Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR.4263,-
DECIZIA NR.133
Ședința publică din data de 16 februarie 2009,
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 3: Gabriela Diaconu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, fiul lui și, născut la data de 24 august 1972, domiciliat în comuna, sat, nr.381, județul P cu privire la decizia penală nr.989 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr.251 din 20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.183/15 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina, sentință prin care în temeiul disp. art.87 alin.5 din OUG nrr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.76 lit.d cod penal rap. la art.74 lit.a cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice.
În temeiul disp.art.81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni calculat conform art.82 cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Procedura legaal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar concluzii scrise formulate pentru contestatorul și declară că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile, Curtea a acordat cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Avocat solicită admiterea contestației în anulare formulată de împotriva deciziei penale nr.989/15 decembrie 2008 pronunțată de de APEL PLOIEȘTI, desființarea sus menționatei decizii și rejudecarea recursului, întrucât la termenul acordat pentru judecarea acestuia se afla în imposibilitatea de a se prezenta, acesta formultând o cerere prin care solicita acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător, dar cererea nu a ajuns la dosar pentru a fi avută în vedere de instanța de recurs.
Pe fondul recursului susține că nu circula efectiv pe drumurile publicee ci era oprit de circa 20 de minute, nefiind reală afirmația agentului de poliție, în sensul că l-ar fi surprins în trafic.
În plus, nu s-a ținut seama de faptul că martorii, în fața instanței de fond s-au dezis de declarațiile date la organele de poliție și la parchet. Astfel, martorul, audiat fiind în fața instanței de fond, și-a menținut parțial declarația dată la urmărirea penală și precizează că inculpatului nu i s-a cerut de către polițist să fie testat cu fiola.
Se mai arată de apărător că potrivit declarațiilor date de martori, aceștia se aflau la o distanță apreciabilă de cei doi, inculpat și agentul de poliție, acestia neavând posibilitatea să audă ce se discuta.
În concluzie, inculpatul staționa, nu circula, iar discuția dintre polițist și inculpat a început după o oră, atunci când s- ivit conflictul.
Solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și pe fond achitarea inculpatului întrucât fapta nu există.
Reprezentantul Ministerului Public, față de împrejurarea că s-a dispus admiterea în principiu a contestației în anulare, desființarea deciziei penale nr.989/15 dec.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și pe fond respingerea recursului declarat de inculpatul ca nefondat, hotărârile pronunțate de Judecătoria Câmpina și Tribunalul Prahova fiind legale și temeinice.
Instanțele au reținut corect că din probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile celor doi martori asistenți, procesele verbale de identificare, rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de a refuza să se supună recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, urmând a fi menținute ca legale și temeinice hotărârile pronunțate de Tribunalul Prahova și Judecătoria Câmpina.
Avocat, în replică susține că martorul în declarația dată în fața instanței a precizat că-și menține doar parțial declarația de la urmărirea penală, că discuția a durat 15 minute, iar polițistul a apărut din sens opus, deci nu avea cum să-l surprindă pe inculpat în trafic.
Se depune la dosar xerocopia declarației martorului.
Contestatorul se consideră nevinovat, susține că nu a consumat alcool și nu i s-a cerut să sufle în fiolă ori să meargă împreună cu agentul de poliție la spital.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față constantă:
Contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.989 din 15 decembrie 2008 pronunțată în recurs de Curtea de APEL PLOIEȘTI, decizie prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr.251 din 20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr.183 din 15.05.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
A invocat în motivarea contestației în anulare dispozițiile art.386 alin.1 lit.b pr.penală, susținând că înainte de termenul din 15 decembrie 2008 a trimis prin fax o cerere de amânare a judecății recursului său formulată în acest dosar, în vederea angajării unui avocat, iar acesta, din eroare nu a ajuns la dosar, astfel încât cauza a fost soluționată la data de 15 decembrie 2008, prin decizia a cărei anulare se solicită, astfel încât recurentul a fost în imposibilitate să se prezinte la proces și să încunoștințeze instanța despre această împrejurare,
Prin încheierea din data de 30 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr.4263,- s-a admis în principiu contestația în anulare formulată de contestator împotriva deciziei penale nr.989/15.12.2008 pronunțată de aceeași instanță.
Prin aceeași încheiere, s-a fixat termen pentru soluționarea pe fond a contestației în anulare, dispunându-se citarea contestatorului, în ședință publică.
Pentru a dispune astfel s-a avut în vedere că prezenta contestație este formulată în termenul prevăzut de lege, că motivul invocat poate fi asimilat cazului de contestație în anulare prevăzut de art.386 lit.b pr.penală și că la dosar s-a depus dovezile pe care contestatorul înțelege să-și întemeieze cererea,
La termenul fixat pentru soluționarea pe fond a contestației în anulare, contestatorul inculpat asistat de apărătorul său ales a solicitat admiterea contestației, desființarea deciziei atacate și rejudecându-se recursul să se dispună admiterea acestuia, desființarea deciziei penale nr.251 din 20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.183/15.05.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina și pe fond achitarea inculpatului întrucât fapta reținută în sarcina sa nu există.
Examinând pe fond contestația în anulare, Curtea a reținut că într-adevăr aceasta este întemeiată, astfel cum se va reține în continuare:
Prin decizia penală nr.989/15.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI (împotriva căreia s-a exercitat prezenta contestație în anulare) s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr.251/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.183/15.05.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
Într-adevăr, Curtea constată că la termenul la care a avut loc judecata în recurs, respectiv termenul din 15 decembrie 2008 (primul termen de judecată), contestatorul formulase o cerere de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător (fila 5 din prezentul dosar), cerere care însă dintr-o eroare nu a ajuns la dosar, astfel încât la termenul fixat pentru soluționarea recursului cauza nu a mai fost amânată ci soluționată.
În această situație, cum instanța de recurs nu a putut cunoaște existența acestei cereri a contestatorului, rezultă că este aplicabil cazul de contestație în anulare prevăzut de art.386 lit.b pr.penală, "atunci când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare".
Dovada despre care se face vorbire în acest text este reprezentată de referatul aflat la fila 4 dosar, referat întocmit de grefierul arhivar al Curții de APEL PLOIEȘTI.
Ca atare, contestația în anulare este fondată, astfel încât potrivit art.392 alin.1 pr.penală ea va fi admisă și se va dispune desființarea deciziei atacate și la rejudecarea de îndată a recursului, nemaifiind necesar a se acorda un termen în vederea rejudecării recursului, câtă vreme nu se impune citarea în cauză și a altor persoane.
Rejudecând recursul, Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 183/15 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina în temeiul art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.76 lit.d Cod penal rap. la art.74 lit.a penal a fost condamnat inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 24.08.1972 în Câmpina, domiciliat în comuna, sat, județ P, CNP -, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.71, art.64 lit.a,b penal, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice, faptă comisă la data de 29.07.2007.
În temeiul art.81 penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, iar în temeiul art.359 pr.penală s-a atras atenția inculpatului asupra art.83 penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, făcându-se și aplicarea disp. art.71 alin.5 penal.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în seara zilei de 29.07.3007, orele 20,45 în timp ce efectuau serviciul de patrulare pe raza comunei organele de poliție au identificat autocamionul marca Iveco cu nr. de înmatriculare B-38- și procedându-se la legitimarea conducătorului auto, inculpatul, s-a constatat că aceasta era instabil în deplasare și emana halenă alcoolică.
În prezența martorilor asistenți și -, lucrătorii de poliție i-au solicitat inculpatului să sufle în fiola alcooltest și să se prezinte la Spitalul municipal Câmpina în vederea recoltării probelor biologice, însă inculpatul a refuzat și a plecat de la fața locului, abandonând autocamionul la locul incidentului.
Situația de fapt a fost reținută de către instanța de fond din coroborarea probatoriilor administrate în faza urmăririi penale: procese-verbale de identificare în trafic, declarațiile martorilor - și -, cu probatoriile administrate în faza cercetării judecătorești.
Apărările inculpatului fondate pe împrejurarea că autocamionul nu a fost condus pe drumurile publice și că nu i s-a solicitat testarea cu fiola ci doar i-au fost cerute actele pentru verificare, au fost înlăturate de către prima instanță, fiind contrazise de declarațiile martorilor și care au asistat la discuția purtată între inculpat și lucrătorii de poliție în timpul căreia i s-a solicitat inculpatului să se prezinte la o unitate spitalicească în vederea recoltării probelor biologice, însă acesta a refuzat agentul de poliție precum și de celelalte probatorii administrate în cauză în faza urmăririi penale: procese verbale de identificare și declarațiile celor doi martori.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, susținând că s-a dispus în mod greșit condamnarea sa și că nu este vinovat deoarece declarațiile pe care le-a dat în instanță au fost trunchiate și incomplet consemnate de instanță, iar depozițiile martorilor nu au fost suficient analizate, existând suspiciuni de mărturie mincinoasă. A mai susținut apelantul că lucrătorul de poliție a manifestat o conduită abuzivă și consemnările din procesul verbal sunt false.
O altă critică formulată privește greșita individualizare a pedepsei, susținându-se că s-a reținut ca agravantă atitudinea nesinceră a inculpatului, respectiv refuzul de a da declarații cu toate că acesta este un drept recunoscut de dispozițiile legale.
Prin decizia penală nr.251/20.10.2008 Tribunalul Prahova a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte în latură penală sentința penală nr.183/15 mai 2008, în sensul că a înlăturat aplicarea interzicerii pedepsei accesorii a dreptului de a alege prevăzut de art.64 lit.a, teza I cod penal.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a constatat că situația de fapt a fost în mod judicios reținută de prima instanță și este confirmată de probele administrate, iar din verificarea încheierilor interlocutorii pronunțate de prima instanță nu a rezultat că inculpatului, prin apărător, i-ar fi fost respinse întrebări adresate martorilor ci, dimpotrivă i-au fost încuviințate și probele în circumstanțiere, după audierea martorilor.
Nefondată a fost apreciată și critica privitoare la insuficienta analiză a depozițiilor martorilor, observându-se că aceste declarații au fost complet analizate de prima instanță, iar cei doi martori și au văzut și auzit când inculpatul a refuzat să se supună alcooltestului și solicitării poliției de a se deplasa la Spitalul Câmpina pentru stabilirea alcoolemiei.
Nici critica privitoare la greșita individualizare a pedepsei nu a fost apreciată ca fondată, deoarece s-a constatat că prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor referitoare la circumstanțele atenuante și nu agravante și ca atare a redus pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege.
Apelul a fost apreciat ca fondat pentru alte considerente decât cele invocate de apelant, respectiv cele constatate din oficiu de către instanță cu privire la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege care a fost apreciată că nu se impune în cauză.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul -, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, aceasta fiind rezultatul unei grave erori de fapt, invocând cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.18 pr.penală și solicitând achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a pr.penală.
A arătat recurentul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este dedus judecății, că nu a fost surprins în trafic și nici nu i s-a solicitat efectuarea vreunui test pentru stabilirea alcoolemiei, iar în apărare a invocat depoziția martorului, susținând că instanțele nu au conferit forță probantă acestei depoziții.
Examinând recursul declarat de către inculpatul recurent în raport de criticile formulate vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârilor pronunțate, de actele și lucrările dosarului dar și din oficiu în limitele motivelor de casare prevăzute de art.385/9 alin.3 pr.penală, Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanțele au reținut în mod corect și complet situația de fapt, și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, în cele două faze ale procesului penal din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție în forma cerută de lege de către inculpat.
Au fost avute astfel în vedere procesul-verbal de constatare, încheiat de lucrătorii de poliție în prezența martorilor asistenți și, raportul întocmit de lucrătorii de poliție, procesul-verbal de identificare a inculpatului, procesele verbale de căutare ale acestuia, depozițiile celor doi martori asistenți sus menționați, declarațiile inculpatului.
Pe baza acestor mijloace de probă în mod corect s-a reținut și rezultă că în seara zilei de 29.07.2007, orele 20,45, lucrătorul de poliție ce efectua serviciul de patrulare pe raza comunei, a identificat autocamionul condus de către inculpat și constatând instabilitatea acestuia în deplasare și faptul că emana halenă etilică, în prezența celor doi martori asistenți, și, i-a solicitat inculpatului să sufle în fiola alcooltest.
La refuzul acestei solicitări, inculpatului i-a fost adresată și invitația de a se deplasa la Spitalul Municipal Câmpina pentru recoltarea probelor biologice, în procesul verbal întocmit cu această ocazie, consemnându-se și acest refuz, dar și atitudinea jignitoare și amenințătoare manifestată de inculpat față de lucrătorul de poliție, precum și părăsirea de către inculpat a locului în care fusese depistat.
Apărările inculpatului au fost în mod judicios înlăturate de instanță observându-se că în depozițiile date la urmărirea penală cei doi martori asistenți au relatat pe larg împrejurările săvârșirii faptei, confirmând că lucrătorul de poliție i-a adresat inculpatului atât solicitarea de efectuare a testului cu fiola alcooltest, cât și solicitarea de recoltare a probelor biologice, inculpatul refuzând ambele solicitări.
Depozițiile martorilor sunt confirmate și de raportul întocmit de lucrătorul de poliție aflat la fila 6 dosar.
Susținerile recurentului potrivit cărora depozițiile acestor martori au fost insuficient analizate și aprofundate, sunt în mod evident nefondate, observându-se că instanțele au analizat pe larg aspectele relevante din declarațiile acestor martori.
Împrejurarea că în fața instanței de fond, martorul a declarat că își menține parțial declarația dată la urmărirea penală, nu poate echivala în nici un caz cu o retractare a acestei depoziții inițiale, câtă vreme în continuare martorul a precizat că lucrătorul de poliție i-a adresat inculpatului atât solicitarea de a se identifica, cât și solicitarea de efectuare a testelor în vederea stabilirii alcoolemiei (fila 59 dosar fond).
Situația de fapt expusă mai sus, este confirmată pe deplin și de depoziția martorului (fila 60 dosar fond) care a confirmat că autocamionul condus de inculpat s-a aflat în trafic înainte de a fi oprit de lucrătorul de poliție și că inculpatul a refuzat în mod expres solicitările lucrătorului de poliție de a se identifica și de a se supune testelor pentru stabilirea alcoolemiei.
Împrejurarea că prin încheierea de la termenul din 3 aprilie 2004 instanța de fond a respins proba cu un martor pe situația de fapt, solicitată de inculpat în apărare, nu echivalează cu o gravă eroare de fapt de natură a conduce la reformarea hotărârilor, deoarece se observă că nu au fost respectate de către inculpat disp. art.320 alin.3 pr.penală, potrivit cărora atunci când se propun probe noi, trebuie să se arate faptele și împrejurările ce urmează a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se află aceste mijloace, iar în ceea ce privește martorii și experții identitatea și adresa acestora.
Ori, inculpatul nu a respectat aceste dispoziții, iar din analiza actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă că în afară de cei doi martori asistenți, ar mai fi fost de față vreo altă persoană, inculpatul neînvederând nici prezența vreunei alte persoane în autocamionul pe care îl conducea.
În această situație, în mod judicios instanța de fond a apreciat asupra inutilității acestei probe, cu atât mai mult cu cât solicitarea contravine dispozițiilor legale sus menționate.
Așa fiind, Curtea observă că existența faptei și vinovăția inculpatului au fost în mod judicios apreciate și sunt confirmate pe deplin de mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, astfel că soluția de condamnare a inculpatului este legală.
În consecință, cum criticile inculpatului sunt neîntemeiate, iar alte cazuri de nelegalitate ori netemeinicie nu au fost identificate, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp.art.192 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în fond contestația în anulare declarată de contestatorul,fiul lui și, născut la 24.08.1972 în Câmpina, CNP -, domiciliat în comuna, nr.381, județul P, împotriva deciziei penale nr.989/15.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr- și în consecință:
Desființează decizia penală sus menționată și rejudecând recursul declarat de către recurentul, respinge ca nefondat recursul declarat de acesta împotriva deciziei penale nr.251/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.183/15.05.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
Obligă pe recurentul inculpata la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Cr.
-
2 ex./24.02.2009
f-
Judecătoria Câmpina
V; D-tru.
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Ștefana Anghel, Gabriela Diaconu
