Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 133/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENAL NR. 133
Ședința publică din data de 01 februarie 2008
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
- - -
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 18 octombrie 1965, deținut în Penitenciarul Ploiești împotriva deciziei penale nr. 273 din 13.09. 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova,prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței penale nr. 161 din data de 07 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.1 combinat cu art. 209 alin.1 lit. g,i Cod Penal,cu aplic. art. 41 alin.2
Cod PenalLa apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul, personal și asistat de apărătorul ales din Baroul Prahova conform delegației aflată la fila 93 dosar, lipsă fiind intimatele părți vătămate, G, G, Carla, C, G precum și intimatele părți civile, G, G, G și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu recurentul-inculpat arestat, care depune la dosar un memoriu, precizând că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, a luat act de declarațiile părților, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea în parte a soluțiilor pronunțate în cauză, în sensul reducerii pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră.
Inculpatul a dat dovadă de sinceritate, a regretat faptele comise, nu are antecedente penale, iar o pedeapsă orientată către mnimul prevăzut de lege își poate atinge scopul educativ.
În ce privește latura civilă a cauzei solicită ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de 20 milioane lei, către partea vătămată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluțiilor pronunțate de instanța de fond ca fiind legale și temeinice.
Cu întreg materialul probator administrat în cauză s-a făcut dovada vinovăției inculpatului, iar pedeapsa rezultantă aplicată acestuia, corespunde criteriilor de individualizare prev. de art. 72.
Cod PenalSolicită a se computa din pedeapsa aplicată a duratei și reținerii măsurii arestării preventive, de la 13 octombrie 2006, la zi.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt solicită reducerea pedepsei aplicate, regretând fapta comisă.
CURT EA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 161/7 mai 2007 Judecătoria Vălenii de M in baza art. 208 al.1 combinat cu art. 209 al.1 lit. g, i cu aplic. art. 41 al.2 a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 18 octombrie 1965, deținut în Penitenciarul Ploiești la:
- 3 ani si 2 luni închisoare pentru furt calificat săvârșit in anul 2003 in paguba părșilor vătămate si .
In baza art. 208 al.1 combinat cu art. 209 al.l lit. g,i, cu aplic. art. 41 al.2 a fost condamnat același inculpat la:
- 4 ani si 6 luni închisoare, pentru furt calificat săvârșit in perioada 5 mai 2005- 12/13 octombrie 2006, in dauna părților vătămate G, G, G, G, G, G, si Carla.
In baza art. 33 lit. a si art. 34 lit. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani si 6 luni închioare.
In baza art. 71 al.2 s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a,b, c
In baza art. 350 s C.P.P.-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
In baza art. 88 s-a dedus din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii si arestării preventive de la 13.10.2006, la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri civile in sumă de 200 lei părții vătămate G, in sumă de 2500 lei părții vătămate, in sumă de 900 lei părții vătămate, in sumă de 1400 lei părții vătămate, în sumă de 1000 lei părții vătămate G, in sumă de 2500 lei părții vătămate, in sumă de 1200 lei părții vătămate G si in sumă de 600 lei părții vătămate
In baza art. 118 lit. b s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei chei reglabile folosită la săvârșirea infracțiunilor.
Inculpatul a mai fost obligat si la cheltuieli judiciare către stat, in sumă de 400 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
In cursul anului 2003, la date ce nu au putut fi stabilite cu exactitate, inculpatul, singur și pe timp de noapte, prin efracție a sustras din locuințele de vacanță aparținând părților vătămate din com. si din com. Măneciu, sat Cheia, jud. P, obiecte de uz casnic, aparatură electronică, obiecte de îmbrăcăminte și bunuri alimentare.
In perioada 5 mai 2005- 12-13 octombrie 2006, singur, pe timp de noapte si prin efracție, inculpatul a sustras obiecte de uz casnic, obiecte electronice, obiecte de imbrăcăminte si bunuri alimentare din locuințele de vacanță aparținând părților vătămate, din com. Măneciu, sat Cheia, jud. P, G, din com. Măneciu, sat, G din com. Măneciu, sat Cheia, din com. Măneciu, sat, G, C, G, toți din Măneciu, sat, din com. Măneciu, sat Cheia si Carla din com..
Instanta de fond a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 208 al.1,209 al.l lit. g,i, texte de lege in baza cărora inculpatul a fost condamnat.
Având in vedere că atât în cursul anului 2003, cât si in perioada 5 mai 2005- 12/13 octombrie 2006 inculpatul a săvârșit la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleași rezoluții, acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleeasi infracțiuni, instanța a făcut, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni aplic. art. 41 al.2
Impotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In susținerea apelului, inculpatul a arătat că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea aspră raportat la fapta săvârșită și la circumstanțele sale personale. Astfel, a arătat că, pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, a recunoscut si regretat săvârșirea faptei si a acoperit prejudiciul in proporție de 90%.
A mai criticat soluția instantei de fond și sub aspectul laturii civile, întrucât au fost acordate despăgubiri într-un cuantum mai mare decât cel solicitat, singura parte vătămată care s-a constituit parte civilă fiind.
Ca atare, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentintei pronunțată de prima instanță, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau în subsidiar, cu executarea pedepsei la locul de muncă, conform contractului depus la dosar.
Pe latură civilă, a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor acordare părților civile la suma de 20.000.000 lei, sumă reprezentând despăgubirile civile solicitate de partea civilă.
Tribunalul Prahova prin decizia penală nr. 273/13.09.2007 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, iar conform art. 373 al.1 combinat C.P.P. cu art. 350 a C.P.P. menținut starea de arest a inculpatului, iar in baza art. 88 a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii si arestării preventive, de la 13 octombrie 2006, la zi.
Tribunalul Prahovaa reținut că in mod corect si complet instanța de fond stabilit situația de fapt si dat o justă interpretare si apreciere a probelor administrate in cauză in toate fazele procesului penal, din acestea rezultând atât existența faptei, cât si săvârșirea acesteia cu vinovăția cerută de lege.
Au fost avute astfel în vedere plângerile și declarațiile părților vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului însoțite de planșele fotografice, acte, dovezi de predare primire, proces verbal de ridicare a bunurilor provenite din furt de la domiciliul inculpatului, declarațiile martorilor, probele coroborându-se de altfel si cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a comiterii faptelor.
Deși pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a arătat că nu se face vinovat de cele două furturi comise pe raza comunelor si, în faza de cercetare judecătorească acesta a recunoscut comiterea acestora, iar la domiciliul său au fost găsite bunurile sustrase din cele două locuințe, recunoscute si predate părților vătămate.
Astfel, in raport de toate probele administrate, tribunalul a apreciat că prima instanță a stabilit in mod just vinovăția inculpatului.
In ceea ce privește individualizarea pedepsei, tribunalul a considerat că instanța de fond a apreciat in mod just că scopul preventiv educativ si sancționator, prev. de art. 52 si 72 poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege si prin executarea acesteia in regim privativ de libertate.
La stabilirea pedepsei, instanta a avut in vedere imprejurările comiterii faptei, numărul mare de acte materiale ce intră in cuprinsul infracțiunii continuate de furt calificat, gradul de pericol social ridicat al faptei, cât si circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptei. Mai mult decât atât, instanta de fond a ținut seama de circumstanțele personale ale inculpatului, dând dovada de clemență și orientându-se către minimul special al pedepsei.
Ca atare, tribuinalul a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, astfel că nu se impune reducerea acesteia și nici schimbarea modalității de executare a pedepsei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, deși apelantul inculpat a susținut că instanța de fond a acordat despăgubiri civile într-un cuantum mai mare decât cel solicitat, întrucât părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, tribunalul a apreciat că acest motiv de apel este neîntemeiat, întrucât părțile vătămate G, G, G si s-au constituit părți civile in cadrul procesului penal, prin declarațiile date in faza de urmărire penală.
Impotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea în parte a soluțiilor pronunțate în cauză, în sensul reducerii pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră, față de o serie de împrejurări ce trebuiau să fie avute in vedere la stabilirea pedepsei.
Astfel, recurentul inculpat a susținut că a dat dovadă de sinceritate, a regretat faptele comise, nu are antecedente penale, iar o pedeapsă orientată către mnimul prevăzut de lege își poate atinge scopul educativ.
În ce privește latura civilă a cauzei, a solicitat să fie obligat la plata sumei de 20 milioane lei, către partea vătămată.
Examinând hotărârile recurate in raport de întregul material probator administrat in cauză,de criticile formulate de inculpat ce se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385/9 pct.14 si 18 C.P.P.curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
In latură penală, inculpatul recurent a criticat hotărârile pronunțate anterior in cauză, numai sub aspectul individualizării pedepsei rezultante aplicate, ceea ce confirmă atitudinea pe care a manifestat- pe parcursul procesului penal, întrucât atât in cursul urmăririi penale cât si in cursul judecății la prima instanță, acesta a recunoscut săvârșirea faptelor reținute in sarcina sa, cu excepția a doua acte materiale, respectiv a furturilor comise, unul pe raza comunei in dauna părții vătămate și altul pe raza comunei în dauna părții vătămate Carla.
Insă și în privința acestor două acte materiale există probe care atestă săvârșirea faptelor de către inculpat, plângerile celor două părți vătămate coroborându-se cu procesele verbale de ridicare a unor obiecte de la domiciliul inculpatului, recunoscute de aceste părți vătămate și predate acestora (filele 34-38 si respectiv 111-113 dosar urmărire penală).
Critica inculpatului recurent referitoare la sancționarea sa excesivă este neîntemeiată.
Inculpatul a săvârșit două infracțiuni de furt calificat în formă calificată, una dintre ele în cursul anului 2003, compusă din două acte materiale, iar cea de -a doua mai gravă, comisă în perioada 05.05.2005- 12/13.10.2006 și compusă din 18 acte materiale.
Inculpatul pătruns pe timp de noapte, prin efracție, în locuințele de vacanță ale părților vătămate și a sustras din acestea o serie de bunuri de uz casnic, electronice,obiecte de îmbrăcăminte și bunuri alimentare, parte din acestea fiind găsite de organele de urmărire penală cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului.
În opinia curții, este justificată pedeapsa mai mare aplicată de prima instanță pentru cea de a doua infracțiune continuată, având în vedere mulțimea actelor materiale ce compun această infracțiune continuată de furt calificat dar și pericolul social deosebit al faptelor comise -sustrageri din locuințe.
Nici chiar aceasta de a doua pedeapsă de patru ani și șase luni închisoare nu poate fi considerată excesivă, sancțiunea situându-se mai aproape de limita minimă prevăzută de textul legal incriminator, ceea ce duce la concluzia că prima instanță ținut cont și de circumstanțele invocate de inculpat referitoarte la lipsa antecedentelor penale și la atitudinea sa sinceră și cooperantă manifestată pe parcursul procesului penal.
În concluzie, curtea apreciază că, nu sunt temeiuri care să impună reducerea pedepselor aplicate inculpatului și implicit a pedepsei rezultante stabilită ca urmare a concursului de infracțiuni și sub acest aspect recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
In ce privește critica inculpatului referitoare la modul de soluționare a laturii civile a cauzei, curtea o consideră de asemenea, neîntemeiată.
In recursul său, inculpatul a precizat că este de acord să despăgubească numai pe partea civilă cu suma de 20 milioane lei, insă din examinarea sentintei se constată că prima instanță nu a dispus obligarea sa la despăgubiri civile către această parte vătămată, iar aceasta din urmă nu a uzat de nici una din căile de atac. Chiar dacă inculpatul este de acord cu despăgubirea acestei părți civile, hotărârile anterioare nu mai pot fi reformate sub acest aspect, deoarece s-ar aduce atingere principiului neînrăutățirii situației in propria cale de atac.
Însă, inculpatul a fost obligat în mod corect la despăgubiri civile către alte opt părți vătămate, ce s-au constituit părți civile in cursul urmăririi penale și nu și-au recuperat bunurile sustrase de inculpat.
Împrejurarea că in cursul judecării cauzei la instanța de fond aceste părți nu s-au mai prezentat, nu duce la invalidarea declarațiilor de constituire de parte civilă in cursul urmăririi penale, prima instanță procedând in mod corect cu respectarea dispozițiilor art. 346 rap C.P.P. la art. 998 si 999 cod civil, atunci când a admis acțiunile civile exercitate de acestea in procesul penal.
Așa fiind, pentru considerentele expuse pe larg mai sus, in baza disp. art. 385/15 pct.1 lit. b C.P.P. curtea va respinge in totalitate ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Potrivit art. 385/17 al.4 se C.P.P. va computa durata reținerii si arestării preventive a inculpatului de la 13 octombrie 2006 la zi.
Văzând si disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și,ns. la 18.10.1965,deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 273/13.09.2007 a Tribunalului Prahova.
din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 13 octombrie 2006, al zi.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
Grefier,
Red. DG/
4 ex/25.02.2008
f-- Jud. V de M
jud. fond
dosar apel -- Tb.
jud. apel -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
