Purtarea abuzivă (art. 250 cod penal). Decizia 1082/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--29.06.2009
DECIZIA PENALĂ NR.1082 /
Ședința publică din data de 05.11.2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C S, împotriva deciziei penale nr.45 din 11.05.2009, pronunțată de Tribunalul C S, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul intimat asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar, partea civilă intimată, lipsind partea civilă intimată Spitalul Municipal de Urgență
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar, după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoștință drepturile de care beneficiază potrivit dispozițiilor art. 70 Cod procedură penală.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Procurorul sintetizează oral motivele de recurs formulate în scris la dosar, solicitând admiterea recursului în temeiul art. 38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, casarea sentinței și a deciziei și pe cale de consecință condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 250 alin. 3 Cod procedură penală cu aplicarea art. 74,76 Cod penal având în vedere că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni întrucât: inculpatul, în calitate de primar al comunei, avea obligația să se abțină de la orice acte incompatibile cu buna desfășurare a activității de serviciu; inculpatul a avut o atitudine nesinceră, în timpul cercetărilor acesta nerecunoscând fapta; în urma loviturilor aplicate persoana vătămată a suferit leziuni importante ce au necesitat pentru vindecare un număr de 4 zile îngrijiri medicale; fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale unei forme agravante a infracțiunii de purtare abuzivă.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluțiilor date ca legale și temeinice, apreciind că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă întrucât se afla în afara orelor de program. Susține că în aprecierea gradului de pericol social concret al infracțiunii, instanța de fond în mod corect a avut în vedere ca element important faptul că partea vătămată a declarat în repetate rânduri că dorește să se împace cu inculpatul și că dorește să-și retragă plângerea, neconstituindu-se nici parte civilă în cauză. Mai apreciază că modul și împrejurările în care a fost săvârșită fapta de către inculpat, fapta a adus o atingere minimă integrității fizice și demnității părții vătămate,că inculpatul nu are antecedente penale, că este primar treia oară.
Partea civilă intimată lasă la aprecierea instanței soluția cauzei.
Inculpatul intimat solicită menținerea soluției dată de instanța de fond ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr.78 din 05.03.2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr-, s-a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal; în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 250 alin. 3 Cod penal; în baza art.181rap. la art.91 lit.c Cod penal, s-a aplicat inculpatului amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei; s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză; au fost respinse pretențiile civile formulate de Spitalul Municipal de Urgență C; în baza art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. 578/P/2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin.3 Cod penal, în sarcina acestuia reținându-se că, în data de 17 martie 2008, în calitatea de primar al comunei, a lovit-o pe partea vătămată, cauzându-i leziuni pentru a cărui vindecare a necesitat un număr de 4 zile îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. C-179/20.03.2008 emis de Serviciul de Medicină Legală C-
În faza de urmărire penală, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei, însă în fața instanței, la termenul de judecată din data de 16 septembrie 2008 aceasta a arătat că nu are pretenții de la inculpat și că înțelege să-și retragă plângerea.
Prin adresa nr.785/9.02.2009 Spitalul Municipal C s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 46 lei reprezentând cheltuieli investigații medicale.
Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 17 martie 2009, în jurul orelor 730, partea vătămată însoțită de soțul său s-au deplasat la Primăria comunei pentru a solicita primarului constituirea unei comisii de evaluare a unei pagube cauzate de animalele unui vecin, pe un teren ce le aparținea.
Datorită faptului că primarul comunei, inculpatul, nu ajunsese încă la serviciu, partea vătămată l-a așteptat în fața instituției în timp ce soțul său s-a deplasat la sediul Postului de Poliție pentru a solicita în același sens și sprijinul organelor de poliție.
În jurul orei 800, inculpatul a sosit la primărie, însoțit de martorul, părțile au început să discute, aceste discuții au degenerat în ceartă și, partea vătămată, țipând, i-a spus inculpatului că, în situația în care acesta nu se va conforma celor solicitate de ea, va sesiza organele județene.
În acest timp inculpatul și-a continuat deplasarea spre ușa de acces în sediul Primăriei, martorul intrând primul și, când partea vătămată a intenționat să intre în instituție, inculpatul a lovit-o în zona nasului.
Potrivit certificatului medico-legal nr. C-179/20.03.2008 emis de Serviciul de Medicină Legală C-S, în urma agresiunii exercitate împotriva sa, partea vătămată a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 4 (patru) zile de îngrijiri medicale.
Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că partea vătămată, fie s-a lovit de grilajul metalic al ușii de acces în Primăria, fie a căzut, din adresa nr. C-179/20.03.2008/21.03.2008 emisă de Serviciul de Medicină Legală C-S rezultă că leziunea suferită de partea vătămată a putut fi produsă prin lovire directă cu corpuri contondente.
La termenul de judecată din data de 26 februarie 2009, instanța de fond a pus în discuție solicitarea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal. Având în vedere că inculpatul a săvârșit fapta, astfel cum a fost descrisă mai sus, în calitatea sa de primar, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în momentul în care partea vătămată îi solicita constituirea unei comisii de evaluare a unor pagube, nefiind relevant că acest lucru s-a petrecut în timpul sau în afara programului de lucru, prima instanță a respins solicitarea privind schimbarea încadrării juridice.
În aprecierea gradului de pericol social concret al infracțiunii, instanța de fond a avut însă în vedere ca element important faptul că partea vătămată a declarat, în repetate rânduri, că dorește să se împace cu inculpatul și să-și retragă implicit plângerea neconstituindu-se nici parte civilă în cauză, deși în cazul infracțiunii prev. de art. 250 alin. 3 Cod penal, retragerea plângerii sau împăcarea părților nu înlătură răspunderea penală.
Alături de acest aspect, instanța de fond a constatat că prin modul și împrejurările în care a fost săvârșită fapta de către inculpat, pe fondul unor discuții contradictorii cu partea vătămată, discuții ce au degenerat în ceartă, respectiva faptă a adus o atingere minimă integrității fizice și demnității părții vătămate, fiind, în mod vădit, lipsită de importanță și neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel fiind și reținând că în același sens s-a pronunțat și Tribunalul C-S prin Decizia penală nr.190/2006 menținută prin Decizia penală nr. 1272/R/2006 a Curții de Apel Timișoara, în raport de dispozițiile art. 181al. 3 și ale art. 91 Cod penal, de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, prima instanță a apreciat că este suficientă sancționarea inculpatului cu o amendă administrativă și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală l-a achitat pe inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev, de art. 250 alin. 3 Cod penal.
Totodată, instanța de fond a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă și a respins ca nedovedite pretențiile civile în cuantum de 46 lei solicitate de Spitalul Municipal de Urgență C, în condițiile în care la dosar nu s-au depus înscrisuri doveditoare cu privire la contravaloarea investigațiilor medicale ale părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, conform disp.art.362-363 Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a constatat că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și se apreciază că pericolul social se bazează pe o serie de argumente, respectiv: inculpatul, în calitate de primar al comunei, avea obligația să se abțină de la orice acte incompatibile cu buna desfășurare a activității de serviciu; inculpatul a avut o atitudine nesinceră, în timpul cercetărilor acesta nerecunoscând fapta; în urma loviturilor aplicate persoana vătămată a suferit leziuni importante ce au necesitat pentru vindecare un număr de 4 zile îngrijiri medicale; fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale unei forme agravante a infracțiunii de purtare abuzivă.
Tribunalul CSp rin decizia penală nr. 45 din 11.05.2009 pronunțată în dosar nr-, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins apelul formulat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ împotriva sentinței penale nr.78/05.03.2009 pronunțată de Judecătoria Caransebeș.
Examinând sentința atacată, față de cererea de apel cât și din oficiu, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, prin prisma disp.art.371, 378 Cod procedură penală, s-a constatat de către tribunal că apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș este nefondat.
Astfel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului s-a apreciat că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, conform probelor dosarului și dispozițiilor legale în materie, stabilind o stare de fapt și drept conformă acestora. În vederea aflării adevărului, Judecătoria Caransebeșa lămurit cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, așa cum impun dispozițiile art. 62 Cod procedură penală.
Pe baza acelorași probe, instanța de control judiciar a conchis că față de starea de fapt reținută în mod amănunțit și exact de către instanța de fond, nu se impunea aplicarea unei sancțiuni penale pentru fapta săvârșită, gradul de pericol social al acesteia neridicându-se la nivelul necesar unei trăsături esențiale al unei infracțiuni. Dispozițiile art.181alin.2 Cod penal indică criteriile care trebuie avute în vedere la stabilirea acestui grad de pericol social concret, printre respectivele criterii regăsindu-se și scopul urmărit, precum și împrejurările în care a fost comisă respectiva faptă. Cu toate că nu au existat martori direcți la săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, probele circumstanțiale administrate și expuse mai sus au condus la concluzia existenței acesteia, rezultând însă totodată că reacția sa a fost declanșată într-o mare măsură (dacă nu chiar exclusiv) de atitudinea părții vătămate, care i-a cerut imperativ rezolvarea unei probleme personale (care nici nu era neapărat de resortul său) și l-a amenințat în caz contrar cu diverse sesizări pe linie administrativă. Pe de altă parte, nu s-a putut conchide că fapta inculpatului a inclus în cuprinsul laturii subiective vreun mobil sau vreun scop prestabilit și precis, reacția acestuia fiind mai curând spontană și având caracter de ripostă(într-adevăr disproporționată). Urmările produse, un alt criteriu dintre cele reținute de textul de lege indicat mai sus, nu au fost foarte grave, partea vătămată suferind leziuni care au necesitat un număr mic de zile de îngrijiri medicale. Într-adevăr, instanța de control judiciar a apreciat că în mod justificat prima instanță a luat în considerare inclusiv atitudinea oscilantă a părții vătămate, care a declarat în repetate rânduri că dorește să se împace cu inculpatul și să-și retragă plângerea prealabilă, fapt inadmisibil prin prisma încadrării juridice a faptei. Această atitudine întărește însă în plus ideea că respectivul conflict a fost unul minor, care nu este de natură să atragă răspunderea penală a făptuitorului, fapta acestuia fiind lipsită în mod vădit de importanța care să reclame aplicarea unei sancțiuni penale.
Motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeșs -au bazat în special pe o serie de hotărâri judecătorești, în care inculpații condamnați penal au avut calitățile oficiale de ofițeri sau subofițeri de poliție, toate aceste hotărâri judecătorești fiind unele de condamnare. Punctul comun al respectivelor hotărâri judecătorești este fără excepție numărul mic sau mediu de zile de îngrijiri medicale de care au avut nevoie victimele împotriva cărora s-au îndreptat agresiunile acestor polițiști, condiții în care se sugerează și chiar se indică similitudinea speței dedusă judecății cu aceste cauze. După cum s-a arătat însă mai devreme, atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și aprecierea unei fapte ca fiind lipsită în mod vădit de importanță, ceea ce ar justifica aplicarea sancțiunilor administrative, nu sunt determinate exclusiv sau în primul rând pe baza acestui criteriu, ci pe baza întregului ansamblu de criterii reglementat de art.181alin.2 Cod penal. Pe aceste considerente, instanța de apel a apreciat că nu se poate vorbi de vreo practică judiciară absolută în privința soluționării cauzelor având ca obiect infracțiunea prevăzută de art. 250 Cod penal, spețele fiind diferite de la caz la caz, iar punctele comune dintre practica prezentată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș și speța de față menținându-se la un nivel minimal.
Față de aceste considerente, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, tribunalul a respins apelul formulat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ împotriva sentinței penale nr.78/05.03.2009 pronunțată de Judecătoria Caransebeș.
Împotriva deciziei penale nr. 45 din 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul CSa declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul CSs olicitând admiterea recursului casarea hotărârilor pronunțate și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 250 alin.3
Cod PenalÎn motivarea recursului se solicită în esență să se constate că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni bazându-se pe o serie de argumente, respectiv: inculpatul, în calitate de primar al comunei, avea obligația să se abțină de la orice acte incompatibile cu buna desfășurare a activității de serviciu; inculpatul a avut o atitudine nesinceră, în timpul cercetărilor acesta nerecunoscând fapta; în urma loviturilor aplicate persoana vătămată a suferit leziuni importante ce au necesitat pentru vindecare un număr de 4 zile îngrijiri medicale; fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale unei forme agravante a infracțiunii de purtare abuzivă.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu potrivit art. 385 ind. 6.p Cod Penal, instanța de recurs apreciază că recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Trib. CS este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Instanța de recurs își însușește starea de fapt reținută de către prima instanță și confirmată de către instanța de apel și din care reiese că la data de 17.03.2008 partea vătămată însoțită de soțul său s-au deplasat la Primăria comunei pentru a solicita primarului constituirea unei comisii de evaluare a pagubei cauzate de animalele unui vecin ce au pătruns pe un teren ce le aparținea și întrucât primarul nu sosise la locul de muncă, partea vătămată a rămas să îl aștepte în fața instituției iar soțul său s-a deplasat la poliție pentru a depune plângere. Inculpatul a sosit la primărie însoțit de martorul, părțile au început să se certe, partea vătămată amenințându- l pe inculpat că în cazul în care nu va rezolva problema, se va adresa organelor județene, și în timp ce martorul a intrat pe ușa primăriei, în momentul în care partea vătămată a dorit același lucru a fost lovită de către inculpat în zona nasului, suferind leziuni vindecabile în 4 zile îngrijiri medicale, potrivit c certificatului medico legal emis în cauză. Această stare de fapt nu este contestată de partea recurentă astfel încât nu va mai fi analizată.
La aprecierea gradului de pericol social al faptei urmează a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a infracțiunii, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, împrejurările în care fata a fost comisă, de scopul urmărit precum și de persoana și conduita făptuitorului. Potrivit art.18 ind.1 p, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Aceste criterii generale trebuie transpuse la speța de față pentru a se aprecia oportunitatea aplicării amenzii administrative urmare a constatării lipsei de pericol social a faptei comise prin raportare la starea de fapt descrisă mai sus. Astfel, instanța are în vedere în primul rând faptul că inculpatul este primar al comunei, județul C S, fiind ales de către locuitorii comunei urmare a performanțelor sale și încrederii acordate în vederea gestionării și administrării vieții sociale. În această calitate inculpatul este un exemplu pentru ceilalți locuitori atât în ceea ce privește viața sa personală cât și cea profesională, această din urmă atrăgând după sine și gestionarea situațiilor conflictuale cu care se confruntă locuitorii care i-au acordat încrederea votându- Aceasta este și situația părții vătămate nemulțumite de comportamentul vecinului său care a permis animalelor să intre pe proprietatea sa ceea ce a determinat acțiunea părții vătămate de a se adresa inculpatului pentru gestionarea situației. În acest context replica inculpatului de a agresa partea care venise la el cu rezolvării problemei sale este nejustificată și reclamă o sancționare mai eficientă. În îndeplinirea îndatoririlor de serviciu inculpatul avea obligația de a manifesta o conduită conformă cu respectarea integrității corporale a persoanei ori, din probele administrate a rezultat fără putință de tăgadă că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată acre a suferit leziuni vindecabile în 4 zile îngrijiri medicale, potrivit actului medical aflat la dosar. În același timp se impune precizarea că inculpatul, în ciuda probelor administrate, nu a manifestat o conduită procesuală corectă de recunoaștere și regret a faptei comise încercând să prezinte diferite variante ale leziunilor constatate pe corpul părții vătămate. Este eronată susținerea instanței de apel în sensul că inculpatul a fost provocat de partea vătămată, susținere contrazisă apoi de motivarea aceleiași decizii și care menționează că a fost vorba despre un conflict spontan între părți.
Nu în ultimul rând este de menționat practica Curții Europene a Drepturilor Omului care sancționează tratamentul degradant definindu-l ca un tratament care umilește individul în fața lui însuși sau a altei persoane, ori care îl determină să acționeze contrar voinței sau conștiinței sale( cauza Tyler contra Regatul Unit). Absența publicității măsurii sau tratamentului nu împiedică includerea acestora în categoria de tratament degradant, fiind suficient ca victima să fi fost umilită în proprii săi pentru ca acea măsură să fie considerată degradantă, ceea ce s-a petrecut în speță.
Astfel, în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S împotriva deciziei penale nr.45 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Va casa decizia penală recurată și sentința penală nr.78 din 5.03.2009 pronunțată de Judecătoria Caransebeș și rejudecând:
În temeiul art.250 al.3 Cod procedură penală va condamna inculpatul la:
- 500 lei (cincisute) amendă penală.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Față de cele de mai sus, instanța de recurs apreciază că amenda penală satisface exigențele dispozițiilor citate și ale art. 52.penal.
Astfel că, va menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
În temeiul art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S împotriva deciziei penale nr.45 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.78 din 5.03.2009 pronunțată de Judecătoria Caransebeș și rejudecând:
În temeiul art.250 al.3 Cod procedură penală condamnă inculpatul la:
- 500 lei (cincisute) amendă penală.
Menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
În temeiul art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică din 05.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 10.11.2009
Tehnored.
2ex/ 17.11.2009
Prima inst. - Jud.
Inst. apel., - Trib. C
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--29.06.2009
MINUTA DECIZIEI PENALE NR.1082 /
Ședința publică din data de 05.11.2009
În temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S împotriva deciziei penale nr.45 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.78 din 5.03.2009 pronunțată de Judecătoria Caransebeș și rejudecând:
În temeiul art.250 al.3 Cod procedură penală condamnă inculpatul la:
- 500 lei (cincisute) amendă penală.
Menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
În temeiul art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică din 05.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu, Laura Bogdan
