Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 130/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 130/
Ședința publică de la 07 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol se află spre soluționare contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 650/R/2007 pronunțată de C urtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr--.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru contestatorii recurenți, lipsă, se prezintă avocat din oficiu.
Ministerul public este reprezentat de procuror din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța acordă cuvântul asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare.
Avocatul din oficiu al contestatorilor recurenți solicită admiterea în principiu a contestației în anulare.
Procurorul solicită respingerea contestației ca inadmisibilă.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 786 din 2.10.2006, pronunțată în dosar nr. 451/R/2006, Judecătoria Caransebeș, în baza art. 79 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 74,76 Cod penal, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 81,82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe perioada termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
A atras atenția inculpatului cu privire la disp. art. 83 Cod penal.
În baza art. 260 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 74,76 Cod penal a condamnat inculpata la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 81,82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada termenului de încercare de 2 ani și 3luni.
A atras atenția inculpatei cu privire la disp. art. 83 Cod penal.
În baza art. 191 alin.2 C.P.P. a obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare față de stat în toate instanțele, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu, sumă suportată din fondurile
În baza art. 191 alin.2 C.P.P. a obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare față de stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu, sumă ce va fi suportată din fondurile
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, în rejudecare, din examinarea probelor existente la dosarul cauzei, a reținut că inculpatul, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a pus în mișcare pe drum public un autoturism marca 1300 cu nr. de înmatriculare CS - 03-.
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 941/A/ 21.07. 2004, reieșit că inculpatul avea o alcoolemie de 1 gr %o, respectiv 0,85 gr.%
Fapta inculpatului a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 79 alin.1 din OUG 195/2002.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, dar declarația sa a fost contrazisă de declarațiile martorilor și, care au declarat că inculpatul a pus în mișcare autoturismul, deși a circulat doar câțiva metri, deoarece a fost oprit de organele de poliție. Atunci când pus în mișcare mașina, inculpatul nu s-a asigurat și era să se izbească de mașina poliției, care circula regulamentar.
Inculpata, a dat mai multe declarații, dar de fiecare dată a declarat altceva. În prima declarație a arătat că ea împreună cu inculpatul, s-au găsit în localul Food la o masă și au consumat pizza și bere. Apoi, în alte declarații a arătat că ea se afla cu inculpatul în autoturism, iar acesta era parcat.
Inculpata a efectuat testul poligraf, iar prin raportul de constatare tehnico științifică asupra comportamentului, nr. 52914 din 17.12.2004, s-au constatat evidente modificări psihofiziologice semnificativ - caracteristice reactivității emoționale, care conduc la concluzia certă a comportamentului simulat.
S-a reținut că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal.
Având în vedere că prin prima hotărâre a instanței de fond în favoarea inculpatei au fost reținute circumstanțe atenuante, precum și disp. art. 372.C.P.P. și art. 385.C.P.P. acestea au fost avute în vedere de prima instanță și cu ocazia rejudecării fondului, având în vedere faptul că inculpații au făcut apel și a fost admis.
Având în vedere prev. art. 72 Cod penal, instanța de fond, în baza art. 79 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 74, 76 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul la 6 luni închisoare.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, instanța de fond, în baza art. 81-82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
A atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83 Cod penal.
În baza art. 260 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 74,76 Cod penal a condamnat inculpata la 3 luni închisoare.
În baza art. 81-82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada termenului de încercare de 2 ani și 3 luni, scopul pedepsei putând fi atins și fără privarea de libertate a inculpatei.
A atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 191.C.P.P. a obligat fiecare inculpat față de stat la 600 lei cheltuieli judiciare în toate instanțele, din care suma de 100 lei pentru fiecare inculpat reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu sumă suportată din fondurile
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel, în termen legal, conform art. 362-363.C.P.P. inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, inculpata a relevat faptul că nu a avut intenția a induce în eroare organele de urmărire penală și declarațiile date la organele de cercetare penală au fost luate sub " presiune și intimidare".
Inculpatul a motivat cererea de apel în sensul că " întrucât nu a fost surprins în trafic conducând autoturismul" apreciază ca nelegală și netemeinică sentința instanței de fond.
La dosarul cauzei s-a depus scrisoarea medicală ( bilet de externare ) din 9.11.2006 - nr. 8049 - eliberat de Institutul de boli cardiovasculare T, privindu-l pe pacientul, copia declarației martorului ( autentificată sub nr. 549/14.02.2006 - fila 22 ) precum și alte copii ale declarațiilor martorilor audiați deja în cauză ( care se regăsesc la dosarul instanței de fond).
Prin decizia penală nr. 8 din 30 ianuarie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S Reșița, în baza disp. art, 379 pct. 2 lit. a C.P.P. a admis apelurile declarate de inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 786 din 2.10. 2006, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în dosarul nr. 451/R/2006, pe care a desființat-o în latura penală și, în baza art. 11 ppct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit.1și C.P.P. art. 181Cod penal, a achitat pe inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 79 alin.1 din OUG 195/2002 și pe inculpata pentru infracțiunea prev. de art. 260. 1 Cod penal.
În baza disp. art. 181alin. 3, 91 lit. c Cod penal, a aplicat fiecărui inculpat amendă administrativă în cuantum de 500 lei.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza disp. art. 192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul C-S reținut că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, conform probelor dosarului și dispozițiilor legale în materie, în ceea ce privește existența faptelor reținute prin actul de inculpare în sarcina inculpaților și, însă a apreciat că sub aspectul gradului de pericol social al faptelor săvârșite, se impunea a se face aplicarea art. 181Cod penal.
Potrivit disp. acestui text de lege, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Având în vedere gradul de pericol social, respectiv modul și mijloacele de săvârșire a faptelor de către cei doi inculpați, scopul urmărit, împrejurările comiterii faptelor, faptul că nu s-a produs nici o urmare și,nu în ultimul rând persoana inculpatului, tribunalul a apreciat că, în speță, se poate face aplicarea disp. art. 181Cod penal, față de ambii inculpați.
S-a reținut ca fiind adevărat că ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, sunt infracțiuni de pericol, însă a considerat că și în cazul acestora sunt aplicabile disp. art. 181Cod penal, întrucât nici o dispoziție legală nu exceptează aceste infracțiuni de la aplicabilitatea disp. art. 181aceste infracțiuni de la aplicabilitatea disp. art. 181Cod penal.
Indiferent că este vorba de infracțiune de rezultat, de pericol, de obicei etic, instanța examinează dacă, în concret, atingerea adusă valorilor ocrotite de lege este minimă și lipsită în mod vădit de importanță, pentru a aprecia în legătură cu aplicarea disp. art. 181Cod penal.
Astfel, s-ar crea o falsă similitudine între două noțiuni diferite și anume aceea de pericol social la faptei și starea de pericol, ca o condiție a existenței unei infracțiuni de pericol, între acestea existând raportul general - particular, în sensul că în timp ce pericolul social al faptei este o trăsătură esențială a oricărei infracțiuni, starea de pericol este o cerință specifică așa numitelor infracțiuni de pericol.
Împotriva deciziei Tribunalului C-S au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S și inculpații și.
Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S a criticata decizia pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că instanța de apel fără a administra alte probe a ajuns la concluzia că ambii inculpați nu se fac vinovați de infracțiunile reținute în rechizitoriu.
Astfel simplu argument din motivarea cererii de apel a inculpatei, că declarațiile inițiale ale acesteia date în fața organelor de urmărire penală au fost date sub presiune și intimidare - nu a fost dovedi - instanța ignorând aspectele legate de neconcordanțele între declarațiile petentei. În prima declarație inculpata a arătat că ea împreună cu inculpatul, s-au aflat în localul FOOD la o masă și au consumat pizza și bere, apoi inculpatul a părăsit localul iar ea a rămas să plătească consumația. În altă declarație inculpata a arătat că s-a aflat cu inculpatul an autoturism iar acesta era parcat, inculpata făcând afirmații mincinoase de la o declarație la alta. Într-o nouă declarație inculpata arată că "atunci când inculpatul a intrat în localul " Food, ea era singură la masă și nu împreună cu colega sa " așa cum a declarat inițial. Ambii inculpați au fost supuși la testul poligraf și la întrebările puse a evidențiat schimbări de comportament care au dus la concluzia certă a detecției comportamentului simulat.
S-a mai aratat că în ce privește pe inculpatul aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 500 lei nu justifică șu asigură realizarea scopului preventiv-educativ al legii penale fiind o măsură prea ușoară în raport cu conduita acestuia pe parcursul cercetărilor. De altfel nu se justifică nici aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ nici față de inculpata.
Ambii inculpați, indiferent de natura infracțiunii comise, au avut o atitudine nesinceră, au încercat să disimuleze realitatea pentru a se sustrage pedepsei.
Inculpatul a motivat recursul arătând că este de acord cu hotărârea instanței de apel dar susține că fapta nu există și nu este vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni.
Procesul verbal întocmit de polițiști conține vicii de procedură întrucât seriile și CNP-urile martorului asistent și a polițiștilor care au întocmit procesul verbal de constatare nu există. În acest proces verbal se menționează că s-a încheiat în două exemplare dar lui nu i s-a comunicat un exemplar pentru a-l ataca în instanță.
Martorii audiați nu dovedesc vinovăția sa. Astfel martora, care a fost cu el în mașină a declarat că nu mașina nu s-a deplasat deloc iar martorul a arătat că mașina nu s-a deplasat deloc iar inculpatul a stat în mașină unde a discutat cu o persoană de sex feminin.Martora nu a fost prezentă la fața locului iar martorii, nu au calitatea de martori, sunt martori formali.
Inculpata nu și-a motivat recursul.
Prin decizia penală nr. 650/R din 18 iunie 2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în baza art. 38515pct. 2 lit. a p Cod Penal, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S împotriva deciziei penale nr. 8/2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
În baza art. 38515pct. 2 lit. b Cp.p., a respins recursul declarat împotriva aceleiași decizii de inculpații și.
A fost casată decizia recurată și rejudecând cauza, a menținut dispozițiile sentinței penale nr. 786/2006 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr. 451/R/2006.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de APEL TIMIȘOARA, din probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești a reținut că cei doi inculpați au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată vinovăția lor fiind corect stabilită de instanța de fond.
S-a avut în vedere in aceste sens Procesul verbal de constatare întocmit de organele de poliție la data de 16 iulie 2004, în prezența martorului asistent, din care rezultă că autoturismul cu nr. de înmatriculare -, condus de inculpat a fost pus în mișcare fără se asigure și fără a acorda prioritate de trecere unui alt autoturism, de pe trotuarul localului Food din Fiind oprit de organele de poliție s-a constatat că inculpatul a consumat alcool a fost suspus unui test cu alcooltestul fiind indicat un test de respirație de 0, 57 mg./l după care a fost condus la spital unde i s-au recoltat probe biologice și cu acest prilej s-a evidențiat că la ora 0,30, ora depistării inculpatului, în trafic avea o alcoolemie de 1,10 la mie.
Procesul verbal a fost semnat fără obiecțiuni de inculpat și într-o primă declarație luată inculpatului imediat după ce a fost surprins de organele de poliție a recunoscut fapta respectiv că a consumat alcool și că a pus în mișcare autoturismul fiind sub influența alcoolului.
Ulterior inculpatul revine asupra acestei declarații susținând că nu a pus autoturismul în mișcare și că a fost legitimat de polițiști în timp ce stătea în mașină împreună cu inculpata.
Consemnările din procesul verbal menționat mai sus se coroborează cu declarația de la urmărirea penală a martorului asistent care a declarat că observat că organele de poliție au oprit pentru control autoturismul!300 condus de inculpat.
Și acest martor și-a schimbat declarația în fața instanței de judecată susținând că organele de poliție l-au legitimat pe inculpat în timp ce acesta staționa și nu în timp ce era în trafic însă în condițiile în care nu a reușit să convingă instanța că prima declarație i-a fost luată cu nerespectarea normelor procedurale ultima declarație nu va fi luată în considerare apreciind că nu corespunde realității.
De asemenea, s-a reținut și că infracțiunea de mărturie mincinoasă reținută în sarcina inculpatei a fost dovedită cu probele administrate în cursul urmăririi penale din care rezultă că aceasta dat mai multe declarații neconforme realității și care se contrazic unele pe altele. Astfel în prima declarație inculpata a arătat că ea împreună cu inculpatul, s-au aflat în localul FOOD la o masă și au consumat pizza și bere, apoi inculpatul a părăsit localul iar ea a rămas să plătească consumația. În altă declarație inculpata a arătat că s-a aflat cu inculpatul an autoturism iar acesta era parcat, inculpata făcând afirmații mincinoase de la o declarație la alta. Într-o nouă declarație inculpata arată că "atunci când inculpatul a intrat în localul " Food, ea era singură la masă și nu împreună cu colega sa " așa cum a declarat inițial. Inculpata a fost testată cu testul poligraf evidențiindu-se modificări parapsihologice semnificativ-caracteristice reactivității emoționale care conduc la concluzia certă a detecției comportamentului simulat al acesteia.
Deși Tribunalul C- a reținut în mod corect că inculpații au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată totuși, în mod neîntemeiat s-a apreciat că faptele acestora nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Potrivit prev. art. 18 ind. 1 cp "nu constituie infracțiune fapta prev. de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni" iar " la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În speță, Curtea a apreciat cu nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de textul mai sus menționat.
Astfel inculpatul a fost depistat în trafic în timp ce autoturismul său a fost pus în mișcare fără a acorda prioritate unui alt autoturism situație care are ar fi putut duce la un accident de circulație, inculpatul avea in sânge o alcoolemie de 1,10 gr. la mie mult peste limita de 0,80 gr.la mie permisă de lege și acesta a avut conduită necorespunzătoare pe parcursul procesului penal încercând să inducă în eroare instanța de judecată prin declarații care nu corespundeau realității și în contradicție cu celelalte probe din care rezultă în mod evident vinovăția sa.
Aceeași conduită a avut și inculpata care a dat mai multe declarații, în cursul urmăriri penale, care se contrazic unele pe altele care au avut același scop de a induce în eroare organele de anchetă și instanța de judecată.
Față de aceste considerente se consideră că achitarea celor doi inculpați nu se justifică și Curtea consideră că prin modul de săvârșire și având în vedere și conduita acestora, faptele prezintă pericolul social al unei infracțiuni și doar o pedeapsă ar asigura realizarea scopului preventiv- educativ al legii penale conform prev. art.52 cp.
Prin urmare în baza art.385 ind.15, pct.2 lit. a C.P.P. a fost admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S a fost casată decizia recurată, menținându-se hotărârea primei instanțe.
În ce privește recursul inculpatului s-a constatat că acesta este nefondat având în vederea considerentele enunțate mai sus.
Așa cum s-a arătat fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este dovedită cu probele indicate mai sus iar în ce privește procesul verbal de constatare întocmit de organele de poliție acesta nu prezintă nici un viciu.
Chiar dacă nu se menționează în actul încheiat, CNP-ul și seriile de buletin ale agenților de poliție și a martorului asistent, el nu este lovit de nulitate în condițiile în care atât cei care l-au încheiat cât și martorul asistent au fost identificați și au dat relații cu privire la împrejurările în care a fost întocmit. Acest act nu este nul nici pentru motivul arătat de inculpat că deși se consemnează că a fost încheiat în două exemplare nu se precizează cui i s-a înmânat al doilea exemplar iar lui nu i s-a înmânat pentru a-l putea contesta întrucât el are posibilitatea de a-l contesta în cursul procesului penal așa cum poate să conteste orice altă probă propusă pentru a se stabili vinovăția sa.
Referitor la recursul inculpatei s-a constat că nu a fost motivat iar Curtea de APEL TIMIȘOARA nu a reținut existența nici unuia dintre cazurile de casare care potrivit art.385 ind.9 al.3 cpp se iau în considerare din oficiu.
Așa fiind în baza art.285 ind.15 pct.1 lit.b Cp,p., au fost respinse recursurile inculpaților și.
Împotriva deciziei penale nr.650 din 18.06.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARAa formulat contestatorul, contestație în anulare solicitând, în esență rejudecarea recursului declarat împotriva deciziei penale pronunțate de Tribunalul Timiș deoarece la termenul de judecată nu s-a putut prezenta.
Analizând legalitatea și temeinicia contestației în anulare formulată din prisma motivelor invocate precum și în conformitate cu dispozițiile legale în materie reglementate de art.386 și urm. pr.pen. instanța de recurs apreciază că demersul judiciar al contestatorului este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de instanța de recurs care poate greși, fie prin nerespectarea unor dispoziții legale după care se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanță cu materialele aflate la dosar. Deci, contestația în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.
Pentru a asigura respectarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute în care calea de atac poate fi primită și anumite particularități în privința soluționării cererii. Astfel, în vederea verificării prealabile a contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art.386 lit.a-c pr.pen. legiuitorul a fixat o etapă procesuală în care instanța examinează dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitatea procesuală cerută de lege, dacă cererea este motivată și dacă cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de lege.
Contestația în anulare privește o decizie pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA prin care, printre altele, s-a respins ca nefondat recursul declarat de contestator împotriva unei decizii a Tribunalului C Motivele invocate de contestator se referă la imposibilitatea acestuia de a participa la termenul de judecată la care s-a soluționat recursul datorită stării de boală în care se afla, conform adeverinței medicale din dosar. Pentru a fi îndeplinită condiția prevăzută de art.386 lit.b pr.pen. se cer a fi întrunite următoarele condiții: partea să nu fi fost prezentă la termenul când a avut loc ședința de judecată de dezbateri asupra recursului sau la rejudecarea cauzei după casare, de către instanța de recurs, partea să fi fost în imposibilitatea de a se prezenta la termenul de judecată a recursului sau la rejudecarea cauzei după casare și ultima se referă la imposibilitatea părții de a înștiința instanța de recurs despre împiedicarea de a se prezenta la judecată. aceste reguli procesuale la speța dedusă judecății și motivele invocate de contestator în susținerea demersului său judiciar, Curtea reține că la termenul de judecată din 23.04.2007, contestatorul a formulat o cerere de amânare, prin care a solicitat acordarea unui termen de judecată, fiind bolnav, fără a face dovada în acest sens, cerere admisă însă de instanță, iar la următorul termen de judecată acordat-21.05.2007- contestatorul a depus un act medical, invocând aceleași motive de amânare, acordându-se termen de judecată la data de 18.06.2007 când contestatorul nu s-a prezentat si nici nu a depus cerere de amânare cu indicarea motivelor care îl împiedicau să participe la judecată. Prin urmare, din comportamentul procesual al contestatorului reiese că, în momentul în care exista un impediment serios de a participa la judecată, acesta anunța instanța despre împrejurarea care îl împiedică să ia parte la soluționarea recursului declarat de el și Parchetul de pe lângă tribunalul C S, situație care nu exista la data de 18.06.2007 când s-a soluționat recursul. Pe de altă parte este imperios necesar ca partea să se fi aflat într-o stare care îl împiedica să înștiințeze instanța despre cauza de împiedicare, situația care de asemenea nu se regăsește în speță deoarece, dacă nu putea participa la dezbateri, contestatorul putea solicita o nouă amânare motivată - așa cum se mai întâmplase și anterior - depunând prin grefa instanței o cerere în acest sens. De altfel, contestatorul nu a explicat în ce a constat această cauză temeinică ce l-a împiedicat să aducă la cunoștința instanței despre lipsa sa de la dezbateri.
Față de cele mai sus prezentate, având în vedere dispozițiile legale mai sus interpretate și motivele invocate de contestator, în temeiul art. 386 lit. b C.P.P. va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr. 650/R/2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 al. 2.pr.pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat și va dispune plata din contul Ministerului Justiției, în contul Baroului T, a sumei de 40 lei, onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 386 lit. b C.P.P. respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr. 650/R/2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 al. 2.pr.pen. obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din contul Ministerului Justiției, în contul Baroului T, a sumei de 40 lei, onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 07.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de Apel -,
Instanța de recurs -,
Red.
Tehnored. 2 ex-18.02.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Anca Nacu
