Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 132/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.132
Ședința publică din data de 16 februarie 2009,
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 3: Gabriela Diaconu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procurorchedin cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism,
Biroul Teritorial Buzău
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat deMinisterul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, împotriva sentinței penale nr.145/07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care în baza art.322 alin.2 pr.penală s-a dispus restituirea cauzei, privind pe inculpatele, fiica lui - și, născută la data de 11.02.1958 în comuna, județul B, domiciliată în B, B-dul.-,.18,.B,.2, și, fiica lui și, născută la data de 30.10.1969 în B, domiciliată în, sat, nr.28, județul B, trimise în judecată pentru infracțiunile prev. de art.12 alin.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal, procurorului pentru refacerea urmăririi penale, având în vedere nerespectarea dispozițiilor privitoare la sesizarea instanței.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata inculpată personal, asistată din oficiu de avocat din cadrul Baroului P, intimatul - parte civilă personal, lipsind intimatul inculpat violeta pentru care din oficiu a răspuns avocat, intimatele părți civile, -, intimatele-părți vătămate a, A, -a, ,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru intimata inculpată depune la dosar un memoriu precizându-și poziția și declară că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile, în temeiul art.385/13 pr.penală a acordat cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că va susține pe scurt motivele de recurs formulate de DIICOT - Biroul Teritorial Buzău, întrucât acestea sunt detaliate în scris la dosar.
Arată că prin sentința penală nr.145/7.10.2008 dată în dosarul nr- de Tribunalul Buzău, în temeiul art.322 alin.2 pr.penală s-a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, având în vedere "nerespectarea dispozițiilor privitoare la sesizarea instanței", fără a fi indicată corect dispoziția încălcată.
Consideră că această sentință este netemeinică fiind dată cu încălcarea legii.
Prin rechizitoriul nr.100/D/P/2005 din 28.02.2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.12 alin.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001, reținându-se în sarcina acestora că în intervalul mai 2004 - septembrie 2005 au recrutat prin înșelăciune 48 de persoane pe care le-au transportat în Italia, în vederea exploatării prin obligare la prestarea de munci și servicii, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.
Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de învinuita, participantă la recrutarea și transportul în Italia a numiților, părți vătămate cuprinse și în dosarul nr.100/D/P/2005.
După disjungerea cauzei au fost identificați și audiați numiții, - și care au confirmat că în intervalul 2004 - 2005, prin intermediul inculpatei și învinuitei au fost trimiși în Italia la muncă, iar pentru a garanta plata comisionului de 350 euro către inculpatul au încheiat înainte de plecare contracte fictive de împrumut.
S-a început din nou urmărirea penală față de învinuita, care a fost audiată privitor la împrejurările recrutării și transferul în Italia a martorilor, persoane necuprinse în dosarul nr.260/2006 al Tribunalului Buzău.
S-au făcut confruntări, le-au fost prezentate procesele verbale de certificare a convorbirilor telefonice interceptate în intervalul iunie - august 2005, a ffost efectuată prezentarea materialului de urmărire penală, iar la data de 22.04.2008 prin rechizitoriul nr.25/D/P/2006 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatelor și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.12 alin.1, 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 penal.
Instanța de judecată însă a considerat că sesizarea instanței este lovită de nulitate absolută prev. de art.197 alin.2 pr.penală, existând contradicții între conținutul și dispozitivul actului de sesizare.
S-a mai motivat de instanță că în conformitate cu art.6 din dreptul la un proces echitabil al fiecărei persoane implică respectarea principiului separării funcțiilor de urmărire penală de cele de judecată.
Susține însă reprezentantul parchetului că rechizitoriul nr.25/D/P/2006 privit ca mod de sesizare primară a instanței îndeplinește toate condițiile de formă și conținut, care reglementează întocmirea acestuia (art.263 rap. la art.203 pr.penală).
Astfel, pe lângă data întocmirii, numele, prenumele, calitatea procurorului care l-a redactat, obiectul cauzei - trafic de persoane, temeiul legal al acestuia - art.262 pct.1 lit.a pr.penală, semnătura procurorului, acesta conține datele privitoare la persoana inculpatelor și, descrierea faptelor reținute în sarcina acestora, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea (declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor,procese-verbale de interceptare, procese verbale de confruntare între învinuite, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată.
În conformitate cu disp. art.264 alin.3 pr.penală, acesta cuprinde și mențiunea verificării de către procurorul ierarhic superior.
Față de motivele mai sus arătate, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr.145/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Buzău și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la Tribunalul Buzău pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Avocat, având cuvântul pentru intimatele inculpate consideră că sentința penală nr.145/2008 este temeinică și legală și că în mod corect s-a apreciat pe baza declarațiilor luate și a rechizitoriului nu s-a intrat în detalii ce țineau de încadrarea faptei.
Părțile vătămate știau unde anume pleacă, care sunt condițiile de muncă.
Probatoriile administrate sunt incomplete și imprecise, o parte din părțile vătămate nu au fost audiate în mod concret pentru săvârșirea participației penale a inculpatelor.
Consideră că sentința pronunțată este legală și temeinică, și solicită respingerea recursului declarat de parchet, restituirea cauzei la DIICOT.
Intimatul parte civilă, declară că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce se va pronunța.
Intimata inculpată personal având cuvântul susține că a fost deja judecată pentru aceste fapte, că există o sentință penală definitivă de la ÎCCJ, iar spre deosebire de și Iaf ost arestată 10 luni.
Consideră că a fost deja condamnată pentru aceste fapte, iar parchetul trebuia să aducă probe noi, ori la dosar sunt aceleași probe, preluate din vechiul dosar și pentru care a fost deja condamnată.
Solicită respingerea recursului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.145/07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în baza art. 322 al.2 cod proc.penală s-a dispus restituirea cauzei, privind pe inculpatele, fiica lui - și, născută la data de 11.02.1958 în comuna, județul B, CNP - -, domiciliată în B, Bd. -,.18,. B,.2, județul B, și, fiica lui și, născută la 30.10.1969 în B, domiciliată în comuna, sat, nr. 28, județul B, CNP.-, trimise în judecată pentru infracțiunile prev. de art. 12, al.1,2, lit.a din Lg.678/2001, cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal, procurorului pentru refacerea urmăririi penale, având în vedere nerespectarea dispozițiilor privitoare la sesizarea instanței.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Buzăus -a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor și, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12, al.1,2, lit.a din Lg.678/2001, cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal.
S-a reținut în fapt de procuror că, inculpata a recrutat prin înșelăciune și a transferat în Italia împreună cu inculpata, în intervalul iunie - august 2005, unsprezece persoane, în scopul exploatării prin obligare la prestarea de munci și servicii, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.
Cu privire la inculpata s-a reținut prin același act de inculpare că în perioada iunie - august 2005 recrutat prin înșelăciune și a transferat în Italia, împreună cu inculpata 28 de persoane, în scopul exploatării prin obligarea de a presta munci și servicii, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.
S-a mai stabilit în actul de inculpare că bărbații erau plasați să lucreze ca îngrijitori la circ unde prestau munci fizice 12/14 ore pe zi în condiții mizere iar femeile pentru a presta servicii de menaj sau îngrijire bătrâni, fără să fie încheiate contracte de muncă sau asigurări de sănătate.
S-a motivat de judecătorul fondului că, potrivit art. 264 alin.1, art.263 alin.1 Cod proc.penală rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanței de judecată și trebuie să se limiteze în cuprinsul său la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată.
De asemenea, potrivit alin.2 al art.263 cod proc.penală, în rechizitoriu se arată numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces și locul unde urmează a fi citate, iar art.317 cod proc.penală prevede că judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare al instanței, iar în caz de extindere a procesului penal și la fapta și persoana la care se referă extinderea.
Analizându-se conținutul rechizitoriului prin care au fost trimise în judecată inculpatele și s-a constatat că acesta nu respectă în formă și conținut toate cerințele legii.
Astfel, cât privește fapta reținută în sarcina inculpatei s-a arătat că a comis infracțiunea de trafic de persoane împreună cu inculpata, subiect pasiv al infracțiunii fiind 11 persoane.
De asemenea, inculpata se pretinde că a recrutat și transferat prin înșelăciune 28 de persoane împreună cu inculpata fără a se arăta care sunt persoanele vătămate care au fost victime ale acestei infracțiuni.
S-a mai constatat că, odată cu dispoziția de trimitere în judecată a inculpatelor s-a menționat numele și locul unde urmează a fi citate 21 de părți vătămate și părți civile, deși se pretinde traficarea a 28 de persoane, iar la dosar se află doar declarațiile a 9 dintre cele 21 de persoane vătămate, cele 12 persoane care figurează în dispozitivul rechizitoriului nefiind audiate pe parcursul urmăririi penale.
Deși s-a acordat un termen de judecată pentru a se înlătura neregularitățile invocate, parchetul a considerat că instanța este legal sesizată, că rechizitoriul este întocmit de către organul competent și vizează fapte determinate, fiind vorba de o infracțiune unică.
Potrivit art. 200 cod proc.penală urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora,pentru a se constata dacă este cazul sau nu să se dispună trimiterea în judecată.
Legiuitorul a reglementat diferit cele două faze ale procesului penal, urmărirea penală și faza de judecată, stabilind atribuții distincte pentru organele judiciare în cadrul fiecărei etape a procesului penal.
După sesizarea instanței de judecată, în conformitate cu art.262 - 264 cod proc.penală, aceasta verifică în cadrul cercetării judecătorești mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, putând administra probe noi la solicitarea procurorului și a părților, în conformitate cu art. 320 cod proc.penală.
Urmărirea penală este o fază distinctă și obligatorie a procesului penal având ca obiect strângerea probelor referitoare la existența infracțiunilor, identificarea făptuitorilor și stabilirea răspunderii acestora.
Instanța de judecată este datoare să își îndeplinească funcțiile procesuale în conformitate cu prevederile titlului al II lea cod proc.penală - judecata - fără să preia activitatea specifică exercitării funcțiilor de urmărire penală.
Acolo unde legiuitorul a urmărit să transfere judecătorului aceste funcții procesuale specifice urmăririi penale a precizat în mod expres, cum este cazul prev. art. 278/1 cod proc.penală, situație în care judecătorul devine incompatibil să mai judece cauza.
Potrivit art. 70 al.2 cod proc.penală inculpatul are dreptul de a nu face nicio declarație cu privire la învinuirile ce i se aduc astfel încât, în lipsa altor acte de urmărire penală, instanța de judecată nu poate examina public, nemijlocit și în contradictoriu mijloacele de probă pe care se poate întemeia o hotărâre judecătorească.
Dreptul fiecărei persoane la un proces echitabil, astfel cum este instituit prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică și respectarea principiului separării funcțiilor de urmărire penală de cele de judecată astfel încât instanțele să poată pronunța soluțiile prev. de art. 345-346 cod proc.penală cu obiectivitate și imparțialitate.
Avându-se în vedere că rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Buzău din 22.04.2008 prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor și cuprinde aspectele de neregularitate menționate mai sus, că există contradicții între conținutul și dispozitivul actului de sesizare a instanței cu privire la numărul subiecților pasivi ai infracțiunii de trafic de persoane, tribunalul a constatat că sesizarea instanței este lovită de nulitate prev. de art. 197 al.2 cod proc.penală, nulitate ce poate fi invocată în orice fază a procesului penal, în conformitate cu art. 197 al.3 cod proc.penală.
S-a reținut că s-au încălcat prevederile art. 261 - 263 cod proc.penală cu privire la verificarea lucrărilor urmăririi penale și sesizarea instanței de judecată, că rechizitoriul nu este întemeiat pe acte de urmărire penală, sesizarea instanței de judecată este lovită de nulitatea absolută prev. de art. 197 alin.2 cod proc.penală, ce nu poate fi suplinită în faza de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău, criticând-o pentru netemenicie.
S-a susținut de procuror că prin rechizitoriul nr.100/D/P/2005 din 28.02.2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.12 alin.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001, reținându-se în sarcina acestora că în intervalul mai 2004 - septembrie 2005 au recrutat prin înșelăciune 48 de persoane pe care le-au transportat în Italia, în vederea exploatării prin obligare la prestarea de munci și servicii, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.
Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de învinuita, participantă la recrutarea și transportul în Italia a numiților, părți vătămate cuprinse și în dosarul nr.100/D/P/2005, precum și identificarea și audierea a 12 persoane despre care existau indicii că au fost traficate de către cei trei inculpați și învinuita, acestea fiind regăsite în situațiile de intrări/ieșiri din România împreună cu părți vătămate din dosarul menționat și comunicările de la birourile notariale, unde au fost identificate contractele fictive de împrumut între inculpata și învinuita violeta pe de o parte și persoanele recurate pentru muncă în Italia de cealaltă parte.
După disjungerea cauzei au fost identificați și audiați numiții, - și care au confirmat că în intervalul 2004 - 2005, prin intermediul inculpatei și învinuitei au fost trimiși în Italia la muncă, iar pentru a garanta plata comisionului de 350 euro către inculpatul au încheiat înainte de plecare contracte fictive de împrumut.
A fost identificată și audiată învinuita, plecată din România în intervalul august 2005 - februarie 2008 privitor la împrejurările în care în intervalul mai - august 2005 a recrutat persoane amatoare să meargă la muncă în Italia și a întocmit contracte fictive de împrumut cu acestea, în colaborare cu inculpatul și.
S-a început din nou urmărirea penală față de învinuita, care a fost audiată privitor la împrejurările recrutării și transferul în Italia a numiților, - și, persoane necuprinse în dosarul nr.260/2006 al Tribunalului Buzău.
Cele două învinuite au fost confruntate, le-au fost prezentate procesele verbale de certificare a convorbirilor telefonice interceptate în intervalul iunie - august 2005, a fost efectuată prezentarea materialului de urmărire penală, iar la data de 22.04.2008 prin rechizitoriul nr.25/D/P/2006 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatelor și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.12 alin.1, 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 penal.
Instanța de judecată însă a considerat că sesizarea instanței (rechizitoriul nr.25/D/P/2006) este lovită de nulitate absolută prev. de art.197 alin.2 pr.penală, existând contradicții între conținutul și dispozitivul actului de sesizare.
S-a mai motivat de instanță că în conformitate cu art.6 din dreptul la un proces echitabil al fiecărei persoane implică respectarea principiului separării funcțiilor de urmărire penală de cele de judecată.
Susține însă reprezentantul parchetului că aprecierile instanței de fond sunt neîntemeiate iar Rechizitoriul nr.25/D/P/2006, privit ca mod de sesizare primară a instanței, îndeplinește toate condițiile de formă și conținut, care reglementează întocmirea acestuia (art.263 rap. la art.203 pr.penală).
Astfel, pe lângă data întocmirii, numele, prenumele, calitatea procurorului care l-a redactat, obiectul cauzei - trafic de persoane, temeiul legal al acestuia - art.262 pct.1 lit.a pr.penală, semnătura procurorului, acesta conține datele privitoare la persoana inculpatelor și, descrierea faptelor reținute în sarcina acestora, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea (declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor,procese-verbale de interceptare, procese verbale de confruntare între învinuite) măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată.
În conformitate cu disp. art.264 alin.3 pr.penală, acesta cuprinde și mențiunea verificării de către procurorul ierarhic superior.
O altă critică adusă sentinței susținută motivele scrise se referă la faptul că invocarea art.197 alin.2 pr.penală ce reglementează regimul nulităților fără a se face trimitere la norma de drept procesual ce se pretinde a fi încălcată este vădit neîntemeiată.
Regimul nulităților absolute, nulități exprese în același timp, nu permite extinderea acestora în afara celor prevăzute de lege pentru încălcarea unor norme care au o importanță deosebită în desfășurarea procesului penal.
Aprecierea că sesizarea nu este întemeiată pe probe, îndrituiește instanța să pronunțe o soluție de achitare și nu să dispună restituirea cauzei în vederea refacerii urmăririi penale, abrogarea art.333 pr.penală având ca efect reducerea ipotezelor în care era posibilă restituirea cauzei la procuror, modificarea acestei instituții fiind justificată prin necesitatea reducerii duratei procedurilor judiciare.
De asemenea, se apreciază ca eronată și interpretarea dată art.6 din CEDO privind dreptul fiecărei persoane la un proces echitabil, prin soluția adoptată fiind ignorat acest drept părților vătămate care s-au constituit părți civile în prezentul dosar.
S-a menționat de asemenea că, în dosarul Tribunalului Buzău nr.260/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și inculpații, și, la această dată fiind emis mandat de executare a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare pentru inculpatul, inculpații și, fiind condamnați la 1 an și 4 luni, respectiv la 1 an închisoare, executarea pedepselor fiind suspendată condiționat.
În lumina art.287 pr.penală, instanța avea posibilitatea obținerii acestor relații, la dosar fiind atașate dovezi ale hotărârilor pronunțate pentru o justă soluționare a cauzei, în acord și cu disp. art.43 penal în ce o privește pe inculpata.
Concluzia existenței unor neconcordanțe între dispozitivul și considerentele rechizitoriului se apreciază că s-a întemeiat pe neaprofundarea materialului probator înaintat la termenul din data de 02.09.2008, în mod eronat ajungându-se la concluzia că cercetarea judecătorească vizează părți vătămate față de care s-au făcut cercetări în prezentul dosar.
A considera astfel ar conduce la ideea că învinuita ar rămâne nepedepsită pentru contribuția adusă la recrutarea și transferul în Italia a părților vătămate cu care a încheiat contracte fictive în dosarul nr.260/2006, judecat definitiv și irevocabil.
Față de motivele mai sus arătate, parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale nr.145/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Buzău și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la Tribunalul Buzău pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Examinând hotărârea recurată in raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate in motivele de recurs și de dispozițiile legale incidente in materie, art. 332 și 385/6 al. ultim cod procedură penală, curtea constată că recursul parchetului este fondat și urmează să fie admis pentru considerentele ce se vor prezenta in continuare:
Potrivit art. 332 cod procedură penală restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale are loc în prezent dosar in două situații, prima fiind prevăzută la alineatul 1 " când se constată că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent", cea de a doua fiind prevăzută de alineatul 2 și care a fost invocată de prima instanță ca temei de drept al soluției adoptate.
Astfel, în articolul 332 al.2 seC.P.P. precizează că " instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale in cazul nerespectării dispoziției privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezenta învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător".
In speța de față, prima instanță a considerat că a fost sesizată nelegal, considerând că actul de sesizare, respectiv rechizitoriul întocmit de DIICOT- Biroul Teritorial Buzău sub nr. 25/D/P/2008 din 25 aprilie 2008 este lovit de nulitate absolută deoarece între dispozitivul acestui act si partea lui expozitivă ar exista neconcordanțe, cu privire la numărul subiecților pasivi ai infracțiunii de trafic de persoane.
O astfel de neregularitate, în opinia Curții nu atrage nulitatea actului de sesizare și nici nu poate fi considerată ca o încălcare in ceea ce privește " sesizarea instanței". Curtea constată că Tribunalul Buzăua fost legal sesizat prin rechizitoriul respectiv, fiind instanța competentă material și teritorial să judece infracțiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 al.1 si 2 lit. a din Legea 678/2001, față de împrejurarea că activitatea celor două inculpate s-a desfășurat pe raza județului
Din verificarea rechizitoriului menționat, curtea constată că neconcordanța invocată de prima instanță nu există, că atât in partea expozitivă, cât și in dispozitiv se menționează că în sarcina învinuitei se rețin faptele " de a recruta prin înșelăciune si de a transfera in Italia in intervalul iunie - august 2005, împreună cu învinuita, 11 ( unsprezece) persoane în scopul exploatării acestora prin obligare la prestarea de munci și servicii cu încălcarea normelor legale privind condiții de muncă, salarizare, sănătate și securitate) acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 12 al.1,2 lit. a din Lg. 678/2001 cu aplic. art. 41 al.2, iar in sarcina învinuitei se rețin aceleași fapte comise in aceeași perioadă, împreună cu cealaltă inculpată, însă cu privire la 28( douăzeci și opt) de persoane, faptele întrunind de asemenea, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 12 al.1,2 lit. a din Lg.678/2001 cu aplic. art. 41 al.2
Trebuie menționat că, parchetul susține că pentru 17 din cele 28 de persoane traficate împreună cu, inculpata a fost trimisă în judecată și condamnată în mod definitiv în dosarul 260/2006 al Tribunalului Buzău, așa încât în acest dosar va răspunde doar pentru traficarea a 11 persoane.
Este adevărat însă că nemulțumirile judecătorului fondului nu sunt lipsite de temei.
Aceasta deoarece rechizitoriul criticat, în partea dispozitivă omite să indice in concret numele celor 28 de persoane - părți vătămate pretins traficate de inculpatele și, aceasta din urmă fiind incriminată pentru 11 dintre acestea.
In partea expozitivă rechizitoriul face trimitere la numele a 11 persoane care nu au făcut obiectul dosarului inițial ( fila 2 din rechizitoriu) acestea fiind:, u, - și, iar la finalul actului de sesizare, deci în partea dispozitivă sunt indicate ca părți vătămate si părți civile 21 de persoane și ca martori 6 persoane, printre acestea figurând și cele 11 menționate mai sus ( fie in calitate de martori, fie in calitate de părți vătămate). Rezultă astfel, un total de 27 de persoane care au calitatea de părți vătămate sau martori în prezenta cauză și nu 28 cât apar in partea expozitivă si dispozitivă a rechizitoriului, la descrierea in fapt si in drept a faptelor.
Prima instanță a mai susținut că la dosarul de urmărire penală nu ar exista nici acte de urmărire penală care să vizeze toate aceste persoane, acesta fiind în opinia sa, un argument in plus pentru restituirea cauzei la procuror.
Or, dispozițiile art. 333 cod procedură penală care permiteau restituirea cauzei la parchet pentru completarea actelor de urmărire penală și a probelor, atunci când judecătorul constata că urmărirea penală nu este completă, a fost abrogat prin legea 356/2006. Judecătorul aflat într-o astfel de situație nu are altă cale decât să se pronunțe pe probatoriul existent la dosar, iar când constată lipsa probelor in susținerea învinuirilor, să adopte soluția legală care se impune.
A trimite dosarul la parchet, după patru termene de judecată în care au fost administrate probe cu audierea inculpatei, a unora dintre părțile vătămate si a martorilor citați în cauză, nu credem că este o soluție care să servească nici interesului părților din cauză, nici respectării principiului rezolvării cauzei într-un termen rezonabil, așa cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
In concluzie, față de considerentele prezentate pe larg mai sus, curtea în baza art. 385/15 pct.2 lit.c C.P.P. va admite recursul parchetului, va casa sentința și va trimite cauza pentru continuarea judecății la prima instanță - Tribunalul Buzău.
La reluarea judecății, curtea consideră că se impune ca instanța de fond să solicite parchetului să indice in concret numele celor 28 de persoane ce sunt considerate subiecți pasivi ai infracțiunilor de trafic de persoane pretins comise de inculpatele si și să dispună atașarea dosarului 260/2006 al aceleiași instanțe, aflat in strânsă legătură cu prezentul dosar, existând si eventualitatea ca pentru inculpata să fie aplicabile dispozițiile art. 43
Cheltuielile judiciare vor rămâne in sarcina statului conform art. 192 al.3 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de - BIROUL TERITORIAL BUZĂU, împotriva sentinței penale nr.145/07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și în consecință:
Casează sentința cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la prima instanță, Tribunalul Buzău.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata onorariului apărătorului din oficiu pentru intimatele inculpate, fiica lui - și, născută la data de 11.02.1958 în comuna, județul B, domiciliată în B, B-dul.-,.18,.B,.2, județul B și, fiica lui și, născută la 30.10.1969 în B, domiciliată în comuna, sat, nr.28, județul B, în sumă de 300 lei fiecare din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
MM
2 ex./5.03.2009
f-
Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Ștefana Anghel, Gabriela Diaconu
