Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 137/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENAL NR. 137
Ședința publică din data de 01 februarie 2008
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
- - -
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror a, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații fiul lui G și, născut la data de 26 ianuarie 1969, domiciliat în P,-, județul P și fiul lui și, născut la data de 22 februarie 1958, domiciliat în P, Str. -. -, nr.8-10, județul P, împotriva deciziei penale nr. 336 din 01 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova,prin care au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpați,împotriva sentinței penale nr. 1458 din 27 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care incupatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de favorizarea infractorului, prev. de art. 264.Cod Penal și infracțiunea de fals în declarații, prev. de art. 292.Cod Penal și inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 81 alin.1 din OUG.195/2002 și art. 25.Cod Penal rap. la art.292 instigare Cod Penal la infracțiunea de fals.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul personal și asistat de apărător ales G din cadrul Baroului P conform împuternicirii avocațiale nr. 341/2007 aflată la fila 15 dosar și inculpatul, asistat de apărător ales din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 28 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
A fost audiat inculpatul, răspunsurile date fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Apărătorii recurenților - inculpați și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul precizează că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea a luat act de declarațiile părților, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat, critică ambele soluții pronunțate în cauză, ca fiind nelegale și netemeinice.
În principal solicită admiterea recursului, casarea ambelor soluții pronunțate în cauză și în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.P.P. achitarea inculpatului.
Probele administrate în cauză nu sunt concludente, din materialul probator administrat în cauză nerezultând vinovăția acestuia, declarațiile martorilor fiind contradictorii.
Inculpatul nu s-a aflat nici un moment la volanul microbuzului, partea vătămată l-a imdicat în fața organelor de poliție pe inculpatul ca fiind cele care s-a aflat la volanul mașinii care l-a lovit, același lucru fiind precizat și îăn fața instanței de judecată.
Depoziția acestuia a fost ignorată de instanța de fond, în mod eronat ajungându-se la condamnarea inculpatului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului, casarea ambelor soluții pronunțate în cauză și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. lo lit. e C.P.P. cu aplicarea art. 46 alin.2 Cod penal.
Se critică ambele soluții pronunțate în cauză, considerând că s-a dat o greșită apreciere a probelor administrate în cauză.
În mod greșit instanțele nu au reținut la încadrarea juridică prevederile art. 46 alin.2
Cod PenalInculpatul a fost constrâns moral de către coinculpatul să declare că el a fost la volanul autoturismului, fiind angajat la firma lui ca șofer.
Acesta i-a pretins că declare că el a condus microbuzul și că a produs accidentul.
Această împrejurare se coroborează cu declarația părții vătămate, care în fața organelor de poliție l-a recunoscut pe inculpatul ca fiind cel care a condus mașina.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de, menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței pronunțate de Judecătoria Ploiești, ca fiind legale și temeinice, cu excepția infracțiunii de părăsire a locului accidentului reținută în sarcina inculpatului, cu privire la care sunt incidente prevederile Deciziei LXVI a ICCJ ce a stabilit că "vătămarea integrității corporale ori sănătății uneia sau mai multor persoane conținută in dispozițiile art. 89 al.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice republicată, se interpretează in sensul că se referă doar la vătămările ce necesită pentru vindecare ingrijiri medicale mai mari de 10 zile".
Din întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv din depozițiile martorilor audiați în cauză, atât în instanță cât și la urmărirea penală au precizat că accidentul a fost produs de inculpatul care s-a aflat la volanul autovehicolului.
Chiar dacă victima minoră a revenit asupra declarației cu privire la persoana care se afla la volanul mașinii, există indicii temeinice că inculpatul a comis accidentul de circulație,iar în ce-l privește pe inculpatul din materialul probator nu rezultă că asupra acestuia au fost exercitate presiuni din partea lui, constrângeri morale, de natură a-l determina să declare o situație cu realitatea.
Solicită menținerea soluțiilor pronunțate în cauză cu privire la inculpatul, iar cu privire la inculpatul, înlăturarea condamnării acestuia doar pentru infracțiunea prev. de art. 81 al. 1 din OUG 195/2002, restul dispozițiilor hotărârilor anterioare urmând a fi menținute.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și solicită achitarea sa.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1458/27.06.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, in baza disp. art. 78 al.2 din OUG 195/2002, infracțiune de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv ori acesta i-a fost retras sau anulat, ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, faptă din 9.06.2004, a fost condamnat inculpatul, fiul lui si, născut la 22.02.1958 in P, jud. P, domiciliat in P, str. -. - nr. 8-10, jud. P, la pedeapsa de 1 an închisoare.
In baza art. 81 al.1 din OUG 195/2002, infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției ori a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, faptă din 9.06.2004, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
In baza art. 25 rap la art. 292 instigare la infracțiunea de fals in declarații, faptă din 9.06.2004, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Potrivit art. 33 lit. b inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
In baza art. 71 s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a si b
In baza art. 81 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit potrivit art. 82
In baza art. 71 al.5 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a si b
In baza art. 359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83, privind revocarea suspendării condiționate in cazul săvârșirii unei noi infracțiuni in cursul termenului de încercare.
In baza art. 264, infracțiunea de favorizarea infractorului, faptă din 9.06.2004, a fost condamnat inculpatul, fiul lui G si, născut la 26.01.1969 in P, jud. P, domiciliat in P,-, jud. P, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
In baza art. 292 infracțiune de fals in declarații, faptă din 9.06.2004, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Potrivit art. 33 lit. a combinat cu art. 34 lit. b s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare.
In baza art. 71 s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a si b
In baza art. 81 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 2 ani si 6 luni, termen de încercare stabilit potrivit art. 82
In baza art. 71 al.5 s-a suspendat si executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a si b
In baza art. 359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83, privind revocarea suspendării condiționate in cazul săvârșitii unei noi infracțiuni in cursul termenului de încercare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în ceea ce-l privește pe inculpatul că, la 9.06.2004, in jurul orelor 9,30 a condus pe drumurile publice din P autoutilitara marca, înmatriculată sub nr. -, deși dreptul de a conduce îi fusese suspendat, iar după ce produs un eveniment rutier, care l-a avut ca victimă pe, a plecat de la locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
Totodată inculpatul l-a determinat cu intenție pe să dea declarații necorespunzătoare adevărului in fața organelor de poliție, in sensul că acesta ar fi autorul producerii evenimentului rutier, in vederea exonerării sale de răspundere penală.
Cu privire la inculpatul, instanța de fond, a reținut că la data de 9.06.2004 l-a ajutat pe inculpatul să nu fie cercetat penal, declarând in mod mincinos in fața organelor de poliție că este autorul producerii evenimentului rutier care l-a avut ca victimă pe.
S-a apreciat de prima instanță că, această situație de fapt se reține din analizarea întregului material probator administrat in cauză, atât in faza de urmărire penală, căt si in fața instantei de judecată, atât de martorii, cât si, indicându-l pe inculpatul ca si conducătorul autoutilitarei sus menționate in momentul producerii evenimentului care l-a avut ca victimă pe. Martorul a relatat si in fața instanței că in nici un caz mașina sus menționată nu era condusă de, ci de oap ersoană care semăna cu, ambii inculpați fiind prezenți in sala de judecată.
S-a apreciat de instanța de fond că declarația martorului in fața instantei de judecată, diferită de cea dată la urmărirea penală, nu poate fi luată in considerare având in vedere timpul scurs de la eveniment si până in prezent, vârsta martorului, care la data producerii accidentului era minor, cât si faptul că această declarație nu se coroborează cu nici o altă probă administrată in cauză.
Nu s-a luat in considerare nici susținerea inculpatului in sensul că ar fi fost constrâns moral să declare că el a condus autoutilitara si nu inculpatul, deoarece prin probele administrate in cauză nu s-a dovedit această situație de fapt.
Astfel, s-a apreciat că in cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpații au fost deduși judecății, atât sub aspectul subiectiv, cât si sub aspect obiectiv.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel atât inculpatul, cât si inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Inculpatul a arătat că in mod greșit a fost condamnat de către instanța de fond, întrucât a fost constrâns moral prin amenințări de celălalt inculpat să declare o situație necorespunzătoare adevărului.
In acest sens, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentintei si achitarea sa, in baza art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. e
Inculpatul, a arătat de asemenea, că in mod greșit a fost condamnat de instanța de fond, întrucât cel care conducea aututurismul era inculpatul, acesta declarând adevărul atunci când a fost audiat de organele de poliție, menționând că nu a exercitat nici o presiune asupra sa.
Inculpatul apelant a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței si pe fond achitarea sa, in baza art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. a si C.P.P. respectiv art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. c
Tribunalul Prahova prin decizia penală nr. 336/1.11.2007 a respins ca nefondate apelurile inculpaților.
Instanța de apel a apreciat că, instanța de fond a reținut in mod corect situația de fapt prin coroborarea probelor administrate in ambele faze procedurale.
Tribunalul a reținut că atât în declarațiile date in fața instanței, cât si in faza de urmărire penală, singurul martor prezent la incident, și-a menținut declarațiile inițiale, arătând in mod clar in fața instantei de judecată că il recunoaște ca fiind cel care a condus autoturismul la data producerii accidentului, in persoana inculpatului.
Ambii inculpați au făcut de-a lungul procesului penal mai multe declarații contradictorii, menționând, fie că organele de poliție au venit la imobilul inculpatului, după producerea accidentului, fie că, in momentul in care au ajuns la domiciliul inculpatului, organele de poliție se aflau la fața locului, in funcție de variantele prezentate de fiecare dintre inculpați.
Astfel, s- apreciat de către instanta de apel că din toate actele si lucrarile dosarului, rezultă insă că, in momentul producerii accidentului, relațiile dintre cei doi inculpati erau de strânsă colaborare, aceștia putând a fi chiar prieteni la acel moment si că in această situație, la rugămitea inculpatului, inculpatul a furnizat organelor de urmărire penală date necorespunzătoare adevărului, făcând declarații false.
După o perioadă de timp, când relațiile dintre cei doi inculpați s-au deteriorat, inculpatul și-a modificat declarația relatând pe larg imprejurările faptei din data de 9.06.2004, datele menționate coroborându-se cu declarațiile martorului.
Instanța de apel a arătat că nu pot fi reținute afirmațiile acestuia referitoare la condițiile in care a făcut primele declarații in fața organelor de urmărire penală, deoarece din nici un act de la dosarul cauzei, nu rezultă date din care să reiasă că inculpatul a fost constrâns prin amenințări de către inculpatul pentru a face declarații necorespunzătoare adevărului.
S-a apreciat de instanța de control judiciar că, în sprijinul situației de fapt reținută de instanța de fond, este si împrejurarea că, cel care a achitat contravaloarea bicicletei deteriorate in urma accidentului, a fost inculpatul.
Impotriva ambelor hotărâri au declarat recurs ambii inculpați pentru motive de nelegalitate si netemeinicie, reiterând criticile formulate in apel.
Recurentul-inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor soluții pronunțate în cauză și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.P.P..
Acest recurent a susținut că cererea sa se bazează pe dispozițiile art. 385/9 al.1 pct.10,12,18 C.P.P. deoarece instanțele anterioare au produs grave erori de fapt prin soluțiile pronunțate in privința sa, că nu s-au pronunțat cu privire la probele administrate de natură să influențeze soluția și că nu s-a ținut cont de toate probele care veneau in sprijinul versiunii prezentate de el, respectiv de declarațiile martorului ( minorul accidentat) sau de depozițiile a altor patru martori:, G, si mai ales.
Pe de altă parte s-a arătat că instanțele anterioare și-au intemeiat in mod exclusiv soluția pe depoziția martorului, ce a dat prima declarație la 6 luni după accident in cursul urmăririi penale si apoi la instanța de judecată la mai mult de un an după aceea, în care își invocă o asa zisă memorie vizuală fără a putea indica cu certitudine că este autorul faptelor.
S-a mai arătat că nu se confirmă nici susținerile coinculpatului referitoare la modul in care acesta ar fi fost costrâns să dea declarațiile in care recunoaște că el a condus autovehiculul, nefiind verosimile susținerile acestuia că la poliție ar fi fost lăsat singur cu inculpatul care i-a dictat ce să scrie.
Mai mult decât atât, se arată că aceste susțineri nu sunt veridice, întrucât la dosar există dovezi că schimbarea declarațiilor coinculpatului la data de 24 octombrie 2007 a intervenit numai după ce fusese reclamat pentru un furt de către recurentul.
In continuare a susținut că, si un alt element reținut de instanța de apel ca incriminatoriu, respectiv achitarea bicicletei de către el are o explicație foarte simplă si deloc producătoare de consecințe juridice, aceea că inculpatul era angajatul său si produsese acest incident rutier in exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, fiind in interesul său ca acoperirea pagubei să se producă cât mai repede, urmând ca reglarea socotelilor dintre patron si angajat să se efectueze ulterior.
In final, s-a apreciat că probatoriul administrat in cauză este contradictoriu, că lipsește elementul de certitudine necesar pentru pronunțarea unei soluții de condamnare a sa si că principiul "in dubio pro reo" ( dubiul trebuie să profite inculpatului) este aplicabil si trebuie să conducă la achitarea sa.
Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor soluții pronunțate în cauză și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. lo lit. e C.P.P. cu aplicarea art. 46 alin.2 Cod penal.
Acesta criticat ambele soluții pronunțate în cauză, considerând că s-a dat o greșită apreciere a probelor administrate în cauză.
În mod greșit instanțele nu au reținut că inculpatul a fost constrâns moral de către coinculpatul să declare că el a fost la volanul autoturismului, fiind angajat la firma lui ca șofer. Acesta i-a pretins că declare că el a condus microbuzul și că a produs accidentul. Această împrejurare se coroborează cu declarația părții vătămate, care în fața organelor de poliție l-a recunoscut pe inculpatul ca fiind cel care a condus mașina.
Examinând hotărârile atacate in raport de întregul material probator administrat in cauză, de susținerile recurentului inculpat ce a invocat dispozițiile art. 385/9 al.1 pct. 10,12 si 18 si C.P.P. ale recurentului inculpat ce se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385/9 al.1 pct.18 C.P.P. dar si de dispozițiile al.3 al acestui text legal privitoare la cazurile de casare ce se iau in discuție din oficiu, curtea constată că ambele recursuri sunt fondate, insă nu pentru motivele invocate de inculpați.
1. In ce privește motivele de recurs invocate de inculpatul, curtea le apreciază ca neîntemeiate.
In primul rând, curtea constată că toate aceste motive se pot circumscrie cazului de casare prev. de art. 385/9 al.1 pct.18 C.P.P." când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare", nu si celor prevăzute la pct.10 si 12 care se referă la situația când " instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate, ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor si să influențeze soluția procesului" si respectiv " când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru altă faptă de cât cea pentru care condamnatul a fost trimis in judecată.".
Astfel, curtea constată că inculpatul a fost condamnat exact pentru infracțiunile pentru care a fost trimis in judecată iar probele au fost analizate de ambele instanțe, făcându-se referiri mai ample cu privire la cele ce au format convingerea pentru pronunțarea soluțiilor de condamnare a ambilor inculpați.
De altfel, deși în recurs inculpatul invocă depozițiile de la urmărirea penală a trei martori:, G și, nu a solicitat nici la fond nici la apel sau recurs audierea acestora ci, doar la prima instanță a solicitat audierea unui alt martor -.
Examinând depozițiile acestor patru martori, curtea constată că aceștia susțin versiunea inculpatului, in sensul că la data de 9 iunie 2004 inculpatul declarat in prezența lor si a lui că a avut un accident ușor in care a fost implicat un biciclist si că a plecat cu microbuzul de la locul accidentului.
Explicația pentru care depozițiile acestor martori au fost înlăturate este aceea că primii trei, si erau ca si angajații inculpatului, cel de al patrulea martor arătând doar că a asistat, in trecere fiind, la o discuție mai aprinsă intre cei doi inculpați cu privire la un accident pe care l-ar fi produs inculpatul, însă declarația acestuia este dată la aproape 3 ani de la data la care a avut loc accidentul și când susține că ar fi avut loc această discuție.
In plus, cu privire la martorul există si indicii că acesta nu a spus adevărul in declarațiile sale. Astfel, el a fost supus examinării cu poligraful, concluzia acestei examinări fiind aceea că a avut un comportament stimulant exact la întrebările cele mai relevante privind situația de fapt ( cine este autorul accidentului si dacă declarațiile anterioare de la poliție sunt adevărate sau nu).
Oricum, aceste depoziții sunt contrazise de acelea ale martorului, care nu are legătură cu nici una dintre părți si care a fost martor ocular la accidentul din data de 9 iunie 2004, el fiind cel care a anunțat poliția despre producerea accidentului, dând si date despre numărul de înmatriculare al autovehiculului Volkswagen implicat in accident.
Acest martor a susținut de la prima declarație că inculpatul este cel ce se afla la volanul microbuzului implicat in accident,făcând o descriere amanunțită a semnalmentelor acestuia si recunoscându-l pe acest inculpat după fotografiile prezentate de poliție. Apoi in fața instanței de judecată, după scurgerea unei perioade mai mari de timp de la producerea accidentului, acest martor a arătat că iși menține declarațiile anterioare, că poate preciza cu certitudine că in nici un caz la volan nu se afla, ci o persoană mai in vârstă care semăna cu.
De asemenea, chiar dacă în cursul judecării cauzei la primă instanță minorul ce a fost accidentat și-a schimbat declarația inițială arătând că la volanul microbuzului nu s-ar fi aflat ci, curtea consideră, ca si instanțele anterioare, că este veridică prima sa declarație ( fila 29-30) dată in cursul urmăririi penale. În cuprinsul acestei declarații martorul a arătat că la volanul autovehiculului Volkswagen de culoare albă " se afla un de etnie romă in vârstă de aproximativ 40 ani", că mai târziu, la poliție l-a văzut pe conducătorul auto și " a costatat că avea inălțime de 1,80-1,85, că era solid" și a mai precizat că "după accident acesta a achitat valoarea bicicletei".
Or, nici chiar inculpatul nu contestă că el este cel care a achitat contravaloarea bicicletei, iar semnalmentele descrise de partea vătămată in declarația sa corespund cu semnalmentele sale.
In opinia curții, relevant este si procesul verbal de constatare a accidentului, întocmit la 9 iunie 2004 de organele de poliție din care rezultă că deși numitul a declarat verbal si scris că el este cel care a condus autoutilitara implicată in accident, au fost supuși testului cu aparatul etilotest atât cât si, ceea ce duce la concluzia că existau chiar de la acel moment dubii cu privire la persoana aflată la volan și implicit cu privire la veridicitatea declarațiilor date de inculpatul.
Față de analiza probatoriilor administrate in cauză, curtea consideră că a fost corectă aprecierea instanțelor anterioare, in sensul stabilirii vinovăției inculpatului, acesta fiind persoana aflată la volanul autovehicului implicat in evenimentul rutier din data de 9.06.2004, tot el fiind cel care l-a determinat pe coinculpatul să dea declarații necorespunzătoare adevărului pentru a-și asigura exonerarea de răspundere penală de a fi condus un autovehicul deși avea permisul de conducere suspendat, provocând si un accident de circulație.
Cu toate acestea, recursul formulat de inculpatul este fondat față de apariția de la data pronunțării hotărârii instanței de apel a deciziei nr. LXVI ( 66) a Inaltei Curți de Casație si Justiție prin care, admițându-se recursul in interesul legii s-a stabilit că " sintagma " vătămarea integrității corporale ori sănătății uneia sau mai multor persoane" conținută in dispozițiile art. 89 al.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice republicată, se interpretează in sensul că se referă doar la vătămările ce necesită pentru vindecare ingrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum si la celelalte urmări prevăzute în art. 182 al.2 "
Această interpretare a art.89 al.1 din OUG 195/2002 valabilă si pentru art. 81 al.1 din OUG 195/2002 (textul in vigoare la data producerii evenimentului rutier) care practic are același conținut, duce la ieșirea din sfera penală a oricărui accident de circulație soldat cu vătămări corporale ce nu au necesitat ingrijiri medicale mai mari de 10 zile, cum este si speța de față.
Din actele dosarului de urmărire penală ( fila 28) rezultă că minorul care se afla pe bicicleta si a fost lovit de autovehiculul condus de inculpatul a prezentat doar o zonă escoriată pe antebrațul stâng, leziune ce nu a necesitat ingrijiri medicale, situație față de care evenimentul rutier din 9 iunie 2004 nu poate fi considerat "accident de circulație in urma căruia să fi rezultat vătămarea integrității corporale ori sănătății unei persoane, in sensul art. 81 al.1 din OUG 195/2002", neputându-se reține in sarcina inculpatului aflat la volanul autoturismului infracțiunea de părăsire a locului accidentului.
In concluzie, recursul inculpatului trebuie admis sub acest aspect, urmând să fie achitat pentru infracțiunea prev. de art. 81 al.1 din OUG 195/2002 in conformitate cu art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. b
C.P.P.2. Referitor la recursul inculpatului, curtea apreciază că nu sunt intemeiate criticile acestuia in ce privește hotărârile anterioare pronunțate in cauză.
In mod corect instanța de fond si de apel au reținut că in speță nu este incidentă cauza de înlăturare caracterului penal al faptei prevăzută de art. 46 al.2 - constrângerea morală.
Textul invocat statuează că " nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia si care nu putea fi inlăturat in alt mod".
Or, din chiar declarațiile inculpatului rezultă că acesta a fost supus unor presiuni morale, inculpatul fiind patronul societății unde era angajat, insă aceste presiuni nu au fost exercitate prin amenințarea cu vreun pericol grav pentru sine si care nu putea fi inlăturat; eventuala pierdere a locului de muncă nefiind un astfel de pericol.
Din acest motiv, inculpatul este răspunzător pentru săvârșirea infracțiunilor reținute in sarcina sa de instanțele anterioare: favorizarea infractorului prev. de art. 264 si fals in declarații prev. de art. 292
Totuși, având in vedere că inculpatul a revenit asupra declarațiilor neadevărate din proprie inițiativă, că nu are antecedente penale si a săvârșit infracțiunile determinat de celălalt inculpat, care ca urmare a admiterii recursului si a dezincriminării infracțiunii celei mai grave reținută in sarcina sa beneficiază de reducerea pedepsei rezultante, curtea consideră că este echitabil ca si acestui inculpat să i se aplice pedepse situate chiar la limita minimă prevăzută de fiecare text incriminator.
Ca atare, față de considerațiile expuse pe larg mai sus, in baza disp. art. 385/15 pct.2 lit. d C.P.P. curtea va admite ambele recursuri, va casa in parte ambele hotărâri si rejudecând cauza, după descontopirea pedepselor aplicate fiecărui inculpat va dispune pentru inculpatul achitarea pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului prev. de art. 81 al.1 din OUG 195/2002, iar pentru inculpatul va dispune reducerea pedepselor aplicate acestuia la câte 3 luni închisoare.
Totodată, instanța de recurs va menține pentru ambii inculpați aplicarea dispozițiilor art. 81 privind suspendarea condiționată a executării pedepselor dispusă de instanțele anterioare, cu reducerea corespunzătoare a termenelor de incercare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor anterioare, iar cheltuielile judiciare vor rămâne in sarcina statului in conformitate cu disp. art. 192 al.3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile inculpaților și, împotriva sentinței penale nr. 1458/27.06.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești și a deciziei nr. 336/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, pe care le casează în parte și in consecință:
1 - descontopește pedeapsa rezuntantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit. b achită C.P.P. pe inculpatul pentru savirsirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului prev. de art. 81 alin.1 din OUG.195/2002.
Recontopește pedepsele aplicate acestui inculpat pentru celelalte 2 infracțiuni, stabilind o pedeapsă rezultantă de 1 (un ) an închisoare.
Menține aplicarea disp. art. 81.Cod Penal și reduce termenul de încercare pentru acst inculpat la 3 ani.
2 - descontopește pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente.
Reduce pedepsele aplicate acestui inculpat pentru infracțiunile prev. de art. 264.Cod Penal și 292.Cod Penal la cîte 3 luni închisoare.
În baza art. 33 și 34 lit.b aplică Cod Penal inculpatului pedeapsa cea mai grea: 3 luni închisoare.
În baza art. 81.Cod Penal dispune suspendarea condiționată a acestei pedepse, pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
Menține restul dispozițiilor hotărîrilor anterioare.
Cheltuielile judiciare avansate, rămîn în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
Grefier,
Red. DG/
4 ex/26.02.2008
f-- Jud.
jud. fond
dosar apel -- Tb.
jud. apel -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
