizat pedeapsa spre minimul special, dispunând, totodată, ca pedeapsa aplicată să fie suspendată condiționat astfel că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor judiciare, așa cum s-a solicitat.

Împotriva deciziei penale nr. 159/25.05.2009 pronunțată de tribunalul Arad în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul A, solicitând reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante.

Recursul nu a fost motivat în scris, ci numai cu ocazia susținerii concluziilor orale, aspectele invocate fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Analizând recursul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 385⁹alin. 3.C.P.P. instanța constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, respectiv procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de constatare, declarațiile martorilor, T, procesul verbal de percheziție corporală, buletinul de examinare clinică și cererea de analiză, procesul verbal de prelevare.

Încadrarea juridică dată faptei este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de sustragere a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii nivelului alcoolemiei prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002. Trebuie reținut că, de altfel, în motivarea recursului, inculpatul nu a contestat nici starea de fapt reținută în sarcina sa și nici încadrarea juridică dată acesteia, ci cuantumul pedepsei.

În ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că instanțele de fond au făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei. Față de susținerea inculpatului-recurent referitor la împrejurarea că instanțele de fond nu au reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod Penal, deși a avut o conduită bună, ireproșabilă, anterior și ulterior comiterii faptei și că s-a prezentat la organele judiciare și a recunoscut fapta, se impune a se avea în vedere că aceste circumstanțe atenuante sunt judiciare, ele nu operează automat. Astfel, aceste circumstanțe sunt lăsate la aprecierea judecătorului, chemat să analizeze dacă o anumită atitudine a inculpatului reflectă un grad de periculozitate scăzut al acestuia și faptul că reeducarea lui se poate realiza și printr-o pedeapsă mai ușoară. Este adevărat că din recomandările și adeverințele de la locul de muncă și activitatea de voluntariat rezultă că inculpatul este o persoană apreciată din punct de vedere profesional și activă în plan social; care, mai mult, a absolvit și două instituții de învățământ superior; însă acestea nu sunt suficiente pentru a se reține circumstanțe atenuante în contextul în care infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 vizează, între altele, protecția relațiilor sociale ce țin de respectul ce trebuie acordat autorităților și instituțiilor statului. Conduita infracțională a inculpatului apare cu atât mai gravă câtă vreme acesta a absolvit facultatea de drept, având astfel un grad mai ridicat de înțelegere a prevederilor și sancțiunilor legale raportat la o persoană cu un nivel mediu de educație. În ce privește conduita inculpatului în fața organelor judiciare, instanța de recurs constată că, pentru prima dată, inculpatul a recunoscut fapta în fața Judecătoriei Arad (declarația de la fila 12 dosar fond), însă a adăugat că a refuzat să i se recolteze probele biologice fără să realizeze consecințele acestui gest; fapt contrazis de cunoștințele sale juridice atestate chiar prin diploma de licență emisă de Universitatea de Vest " " din Totodată, trebuie reținut și faptul că inculpatul a refuzat atât testarea cu alcooltestul, cât și recoltarea probelor biologice, a refuzat semnarea procesului verbal de cercetare la fața locului din 09.02.2008 (fila 8 dosar UP), procesul verbal de percheziție din 09.02.2008 (fila 10 dosar UP), procesul verbal de verificare (fila 14 dosar UP), procesul verbal privind refuzul de recoltarea probelor (fila 17 dosar UP), procesul verbal de prelevare (fila 21 dosar UP), toate semnate de martori asistenți. De asemenea, în cursul urmăririi penale, în data de 19.02.2008 (fila 38 dosar UP), inculpatul dă o declarație în fața organelor de cercetare penală, pe care nu o finalizează și refuză să o semneze, refuză să semneze procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și dreptului de apărare (fila 43 dosar UP) și declarația de învinuit din 22.05.2008 (fila 44 dosar UP). Toate aceste aspecte, conduc la concluzia că refuzul recoltării probelor biologice nu a fost un eveniment singular în raport cu autoritățile statului. Este adevărat că inculpatul nu este obligat să recunoască săvârșirea infracțiunilor, legea conferindu-i potrivit art. 70 alin. 2.C.P.P. "dreptul la tăcere", respectiv dreptul de a nu face nici o declarație; dar în măsura în care inculpatul este de acord să dea declarații, potrivit art. 70 alin. 2.C.P.P. ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. sinceră în cursul procesului penal reprezintă potrivit art. 74 lit. c o Cod Penal circumstanță atenuantă, iar comportarea nesinceră în cursul procesului penal, fără a fi reglementată ca o circumstanță agravată, poate fi de natură a influența pedeapsa aplicată prin prisma criteriului precizat de art. 72.Cod Penal "persoana inculpatului". Această circumstanță nu se raportează numai la conduita în fața instanțelor de judecată, ci pe întreg parcursul procesului penal, deci și în fața organelor de urmărire penală. Ori, așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul nu numai că nu a colaborat cu acestea, dar a încercat și să îngreuneze ancheta prin refuzul de a semna chiar documente ce vizau exercitarea unor drepturi procesuale, exercitare care a fost confirmată prin semnătura unor martori asistenți. Mai trebuie reținut și faptul că recunoașterea inculpatului a avut loc în condițiile în care existau probe în susținerea vinovăției. În acest context, recunoașterea faptei în fața instanței de judecată și conduita bună a inculpatului, anterioară și ulterioară comiterii faptei, denotă un grad mai redus de periculozitate a acestuia, însă nu suficient pentru a determina reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod Penal, ci doar orientarea spre minimul special al pedepsei aplicate. Astfel fiind, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

Prin urmare, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 159/25.05.2009 pronunțată de tribunalul Arad în dosarul nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A împotriva deciziei penale nr.159/25.05.2009 pronunțată de tribunalul Arad în dosarul nr-.

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 05.11.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 11.11.2009

Tehnored.

2ex/ 11.11.2009

Prima inst. - Jud.

Inst. apel. - - Trib.