Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 136/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNI
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 136
Ședința publică de la 01 februarie 2008
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Elena Zainescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
Grefier - - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror - -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat, fiul lui și I, născut la 09 aprilie 1966, cu domiciliul în com. de, județul P, împotriva deciziei penale nr.338 pronunțată la data de 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței penale nr. 1488 din data de 02 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Ploiești,prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 184 alin.2,4 și Cod Penal în baza disp.art. 81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-parte civilă, asistat de avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind recurentul-inculpat -,pentru acesta s-a prezentat avocat ales G din Baroul Prahova, lipsind intimatul-parte civilă Spitalul Județean
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul precizează că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea a luat act de declarațiile părților, declară terminată cercetarea judecătorească și trece la dezbateri.
Avocat G având cuvântul pentru recurentul-inculpat critică ambele soluții pronunțate în cauză, sub aspecte de nelegalitate și netemeinicie.
Din întreg materialul probator administrat în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului.
Inculpatul rula pe un drum public cu viteza de 20 - 30 km/h, a depășit o coloană de bicicliști, partea vătămată fiind ultimul din această coloană, circula cu bicicleta, având pe ghidonul acesteia o anvelopă și un.
-2-
După ce inculpatul a trecut cu automobilul pe lângă el s-a dezechilibrat, a căzut și în această modalitate s-a produs accidentul.
Expertul tehnic auto a indicat în concluziile raportului de expertiză întocmit, că accidentul se putea evita dacă inculpatul rula la o distanță mai mare de coloana de bicicliști.
Trebuie reținut faptul că pe strada pe care se deplasa inculpatul cu autoturismul nu exista marcaj rutier, iar accidentul se putea evita doar dacă partea vătămată nu avea pe ghidonul bicicletei o anvelopă și un.
Solicită admiterea recursului, casarea ambelor soluții și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. a p Cod Penal pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă iar în latură civilă solicită respingerea acțiunii ca nefondată. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-parte vătămată solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat, menținerea soluțiilor pronunțate în cauză, ca fiind legale și temeinice. Cu cheltuieli de judecată.
Din întreg materialul probator administrat în cauză a rezultat vinovăția inculpatului în producerea accidentului produs.
Partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare a necesitat cca. 100 zile de îngrijiri medicale.
Expertul tehnic - în raportul de expertiză întocmit a concluzionat că inculpatul se face vinovat de producerea accidentului, iar acesta se putea evita dacă inculpatul când a efectuat depășirea păstra o distanță mai mare față de biciclist.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, menținerea soluțiilor pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă vinovăția inculpatului, cercetarea la fața locului de către organele de poliție s-a făcut după cele menționate de inculpat, care a părăsit locul accidentului pentru a duce victima la spital.
Ambele instanțe au soluționat în mod corect atât latura penală cât și latura civilă a cauzei, pedeapsa aplicată inculpatului corespunde criteriilor de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal iar modalitatea de executare a pedepsei este corect stabilită.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1488/26.06.2007 Judecătoria Ploiești în temeiul disp. art.184 alin.2, 4 Cod penal a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și I, ns.la 9.04.1966, în com. județul P, cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în com., sat de, nr.1290, județul P, CNP -, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă din 13.05.2006.
S-a făcut aplicarea disp.art. 71, 64 lit.a, b Cod penal.
În baza disp. art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal.
În temeiul disp. art.71 alin.4 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza disp.art. 359 Cod pr.penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 83 și 84 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau a neexecutării obligațiilor civile.
În soluționarea laturii civile, s-a admis în parte acțiunea formulată de partea civilă și în baza art.14 rap.la art. 346 alin.1 Cod pr.penală, art. 998 și 999 cod civil inculpatul a fost obligat la plata sumei de 97,30 lei daune materiale și 2.000 lei daune morale.
S-a luat act că partea vătămată Spitalul Județean P nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:
În ziua de 13.05.2006 în jurul orelor 13,00 inculpatul conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare - pe strada - din P, a surprins și accidentat pe intimata - parte vătămată care se deplasa cu bicicleta având pe ghidonul bicicletei pe partea o anvelopă și o cameră de bicicletă, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale.
S-a mai reținut de instanța de fond că din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză nr.665/2006, a rezultat că partea vătămată a prezentat diagnosticul,fractura de col femural stâng tip IV" - operată, necesitând pentru vindecare 90-100 zile de îngrijiri medicale.
Pe baza probatoriului administrat în cauză s-a mai reținut de instanța de fond că inculpatul ar fi putut evita accidentul dacă s-ar fi deplasat păstrând o distanță laterală mai mare față de biciclist precum și faptul că partea vătămată ar fi putut evita producerea accidentului dacă nu avea pe ghidonul bicicletei pa partea o anvelopă și dacă se deplasa pe pe trotuar pe lângă bicicletă până la ieșirea din zona intens circulată.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul -, criticând-o pentru aspecte de nelegalitate și de netemeinicie.
Inculpatul a susținut că nu a lovit-o cu autoturismul pe care-l conducea pe partea vătămată ci aceasta s-a dezechilibrat și a lovit mașina condusă de inculpat, concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză nefiind concludente, fapt reieșit și din declarațiile martorilor audiați în cauză care nu au relatat cu exactitate modul în care s-a produs evenimentul rutier.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond achitarea inculpalui, în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.a
C.P.P.-4-
Prin decizia penală nr. 338 din 5.11.2007, Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și a dispus obligarea apelantului la cheltuieli judiciare către stat, precum și către partea vătămată.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
-și rolul activ instanța de fond a administrat în totalitate probele necesare și utile soluționării cauzei, la propunerea părților, complet analizate reținând situații de fapt confirmate de ansamblul probator administrat în cauză.
Se reține că au fost avute în vedere rechizitoriul nr. 3751/P/2006 din 20.04.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, declarațiile părților, fișa de cazier judiciar a inculpatului, raportul medico-legal nr. 518/4.07.2006, instrumentat de SML P, raportul de expertiză medico-legală nr. 665/4.XI.2006, planșele fotografice realizate de organele de cercetare penală, declarațiile martorilor și - și raportul de expertiză tehnico-judiciară auto nr. 80303/2006 întocmit de expert ing. -.
Se motivează că din întreg ansamblul probator, astfel cum a fost administrat, a rezultat că apelantul inculpat a comis fapta penală pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, se reține că din raportul de expertiză tehnică judiciară rezultă că inculpatul ar fi putut evita producerea accidentului de circulație a cărei victimă a fost dacă s-ar fi deplasat practicând o distanță mai mare față de partea vătămată care circula pe o bicicletă și cât mai aproape de axul imaginar al străzii, deoarece strada nu avea benzile de circulație delimitate cu marcaj longitudinal.
De asemenea, concluziile raportului de expertiză tehnico auto se coroborează cu declarația martorului ocular, din care rezultă că partea vătămată fiind acroșată de partea laterală spate a autoturismului condus de inculpat, a căzut pe partea dreaptă în direcția de mers pe str.- către Benzinăria, având bicicleta între picioare.
Declarația acestui martor se coroborează și cu declarația martorului - din care rezultă că fiind în autoturismul condus de inculpat, la data producerii accidentului, pe str.- în apropierea benzinăriei a auzit o bușitură în partea dreaptă spate și uitându-se în oglinda retrovizoare dreapta și apoi întorcând capul a văzut o persoană căzută cu o bicicletă.
Analizând aceste probatorii s-a constatat de către tribunalul împrejurarea că și partea vătămată putea evita producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat pe și pe trotuar până ieșea din acea zonă aglomerată, chiar dacă transporta pe ghidonul bicicletei o anvelopă de bicicletă, însă ținând seama de faptul că probele au demonstrat că inculpatul prin maniera de a se deplasa pe stradă cu autoturismul a încălcat disp.art. 150 alin.1 lit.c din regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 republicată și modificată, a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, concluzionând astfel că apelul este nefondat.
În ce privește critica apelantului în latură civilă, tribunalul apreciat că și aceasta este nefondată, deoarece deși partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 3000 lei daune morale și cu suma de 7000 lei daune materiale, i-au fost acordate despăgubiri materiale în sumă de 97,30 lei, în măsura pretențiilor dovedite cu înscrisuri, iar ca daune morale i-a fost acordată suma de 2000 lei apreciată de
-5-
tribunal ca fiind echitabilă în raport cu suferințele fizice și psihice create urmare accidentului de circulație a cărei victimă a fost și în producerea căruia are și partea vătămată o culpă.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul -, care a criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie, fără aaa răta în scris motivele pentru care a promovat această cale de atac, astfel cum cer disp.art. 385/10 alin.1 și 2
C.P.P.Cu ocazia dezbaterii recursului, apărătorul ales al inculpatului, reiterând criticile formulate în apel, a susținut că în mod greșit instanțele au dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 184 al.2 și 4, întrucât fapta nu există.
S-a susținut că inculpatul rula pe un drum public cu o viteză redusă, de cca.20- 30 km./h, a depășit o coloană de bicicliști, partea vătămată fiind ultima din această coloană, circulând pe bicicletă, având pe ghidonul acesteia o anvelopă și un.
De asemenea, s-a susținut că după ce inculpatul a trecut cu automobilul pe lângă partea vătămată, aceasta s-a dezechilibrat, a căzut și în această modalitatea s-a produs vătămarea.
S-a mai susținut că, deși expertul tehnic auto stabilit că accidentul putea fi evitat dacă inculpatul rula la o distanță mai mare de coloana de bicicliști, urmează să se rețină că pe strada pe care se deplasa acesta nu exista marcaj rutier și accidentul putea fi evitat doar dacă partea vătămată nu avea pe ghidonul bicicletei cele două produse.
Pentru motivele invocate s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri iar pe fond achitarea inculpatului în temeiul disp.art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.a precum C.P.P. și respingerea acțiunii civile ca neîntemeiată.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev.de art. 385/9 pct.18 C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev.de art. 385/9 alin.3 și 4 C.P.P. constată că recursul declarat de inculpat, este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probatoriilor administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești respectiv, procesul verbal de constatare și cercetare la fața locului însoțit de planșele foto, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, -, -, procesul verbal de recoltarea probelor biologice, buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 1233 din 15.06.2006, raportul de expertiză tehnică auto judiciară întocmit de expert -, rapoartele de expertiză medico legală nr.518/4.07.2006 și nr. 665 din 4.09.2006, ambele întocmite de Serviciul de Medicină Legală P și declarațiile inculpatului, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, din care rezultă că la data de 13.05.2006 în jurul orelor 13,00 în timp ce conducea autoturismul marca 1300 cu nr. de înmatriculare - pe strada - din P, inculpatul a surprins și accidentat pe partea vătămată -, care se deplasa pe bicicletă, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 90-100 zile de îngrijiri medicale.
-6-
Mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de instanțe, care reținând vinovăția inculpatului în forma prevăzută de lege, respectiv a culpei, în mod temeinic și legal au dispus condamnarea inculpatului în temeiul disp.art.184 al.2și 4, încadrarea juridică fiind corespunzătoare faptei săvârșită de inculpat.
Așa cum a reținut și prima instanță de control judiciar, raportul de expertiză tehnică auto, întocmit pe baza tuturor probelor administrate în cauză, inclusiv pe baza declarațiilor inculpatului, dar și ale părții vătămate și martorilor oculari, a concluzionat că accidentul putea fi evitat atât de către conducătorul auto - cât și de către biciclistul, primul dacă se deplasa la o distanță laterală mai mare față de biciclist și anume cât mai aproape de axul imaginar al străzii, având în vedere că aceasta nu avea benzile de circulație delimitate cu marcaj longitudinal iar partea vătămată dacă se deplasa pe trotuar, pe lângă bicicletă, până ieșea din zona intens circulată, dată fiind vârsta înaintată a acestuia 78 de ani și faptul că, pe ghidonul stâng avea o anvelopă.
Cu privire la mecanismul și dinamica producerii accidentului, același raport relevă faptul că în timp ce se deplasa pe strada - din P, într-o zi în care circulația era intensă datorită situat în zonă, inculpatul a depășit mai mulți bicicliști care se deplasau în același sens și în momentul în care autoturismul se afla în apropierea intersecției cu str.- -, ultimul biciclist, respectiv partea vătămată a atins cu brațul ghidonului din stânga aripa dreapta spate a autoturismului condus de inculpat, după care se dezechilibrează și cade pe partea dreaptă.
Martorul, aflat la fața locului a declarat că a văzut biciclistul căzut pe partea dreaptă, cu bicicleta între picioare și că împreună cu inculpatul au urcat victima în autoturismul celui din urmă pentru a fi transportată la spital.
De asemenea, martorul -, aflat în autoturismul condus de inculpat, a relatat că în timp ce se afla în apropierea Benzinăriei a auzit o bușitură în partea dreaptă spate și uitându-se în oglinda retrovizoare din dreapta și apoi prin întoarcerea capului, a văzut o persoană căzută cu o bicicletă.
Prin urmare, rezultă din coroborarea acestor mijloace de probă că accidentul de circulație și vătămarea corporală a victimei, s-a produs ca urmare a nerespectării de către inculpat a disp. art.118 alin.1 lit.c din Regulamentul pentru aplicarea nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, astfel cum a fost republicat, în sensul că nu a păstrat o distanță laterală suficientă față de biciclistul depășit, iar partea vătămată deși îndreptățită să circule pe drumul public, întrucât pe direcția sa de deplasare nu exista pistă specială pentru biciclete, nu a respectat dispozițiile cuprinse în art. 160 alin.2 lit.j din același regulament, așa încât în mod just s-a reținut că atât inculpatul cât și partea vătămată au culpă în producerea evenimentului rutier, fiecare în proporție de 50%.
Apărarea inculpatului, care a susținut că fapta nu există, întrucât din coloana de bicicliști depășită numai partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut, nu poate fi reținută, având în vedere că la dosarul cauzei au fost administrate probatorii numai în legătură cu părțile implicate, neexistând date ori indicii în privința celorlalți participanți la trafic.
-7-
În opinia curții, tocmai poziția victimei, aflată ultima în coloana de bicicliști, coroborată și cu celelalte circumstanțe ale cauzei, respectiv depășirea în condiții de trafic aglomerat a unei persoane în vârstă și având pe bicicletă un obiect relativ voluminos, explică producerea evenimentului rutier și consecințele asupra persoanei vătămate.
În raport de aceste considerente se constată că situația de fapt, circumstanțele comiterii infracțiunii și vinovăția inculpatului sunt corect stabilite și prin urmare condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art. 184 al.2 și 4, este pe deplin justificată iar criticile invocate de inculpat, sunt neîntemeiate.
Individualizarea judiciară a pedepsei corespunde criteriilor generale cuprinse în art. 72 și persoanei inculpatului, necunoscută cu antecedente penale, cu atitutidine procesuală corespunzătoare, așa încât aplicarea unei pedepse de 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, este o pedeapsă justă, aptă să răspundă cerințelor impuse de art. 52
Referitor la latura civilă a cauzei, se constată că pe baza probatoriilor cu înscrisuri și față de concluziile raportului de expertiză medico legală din care rezultă că victima a avut nevoie de 90-100 zile îngrijiri medicale, reținând și culpa părții vătămate în producerea faptei prejudiciabile, admiterea în parte a acțiunii civile și obligarea inculpatului la 97,30 lei despăgubiri materiale și 2000 lei daune morale, este o soluție legală și temeinică, în raport de cererea de constituire a părții civile.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea, constatând că soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, în baza disp. art. 385/15 pct.1 lit.b C.P.P. îl va respinge ca atare, iar în baza disp.art.192 alin.2 și art. 193 C.P.P. va dispune obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat și către partea vătămată, cu privire la aceasta din urmă reprezentând onorariul apărătorului ales, așa cum rezultă din chitanța nr.102 din 7.01.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, domiciliat în com., sat de, nr. 1290, județul P, împotriva sentinței penale nr. 1488 din 2.07.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești și deciziei penale nr. 338 din 5.11.2007, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat și la 500 lei cheltuieli judiciare către intimatul-parte vătămată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 februarie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - -
Grefier,
- -
-8-
Red.
Tehnored.
2 ex./21.02.2008
nr- Judecătoria Ploiești
nr- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Elena Zainescu, Ioana Nonea
