Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 1081/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--25.06.2009
DECIZIA PENALĂ NR.1081/
Ședința publică din data de 05.11.2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul -, împotriva deciziei penale nr.162/A din 29.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent asistat de avocat ales
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit.a și art.10 lit. d Cod procedură penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.5 din OUG nr.195/2002 republicată. În subsidiar solicită achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit. și art. 10 lit.1Cod procedură penală pentru infracțiunea menționată, cu aplicarea art. 181alin. 3 și art. 91 Cod penal. În susținerea celor solicitate arată că s-a făcut o greșită aplicare a legii și au fost interpretate eronat aspecte esențiale cu privire la starea de fapt și la prezumția de nevinovăție, și că soluția legală este achitarea inculpatului întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Consideră că instanțele nu au dat importanța cuvenită justificării refuzului de a i se preleva inculpatului sânge prin puncție venoasă, deși procesul verbal încheiat de medicul solicitat de poliție reține faptul că acesta suferă de o boală gravă, și anume psoriazis vulgar. Susține că atâta vreme cât nu s-a dovedit că inculpatul a refuzat probele biologice, ci doar una din probele biologice posibile, prezumția de nevinovăție nu a fost înlăturată, iar unul din elementele constitutive ale infracțiunii - latura obiectivă, adică refuzul recoltării probelor - nu este întrunit.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției dată de instanța de apel ca legală și temeinică, apreciind că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.
Inculpatul recurent, luând cuvântul, susține că nu a refuzat recoltarea probelor biologice în totalitate, ci doar proba de sânge.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 338/04.02.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art 74 alin 1 lit a și c și alin 2.Cod Penal rap la art 76 lit dpi nculpatul - a fost condamnat la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
În temeiul art. 71.Cod Penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II și b
Cod PenalÎn baza art. 81.Cod Penal prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni stabilit conform art. 82.
Cod PenalÎn temeiul art. 71 alin. 5.p a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 359.C.P.P. a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.Cod Penal în sensul că dacă în cursul termenului de încercaresăvârșește din nou o infracțiune, pentru care se pronunță o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea executării pedepsei, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat din care suma de din care suma de 25 lei reprezentând contravaloarea expertizei medico-legale se va vira în contul IML T nr -Z - XXX- deschis la Trezoreria
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara dat în dosarul penal nr. 286/P/2008 la data de 10.06.2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 rep.
În fapt, s-a reținut că la data de 16.02.2008, în jurul orelor 01.15, inculpatul conducea autoturismul marca VW Golf cu nr de înmatriculare - pe str - din T, unde a fost oprit de către organele de poliție pentru un control de rutină.
Întrucât echipajul de poliției sosit la fața locului a constatat că inculpatul emana miros de alcool, fiind testat cu aparatul alcooltest care a indicat o valoare de 0,71 mg/l alcool pur în aerul expirat, a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență T însă inculpatul a refuzat recoltarea probelor de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, a refuzat să răspundă întrebărilor referitoare la circumstanțele consumului de alcool și a refuzat să se supună probelor neurologice.
Această situație de fapt rezultă din probele legal administrate, atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, respectiv: procesul verbal de constatare ( 6 dosar ), buletinul de examinare clinică ( 21 dosar ), raport de expertiză medico-legală (f 30), înscrisuri medicale (f 27, 28), declarațiile martorilor C ( 8 dosar și 37), ( 11 dosar și 22) și declarațiile inculpatului ( 15, 16, 24 dosar și 17).
Astfel, potrivit procesului verbal de constatare, inculpatul a fost oprit de un echipaj de poliție în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf cu nr de înmatriculare - pe str - din T, ocazie cu care, fiind testat cu aparatul alcooltest și rezultând 0,71 mg/l alcool pur în aerul expirat, a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență T în vederea recoltării de probe biologice, unde a refuzat recoltarea acestora.
Situație de fapt descrisă în procesul verbal de constatare este confirmată și de declarația martorului C, care mai adaugă faptul că inculpatul a declarat polițiștilor că a consumat băuturi alcoolice cu niște prieteni.
Din cuprinsul buletinului de examinare clinică întocmit de dr din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență T rezultă că la momentul prezentării inculpatului pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, acesta părea sub influența băuturilor alcoolice, însă acesta a refuzat să comunice date referitoare la circumstanțele consumului de alcool și să se supună probelor neurologice, indicându-se însă în cuprinsul acestuia că inculpatul prezenta boala psoriazis, refuzând de asemenea recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei și să semneze.
Refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei este confirmat și de martorul, medic de serviciu la data prezentării inculpatului la Spitalul Clinic Județean de Urgență T, care a arătat că inculpatul a refuzat atât recoltarea probelor biologice, cât și să răspundă întrebărilor referitoare la circumstanțele consumului de alcool și să se supună probelor neurologice, deși i s-a adus la cunoștință atât de către el cât și de către organul de poliție că refuzul său reprezintă infracțiune.
Cât privește justificarea de către inculpat a acestui refuz, determinată de boala de care suferă - psoriazis vulgar - care îi provoacă o stare de irascibilitate, fiind contraindicată față de această boală recoltarea probelor de sânge prin puncție venoasă, instanța reține că această apărare este neîntemeiată, fiind infirmată de expertiza medico-legală efectuată în cursul cercetării judecătorești.
Astfel, potrivit conținutului și concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr 3211/25.11.2008 al IML T, raportat la afecțiunea de care suferă inculpatul - psoriazis vulgar - recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei nu ar fi putut avea urmări grave asupra stării de sănătate a acestuia și nu i-ar fi pus în pericol iminent viața.
Concluziile raportului de expertiză medico-legală sunt conforme de altfel și cu actele medicale depuse de inculpat, niciunul din acestea necuprinzând la rubricile recomandări, pe aceea de a refuza sau evita puncția venoasă, iar inculpatul nu a depus niciun alt act medical și nicio altă probă, deși a susținut acest lucru, din care să rezulte că anterior exprimării refuzului, i s-ar fi recomandat evitarea puncției venoase.
Nici în literatura de specialitate medicală nu este stabilită o astfel de contraindicație, anume metoda puncției venoase și că aceasta ar putea avea ca urmare o agravare a stării de sănătate a persoanei care suferă de psoriazis vulgar, ci, cel mult, astfel cum se arată și în scrisoarea medicală depusă (f 28), o astfel de puncție venoasă poate determina semnul care reprezintă un răspuns cutanat izomorf, fiind exclusă punerea în pericol iminent a vieții.
De altfel, această apărare a inculpatului nu a fost adusă la cunoștința medicului și a organului de poliție, în momentul refuzului recoltării probelor biologice de sânge și nu justifică în nici un caz refuzul de examinare a sa de către medic, în privința celorlalte aspecte trecute în buletinul de examinare clinică.
În rest, declarațiile inculpatului în care recunoaște că a consumat băuturi alcoolice înainte - nu și cu privire la intervalul de timp și cantitatea de alcool consumată - și că a urcat la volanul autoturismului, se coroborează cu celelalte fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat în cauză, potrivit art 69.C.P.P. motiv pentru care prima instanța le-a avut, în privința acestor aspecte, în vedere la soluționarea cauzei.
Prin urmare, în privința faptei inculpatului, există probe certe de vinovăție, prezumția de nevinovăție instituită de art. 23 alin. 11 Constituție, art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.52, art. 66.. pen. fiind răsturnată.
În drept, fapta inculpatului constând în aceea că la data de 16.02.2008, urmare a depistării sale conducând autoturismul marca VW Golf cu nr de înmatriculare - pe str - din T, fiind testat cu aparatul alcooltest care a indicat o valoare de 0,71 mg/l alcool pur în aerul expirat și fiind condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență T unde a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 rep.
Având în vedere că potrivit art 87 alin 5 din OUG nr. 195/2002 rep. refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani, instanța apreciază că, în privința inculpatului, sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.
Astfel, din probatoriul administrat, rezultă faptul că inculpatul și-a manifestat în mod expres voința de a nu se supune recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei la Spitalul Clinic Județean de Urgență T unde a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge, fiind astfel realizată acțiunea de "refuz" prevăzută ca modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective ale acestei infracțiuni.
Prima instanța a reținut că sunt îndeplinite și condițiile constitutive cu privire la calitatea sa de conducător auto și cu privire la existența obligației legale de a se supune recoltării probelor biologice de sânge, având în vedere nivelul de 0,71 mg/l alcool pur în aerul expirat rezultat în urma testării sale cu aparatul alcooltest, obligație prev expres de art 88 alin 6 din OUG nr. 195/2002 rep. potrivit căruia persoana care conduce un autovehicul, testată cu un mijloc tehnic certificat ca având o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării probelor biologice.
Sub aspectul elementului subiectiv, prima instanța a reținut că la stabilirea intenției ca formă de vinovăție trebuie luată în considerare efectiva prevedere a rezultatului faptei, deoarece legea cere pentru existența intenției prevederea rezultatului în mod real, efectiv, adică reprezentarea acestuia, a-și da seama că rezultatul se va produce dacă va fi efectuată acțiunea, anticipând ceea ce se va întâmpla ulterior, indiferent că inculpatul a avut sau nu reprezentarea pe plan juridic a rezultatului faptei sale.
Prin urmare, este îndeplinită și această condiție constitutivă, refuzul inculpatului fiind săvârșit cu intenție directă, în sensul că în momentul refuzului său, aducându-i-se la cunoștință că această faptă reprezintă infracțiune, inculpatul a prevăzut rezultatul imediat, firesc al acțiunii sale - punerea în imposibilitate a organelor statului de a proceda la recoltarea probelor biologice, urmarea fiind punerea acestora în imposibilitatea stabilirii alcoolemiei, ajungându-se astfel la obstrucționarea organelor competente și punerea acestora în imposibilitatea de a mai stabili dacă sunt sau nu îndeplinite elemente constitutive ale unei alte infracțiuni, prev de art 87 alin 1 din OUG nr. 195/2002 rep.
Cât privește justificarea acestui refuz, apărarea inculpatului a fost apreciată ca neîntemeiată, pentru considerentele expuse anterior.
Mai mult, potrivit art. 4 din Ordinul nr. 376/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice, în situațiile speciale în care prin procedura de prelevare se pune în pericol iminent viața conducătorului auto devenit victimă, refuzul îndeplinirii întocmai a procedurilor de prelevare prevăzute în norme trebuie manifestat de personalul medical implicat și nu de către conducătorul auto.
Același act normativ stabilește, în art 7, că numai în anumite situații medicale speciale se procedează la recoltarea probei de urină, fiind exclusă o astfel de prelevare în cazul refuzului manifestat de conducătorul auto, cu atât mai mult cu cât OUG nr 195/2002 rep are în vedere "îmbibația de alcool pur din sânge", adică alcoolemia și nu "îmbibația de alcool pur din urină", adică alcooluria.
La stabilirea și individualizarea pedepsei, prima instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72. pen. reținând în acest sens faptul că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, nu este cunoscut cu antecedente penale, caracterul ocazional al consumului de alcool, faptul că are un loc de muncă stabil, lucrând de peste 18 ani în cadrul DGFP T, având o caracterizare exemplară de la locul de muncă, are studii superioare.
Prima instanța a avut în vedere și împrejurările concrete în care s-a manifestat acest refuz și justificarea acestuia, determinată de boala de care suferă de aprox 25 de ani - psoriazis vulgar - fiind în eroare cu privire la eventualele consecințe negative ale prelevării probelor biologice de sânge, eroare care, chiar dacă nu are relevanță sub aspectul îndeplinirii elementelor constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa, totuși reprezintă un important criteriu de individualizare a pedepsei. Aceasta cu atât mai mult cu actele medicale depuse la dosar și expertiza medico-legală confirmă faptul că boala se poate manifesta cu pusee imprevizibile și instabile și că o puncție venoasă poate determina semnul care reprezintă un răspuns cutanat izomorf, chiar dacă acestea nu îi pun în pericol viața.
Prima instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul s-a prezentat atât în fața organului de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată.
Față de toate aceste criterii și circumstanțe concrete în care s-a săvârșit fapta, precum și personalitatea inculpatului, față de prev art 74 alin 1 lit a și c și alin 2.Cod Penal, prima instanța a avut în vedere la individualizarea pedepsei și circumstanțele atenuante referitoare la conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității și aceea privitoare la justificarea refuzului său, determinat de boala de care suferă de circa 25 de ani și de manifestările imprevizibile ale acesteia.
În funcție de toate acestea, față de dezideratele înscrise în art. 52. pen. prima instanța a apreciat că stabilirea unei pedepse cu închisoarea este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare eficient și că scopul educativ al acesteia poate fi atins și fără executarea ei efectivă.
În consecință, în baza art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplic art 74 alin 1 lit a și c și alin 2.Cod Penal rap la art 76 lit d a Cod Penal condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art. 71 alin. 2.Cod Penal, în considerarea acelorași criterii care au fost avute în vedere și la stabilirea și individualizarea pedepselor principale, luând în considerare și hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 06.10.2005, pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii, prima instanța a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prev. de art. 64 lit. a teza II și b cu Cod Penal titlu de pedeapsă accesorie.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei aplicate, având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 81.Cod Penal, și anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum și aprecierea instanței că scopul educativ al pedepsei respectiv, reintegrarea în societate, poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, prima instanța, în baza art. 81.Cod Penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit conform art. 82.
Cod PenalÎn temeiul art. 71 alin. 5.p a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 359.C.P.P. a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.Cod Penal care prevăd că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, pentru care se pronunță o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, inculpatul criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, și Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât pedeapsa aplicată este blândă.
Prin decizia penală nr. 162/A din 29.05.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat, din considerentele deciziei rezultând că probele administrate în cauză dovedesc vinovăția sa, iar apelul declarat de procuror a fost admis, sentința penală apelată a fost desființată cu privire la cuantumul pedepsei închisorii care a fost majorat la 1 an, celelalte dispoziții ale sentinței penale apelată fiind menținute. A fost criticată reținerea art. 74,76 Cod penal în seama inculpatului
Din considerentele deciziei rezultă că apelul declarat de inculpat nu este fondat întrucât prin coroborarea probelor administrate în cauză vinovăția inculpatului este dovedită iar boala de care suferă" psoriazis vulgar" nu justifică refuzul recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Cu privire la apelul procurorului din considerentele acestei decizii rezultă că în mod corect s-a făcut aplicarea art. 74,76 Cod penal, inculpatul având o comportare sinceră, iar pedeapsa aplicată față de pericolul social al faptei este blândă.
Împotriva ambelor hotărâri judecătorești a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru netemeinice, întrucât inculpatul suferă de o boală care-i justifica refuzul și nu proba de sânge este singura prin care se stabilește alcoolemia, existând posibilitatea recoltării și a altor probe biologice, solicitând achitarea sa în baza prevederilor art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, rap. la art.10 lit.1Cod procedură penală.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
La fila nr. 6 dosar de urmărire penală, se află procesul verbal de constatare a refuzului inculpatului de a i se recolta probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei în care se consemnează: " deoarece testul suflare a depășit limita legală admisă, conform OUG nr. 195/2002, conducătorului auto i-am adus la cunoștință că urmează a fi adus la o unitate medicală în vederea recoltării probelor biologice de sânge, conform metodologiei, acesta fiind de acord să fie dus la spital pentru recoltare de sânge", astfel că inițial inculpatul a fost de acord, însă - așa cum se consemnează în continuarea aceluiași proces verbal - " La spitalul județean T, conducătorul auto, a refuzat recoltarea de probe biologice de sânge.". Conducătorul auto - inculpat a refuzat să semneze și procesul verbal din care am citat mai sus.
La fila nr.20 dosar de urmărire penală, se află procesul verbal de predări semnat de medic și polițiști în care se consemnează: " recoltarea de probe biologice", proces verbal care reprezintă act autentic și face dovada deplină a celor consemnate în el până la proba contrară.
Criticile formulate de inculpat prin apărătorul ales privind necesitatea prevalării altor probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei nu sunt nici ele întemeiate pentru motivele care vor fi analizate în continuare.
Ordinul nr.376/2006 al Ministerului Sănătății a aprobat Normele metodologice pentru prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice, iar cu privire la refuzul prelevării probei de sânge, la art. 4 se prevede că proba de sânge poate fi refuzată, dar de către personalul medical, în situația în care prin procedura de prevalare s-ar pune în pericol iminent viața victimei.
Iată că acest refuz nu este lăsat la aprecierea conducătorului auto, ci la aprecierea personalului medical, care avea cunoștință de boala-psoriazis- de care suferă inculpatul și a apreciat că prin prelevarea probei de sânge, nu i se pune în primejdie viața. Ordinul nr.376/2006 al Ministerului Sănătății aprobând Normele metodologice privind prevalarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice este obligatoriu în aplicarea dispozițiilor sale.
În viața inculpatului pot interveni situații în care recoltarea probei de sânge este vitală pentru stabilirea unui diagnostic și a tratamentului aplicabil, or în astfel de situații este foarte probabil ca inculpatul să nu refuze prelevarea probei de sânge, prevalându-se de boala psoriazis de care suferă.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 38515alin. 1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul va fi respins ca nefondat, iar în baza prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata sumei de 80 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr.162/A/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședință publică din 05.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 11.11.2009
Tehnored.
2ex/ 16.11.2009
Prima inst. - Jud.
Inst. apel., - Trib.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--25.06.2009
MINUTA DECIZIEI PENALE NR.1081/
Ședința publică din data de 05.11.2009
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr.162/A/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședință publică din 05.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu, Laura Bogdan
